OAMENII MOR SUB APE, PONTA REFACE FSN. CRIN ANTONESCU ÎL CALCĂ ÎN PICIOARE PE TRĂDĂTOR

Voiam să scriu despre calamitatea din judeţul Galaţi şi care se anunţă peste toată Moldova, şi am s-o fac. Dar trebuie să o amân. Pentru că în loc să-şi pună cenunşă-n cap pentru faptul că n-au fost în stare să emită cod roşu ca să salveze vieţi de oameni şi vietăţi, de-alde Ponta şi Şova se ţin de politicianisme oneroase.

Pe Ponta l-a găsit dialogul cu PD-L, rămăşiţă intrată pe burtă în Parlament şi pe care Crin Antonescu a promis că o desfiinţează politic. Ar mai avea un pic, noroc cu Tonta că sare să-l salveze pe „domnul Blaga”, pe care până acum îl făcea Blaga prostul etc. L-a găsit grija de „dialog” cu prestatorii unui regim criminal, pe care, ca să fie votaţi, Ponta şi impostorii lui îl numeau ca atare. Acum, se băsesc împreună la „coabitare”. Şi clocesc de-o reiterare a FSN.

Dialog? Păi să vedem despre ce e vorba. E vorba despre faptul că acum câteva săptămâni, pe când preşedintele Antonescu era în SUA, Ponta a băgat cuţitul în spatele PNL, Chiţoiu stătea lângă el de-lemn-tănase, atunci când premierul anunţa, nu parşivel cum zice Crin, ci ca un derbedeu cu infinit tupeu, că a luat act de „cele 10 propuneri ale PD-L” pe teme economice şi va purta un dialog pe această temă, într-o întâlnire specială.

În realitate, sunt propuneri plagiate după PNL, cele mai importante, de-a binelea furate cuvânt cu cuvânt. Iar Chiţoiu în loc să semnaleze frauda, tăcea ca fraierul, în timp ce Ponta dădea impresia că „propunerile de dreapta” aparţin PD-L. Deşi ştia prea bine că sunt marca PNL. Şi că alegătorii liberali nu sunt proştii lui manipulabili. Nu sunt din cei care merg cu turma, aşa cum se laudă Tonta că are adepţi.

Deci, azi a fost un prim pas la vedere privind refacerea coaliţiei căcănii, prin care au fost posibile cele mai anti-liberale şi totalitare măsuri, vă amintiţi, după ce Băsescu „şi-a văzut visul cu ochii”. Iar Ponta făcea parte din guvernul Boc. Acum cloceşte un alt guvern FSN, prin care să poată distruge nestingheriţi ţara, din moment ce ar scăpa de Crin Antonescu şi PNL.

Crin a zis că Ponta face un joc parşivel cu privire la Roşia Montană. Parşivel, fiindcă atât poate el. Sistemul, însă, îi livrează diversiuni mai mult decât parşive, anume, insinuarea că dacă se începe exploatarea criminală la Roşia Montană, ar avea de câştigat pierdut băsiştii Patapievici, Mihăieş şi Greenpeace Ungaria, care deţin terenuri în zonă. I-auzi! Ăsta crede că vorbeşte cu proştii. Partea proastă pentru el e că sunt mulţi şi dintre suporterii PSD împotriva proiectului şi care chiar nu pot fi prostiţi cu asemenea jigodisme.

Deci, Crin îi cere lui Ponta să-şi asume proiectul şi să-l susţină în Parlament. 😆 Da, aşa se face politică. Nu joci cadril cu derbedeii, nu te laşi distrus cu propriu-ţi fair-play. Loveşti. Directe la mufă şi una-n ficat. Până îl laşi pe derbedeu lat. Şi pe urmă te asiguri că nu se ridică. Fiindcă el foloseşte absolut orice mijloc, indiferent cât de murdar, împotriva partenerului cinstit de joc. Ca să-l scoată din joc.

Ponta e o clonă a lui Băsescu, dar una mai proastă decât originalul. Sistemul şi-a pus ancorele în el pentru succesiune, dar băiatu’ dă-n gropi.

Uitasem: Tonta a anunţat că va forma o comisie ministerială pentru un dialog mixt cu „omologi” din PD-L, pe temele esenţiale ale ţării. Hai, lasă-mă!

Ponta ar trebui să ne lase pentru simplul fapt că a fost, mult timp, avocat al grupului de interese Udrea-Cocoş. Şi Şova ar trebui să ne lase, din moment ce printre avocaţii – în sens profesional – ai grupului de interese Roşia Montană se află şi mama lui legală, chiar dacă nu biologică. Ăsta nu-i conflict de interese? Ceva incompatibilitate, nimic?! ANI nu vede decât ce nu există, ca să scape scena politică mizerabilă de oameni curaţi, ca Mircea Diaconu.

După întâlnirea cu PD-L, Ponta a făcut o conferinţă de presă cu Şova ca să apere mafia parandărăturilor transpartinice pe seama Roşiei Montane. Despre asta-i vorba. Numai că Dumnezeu nu dă cu parul. Ei se ţin de afaceri antinaţionale, în timp ce oamenii mor la inundaţii.

Dar despre asta, data viitoare. Mai adaug doar că Ponta şi Şova avansează singuri o sumă foarte mare şi nejustificată ca „despăgubiri” pentru „investitorii” de la Roşia Montană, în timp ce patronul canadian se repliază respectuos în faţa luării de poziţie a preşedintelui Antonescu. Dacă trebuie să fie preşedinte e din două motive: ca să distrugă sistemul antinaţional şi să-i pună la respect pe denigratorii României. Şi pe toţi cei care cred că suntem o pradă uşoară sau ciuca bătăilor de joc internaţionale. Condiţie la care ne-au adus Băsescu şi Ponta.

