Hărţuit în justiţie, furnizorul de e-mail criptat al lui Snowden, Ladar Levison, şi-a închis, azi, serviciul cu 350000 de utilizatori, „Lavabit”. El a postat pe site următorul mesaj:
My Fellow Users,
I have been forced to make a difficult decision: to become complicit in crimes against the American people or walk away from nearly ten years of hard work by shutting down Lavabit. After significant soul searching, I have decided to suspend operations. I wish that I could legally share with you the events that led to my decision. I cannot. I feel you deserve to know what’s going on–the first amendment is supposed to guarantee me the freedom to speak out in situations like this. Unfortunately, Congress has passed laws that say otherwise. As things currently stand, I cannot share my experiences over the last six weeks, even though I have twice made the appropriate requests.
What’s going to happen now? We’ve already started preparing the paperwork needed to continue to fight for the Constitution in the Fourth Circuit Court of Appeals. A favorable decision would allow me resurrect Lavabit as an American company.
This experience has taught me one very important lesson: without congressional action or a strong judicial precedent, I would _strongly_ recommend against anyone trusting their private data to a company with physical ties to the United States.
Sincerely,
Ladar Levison
Owner and Operator, Lavabit LLC – http://lavabit.com/
Utilizatorii şi-au pierdut accesul la date şi nici nu au cum să le transfere. Unii îşi manifestă frustrarea – legitimă, de altfel.
Reacţia opiniei publice americane înclină, însă, în favoarea IT-istului care şi-a suspendat afacerea ca să nu permită violarea intimităţii utilizatorilor lui, aşa cum cere Agenţia Naţională de Securitate (NSA), veritabila poliţie politică americană, care nici măcar nu mai păstrează aparenţele.
Conform site-ului Wired.com, majoritatea sunt nemulţumiţi de faptul că actul lui Levison nu a fost urmat de solidarizarea celorlalţi furnizori, cei foarte mari, care, de altfel, au semnat pactul cu diavolul, acceptând supravegherea clienţilor lor şi violarea datelor personale prin intermediul serviciilor lor.
Precedentul Lavabit e un avertisment extrem de periculos. Şi de pervers. Fiindcă el e un semnal cinic privind faptul că Internetul se va transforma, oficial, în Big Brother sau nu vom mai beneficia de el. Şantaj, cum vom vedea, fără obiect, dar în faţa căruia marea majoritate vor ceda. Ori acceptăm să fim urmăriţi – şi încă, până la ultimul detaliu al intimităţii -, ori renunţăm la comunicarea cu viteza gândului.
Ceea ce tot terorism de stat se numeşte. Terorism continuu, legiferat şi instituţionalizat pretutindeni, asta (se) vizează (pentru)”The Land of the Free”.
Oficializarea totalitarismului ar urma să fie tocmai ca rezultat al unei revolte sociale provocate până la nesupunere civică masivă, de aşa natură încât să se invoce securitatea naţională a Statelor Unite şi să se instituie, în consecinţă, statul poliţienesc oficial. Cu embargouri multiple. Cu un control total asupra vieţii oamenilor. Un coşmar faţă de care parabolele lui Orwell privind totalitarismul comunist să pălească.
Toată istoria e o perfecţionare diabolică a poliţiei politice. Secolul trecut a fost opera neagră a serviciilor sovietice şi naziste – de fapt, naziştii au învăţat de la tartorii iadului roşu, instituit cam de câţi ani se fac la noi din decembrie 89 încoace, la vremea Pactului Hitler-Stalin, iar Gestapoul n-a fost decât un atelier al fabricii CEKA.
Coşmarul total e că tocmai cei de la care aşteptam – şi (pentru) o vreme, chiar am obţinut – libertatea, se dovedesc artizanii iadului total. Din care impresia este că nu mai ai scăpare.
