Foto: www. obiectivdesuceava.ro
România-Estonia: 2-0. Dublă, Marica. Şi mergem la baraj, pentru că Olanda se respectă, a bătut Turcia cu 2-0. Sincer, Turcia a fost mai bună decât noi, ne-a dat clase la Bucureşti. Iar noi din nou am comis-o, am fost la mâna altora, ne-am expus la jocul rezultatelor celorlalţi.
Sigur că mă bucur, am să mă bucur şi mai tare scriind despre calificare. Numai atunci Piţi se scoate.
Succes! Doamne, ajută!
Părerea mea o ştiţi de aici: https://roxanaiordache.wordpress.com/2013/07/17/cine-a-pus-mana-pe-tablourile-arse/.
Deci, expertiza lui peşte – aia cu cenuşa din soba femeii. Face parte din lipsa de credibilitate instituţională cronică. Şi ar merita ca „experţii” să fie daţi afară, în nici un caz pentru ca să plătească Acarul Păun, ci pentru ca să se sature să presteze. Să fie un precedent pentru falsificatori, de la mic la mare.
Vorba e, despăgubirile pentru statul olandez cine le plăteşte, după aventura-asta iresponsabilă?
Tot populaţia. Fraiera de serviciu.
Foto: Francois Lenoir, Reuters via http://www.guardian.co.uk
Chelsea-Benfica: 2-1, în finala Ligii Europa, pe Amsterdam Arena. Meci tare frumos (cu şi fără virgulă). Te uiţi şi înţelegi de ce pe băieţii-ăia şi pe antrenorii lor patronii plătesc zeci de milioane bucata. Chelsea cheltuie 45 de milioane doar pe salarii.
Fernando Torres face toţi banii, rareori fotbalist mai tare pe picioare şi totodată, subtil.
Deci, Steaua a fost scoasă de învingătoarea finală, Chelsea. Câştigătoare a Ligii Europa, după ce anul trecut a câştigat Liga Campionilor. Şi a fost a doua finală europeană în care căpitanul John Terry n-a jucat, fiind accidentat. Frank Lampard a purtat cu cinste banderola. Ambii căpitani au ridicat trofeul.
Arbitraj seniorial al olandezului Bjorn Kuipers.
Dacă n-aţi văzut meciul, aţi pierdut un spectacol.
Recunosc, am ţinut cu englezii. 🙂
P.S. Gigi îi fentează pe stelişti, le amână prima promisă pentru câştigarea campionatului, de câte 100000 de euro (cât ia Lampard pe zi). Şi o condiţionează de calificarea în Liga Campionilor. Să se tot califice! Că poate atunci le-o amână până la câştigarea Ligii Campionilor. 
Foto: BBC
Astăzi a avut loc proclamarea Prinţului Willem-Alexander ca Rege al Olandei şi dominioanelor Coroanei Ţărilor de Jos.
Este primul rege al Olandei după 123 de ani de matriarhat monarhic. Dar succesiunea feminină va fi reluată în momentul în care Willem-Alexander va abdica în favoarea noii principese moştenitoare, fiica lui de 9 ani, Catherine-Amalia. Regele mai are două fiice, Alexia, de 7 ani şi Ariana, de 6 ani, împreună cu Maxima, argentinianca devenită, azi, regină.
Ceremoniile au debutat la 11 dimineaţa, ora locală, când Regina Beatrix – devenită prinţesă – a semnat actul de abdicare în favoarea fiului ei întâi născut (cel de-al doilea, Prinţul Friso, e, din păcate, în comă, după un groaznic accident petrecut anul trecut, când a fost prins sub o avalanşă). Fosta regină, foarte iubită şi foarte populară, a ţinut un discurs cald către naţiune, mulţumindu-i pentru susţinere, neuitând să-l evoce pe cel care i-a fost alături până ce moartea i-a despărţit, Regele Claus. După care Familia Regală a ieşit la balconul Palatului şi au intonat Imnul Naţional, împreună cu mulţimea entuziastă.
Noul Rege nu a vrut ceremonie de încoronare, ci doar de întronare. Majestatea Sa a declarat că nu ţine la acest apelativ, ci vrea ca fiecare cetăţean olandez să-l cheme cum se simte mai confortabil.