Apropo, Ponta n-a răspuns la întrebarea lui Crin, anume, cine a dus la pierderea independenţei României în privinţa resurselor naturale? De fapt, a însuşi proiectului de guvernare pentru dezvoltare.

COSTICĂ ŞTEFĂNESCU S-A SINUCIS :(

Foto via ziarulring.ro

Fostul căpitan al Naţionalei şi al „Craiovei Maxima”, Costică Ştefănescu, s-a sinucis, azi. Era grav bolnav şi durerea trebuie să fi fost insuportabilă. Mare păcat!

Să ne rugăm pentru sufletul lui, să-l ierte Dumnezeu pentru că şi-a luat viaţa! Şi să-i primească, în schimb, tot ce a făcut bun şi frumos în viaţă, pentru ceilalţi!

Aşa ca în fotografia de mai sus vreau să-l ţin minte. De la Naţională, al cărei demn căpitan a fost. L-am văzut de multe ori pe viu, când juca la Steaua. Dădea viaţă ideii de fair-play.

A fost un sportiv adevărat, un domn al gazonului, de-o eleganţă impecabilă. Şi rară pentru un fundaş. El ar fi trebuit să conducă o academie de fotbal, să-i înveţe pe tineri că a fi fotbalist e altceva decât să fii derbedeu şi parvenit. Cu totul altceva. O artă.

Era admirabil ca fotbalist şi respectabil ca om. Un om discret. Şi un om bun, ce păcat! 😥

Îmi pare nespus de rău că s-a chinuit atât, şi e sfâşietor că n-a mai putut suporta şi a ajuns la actul extrem de a sări pe fereastră, de la etajul 5. Trebuie să fi fost o durere inimaginabilă. Nici nu vreau să ştiu dacă spitalul avea sau nu morfină; e prea dureros pentru mine să-mi amintesc cât de neputincioşi pot fi uneori medicii în faţa durerii.

Spitalul Militar Central e într-o situaţie extrem de delicată. Secţia de chirurgie toracică va purta fatalmente stigmatul acestei sinucideri. Nu-i un blam, e doar o constatare.

Ar trebui ca Ministerul Apărării să răspundă ce sumă a alocat SMC.

Costică Ştefănescu avea doar 62 de ani. Condoleanţe familiei îndurerate!

Dumnezeu să-l ierte! 😥

PORTRETUL SECURISTULUI LA TINEREŢE. SAU DIN TAINELE MARILOR SUCCESURI COABITACE ALE USL

“Unui jucător advers i-am făcut un gest nesportiv, când nu se uita nimeni. Când s-a uitat arbitrul, el m-a lovit şi a fost eliminat”.

E autoportretul lui Sebi Ghiţă, care sintetizează cu cinism teribilist modul în care l-a trimis pe Vântu la închisoare. Ca norocu’, s-a nimerit să fie tocmai după ce-l făcuse Băsea puşcăriabil pe SOV, aviz amatorilor de servicii spa, că ele nu rămân nepedepsite.

Foto: reportervirtual.ro

Tânăr sutar-milionar în euro, Sebastian Ghiţă, zis Cocină, privilegiat al afacerilor transpartinice cu statul, softac al europarlamentarelor care au trimis-o pe EBA la Strasbourg, patron de oficină tv băsistă, el însuşi lăudac băsist, baschetbalist cu Codruţa, petrolit cu Borfeta şi famiglia din Prahova, sponsor al PD-L, sponsor al vacanţelor luxuriante împreună cu Ponta, amic pontac la cataramă şi portjartier coabitac.

Ah! Şi – cum de-am uitat?! Deputat USL.

Ceea ce spune cam totul despre schimbare.

STEAUA BATE DINAMO. MEME TREBUIE SĂ PLECE!

OK, Steaua-Dinamo: 2-1.  Rezultatul meciului de aseară. Era normal, doar le-au tras-o şi dinamoviştilor din Tbilisi, mult mai buni. 😀 Scuze pentru introducere, dar chiar nu m-am abţinut. E păcat să nu savurezi o victorie contra rivalilor dintotdeauna. Ştiu, am văzut şi 5-1, la ei în groapă, scor la care ai noştri s-au oprit de milă, pe bune, milă flagrantă, au jucat la spectacol pur şi simplu, fără să le mai dea: deşi puteau fără număr. Sincer că şi mie mi se făcuse milă. Şi unchiului meu, Cici, vorbeam la telefon şi a zis că e ieşit din comun, să-i lăsăm mai uşor, că mor pe teren cu găuri în cap şi îi avem pe conştiinţă. 😳 Dragul de el, a fost CCA-ist, stelist de mic, pe când Steaua a fost fondată era încă Armata Regală, încă Regele Mihai era în ţară şi o patrona. Steaua înseamnă pentru mine o întreagă istorie. Naţională şi de familie. Şi tocmai de aceea exigenţa e maximă.

E clar că aseară gaşca de derbedei dinamovişti care au sărit gardul la stelişti au vrut să provoace o ripostă de aşa natură încât Steaua să fie scoasă din competiţia europeană. Din pricina DNA şi a Justiţiei lui Băsea, avem condamnare cu suspendare. Prevederea fiind că la prima abatere, se suspendă suspendarea executării.

