GULIŢĂ UNGUREANU ÎŞI IA JUCĂRIILE ŞI PLEACĂ. PD-L, ÎN DISOLUŢIE. BĂSESCU, ÎN IMPOSIBILITATE

Video de kuzeak84

Îmi este milă de Răzvan Ungureanu ca om. Şi ca pacient. Era clar de mult că omul are probleme. Preţiozitatea mesianică reflecta jenant dimensiunea patologică a personajului. Duşul îngheţat administrat de Crin şi confirmat de votul în favoarea moţiunii de cenzură a fost de natură să-l trezească dur.

A bâiguit el, după moţiune, că nu şi-a spus ultimul cuvânt, dar ce era să mai zică? Un om normal ar fi zis că asta e politica, asta-i viaţa, democraţia parlamentară, etc. Sau orice alt răspuns diplomatic îi mai putea asigura măcar o rază de speranţă a supravieţuirii politice. Să ştii să pierzi e fundamental în politică. În general, în viaţă. Face parte din regulile jocului.

Nu pot fi mereu unii, învingători şi alţii, învinşi. Alternanţa la putere face parte din normalitatea vieţii politice. Într-o ţară normală. Într-o democraţie consolidată. Într-un stat de drept. Cramponarea de putere e tipică dictaturilor şi personajelor cu înclinaţii totalitare sau pur şi simplu, neavenite în politică, în viaţa publică.

La noi, însă, ca şi în zorii anilor 90, nu poate fi vorba de alternanţă normală. Se pune problema unei schimbări de regim. Deci, a unei alternative radicale, cu aspect atipic, poate chiar dramatic, dar situaţia o impune, de unde marea coaliţie naţională dreapta-stânga. Nemţii au folosit-o cu succes, dar la ei a fost o chestiune de normalitate internă în contextul crizei financiare internaţionale.

La noi, USL s-a constituit ca o necesitate imperativă de coalizare a energiilor naţionale, în expresie politică, pentru dizlocarea de la putere a unui regim de ocupaţie, antinaţional şi genocidar. Sociopat, aşa cum a fost el definit de un psiho-sociolog de talia lui Hanibal Stănciulescu.

Era clar că după demisia impusă a lui Boc – impusă de trezirea naţională pe care Băsescu a încercat s-o speculeze pentru perpetuarea regimului personal -, cine intra în locul fostului premier pe aceeaşi majoritate parlamentară, incertă ca orice alcătuire ilegitimă, nu putea fi decât tot o marionetă a preşedintelui Băsescu, un muţunache care acceptă lista guvernamentală a fostului premier şi pe cele ale aliaţilor conjuncturali.

De ce? Din carierism fără scrupule. Pentru cine avea dubii, a demonstrat prin atitudinea de după cădere că nu-l interesa decât parvenirea sa, cu orice preţ. Chiar cu preţul vieţii oamenilor care mor cu zile. Chiar cu preţul înstrăinării pe nimic a resurselor naţionale strategice. Chiar ştiind că nu reprezintă pe nimeni şi nimic altceva decât tentativa disperată a lui Băsescu de a-şi salva pielea, de a scăpa de suspendare şi nu în ultimul rând, de a-şi securiza (sic!) o majoritate parlamentară pentru imunitate postelectorală. Asta vedea Băsescu în succesiunea cu MRU şi în „mişcarea populară”, sminteala lui Lăzăroiu. Ca să reuşească, însă, îi trebuia cel puţin un Meleşcanu. Sau un George Maior. Curajul lui Băsescu nu merge până acolo. Curajul lui Băsescu nu trece de cacealma. S-a dovedit că poate fi executat imediat ce îl obligi să arate cărţile.

Dacă nu îl executa USL, l-ar fi executat serviciile. Mai ales cel intern. Ceea ce oricum se profilează, aşa că Băsescu şi-ar uşura soarta dacă ar pleca. Acum.