Willem-Alexander, care, pe 27 aprilie, a împlinit 46 de ani, a devenit cel mai tânăr monarh al Europei. El a depus jurământul în Nieuwe Kerk, vechea catedrală din proximitatea Palatului Regal, ridicată în secolul al XV-lea.
Regina Beatrix a urmat tradiţia recentă a abdicării în favoarea succesorilor şi a ales 30 aprilie, până acum, Ziua Reginei, pentru că în această dată, în urmă cu 33 de ani, Regina Iuliana abdicase în favoarea fiicei ei, care primise tronul de la Regina Wilhelmina, bunica maternă a viitoarei Regine Beatrix.
Willem-Alexander a depus Jurământul în faţa celor două Camere ale Parlamentului, reunite în biserică (deopotrivă catolicii şi protestanţii), iar parlamentarii, la rândul lor, au jurat fidelitate noului monarh, având libertatea de a alege un jurământ simplu, laic – Promit – sau jurământul integral, cu braţul drept şi două degete ridicate, gest care semnifică angajamentul sacral. Majoritatea, chiar marea majoritate, au jurat religios şi erau foarte mulţi tineri parlamentari care au optat în faţa lui Dumnezeu.
Foarte mulţi tineri, de altfel şi în stradă, oameni de toate vârstele şi stările sociale. O mare portocalie Olanda, azi.
Este primul monarh care are rol reprezentativ, spre deosebire de tradiţia anterioară cu implicare polică importantă, respectiv, formarea Guvernului şi conducerea lui.
Willem-Alexander s-a angajat să aibă un rol unificator, moral şi social, în condiţiile unei societăţi divizate de controverse. Coroana uneşte naţiunea.
Trăiască Regele!
Dacă Guvernul României dovedea în vară măcar un sfert din demnitatea de acum pe tema Schengen, Băsescu lustruia veceuri la Jilava, nu pantofii lui Merkel şi Obama.
Ministrul de Externe, Titus Corlăţean, a zis că nu mai prezintă interes să facem noi demersuri în cazul unui refuz privind admiterea în Schengen, evident nejustificat. Şi a mai spus că n-are decât să ne invite cine se opune aderării noastre, atunci când va abandona atitudinea absurdă. Mai ales că am aruncat un miliard de euro în buzunare franco-germane pentru securizarea frontierelor.
Francezii s-au simţit. Nemţii, în schimb, au luat banii pentru EADS şi acum anunţă veto. Că aşa vrea coana mare. Din cauză că are interese cu pudelul ei, Băsescu. Ce dacă a minţit-o în vară? Nici nu voia altceva în România, decât un mincinos şantajabil, o slugă preaplecată, un anti-naţional veros.
„Vrem să fim respectaţi în Uniunea Europeană”, mai spunea ieri Titus Corlăţean: pe care l-aş sfătui să continue pe linia demnităţii – foarte bună retorica inferenţei cu hooligans, lansată la SkyNews în replică faţă de temerea omologului său britanic de o „invazie românească” prezumtiv infracţională -, dar să ţinem aproape de UK.
Deci, foarte bună atitudinea minstrului de Externe al României în raport cu fiţele fariseice de la Berlin. Foarte bună şi consolidarea anunţului făcut de ministrul de Interne, Radu Stroe, că va merge la JAI şi va cere vot pe tema Schengen. Ministrul român a declarat că omologul lui german a ratat o bună ocazie de a tăcea. Ministrul Apărării, Mircea Duşa, s-a solidarizat pe linia demnităţii.
La rândul lui, preşedintele Senatului şi copreşedintele USL, Crin Antonescu, s-a declarat pe deplin solidar cu miniştrii în cauză şi a precizat că, prin urmare, cine s-ar opune ar trebui să-şi motiveze temeinic respingerea aderării României la Schengen. Preşedintele Antonescu a mai spus că poate ministrul german de Interne este cel care s-a pripit, nu omologul lui român.
Ce te faci, însă, că premierul Ponta iarăşi a făcut 180 de grade şi a declarat că NU mai cerem vot, tocmai ca să evităm veto-ul Germaniei! Îmi spune cineva ce logică are?