Şi-aşa eram pe muchie, după tâmpenia recentă a lui Meme Stoica – un recidivist incurabil. Aseară, iarăşi nu s-a abţinut şi a făcut scandal în vestiar, fiind gata să se încaiere cu un oficial dinamovist. Tot e bine că n-a sărit la bătaia dintre suporteri, probabil că a fost prea departe şi n-a avut timp să ajungă la locul faptei. 👿

Mihai Stoica e pentru Steaua un pericol continuu, o grenadă amorsată. Şi nici măcar nu ştim dacă-i doar impulsivitatea lui needucată sau o meserie pe care o execută neabătut. Că sunt destui puşcăriabili care-i pot da mai multe lovele – de la love – decât puşcăriaşul. 👿

Meme Stoica, DEMISIA! Pleacă de la Steaua, derbedeule! 👿

ŢUŢERII LUI PONTA SE TEM DE ADRIAN NĂSTASE. SISTEMUL, DE UN TANDEM NĂSTASE-ANTONESCU

În centrul atenţiei congresului PSD nu va fi Ponta.

Preconizez patru momente importante, discursurile lui Crin Antonescu, Victor Ponta şi Andrei Alexandru. Şi tăcerea lui Adrian Năstase care nu va vorbi la congres. Evident, ca să nu-l eclipseze pe Ponta.

PUTEREA  ŞI PERSPECTIVA

Ponta e clar al treilea în ecuaţie, în prim-plan se detaşează tandemul Crin-Năstase. Am mai spus-o, o repet, ar fi salutar pentru România. La propriu. Ştiu că nu se poate, sistemul a făcut totul pentru asta. Sau nu se poate încă. De fapt, depinde de Adrian Năstase, ce vizează. Pare mai degrabă înclinat spre esenţa vieţii – familie, creaţie, dăruire, contribuţie bună -, decât spre revenirea în viaţa politică şi de stat. Şi chiar dacă ar reveni – ceea ce ar fi foarte bine, dată fiind experienţa traversată, ca pe un deşert, cum singur a spus -, ar purta tot timpul conştiinţa a ceea ce aş putea spune că i s-a întâmplat, anume, metanoia.

Adrian Năstase e la alt nivel, are cu totul altă perspectivă decât cei care n-au avut şansa experienţelor cruciale sau i-au dat cu piciorul. Ca Ponta – care a trecut pe lângă şansa de a învăţa de la Crin Antonescu. Şi partea proastă e că nici nu vrea să recupereze terenul pierdut. Dimpotrivă, acţionează ca să degajeze terenul pentru propria-i ascensiune. Absolut deşartă. Ca dovadă şi deşertăciunile – ca să nu zic, secăturile – care-l patronează alimentându-i vanităţile de carierist, gaşca de la Cluj, Dâncu-Rus şi compania de mentori ridicoli. Reperele lor sunt aceleaşi ca ale băsiştilor: banul şi puterea. Puterea de a face rău, ceea ce înseamnă suprema sminteală, denaturarea sensului guvernării, în acelaşi sens malign şi malefic al guvernelor băsiste. Nu pentru oameni, ci împotriva lor. Nu în slujba ţării, ci în detrimentul ei. Strict pentru propriile interese – efemere şi perisabile în raport cu adevăratele valori.

Ministru înseamnă slujitor. Prim-ministru înseamnă primul servitor: al poporului şi al ţării, nu „director general al ţării”, cum atât de caraghios îl numeşte Ioan Rus – pe care şi-l aduce în conducerea PSD (ca să-l scape nu doar de Crin, ci şi de Dragnea).

În mod sigur, azi Adrian Năstase îl înţelege cu totul altfel pe Corneliu Coposu, dincolo de respectul pe care i-l purta. Acum înţelege – sau înţelege clar – că nimic n-are sens fără principii şi valori, nimic n-are sens dacă nu durează, dacă nu contează: în faţa lui Dumnezeu. Deci, în faţa oamenilor şi a ţării, ca în faţa lui Dumnezeu. De care nu te poţi ascunde, pe care nu-L poţi înşela, decât dacă vrei să te înşeli pe tine.

Adrian Năstase, un social-liberal, ar face un tandem excepţional cu liberalul conservator Crin Antonescu, un tandem de care România are nevoie. Aşa cum are nevoie de naţionalism luminat, în faţa decăderii Uniunii Europene din proiectul generos de Europă a Naţiunilor pentru care a fost fondată (piaţă comună, Europa valorilor, dimensiunea creştină fondatoare). Sigur, ideal ar fi să revenim la monarhie – vă daţi seama cum ar fi ţara noastră revenită la monarhie şi cu oameni mari la putere? E vorba de perspectivă, de strategie vizionară pentru ţară, de „big picture”, expresie pe care Adrian Năstase a folosit-o într-o scriere de pe blogul lui, nu cu multă vreme înainte de a fi condamnat. Şi spunea atunci că important e să ai viziune, viziune de ansamblu.