Victor Ponta s-a trezit la timp şi i-a distrus strategia lui Băsescu exact ca pe un castel din cărţi de joc. La cacealma. Ponta a ajuns premier pe mâna lui Băsescu, fiindcă şi-a recunoscut greşeala de a fi fost prins într-o cursă a iluziilor şi de atunci a urmat cu încredere strategia lui Crin, convenită de comun acord, plus Daniel Constantin – un tânăr om politic remarcabil şi care are toate datele pentru a fi, probabil, cel mai bun ministru al Agriculturii de la căderea comunismului încoace.

Determinarea USL de a urma strop cu strop strategia s-a dovedit câştigătoare. Faptul că au obţinut voturile necesare a ţinut pe persuasiune şi mobilizare. Om cu om. Cu exemplele extraordinare ale domnilor Chiseliţă şi Luca – parlamentari care au demonstrat că sunt în stare de interese superioare propriilor cerinţe personale de moment. Persuasiunea, consolidarea până la tsunami a valului schimbării au fost cu putinţă pentru că – la fel ca şi în cazul proiectului Johannis – a fost vorba nu doar de demolare.  Sau tocmai de imperativul demolării pentru construcţie axată pe o alternativă puternică, sigură şi pregătită să-şi asume guvernarea. Ridiculizând propaganda adversarului care încerca să descurajeze, prin minciună şi ameninţare, curentul schimbării (de ce să-i spunem trend, dacă avem termenul românesc? 🙂 ).

Voinţa de schimbare a fost mult mai mare decât frica de ameninţare. Datele problemei sunt cu totul altele decât în 2009. Băsescu şi-a extenuat resursele de dezbinare, supunere şi intimidare. Iar proiectul USL e mult mai puternic decât proiectul Johannis, chiar dacă la momentul depunerii moţiunii nu avea alături UDMR şi toate minorităţile, ca atunci. Mişcarea Frunzăverde a declanşat un proces de decantare. El a dat şi un semnal puternic în momentul în care a declarat că „moţiunea de cenzură trebuie să treacă”. Ar fi fost mult mai mulţi parlamentari din PD-L care votau pentru căderea caricaturii de guvern Ungureanu, dacă nu erau supuşi unor măsuri de forţă. Veţi vedea în continuare cum PD-L se va dezintegra: cine e de primit va fi primit fie în PNL, fie de PSD, în funcţie de afinităţi. Şi necondiţionat. Va rămâne un nucleu din care, cândva, s-ar putea face un partid autentic. Sau relansa. Dar despre asta, altădată.

Sorina Plăcintă n-a mers până la capăt pentru că e mamă şantajată, dar ceea ce a făcut ea a fost, totuşi, semnificativ, fiindcă a arătat, prin schimbul ei de replici cu Udrea şi prin plânsul înverşunat, care e starea de fapt din PD-L, dincolo de triumfalismele stupide etalate de de-alde Boc, Udrea şi Cotoi. La congresul în care a fost reales Boc, nu puţini au scandat „Libertate”. Principalul partid de guvernământ era, astfel, denunţat din interior ca partid-stat. Acum, s-a terminat. Relaţia de dependenţă bilaterală cu Băsescu s-a rupt. Din locomotivă a PD-L, Băsescu a ajuns gropar. Dar dacă nu l-ar fi urmat orbeşte, mulţi dintre ei, chiar strângând din dinţi, PD-L nu ajungea în stare de dezintegrare, ca orice formaţiune dependentă de o persoană.

Starea mai mult decât critică în care se află Băsescu se poate vedea cu ochiul liber din atitudinea lui MRU, care îl – şi se – pune într-o situaţie ultra-penibilă, prin imaturitatea cu care s-a supărat pe sat, şi-a luat jucăriile şi nu mai pare dispus să respecte nici măcar legea interimatului: acesta era personajul cu ambiţii de a conduce ţara! Cum spuneam din start, un balon gonflat. Şi un oportunist răsfăţat, care când şi-a dat seama că Băsescu e expirat, a plecat.