Dimpotrivă, trebuie să punem Guvernul Merkel în situaţia să explice DE CE se opune, dar cu subiect şi predicat, în condiţiile în care singurul fost oponent al aderării României, Olanda, nu mai are obiecţii – preşedintele Antonescu a lămurit problema cu premierul olandez.
Şi totodată, Guvernul României trebuie să profite de perseverenţa antinaţională ÎN ACT a lui Băsescu, care n-a făcut decât să se opună deschis admiterii României şi să invoce MCV chiar după ce raportul cu pricina preciza că n-are legătură cu Schengen, declaraţie reiterată de însuşi preşedintele Comisiei Europene.
Schengen e un motiv de DEMITERE DIRECTĂ a lui Băsescu.
N-are decât să sară Merkel până în tavan. Sigur, pentru asta ar trebui ca şi Martin Schulz să nu fie din nou Şulf. Adică să nu se solidarizeze transpartinic, aşa cum a făcut în vară, ci să susţină interesele partidului-frate din România. Partea proastă e că fiind în campanie electorală, nu riscă ostilizarea alegătorilor faţă de „ţiganii” din România.
Tocmai mă pregăteam să laud mişcarea inteligentă pe care a făcut-o premierul României atunci când a anunţat la Bruxelles că va semna o scrisoare pentru aderarea la Schengen, împreună cu Băsescu şi preşedinţii celor două Camere, obţinând angajamentul public al preşedinţilor Comisiei Europene şi al Consiliului European de a co-semna scrisoarea, la rândul lor. Refuzul repetat al lui Băsescu nu doar de a semna, ci chiar de a admite că România merită admiterea, mai mult, perseverenţa de a oferi motive false de veto constituie o probă flagrantă de ÎNALTĂ TRĂDARE.
Sigur, ca să prevină acuzaţia, a avut nevoie de anunţul Germeniei cu folosirea dreptului de veto. Cu alte cuvinte, Guvernul Merkel nu admite să-i fie debarcată sluga de la Bucureşti.
Ponta trebuie să fi primit semnale dure de „Down boy!” în ultimele ore. Potrocolu’, căcarevasăzică.
P.S. În ce situaţie penibilă pune Ponta Guvernul României! Mai ales pe miniştrii de Externe, de Interne şi al Apărării. Cum îl va mandata pe Radu Stroe? Să meargă la JAI şi să tacă? Sau cum? Iarăşi încasăm prosteşte? Că asta facem, din moment ce după atitudinea demnă, de fermitate legitimă, ne prosternăm la loc, semn că cineva ne-a pus pe coji de nucă şi ne pocăim. 👿
Mă gândeam la un egal, chiar n-aş fi crezut că pierdem, oricum, nu în asemenea hal. Mai ales că vineri seara în Turcia, băieţii au jucat Grozav. La victorie, au atacat tot timpul. Astă-seară, din ce-am văzut, ai noştri au fost complexaţi. Tot persistă complexul faţă de olandezi. De ce? 🙄
Dar chiar 1-4? 😯
Îmi amintesc un banc preferat al lui Marin Preda, care se termina aşa: Ei, acum, asta e situaţia! 🙂
Las-că bate USL. 😆
Foto: Adevărul
Jeffrey Franks şi-a încheiat, azi, mandatul de şef al misiunii FMI la Bucureşti cu o conferinţă de presă în care, deşi a avut o formulare mult mai moderată faţă de indicaţiile preţioase de pe vremea guvernelor Băsescu, a păstrat, totuşi, aroganţa de guvernator al României.
El a dat, în final şi o temă falsă pe care propaganda băsistă o va mesteca până îi va veni rău de ameţeală, fitilul cu a doua tranşă de revenire la salariile din 2010. Naivii vor spune că tot FMI face legea, şi că premierul Ponta şi primvicele Florin Georgescu s-au referit greşit la decembrie, când de fapt e vorba de ianuarie. Între teorie şi practică îşi bagă coada propaganda impertinentă. Ca şi cum, de altfel, ar mai conta – fiindcă tot după alegeri se petrece.
