Foarte drăguţă e noţiunea-asta nou născută, o parafrază parodică, la fel ca şi toată butaforia mondial(ist)ă pe care fraierii o înghit ca să asigure figuraţia în peisaj. Adică, de la Cold War la Cool War. Simpatic, nu?
Pentru păpuşari, nu pentru proştii care se lasă păpuşăriţi. Mai jalnici decât (i)responsabilii din România nu există, la ora actuală – sau poate doar prin triburile din Africa.
Toţi sau aproape toate statele îşi cunosc interesul, încearcă măcar să facă „damage control” sau limitarea daunelor. Unii chiar joacă tare. Alţii, cel puţin, stau pe margine ca să arate că nu e războiul lor şi că nu (mai) sunt proştii nimănui. Dar pentru asta trebuie să ai guvernanţi dotaţi, în primul rând cu apartenenţă naţională atât de puternică încât să fie gata chiar de sacrificiul ultim pentru ţara lor.
Unde-s ăştia în România? Până să fie domesticit, era Crin Antonescu sau măcar se opunea vocal şi aşa reuşea să prevină nişte nenorociri antinaţionale, mai precis, aservirea ireversibilă a ţării. Acum, tace. Pare că nu-l mai interesează să-l oprească pe Ponta din campania de ruinare a României pentru interesele puterilor de care are nevoie ca să parvină. Ca succesor al sistemului care, temporar, încă poartă numele de regimul Băsescu.
Am mai scris că politica externă lipseşte din jurnalele televiziunilor de ştiri din România (şi mai ales, de la Ministerul de Externe, anexă băsecuristă). Nu doar pentru că habar n-au, ci şi – sau mai ales – deoarece e important pentru prostirea populaţiei ca rumânii (este egal: iobagi sau şerbi) să nu aibă habar de ce se întâmplă în lume, să nu poată compara şi deci, să nu le treacă prin cap să iasă în stradă pentru a-şi revendica drepturile: personale, naţionale. Chiar elementare – că şi astea ne sunt negate.
Ce se întâmplă în lume, azi – iar televiziunile noaste îşi văd de prostioarele lor manipulate securistic? (În frunte cu tot mai penibila Antena3)
Preşedintele – susţinut de americani – al Afganistanului, Hamid Karzai, le taie macaroana şi anunţă suspendarea discuţiilor guvernamentale cu SUA pe tema securităţii naţionale, în sensul că afganii nu mai cred în ele şi nu mai sunt dispuşi să moară din cauza unor iluzii de democraţie, care nu era decât un pretext pentru prostirea celor dornici de democraţie pentru ţara lor, atât de înapoiată şi exploatată în consecinţă. Le-au făcut-o ruşii, după care, americanii. Şi „coaliţiile” lor. Care nu sunt decât rezultantele „sferelor de influenţă”. Aceleaşi. Dar altfel manipulate.
A mai intervenit şi China în peisaj. Are loc G8. Obama se face pekinez cu liderul chinez. Printre altele, pe tema Coreii de Nord, care supravieţuieşte din relaţia cu China. De fapt, ambelor puteri le convine conflictul din peninsulă, le consolidează obiectul muncii. La fel ca şi conflictul din Siria. Ce contează că mor oameni, cui îi pasă de măcel? Cu cât mai mulţi, cu atât mai convingătoare butaforia. Criminală.
Chiar credeţi că ar fi vreo răceală între Putin şi Obama pe tema Siriei, aşa cum ostentativ s-au îmbăţoşat cei doi la oportunitatea foto? Haida-de! De fapt, părţile sunt cool, le convine situaţia, că amândoi câştigă comercial. Cu mâna slugilor din UE, care au ridicat embargoul asupra livrării de armament. Adică, Rusia îi livrează lui Bashar, iar SUA, opozanţilor. Pe care sigur că-i înţelegem că vor să scape de regimul totalitar. Fără să ştie că dau de altul, în plus, antinaţional. Dar oricum, pe cei care mor pentru libertate – a lor şi a ţării lor – îi înţeleg. Unii o fac în cunoştinţă de cauză, adică, sunt conştienţi de butaforie, dar preferă să moară decât să participe la ea.