El chiar îşi închipuia, vorba lui Crin, că se joacă de-a facerea lumii cu Băsescu şi că i se vor satisface ambiţiile nemăsurate prin toate eforturile securistice şi infracţionale concertate. Când Ungureanu a înţeles că nu era decât un biet instrument, tocmai căzuse. Urât.

L-am putea trimite la şcoală, în dulcele târg al Ieşilor, să-şi amintească de veşnic tânărul şi fericele, veselul Alecsandri: un model, un reper de patriot şi demnitar român, generos, bun, blând, drept şi cu umor cuceritor. O splendoare de om. Poate MRU pune mâna dacă nu pe poeziile care trezesc din morţi orice inimă de român, măcar pe dramaturgia lui Alecsandri. Măcar Chiriţele. Negruzzi nu-i nici el de lepădat. Că mulţi sunt într-adevăr, dar nu mai sunt şi proşti românii care vor să scape de regimul Băsescu.

E un pas crucial, dar nu-i suficientă instalarea Guvernului USL(A). Trebuie speculată ireversibil situaţia mai mult decât precară în care se află Băsescu: chiar şi marioneta MRU îl refuză să-i facă jocurile în continuare, adică, să-şi bată joc de sine, să fie utilizat şi uzat pentru interesele lui Băsescu de cramponare de putere fără alt precedent decât însuşi Ceauşescu. Ion Iliescu a ştiut să piardă şi de aceea a revenit.

Deci, Băsescu nu mai are coledzi – MRU, out, PD-L, în disoluţie, proiectul „albă-ca-zăpada”, avortat.

Băsescu e epuizat, nu mai are soluţii. E în situaţie de imposibilitate. Ceea ce instituţiile statului au sesizat şi unii factori abia aşteptau ca să retalieze. Singura lui posibilitate e să continue să procedeze ca şi până acum, aşa cum s-a lăudat că n-are nimic de schimbat. Caz în care în mod sigur va fi suspendat.

Discuţia despre suspendare pe care cu iscusinţă un pic sadică au deschis-o Ion Iliescu, Ponta şi Crin e un joc de-a pisica. Mie-mi e milă de şoricel, n-are rost să-l chinuim – bietul animal!

Băsescu s-a prins în propria sa cursă şi acum USL se pregăteşte să-i elibereze lăbuţa. Şi s-o bandajeze. După care să-i dea drumul în rezervaţie. În Modrogan. 😛

P.S. Probabil că ostilitatea pe care o au „greii” PD-L – şi adevăraţii grei sunt prin ţară – faţă de Băsescu e atât de mare încât adversitatea USL devine de jucărie. Deci, dacă e vorba de asasinat politic, probabil că el i se pregăteşte dintre ruinele PD-L.

DRAGOŞ FRUMOSU, CANDIDAT AL USL LA SECTORUL 2

Foto: Răzvan Chiriţă

Succes!

SCRISOAREA (MEA) DE INTENŢIE CU FMI. GOOD RIDDANCE, MR FRANKS!

Foto: ZF

Premierul desemnat (pentru că USL i-a dat sec lui Băsescu), Victor Ponta, a anunţat că vrea ca FMI să plece din ţară: cu o nouă scrisoare de intenţie.

Subscriu, cred că sunt în asentimentul multor cetăţeni români când spun că şi eu aş vrea ca FMI să plece din ţară.

Iar scrisoarea de intenţie să sune aşa:

Intenţia noastră este să restituim datoria, fiindcă e o obligaţie a României, deşi n-am angajat-o noi, ci un guvern care a luat această decizie în mod anticonstituţional, fără să consulte Parlamentul, deci reprezentanţii poporului român.

De fapt, decizia a fost luată în mod discreţionar de către preşedintele Băsescu, care nu avea nici un drept constituţional să angajeze negocieri care ţin de puterea executivă. Preşedintele ţării avea cel mult dreptul de a vă invita la Palatul Cotroceni din curtoazie.