Şi alegerile tot de USL vor fi câştigate. Dacă vor continua în ritmul rapid şi fără ezitări imprimat ieri, atât în plan executiv, cât şi legislativ. Mai rămâne şi cel judiciar – însuşi Franks a pronunţat cuvântul corupţie. Şi a acuzat cu subiect şi predicat fosta putere de politizare a managementului economic de stat în folos privat.
Revin cu întrebarea pe care am pus-o fără număr, dar de data asta e obligatoriu ca opinia publică să primească un răspuns concret, până la centimă: CE-AU FĂCUT CU BANII DE LA FMI?
În rest, Băsescu a primit, în sfârşit, scrisorile de acreditare ale noului ambasador al Olandei, Mattheus van Bonzel, după trei şase luni de amânare atipică pentru o ţară normală. Ca şi cum am putea fi o ţară normală cu Băsescu preşedinte.
Misiunea FMI în România va fi preluată de olandezul Erik Jan De Vrijer, care a asistat la negocierile cu noul guvern al ţării noastre, finalizate în timp record, două zile, cu doleanţele României adoptate. Prin urmare, pe lângă faptul că viziunea şi educaţia îl deosebesc de Jeffrey Franks, domnul De Vrijer a putut constata că România nu mai e ţara pasibilă de subordonare colonială cu care vechea misiune a FMI s-a obişnuit din pricina slugărniciei unui regim antinaţional.
Vreau să cred că în şeful olandez al noii misiuni a FMI vom avea un partener onest, nu un pretins patron arogant, cum a fost Franks, care practic a dictat politica economică a României, una de stagnare, deci, anti-dezvoltare.
Aştept de la Guvernul Ponta un program postelectoral prin care să facem investiţii pentru dezvoltare durabilă, în aşa fel încât să nu mai angajăm noi împrumuturi de la FMI, să restituim datoriile şi să rupem lanţul de condiţionare financiară care înseamnă afectare până la anulare a suveranităţii naţionale.
Victor Ponta merită toate felicitările pentru mutarea cu Florin Georgescu. Magistrală. Şi salutară – la propriu – pentru România. Am încredere că vom scoate România din subordonare şi mizerie.
Rămâne doar temerea că PSD are o prea mare propensiune, ca să zic aşa, faţă de finanţa mondială, la fel ca şi PD-L. De altfel, acordul cu FMI a fost angajat în timpul guvernării PSD-PD-L, după ce Guvernul PNL-UDMR scosese România de sub dependenţa de FMI. Statut de suveranitate la care orice ţară demnă aspiră.
De aceea, nu înţeleg nici de ce România trebuie să se lege la cap cu tratatul de guvernanţă fiscală, în condiţiile în caresunt semne stridente că până la urmă Grecia va da lovitura de graţie zonei euro. Deci, mondializării totalitare. Chiar dacă ar urma o perioadă grea, merită toţi banii atunci când ştii că scapi de o guvernanţă mondială din care aspectul fiscal e doar pretextul pentru transformarea Lumii Libere într-o nouă URSS. Imperiul Răului, îi zicea preşedintele Reagan.
Criticile sunt critici şi ele trebuie să fie atunci când se impune. Dar se cuvine să apreciem fără rezerve ceea ce merită apreciat. Deci, bravo guvernului Ponta, pentru poziţia verticală în raport cu finanţa mondială! Şi dacă premierul Ponta tot se laudă – sau se tot laudă 🙂 – cu noul preşedinte al Franţei, domnul Hollande, atunci mai bine România ar amâna adoptarea tratatului de guvernanţă până la finalizarea noilor negocieri care se anunţă între Franţa şi Germania. Preşedintele socialist al Franţei are un aliat în premierul conservator al Marii Britanii în privinţa politicii economice europene – fapt de natură să descumpănească indivizii învăţaţi cu abordări în clişee şi blocaţi în proiectul incompatibilităţii stânga-dreapta, teorie pe cât de falsă, pe atât de stupidă (şi apropiată de principiul comunist al luptei de clasă, apanaj al regimului Băsescu). Ministrul Marga poate îndeplini oficii onorabile. Iar România îşi poate redobândi profilul internaţional respectabil. Premierul Tăriceanu avea ambiţia să devenim o putere europeană. Eu cred că putem.