De exemplu, în Turcia. E imposibil să nu fie acolo protestatari care să nu-şi dea seama că protestul lor e manipulat şi totuşi, să continue. Pentru idealul lor, confiscat şi maculat. De fapt, nici nu e vreun ideal, e doar o dorinţă de viaţă normală, fără totalitarisme de nici un fel, deci, nici unul islamic. Numai că protestul din Turcia e folosit pentru debarcarea premierului Erdogan, care, prin achitarea ultimei tranşe către FMI, a scăpat de dependenţa faţă de finanţa mondială şi acum Washingtonul nu mai are cu ce echilibra situaţia, în sensul că americanii sunt acum cei dependenţi de Turcia: în povestea cu Siria. Dura lex, Erdogan trebuie să cadă, pentru că e naţionalist dar, în acelaşi timp, islamist – pretext perfect. Şi motiv real pentru dragii de protestatari din stradă.
Mentorii Imperiului Răului în formă „globalizată” n-au scrupule, deci, nici limite.
Adică, nu se limitează la jocul intereselor. Plusează propagandistic pentru prostirea fraierilor.
Un fapt extrem de revoltător – aşa aş traduce „outrageous” – se petrece, azi, în faţa Porţii Brandenburg, cu peronul pe partea estică, adică, epigonul Obama ţine acolo un discurs, după întâlnirea cu cârnăţara Merkel. O face la 50 de ani după discursul istoric al lui JFK şi la 26 de ani după discursul epocal al lui Reagan (care, spre deosebire de celălalt irlandez, a supravieţuit atentatului şi chiar a dat jos Zidul Berlinului). Deci, o fraudă premiată cu Nobelul pentru Pace mai înainte de a-şi intra în primul mandat de preşedinte îşi permite să se situeze în succesiunea unor lideri care chiar au făcut istorie, pe vremea în care istoria era adevărată. Sau cel puţin, se păstrau aparenţele.
Nu cu mult timp în urmă, Ponta a fost la Merkel în patru labe. După care s-a plecat în faţa şefilor FSB şi CIA, la fel ca Băsescu. Amândoi şi-au bătut joc de România, acceptând ceea ce nemţoaica de fier şi orice lider responsabil de ţară europeană respinge, anume, controlul (de toate felurile) asupra vieţii private, a lor şi a cetăţenilor ţărilor lor. Merkel a dat cu Obama de pământ pe seama urmăririi europenilor de către serviciile din SUA. Ponta şi Băsescu s-au prosternat, chiar cerându-le să ne supravegheze. Ca frate mai mare ce se află: pentru proşti, impotenţi şi ticăloşi.
Luaţi-o şi pe-asta: în timp ce Karzai le dă cu flit americanilor, proştii de români (?!) cumpără hârburi de zbor la mâna a doua, adică, de la portughezi. Nici măcar second hand de la americani. Second hand de la maoistul Barroso. Că aşa a fost înţelegerea, pentru succesiunea puterii din România. Putere, vorba vine. Sclavagism ca niciodată în istorie. Până la dispariţie.
Şi noi ce facem? Nimic, evident. Şi de ce ne-am ridica? Doar ca să ne însceneze ceva şi să aibă pretextul instaurării oficiale a puterii totalitare?
Ar fi cu totul altceva dacă am avea un lider naţional dispus să-şi asume totul pentru ţară. Unde e?
P.S. Am revăzut aseară un film excepţional, „Şacalul” (cu trei febleţi ale mele, Richard Gere, Bruce Willis şi Sidney Poitier) şi într-o pauză publicitară, am dat pe Antena 3. Când colo, ei o frecau narcisistic festivist, că se sărbătoresc la Craiova.
După care am văzut „Dr.House”. Felix Mogulul a învăţat de la Media Sârbu. Adică, e COOL dacă Antena 1 şi Euforia sunt concurenţă pentru Antena 3. 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.