Cu toate acestea, avem obligaţia să restituim datoria şi o vom face. Şi e grija noastră, a Guvernului României, cum, acest aspect nu e cazul să vă frământe pe dumneavoastră. Atâta vreme cât veţi primi tranşele înapoi, e problema noastră.

Relaţiile sunt instituţionale, prin urmare, dv. sunteţi o bancă, la fel, Banca Mondială, iar noi suntem guvernul unei ţări suverane, deci a cărei suveranitate nu poate fi limitată decât cel mult conform obligaţiilor de apartenenţă euro-atlantică. Aşadar, reciproce. Atât.

Prin urmare, stimaţi oaspeţi, politica guvernamentală a României o decidem noi, Guvernul Ponta, iar scrisoarea de intenţie nu ne poate angaja mai mult decât ne impune mandatul limitat în timp. Dacă şi mai mult decât probabil USL va primi legitimarea electorală după alegerile parlamentare, vom putea negocia cel mult termenele de restituire a datorie, nicidecum termenii. În sensul că domniile voastre nu aveţi a condiţiona (sub)dezvoltarea ţării noastre.

Deci, stimaţi oaspeţi, sunteţi bineveniţi conform ospitalităţii româneşti tradiţionale, dar, în plan instituţional, fiţi buni şi aveţi în vedere că nu FMI face politica (administrativă a) României. Ci Guvernul mandatat în acest sens de Parlament.

Noi nu putem angaja România fără să respectăm procedurile constituţionale.

Noi nu putem angaja scrisori de intenţie fără consultarea poporului român, dacă nu prin referendum, atunci, prin reprezentanţii lui aleşi – deci, cei rezultaţi din alegerile viitoare.

Încă o dată: vă dăm banii înapoi şi credem că aveţi eleganţa de a nu face din datoria noastră financiară, o datorie de subordonare a României faţă de organismele financiare internaţionale. Chiar dacă aşa v-a obişnuit regimul Băsescu.

Salut coincidenţa fericită a schimbării de guvern în România cu schimbarea reprezentantului FMI în România.

Şi îl invit, cu această ocazie, pe preşedintele Antonescu să-i solicite preşedintelui Băsescu să scoată România din conflictul diplomatic – fără precedent – cu Olanda şi să primească, de urgenţă, scrisoarea de acreditare a ambasadorului desemnat. Cu atât mai mult cu cât noul şef al misiunii FMI la Bucureşti este olandez, domnul Jules Erik J. de Vrijer – nume cu intenţii amicale. 🙂 Este reprezentantul Belgiei şi Olandei, şi director adjunct al Departamentului pentru Europa al FMI.

Voi ce scrisoare de intenţie adresaţi finanţei mondiale? 🙂

P.S. Franks să ia şi gaura neagră a FMI cu el. Din pantof.

Good riddance!

CE AŢI AFLAT DUPĂ CĂDEREA GUVERNULUI BĂSESCU :)

Foto: cotidianul.ro

Partidul generalului Izmană: ne-am lepădat de Satana, Ponta e prietenul nostru.

Udrea: după şapte luni, o să ne regretaţi.

Ceauşeasca: O să te judece colegii mei, intelectualii.

😆

UPDATE: Pseudo-Cotoi: dacă îl suspendă pe Băsescu, liderii USL s-ar putea să aibă surpriza vieţii lor la referendum.

😆 😆 😆

OPRESCU VA FI REALES SUB SIGLA USL :)

Sorin Oprescu şi-a depus, azi, candidatura pentru un nou mandat de primar general, în prezenţa liderilor USL.