P.S. Dacă aţi urmărit cu atenţie imaginile cu misiunea FMI la Cotroceni, aţi putut constata îngândurarea severă de pe chipul domnului De Vrijer privitor la Băsescu. Olandezul nu pare genul să marşeze la hăhăială şi nici să-şi piardă timpul cu vizite la palatul prezidenţial, în condiţiile în care ştie minuţios că negocierile se poartă cu Executivul în parteneriat cu BNR.
Foto: ZF
Premierul desemnat (pentru că USL i-a dat sec lui Băsescu), Victor Ponta, a anunţat că vrea ca FMI să plece din ţară: cu o nouă scrisoare de intenţie.
Subscriu, cred că sunt în asentimentul multor cetăţeni români când spun că şi eu aş vrea ca FMI să plece din ţară.
Iar scrisoarea de intenţie să sune aşa:
Intenţia noastră este să restituim datoria, fiindcă e o obligaţie a României, deşi n-am angajat-o noi, ci un guvern care a luat această decizie în mod anticonstituţional, fără să consulte Parlamentul, deci reprezentanţii poporului român.
De fapt, decizia a fost luată în mod discreţionar de către preşedintele Băsescu, care nu avea nici un drept constituţional să angajeze negocieri care ţin de puterea executivă. Preşedintele ţării avea cel mult dreptul de a vă invita la Palatul Cotroceni din curtoazie.
Cu toate acestea, avem obligaţia să restituim datoria şi o vom face. Şi e grija noastră, a Guvernului României, cum, acest aspect nu e cazul să vă frământe pe dumneavoastră. Atâta vreme cât veţi primi tranşele înapoi, e problema noastră.
Relaţiile sunt instituţionale, prin urmare, dv. sunteţi o bancă, la fel, Banca Mondială, iar noi suntem guvernul unei ţări suverane, deci a cărei suveranitate nu poate fi limitată decât cel mult conform obligaţiilor de apartenenţă euro-atlantică. Aşadar, reciproce. Atât.
Prin urmare, stimaţi oaspeţi, politica guvernamentală a României o decidem noi, Guvernul Ponta, iar scrisoarea de intenţie nu ne poate angaja mai mult decât ne impune mandatul limitat în timp. Dacă şi mai mult decât probabil USL va primi legitimarea electorală după alegerile parlamentare, vom putea negocia cel mult termenele de restituire a datorie, nicidecum termenii. În sensul că domniile voastre nu aveţi a condiţiona (sub)dezvoltarea ţării noastre.
Deci, stimaţi oaspeţi, sunteţi bineveniţi conform ospitalităţii româneşti tradiţionale, dar, în plan instituţional, fiţi buni şi aveţi în vedere că nu FMI face politica (administrativă a) României. Ci Guvernul mandatat în acest sens de Parlament.
Noi nu putem angaja România fără să respectăm procedurile constituţionale.
Noi nu putem angaja scrisori de intenţie fără consultarea poporului român, dacă nu prin referendum, atunci, prin reprezentanţii lui aleşi – deci, cei rezultaţi din alegerile viitoare.
Încă o dată: vă dăm banii înapoi şi credem că aveţi eleganţa de a nu face din datoria noastră financiară, o datorie de subordonare a României faţă de organismele financiare internaţionale. Chiar dacă aşa v-a obişnuit regimul Băsescu.
Salut coincidenţa fericită a schimbării de guvern în România cu schimbarea reprezentantului FMI în România.
Şi îl invit, cu această ocazie, pe preşedintele Antonescu să-i solicite preşedintelui Băsescu să scoată România din conflictul diplomatic – fără precedent – cu Olanda şi să primească, de urgenţă, scrisoarea de acreditare a ambasadorului desemnat. Cu atât mai mult cu cât noul şef al misiunii FMI la Bucureşti este olandez, domnul Jules Erik J. de Vrijer – nume cu intenţii amicale. 🙂 Este reprezentantul Belgiei şi Olandei, şi director adjunct al Departamentului pentru Europa al FMI.
Voi ce scrisoare de intenţie adresaţi finanţei mondiale? 🙂
P.S. Franks să ia şi gaura neagră a FMI cu el. Din pantof.
Good riddance!
Welcome to Roxania 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.