SENSUL DESTINULUI

L-am urmărit cu atenţie pe Adrian Năstase. Probabil că am fost jurnalistul cel mai dur şi cel mai critic cu el, în anii 1990 (pe chestiuni extrem de delicate, de exemplu, Fundaţia „Titulescu”, nu rememorez nimic, că ştie domnia sa prea bine). Dar am observat schimbarea progresivă şi nu e vorba doar de acum, de lunile de închisoare. Procesul a început de când a pierdut alegerile prezidenţiale. Ghinion pentru România şi probabil, marea şansă a vieţii lui Adrian Năstase ca om. Ar fi fost un foarte bun preşedinte al ţării, dar unii trebuie mai întâi să cadă, chiar jos de tot, chiar în abis de închisoare, ca să iasă înălţaţi. Adică, nu există înălţare reală fără smerire de sine. Fără smerenie. Hamlet după ce a traversat marea, s-a întors acasă înţelepţit cu sensul Apostolului: „There is a special sense in the fall of a sparrow”. Şi atunci, cu atât mai înalt sens are căderea unui om mare.

Aţi observat că Adrian Năstase a vorbit de justiţia imanentă – a zis imanentă, nu transcendentă şi asta înseamnă că a priceput (perceput) sensul creştinismului, libertatea de a alege, judecata prin prisma faptelor tale, făcute şi nefăcute. Nu Dumnezeu te condamnă, ci faptele tale, ce ai făcut rău şi mai ales, ce n-ai făcut bine şi puteai să faci. Adrian Năstase îmi dă impresia că a înţeles perfect acest sens, ca dovadă şi faptul că l-a lăsat pe Băsescu în plata Domnului. Şi Ponta, ţop! A crezut că s-a referit la faptul că Băsescu nu trebuie pedepsit judiciar. Şi nu că are puţină minte, ci din pricină că şi-o atrofiază cu nimicuri. Mai bine ar asculta de Daciana (n-a părut deloc fericită când a fost ales preşedinte al PSD), decât de taica răspopa-socru şi de toată gaşca securistică al cărei unic obiectiv e să stea ca purecii pe noua vulpe vie, să nu-o lase ocrotită de Crin Antonescu în rezervaţie naturală, ci s-o îndepărteze de el, ca să poată ulterior să o împuşte când nu mai au nevoie de ea şi să migreze spre noul centru de putere. Al sistemului băsecuristic.

Crin Antonescu a străbătut procesul ascendent, în mod diferit de Adrian Năstase. Crin nu-i din sistem, provine din familie persecutată politic (şi Năstase la fel), a intrat în politică dintre noi, dintre oamenii obişnuiţi ca statut social, dintre cei mulţi – dar puţini aleşi. A urcat pe cont propriu treaptă cu treaptă, până la statutul de preşedinte al PNL şi de preşedinte al Senatului şi de viitor preşedinte al României. Nu din obsesia carierei, ci din viziune strategică: talanţii lui au mare greutate pentru identitatea ţării. Crin are orgoliu, demnitate, nu vanitate. Nu uită de unde a pornit, aşa cum face un parvenit. Nu uită angajamentele de reprezentare. Şi le percepe ca pe o obligaţie care depăşeşte mult interesul personal. Nu s-a ruşinat niciodată să-L mărturisească pe Hristos. Care este liderul libertăţii absolute. Al libertăţii responsabile. Reperul viu al fiecărui creştin, reper călăuzitor al vieţii.

Şi de-asta vă spun că ar face un tandem excepţional cu Adrian Năstase. Extraordinar se completează şi extraordinar se complinesc destinele lor. Statura omului de stat o dă în primul rând dimensiunea umană a asumării unei obligaţii naţionale. Dimensiune care rămâne mereu umană – umană până la Dumnezeu – sau omul de stat decade în politician de duzină.

SISTEMUL DE VALORI ŞI OAMENII CU CARE TE ÎNCONJORI. REPERE ŞI MODELE

Mă uit la ţuţerii lui Ponta, cu cât patos îl laudă, ţinând să sublinieze că Adrian Năstase, pentru PSD şi pentru România, e istorie, o piesă trimisă la muzeu. Nici vorbă să aibă măcar deferenţa de a se referi la el ca la un reper, un consilier de la care ar avea multe de învăţat. Ce să facă şi ce să nu facă. Dar, nu! Gaşca se teme şi e normal să fie aşa, pentru că personajele precare au frustrări şi complexe multiple. E vorba, pur şi simplu, de sistemul de valori. Perisabile vs durabile.

Bunică-mea avea o vorbă: fără rost şi fără Dumnezeu. Asta-i goana după avere şi putere pentru interese egoiste: răul însuşi, în viaţa personală, politică, socială, profesională.

Împlinirea nu poate fi decât dăruire, înmulţire a talanţilor.

Adrian Năstase îi înmulţeşte fără număr, Victor Ponta i-a îngropat pentru arginţi.

Suficienţa e moartea omului (politic). Ponta e mort, la 40 de ani – asta, apropo de laudele lui de-alde Zgonea, pe tema tinereţii. Adrian Năstase e cel viu între ei, ca om şi ca om de stat. Veritabil. La fel şi Crin Antonescu, un lider, un om liber, nu un produs comercial. Ponta a crezut că e ironic când l-a numit pe Crin, pasional. I-a adus un omagiu. Fiindcă nu e prefăcut şi artificial. Aşa cum face „dâncologia” din Ponta. După cum a făcut şi din Năstase, dar el s-a lepădat de el, de acel model al vanităţii. Şi a dobândit înţelepciune – aceea de a şti să primeşti darurile de la Dumnezeu, chiar dacă la un moment dat ţi se pot părea o penitenţă. Sau tocmai de aceea. Şi să înveţi să ceri, şi să accepţi că dacă nu primeşti este fie pentru că n-ai cerut bine, fie pentru că ai cerut prost. Sau prostii. Cum face Ponta când crede că frăţia cu diavolul te duce în altă parte decât acolo de unde ai pornit: în impas. Unul fără ieşire. Niciodată dracul nu te trece puntea, doar se foloseşte de tine ca să te arunce.