Mai nou, în SUA Constituţia se încalcă prin adoptarea de legi secrete, în tribunale secrete. 😯 👿
Nu i-am aşteptat pe americani ca să ne transforme în sclavi ai intereselor Finanţei Mondiale şi în cobai ai Represiunii Globale. Nu i-am aşteptat pe americani ca să ne deznaţionalizeze. N-au reuşit asta – cel puţin, nu în totalitate – nici măcar ruşii.
Îmi e foarte dor de America mea. America iubită. Cea din imn. America lui Reagan, eliberatorul jumătăţii de Europă vândută de Roosevelt lui Stalin.
E absolut scandalos la ce s-a ajuns în SUA, la însăşi strivirea drepturilor omului şi a libertăţilor cetăţeneşti, iar faptul că Obama a fost reales dovedeşte scăderea dramatică a sistemului imunitar al americanilor. Sigur că există o rezistenţă puternică, dar aparatul represiv pare tot mai mult că mizează pe însăşi provocarea unei revoluţii, repet, ca să o reprime şi să aibă pretextul instaurării statului totalitar. Ceea ce le-ar conveni de minune liderilor Rusiei şi Chinei. Plaga globalizării statului poliţienesc ar urma să se întindă incurabil.
Iar dacă va mai exista Internetul, el va fi doar ca modalitate cotidiană de delaţiune şi autodemascare. Pot fi lăsate mici supape protestatare, ele însele controlate (cum făcea Securitatea la noi, de exemplu, cu bancurile). Pentru Big Brother e perfect ca Internetul să existe în continuare. Dar sub forma urmăririi continue şi totale. A tuturor.
Totodată, nu-şi permit să suprime Internetul, fiindcă şi-ar ucide afacerile. Deci, inclusiv reţelele de radio şi televiziune (de neconceput fără net). Însuşi sistemul bancar internaţional s-ar prăbuşi. Internetul nu va fi suprimat decât dacă se are în vedere un jaf planetar şi o destabilizare a lumii dependente de net, până la proporţii apocaliptice. Căderea capitalismului, instaurarea neosclavagismului global. Fericiţi vor fi cei ce trăiesc în rezervaţii naturale, ascunşi de această lume. GPS like shit, ce să le ia? Că sufletul nu li-l pot lua.
Din partea mea, ar fi preferabil să folosim computerele doar pentru dactilografie. Beneficiile pentru „noi, poporul” ar fi mai mari şi mult mai importante decât daunele. Şi pentru presă, s-ar reinventa presa scrisă, fie şi prin samizdat. Sigur, n-am mai comunica atât de rapid. Dar, oare, comunicăm? Oare comunicarea reală nu înseamnă cu totul altceva decât şuetă şi PR? Decesul comunicării electronice ar însemna o eliberare. Mai multă viaţă reală, mai multă grijă de suflet, pentru rugăciuni, pentru biserică, mai mult timp pentru citit, pentru scris, pentru iubit, pentru prietenit, pentru copilărit, între noi şi pentru copii, pentru reuniuni altfel decât de „socializare”, pentru artă în toate formele ei binecuvântate, pentru animăluţe. Pentru comunicare pur şi simplu prin prezenţă. Pentru comuniune, care e forma ultimă şi însăşi finalitatea comunicării autentice. Pe scurt, mai mult timp pentru Dumnezeu.
De aceea, Lucifer nu va renunţa la reţea. Internetul a devenit pânza lui de păianjen.
P.S. I l-am putea împrumuta lui Obama pe Vişinescu (vă rog să nu comentaţi despre el, că va fi altă postare). I l-am putea da de tot. Dacă generaţia lui Stalin avea Internet, azi nu mai apuca SUA să ia locul URSS. 
Azi, Imperiul Răului se globalizează.
Notă. Să ştiţi că şi în SUA sunt imbecili furajaţi care îşi dau chiloţii jos pe motiv că „n-au nimic de ascuns”. E un refren al „internaţionalismului luminat”.
Update. Obama, acum: „Nu cred că Eduard Snowden e patriot”.
Welcome to Roxania 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.