Îmi pare rău că lipseşte din poză d’Artagnan. 😛

CRIN: NU SE PUNE PROBLEMA COABITĂRII CU BĂSESCU

Foto: Andrei Pungovschi, Mediafax

Deci, Victor Ponta, nu-ţi mai fie frică, ai o Armată în spate! Şi în primul rând, poporul care nu-l mai suportă

BĂSESCU ŞI UNGUREANU AU CONSPIRAT PE BANI PUBLICI

Azi, la Neptun. S-au întâlnit la gard, necesar, fiindcă altfel s-ar fi iubit la infinit – şi erau cu nevestele Ooo, da, am comis-o, vai, condamnaţi-mă!

În timp ce propaganda cadavrului PD-L se isterizează că ţara e pe ducă din cauza căderii Ungureanului care s-a dus să se relaxeze la mare cu Băsescu.

Suspendaţi-l!

E OFICIAL. CHILIMAN CANDIDEAZĂ PENTRU USL :)

Foto: cotidianul.ro

Primarul sectorului 1, liberalul Andrei Chiliman, şi-a depus, azi, candidatura pentru un nou mandat, sub sigla USL. Domnul Chiliman a fost însoţit la depunerea candidaturii de doamna Ecaterina Andronescu.

Succes! Un scor zdrobitor pentru USL, atât la primărie, cât şi la consiliu!

P.S. Serios, e stupidă enumerarea prenumelor omului. 😛

ECUAŢIA CÂŞTIGĂTOARE PENTRU USL

Alegeri parlamentare în vară plus referendum pentru demiterea lui Băsescu este egal 70%.

Dar pentru unii e preferabilă coabitarea.

Care duce, mai devreme sau un pic mai târziu, la scindarea USL. Cel mai târziu după alegerile parlamentare.

Şi s-ar putea ca să nu iasă bine pentru PSD.

Morala: Băsescu, mărul discordiei, factor perpetuu de tensiune. Distruge totul, orice tentativă de construcţie normală, orice proiect axat pe solidaritate şi încredere.

A mai fost un proiect frumos, proiectul Johannis, pe care l-a distrus. Acum, fără să facă absolut nimic, doar pentru că este în exerciţiu la Cotroceni, începe să distrugă şi proiectul USL. Tocmai când credeam că nimic nu-l mai poate întoarce.

Pentru normalizarea României, scoaterea lui Băsescu de la Cotroceni e un act obligatoriu.

E atât de simplu să terminăm cu smintelile unui regim agonic, iar noi preferăm să-l resuscităm. 😐

PONTA ARE DE ALES ÎNTRE COABITARE ŞI PNL

Foto: exclusivnews.ro

Premierul desemnat a declarat, la Bistriţa, că e pregătit de „o relaţie instituţională” cu Băsescu. Şi a mai spus că el, fiind la începutul carierei de demnitar la nivel înalt, dacă ar eşua coabitarea, ar avea mai mult de pierdut decât Băsescu, care e spre sfârşit de mandat. 😯

Aşa începem? Atunci, guvernul Ponta va eşua. Exact aşa cum visează PD-L (doar eşecul USL poate salva gruparea din Modrogan de disoluţie).

Eşecul USL e previzibil, dacă Ponta va continua pledoaria pentru coabitare, propovăduită de Ion Iliescu – al cărui interes politicianist e să-l saboteze pe Crin Antonescu, să submineze PNL în aşa fel încât să se renunţe la paritate şi la o adică, să se refacă şi FSN-ul din cenuşă. Fără număr l-a lăudat Iliescu pe Băsescu – pentru că aseară a făcut ceea ce nu avea încotro. Dar tot ce a făcut până acum? Ştergem cu buretele? Şi ce mai poate face subteran, dacă nu e scos de la butoane! Să faci alegeri cu Băsescu la Cotroceni e sinucidere electorală.

Iliescu şi Ponta au dat semnalul de reconciliere cu Băsescu exact în momentul în care instituţiile se reorientaseră aproape ireversibil spre noua putere.

Foarte bine, n-are decât să guverneze Ponta cu PSD, dacă PSD e gata să mai ia de la Băsescu. Dar e obligatoriu să existe un partid determinat să nu facă nici un compromis cu personajul de la Cotroceni. E foarte bine ca PNL să asigure viitoarea opoziţie puternică. Asta se vrea? Şi cine vrea asta?