Ponta, puţin credinciosule, putea nu o treci decât cu Dumnezeu! Cu El, nici n-ai nevoie de punte, mergi pe ape. Oricât de învolburate.

Nu săriţi, că Hristos e primul apărător al statului laic. Dacă ai pus mâna pe carte. 🙂

Nu Adrian Năstase e modelul lui Ponta şi nici Crin. Traian Băsescu e modelul lui. Îl copiază feroce.

Tot ce mă sporeşte e adevărat, spunea un mare creator german. Numai că Ponta preferă o gaşcă de intriganţi care îl secătuiesc: de caracter. Oricum discutabil.

LIDERI ŞI LIBERI

Adrian Năstase e un om liber, acum. Crin Antonescu a fost mereu un om liber. Oamenii liberi trebuie să fie lideri. Numai ei.

De altfcl, ei vor fi mereu lideri, chiar şi fără funcţie.

De fapt, amândoi sunt pe cât de implicaţi, pe atât de detaşaţi de politică. Politica nu-i pentru ei un scop final, ci un mijloc de a-şi exercita calităţile în interes public. Este dimensiunea omului de stat. Adrian Năstase preţuieşte fiecare clipă din a doua lui viaţă. Crin Antonescu nu vrea să se pensioneze din politică. Nu e ahtiat după putere, pentru el puterea n-are sens dacă nu poţi să o foloseşti în scopul unui proiect naţional. Crin are nescrise câteva cărţi. Îi trebuie ori puşcărie 😆 – ceea ce chiar n-are cum să i se întâmple, fie eliberare de politică pentru asta. Eu îmi doresc pentru România să le scrie după ce ne eliberează de sistem.

Băsescu se înşeală, ca de obicei, e doar un biet vândut fără viziune. Crin nu cade în ispită, ştie prea bine că numai „să se rebrenduiască” nu trebuie, aşa cum îi recomandă Băsescu: adică, să se amputeze de credinţă – credinţa în Dumnezeu, în principii şi valori, în agajamentul reprezentării, în onoarea de a nu înşela încrederea oamenilor şi în obligaţia de a-ţi apăra ţara chiar cu preţul vieţii -, să se conformeze smintelilor acestei lumi tot mai guvernate de interese diabolice, să se alinieze sistemului şi să se conformeze comandamentelor „internaţionalismului luminat”, expresie cu care l-a ironizat pe MRU în acel discurs nimicitor de la cădere. Crin Antonescu e un reper pentru că reprezintă diferenţa: n-a fost, nu este şi nu va fi din sistem. Şi (numai) aşa va fi ales preşedinte al ţării.

Băsescu s-a înşelat amarnic şi în privinţa lui Adrian Năstase. Nici măcar n-a ştiut cât de mare începea să devină cu adevărat din momentul în care a pierdut alegerile prezidenţiale. Un om mare.

Deci, un om mare plus un om mare este egal istorie.

ÎNCOTRO PSD?

Mai spun că în ciuda nenumăratelor probe de necinste sufletească, eu încă mai cred că Ponta e solvabil. Numai să vrea. Din păcate, aplecarea spre deşertăciune pare a fi opţiunea lui majoră.

Şi vă eram datoare încă o precizare, referitoare la faptul că discursul lui Andrei Alexandru va fi un moment important pentru (congresul) PSD. Omul a evoluat remarcabil, iar candidatura lui e de fapt un mesaj. Nu vă luaţi după figura lui de Stan Laurel (care a fost şi ghinionul lui Ron Paul). Important e că are argumente, clare, bazate pe fapte şi care se cuvin ascultate. Cu luare-aminte, nu cu dispreţ. Dacă congresul PSD îl va trata tribal, va avea o imagine lamentabilă. Fiindcă e josnic să lapidezi un om despre care ştii că ştie n-are nici o şansă de a fi ales, şi că deci candidează doar pentru că are o critică de formulat. Singur, în faţa a 5000 de delegaţi. Măcar şi pentru asta, se cuvine aplaudat. Mă tem englezeşte că nimeni nu va avea curajul de a-l aplauda, ca să nu se interpreteze că ar fi contra lui Ponta. Care Ponta l-a tratat cu dispreţ. Că adică Andrei Alexandru e mic, un simplu membru care nu ştie nimic.

Semnificativ e şi faptul că Ponta l-a omis pe Alexandru Athanasiu, partenerul fondator al PSD, alături de Adrian Năstase. Profesorul Athanasiu, altul care trebuie blamat pentru naţionalism luminat. Moda e să fii considerat înapoiat dacă îţi aperi interesele naţionale.

Deci, PSD ce face? Merge cu sistemul băsecurist împotriva intereselor României sau cu PNL, pentru România puternică? Aşa cum s-a angajat. Dar despre USL şi angajamente, cu o proximă ocazie.

STEJARII ONOREAZĂ ROMÂNIA. 9-9 CU GEORGIA

Foto: sptfm.ro

Rugby-ul e aparte, rămâne, probabil, ultimul sport nobil. Un elogiu adus bărbăţiei ca probă de caracter.

Azi s-a jucat la Bucureşti, pe arena „Arcul de Triumf”, meciul România-Georgia, din Cupa Europeană a Naţiunilor, în care amândouă reprezentativele erau neînvinse. Şi au rămas, pentru că partida s-a terminat la egalitate, 9-9.

Şi tot la egalitate, cele două echipe sunt pe primele două locuri în clasament, cu acelaşi număr de puncte. Georgia e mai tare la „golaveraj”.

Frumos meci, superb sport!

Şi admirabilă denumire a competiţiei, Cupa Europeană a Naţiunilor!

MONA ŞI-A DAT DEMISIA DIN MAGISTRATURĂ ! UN ACT DE ANGAJAMENT FĂRĂ PRECEDENT. JURĂMÂNTUL ARE LOC ASTĂ-SEARĂ, DE DATA ASTA DEMISIA NU NECESITĂ NICI UN AVIZ

Foto: bzi.ro

Mona Pivniceru a făcut, azi, un act la propriu eroic. O opţiune care vine să spulbere orice urmă de neîncredere în ea, insinuată zilele trecute, ca urmare a „manevrei securistice de provincie”, cum a numit-o preşedintele Antonescu.

Mona şi-a dat demisia din magistratură, sacrificiu ultim pe care am avut tupeul să i-l cer, fără nici un drept. Sau poate doar cu dreptul de român care vrea dreptate. Care aşteaptă cu ai ei, de trei generaţii, dreptatea în România.

E o alegere crucială, un angajament fără precedent, o renunţare eroică, pur şi simplu, la o carieră pe care a slujit-o cu cinste şi care o defineşte. Un risc personal radical, pentru un câştig naţional total.

Mulţumesc, Mona! Şi iartă-mă că m-am îndoit de domnia ta, la un moment dat.

Succes, doamnă ministru!

Am să urmăresc cu emoţie jurământul de fidelitate de la Palatul Cotroceni. El trebuie să aibă loc astă-seară, aşa cum a fost programat. Pentru că de data asta nu-i vorba de o demisie din CSM, ci din magistratură. Act unilateral, care nu necesită nici o avizare. Să terminăm cu fiţele de la pipiţele din CSM! Mona Maria Pivniceru trebuie să fie ministru al Justiţiei începând de azi. Are absolut tot dreptul. Preşedintele Antonescu să nu înghită gogoaşa băsistă! Gata cu greşelile copilăreşti, din prea multe scrupule fără obiect.

România iese la lumină, începem să respirăm liber.

Mona Pivniceru e un exemplu şi o garanţie pentru Justiţie. Pentru magistraţii din România. Pentru toţi juriştii. Şi nu în ultimul rând, pentru membrii Curţii Constituţionale. Ei ştiu că de acum încolo s-a terminat cu şantajele. Şantajul e o infracţiune şi ea e pedepsită conform legii. Judecătorii de la CCR care se simt ameninţaţi sau şantajaţi pot depune încă de pe acum plângeri penale la Parchetul de pe lângă Înalta Curte.

P.S. Felicitări, Victor Ponta, pentru atitudinea şi deciziile de azi! (Numai) Aşa onorezi milioanele de voturi care legitimează USL.

UPDATE. Ponta spune că CSM trebuie să ia act şi că o va face miercuri şi că va fi şi el prezent. Şi asta n-are nici o importanţă. Important e că şedinţa o va prezida preşedintele Antonescu. Cum adică să refuzi să iei act de o demisie din calitatea de judecător?!

Când se întruneşte Senatul, pipiţele de Ghica şi Hăineală trebuie revocate. Scurt. Simetric. Pe aceeaşi cale pe care au fost instalate.

MIHĂIŢĂ NEŞU ÎŞI FOLOSEŞTE MÂINILE. VA PUTEA VOTA!

Foto: gsp.ro

Mihăiţă Neşu face progrese minunate, informează GSP. El în curând îşi va putea folosi mâinile la capacitate normală şi deci va avea acces la computer ca noi toţi. Va putea mângâia o pisică, pufoasă care în mod sigur îl va ajuta în recuperare. La fel, un căţel.

Credinţa, voinţa şi bunătatea acestui tânăr îi dau puterea de a reveni. Repet ceea ce cred: într-o sfântă zi, Mihăiţă Neşu va merge din nou. Şi paşii lui vor simţi din nou pământul României, ţara pe care n-a încetat s-o iubească. Şi va intra într-o biserică, unde va mulţumi. Ceea ce oricum face.

„În sfîrşit, un progres real. Singur, fără ajutor. Sînt atît de fericit„, îl citează GSP de pe twitter. Câţi dintre noi îşi dau seama cât suntem de fericiţi? Şi cât de puţin îţi trebuie, de la Dumnezeu, pentru fericire? Viaţa, pur şi simplu, cu splendoarea ei. Necondiţionată.

Mihăiţă Neşu e un reper pentru noi toţi. Un model moral. Cu tenacitatea lui senină. Cu generozitatea lui, de unde şi fundaţia. Şi dincolo de fundaţia pentru copiii cu dizabilităţi, el se implică în ajutorarea celor aflaţi în tot felul de alte nevoi, participând la campanii umanitare din ţară cu donaţii şi susţinere publicitară.

Nu în ultimul rând, Mihăiţă Neşu e un model civic. E conectat la România. E interesat continuu de ţara lui – şi a noastră. Suferă şi se bucură cu noi, compatrioţii lui. La referendum a vrut să voteze, a sunat-o pe Oana Stancu s-o întrebe cum poate face să găsească o maşină specială ca să se deplaseze 150 km în SUA, acolo unde face recuperarea, pentru că pe teritoriu străin, în spital nu i se permite urnă mobilă. E regretabil că MAE n-a făcut tot ceea ce putea face pentru un campion, ca să-i asigure dreptul de-a vota. E nevoie de un ambasador al României puternic şi demn în America.