De ce coabitarea e premisa eşecului USL?

Pentru că, oricând ar fi alegerile, cine acceptă coabitarea cu cineva care a călcat în picioare Constituţia, legile ţării şi bunul simţ, şi are 90% ostilitate nu poate primi mai multă încredere electorală. Dacă şi PNL ar accepta să intre în alegeri coabitând cu Băsescu, atunci succesul formaţiunilor extremiste sau mutanţilor politici ar fi garantat. Şi gonflarea imposturii „mişcarea populară”.

Deja au uitat eminenţele PSD că USL a început să mişte abia după ce au ieşit oamenii în stradă, chiar pe geruri cumplite. Prima lor revendicare şi ultima care le-a rămas de îndeplinit a fost şi rămâne: JOS BĂSESCU!

Deci, dacă Ponta ne promite coabitare cu Băsescu, atunci îi promitem şi noi că facem absolut tot ceea ce depinde de noi ca să scoatem PNL de la guvernare. Asta vrea?

Şi tocmai pierdusem o oră cu un text pe care mă pregăteam să i-l adresez cu încredere premierului desemnat. Am renunţat. Până la proba contrarie.

P.S. De-aia rânjea Băsescu aseară?

BOC, PE URMELE LUI APOSTU

Foto: Foaia transilvană

Boc s-a dus la Cluj ca să-şi anunţe nu demisia după eşecul catastrofal al PD-L, ci o nouă candidatură la funcţia de primar – ocazie cu care l-a lăudat pe primarul arestat, Sorin Apostu, pentru faptul că au făcut echipă. Şi vrea să continue ce-au mai făcut împreună, conform propriei declaraţii.

Boc merge în tandem cu Alin Tişe, candidat pentru un nou mandat la CJ Cluj. Tişe a vrut să plece la PNL, dar a fost refuzat.

Anunţarea candidaturii lui Boc e o mică diversiune de imagine, comisă cu mare tupeu. Numai că presa clujeană a râs de Boc la scenă deschisă, deşi el nu glumea. 🙂

Dincolo de glumă, cred că ar fi oportun ca Horea Uioreanu şi Marius Nicoară să-l convingă pe amicul lor independent, Mircia Giurgiu, să nu intre în cursa electorală pentru primărie. Aceşti oameni au fost mereu în stradă alături de clujeni, la protestele lor împotriva regimului Băsescu, chiar şi pe ger.

Ar fi oportun ca domnul Giurgiu să nu candideze – n-are rost să-şi fure voturi între ei, cei care sunt pe aceeaşi baricadă şi respectaţi de clujeni. Cei trei fac o echipă, câştigătoare.

Mi-am exprimat de mult opinia că ar fi o onoare pentru orice partid să-l aibă membru pe Mircea Giurgiu şi cred că ar merita candidatura parlamentară din partea USL.

Se impune o campanie concertată, fiindcă PD-L va pune la bătaie resurse financiare la disperare pentru Cluj, o miză majoră pentru ei, dat fiind faptul că îl vor în compensaţie pentru Bucureşti şi ca un semnal de imagine pentru Ardeal.

Deci, domnul Giurgiu e preferabil să reprezinte Clujul ca parlamentar, aşa cum a făcut-o şi până acum, cu cinste. E ideal şi pentru el personal ca tandemul Nicoară-Uioreanu să reuşească pe plan local&judeţean, ceea ce înseamnă că nu vor mai candida pentru Parlament.

După cum îl ştim, Mircia Giurgiu e departe de a fi egoist, deci să nu se gândească doar la clujeni. 🙂 Mai bine parlamentar. El are de gând să facă o campanie cu zero lei, adică, exclusiv prin discuţii directe cu oamenii şi pe net. O poate face pentru Parlament, dar cu susţinere de la USL. 🙂