Mihăiţă, te iubim şi îţi mulţumim pentru tot ceea ce eşti şi pentru tot ceea ce faci! Într-o bună zi ai să fii decorat. Poate chiar cu „Steaua României” în grad şi cu onoruri maxime. Ai merita din plin.

Succes, campionule! Ne rugăm în continuare pentru tine. Şi tu pentru noi. Cu mult drag!

Dumnezeu să-ţi dea puterea să revii total! Ca slăbănogul credincios din parabola cu Vindecătorul.

P.S. Kovesi, nu rata momentul de a-l ancheta pentru intenţia de a vota! Precis că ar fi comis o fraudă. De lezbăsism.

AM PUTEA GLUMI ŞI SĂ SPUNEM CĂ PROCURORUL IACOB O CAUTĂ PE ELODIA PE LISTELE ELECTORALE. DAR NU-I DE GLUMĂ: ÎN CE CALITATE ŞI CONFORM CĂREI DISPOZIŢII A RIDICAT LISTELE DE LA AEP?! SUCCES, DANIEL MORAR!

Parchetul General prin conducerea lui moţată crede că îşi mai poate face de cap multă vreme în România.

În realitate, Kovesi e lăsată la scenă deschisă ca să-şi ridice poalele şi să constate toată lumea ce comite.

Adjunctul Procurorului General, procurorul Iacob, a ridicat aseară listele electorale de la Autoritatea Electorală Permanentă.

Nu ţine fără întrebări: conform cărei dispoziţii – literă, articol de lege – căutătorul etern al Elodiei a luat listele de la AEP? Trebuie să răspundă.

În rest, Codruţa i-a prelungit a treia oară interimatul Procurorului Şef al DNA, Daniel Morar, cu şase luni. OK, asta nu-i o problemă, deşi este. Dar nu e. 🙂 Procurorul Şef al DNA are timp să-şi demonstreze competenţa, pentru că acum e pentru prima dată când Parchetele au libertate absolută de a-şi desfăşura activitatea fără control politic. Folosiţi-vă libertatea, dovediţi-vă calităţile profesionale! Demonstraţi că vă lepădaţi de reflexele dobândite prin politizarea dementă la care v-a supus regimul Băsescu!

Procurori, sunteţi liberi! Slujiţi adevărul şi adevărul vă va face liberi! Inclusiv sufleteşte.

Succes!

Dar adjunctul Codruţei şi Codruţa însăşi trebuie să răspundă pentru treaba cu listele, venită noaptea după ce căpuţul sectei PD-L, Vasile Blaga, a declarat că CCR şi USL dau a doua ediţie de „lovitură de stat” prin „falsificarea datelor”.

Jenant!

UPDATE. Din comunicatul Parchetului de pe lângă ÎCCJ nu rezultă CINE  „s-a constituit o cauză penală” şi care este scopul. CINE a dat dispoziţie? Şi DE CE? Răspunsuri clare, nu abureli!

ALIN MOLDOVEANU, AUR LA TIR. BRAVO, CAMPIONULE!

Foto: Antena 3

Alin Moldoveanu este campion olimpic la tir, lunetist, elită a ţării. Bravo, frăţioare!

Şi dacă România n-ar mai lua nici un aur la Olimpiada asta chiar elitistă, chiar nu mi-ar păsa. A luat aurul un român, la o probă rasată. Absolvent de Psihologie şi student la Drept. De ce nu mă mir? Eu l-aş pune şef de serviciu special, când îşi termină cariera sportivă. 😛  Apropo, a votat ieri. Acolo, frumos, la Casa României, de la Londra. Tot aşa ca mine, de a sărit cerneala. Eu sunt stelistă, el e dinamovist. Cui îi mai pasă, când e vorba de România?

Şi acum am să fiu rea, chiar foarte rea. Am suferit cu Alina Dumitru când a bătut-o măr fiara de braziliancă tânără rău în finală. Am suferit cum am suferit când l-a bătut Froch pe Bute, aşa am simţit şi eu, cum a zis Badea azi-noapte în Gura Presei. Eu aş adăuga chiar că a bătut-o mai rău decât Froch pe Bute. Şi tot o fiară. Dar dacă ea care e cerebrală şi-a pierdut neuronii pe scări…

Deci,  azi când am auzit că Alinuţa Dumitru s-a rupt în figuri şi n-a votat la referendum, pe motiv că are greţuri cu clasa politică, sincer, m-am bucurat că şi-a luat-o. A rămas cu arginţii.

Pentru că e momentul să fim verticali, în lumină. Adică, trebuie să avem şi creier ca români.

P.S. Dacă nici eu n-oi fi susţinut-o …

VARA ASTA SE POARTĂ LIBERTATEA. SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE BĂSIŞTI

Video de cuber1

Băsişti, aş vrea să vă apelez cu dragilor, dar voi vă vreţi nedragi,

Vă încurajaţi, pe unul dintre blogurile voastre luzăroaie, că mâine faceţi „recensământul imbecililor”. N-o să vă ia mult să vă număraţi, deci vă rămâne tot timpul să vizitaţi Vila „Dante”, mâine e Ziua Porţilor Deschise. 🙂

În privinţa ruşilor, vă referiţi la amicii lui Băsescu de la ALRO, ştiţi voi, băieţii deştepţi cărora le-a pus o vorbă bună cu mâna. 😛

Sunteţi aşa nişte ciudăţenii, o biată sectă fanatică, orbită şi otrăvită de ură viscerală! Până şi în pragul inevitabilului, persistaţi în fixismele voastre patologice, vă cantonaţi în realitatea voastră paralelă, refuzată de bun simţ şi logică. Vă compătimesc! Şi asta nu-i ceva (de) rău, dar voi nu puteţi înţelege, pentru că sunteţi blocaţi în negativism demolator, în negaţionism al realităţii. Mila e o formă de iubire şi n-aş vrea – dar n-aveţi decât, dacă aşa vreţi! – să mă urâţi – suplimentar – pentru asta. E o încărcare stupidă, negativă, care vă transformă în recipiente de autodistrugere. Pe modelul idolului vostru de lut.

Noroc că de luni, de fapt, de mâine noapte încolo, veţi începe şi voi să respiraţi liber, poate totuşi mai aveţi posibilitatea să vă oxigenaţi ceea ce ar trebui să fie, teoretic, creierele!

Multă sănătate! Şi capacitatea de la Dumnezeu de a vă descătuşa inima şi mintea, ca să vă bucuraţi cu noi, noi, tot poporul român din care cu toţii facem parte şi doar dezaxaţii ne dezbină în interes personal, egoist, meschin, demolator.

Jigniţi milioane de oameni. Cui foloseşte? Vă simţiţi bine să desconsideraţi coloana vertebrală a unui popor, conştiinţa naţională, vie, a României? Vă place să vă mortificaţi, în izolare, în loc să vă bucuraţi de libertate. În primul rând interioară. Deci, sufletească şi intelectuală.

Vine vremea libertăţii şi a reclădirii de ţară. Mai demnă decât oricând. Bucuraţi-vă! Nu vă refuzaţi şansa de a vă elibera! E păcat să rataţi participarea la simfonia unui popor descătuşat.

Dacă sunteţi botezaţi, faceţi-vă o cruce, iar dacă nu, rugaţi-vă să învăţaţi să vă rugaţi lui Dumnezeu şi ziceţi DA, vreau să fiu un om liber, într-o ţară liberă, cu o guvernare de oameni normali, cu un preşedinte normal, vertical şi veritabil intelectual – iar un intelectual veritabil niciodată nu urăşte, nu dezbină şi nu stăpâneşte. Pur şi simplu reprezintă cu cinste o ţară cu fruntea sus în lume, o ţară ridicată din genunchi şi un popor vindecat de vrajbă şi dezbinare. Este Crin Antonescu, preşedintele tuturor românilor, chiar şi interimar, tot al tuturor este. V-a jignit vreodată? Ţinta lui a fost mereu exclusiv constituită din adversari politici, niciodată n-a atacat cetăţenii cu opiniile şi convingerile lor. Nu v-a făcut niciodată nici un rău, iar voi îl împroşcaţi cu noroi, într-un mod lamentabil. Şi incredibil de infantil.

Realitatea e asta, pentru că sunt fapte: Crin e primul preşedinte al României care nu provine din sistem. Băsescu e ultimul preşedinte comunist din Europa. Crin rămâne, Băsescu pleacă.

România devine o ţară cu adevărat europeană, liberă, cu iniţiativă, nu o slugă aşa cum a degradat-o cel care mâine va fi demis. Zdrobitor. Zdrobitor de afirmativ pentru România, că asta e miza. Miza e nu demolarea lui Băsescu, ci reclădirea României. DA. Băsescu e oricum demolat, s-a devastat singur. Şi v-a abuzat îngrozitor, v-a nevrozat, v-a băgat într-o psihoză obsesivă. Dacă nu aveţi grijă să vă pregătiţi să vă vă confruntaţi cu adevărata realitate, mâine seară după ora 23, vă decompensaţi depresiv. Şi e păcat de voi.

Staţi acasă, faceţi cum vreţi, dar deznodământul fericit pentru România e inevitabil!

Ştiţi ce extraordinar e să fii un om liber, să gândeşti liber, liber, aerisit, nu în clişee pavloviene stupide? Patapievici m-a plagiat, că aşa faceţi voi, lumea pe dos. Ieşiţi din coşmarul în care vă cuibăriţi cu atâta obstinaţie! Treziţi-vă la realitate, viaţa e frumoasă, e a noastră. A fiecăruia. Nu vi se pare păcat faţă de voi înşivă şi extrem de stupid să vă pierdeţi timpul şi să vă măcinaţi sănătatea ca să susţineţi o epavă? Nu doar politică.

În nici un caz nu îl ajutaţi alimentându-i iluziile dezaxate. Şi deşarte. Pe care, de fapt, nici chiar el nu şi le mai face, doar joacă ultima lui cacealma. Mai de prost-gust ca oricând.

Oricum, e alegerea voastră. Peste o săptămână, sărbătorim Schimbarea la Faţă. A României.

La mulţi ani, anticipat! Vă urez, sincer, numai bine! Încercaţi să vă extrageţi din realitatea paralelă, încercaţi să vă lepădaţi de ură, să învăţaţi să iubiţi, încercaţi să fiţi oameni! Altfel, nu veţi fi niciodată fericiţi, pentru că n-aveţi cum cunoaşte fericirea prin separaţie de iubire. E diabolică izolarea voastră fanatică. E diabolică idolatria.  Daţi-vă şansa de a începe să trăiţi frumos. Dumnezeu să vă ajute!

Dumnezeu să reunească tot poporul român, de pretutindeni şi să ocrotească România!