ZIUA DREPTURILOR OMULUI

E o zi care trebuie să existe. Ar trebui să fie în fiecare zi.

Şi cred că principalul drept al omului e ca oamenii să-i respecte drepturile. Şi principala lui datorie e să respecte drepturile celorlalţi. Iar statul să fie garantul drepturilor omului, nu opresorul lor.

Nici statul, nici societatea şi nici alte considerente nu sunt mai presus de om, aşa cum cred totalitarii. Doar Dumnezeu e mai presus.  Pentru însăşi consacrarea omului.

Nici o lume nu e perfectă, nicăieri nu-i raiul pe pământ. Dar o lume normală are mereu în centru respectul faţă de om, preţuirea pentru viaţă.

Unde ele lipsesc, începe iadul.

Şi deşi ONU a stabilit, încă din 1950, 10 decembrie ca zi a drepturilor omului, ele se tot încalcă, inclusiv în democraţii. Tiraniile persistă. Considerentele comerciale în relaţie cu state totalitare primează. Unele sunt chiar membre ale Consiliului de Securitate al ONU, cu drept de veto, am numit China şi Rusia. Drepturile omului sunt, din păcate, mai mult o lozincă fariseică în relaţiile internaţionale.

Dubla măsură se aplică, de altfel, pe faţă. Dau numai un exemplu, că deja masacrele cotidiene contra deţinuţilor politici din China sunt trecute cu vederea sistematic în favoarea considerentelor materiale, aşa încât am să mă refer la Rusia şi la satelitu-i ucrainean.

Nimeni n-a condiţionat relaţiile cu Rusia de elucidarea şi încetarea asasinatelor care au drept ţintă incomozii, de la jurnalişti la opozanţi, mai ales disidenţi din servicii. Nimeni n-a îngheţat relaţia cu Moscova pe motiv de Politkovskaia, jurnalista ucisă pentru că denunţa masacrele din Cecenia. De fapt, Washingtonul susţine Moscova în „lupta contra terorismului cecen”, deşi e în cauză un stat care trebuia să fie independent încă de la căderea URSS, parţial teoretică. Nici mărimile UE n-au răcit relaţiile cu Rusia pe motivul drepturilor omului, mârâielile se produc doar când sunt în joc călcături pe bătături economice.

În schimb, UE a avut faţă de Kiev o atitudine de genul „Cât îmi dai ca să te-mpuşc”, adică, a condiţionat acordul de asociere cu Ucraina, de eliberarea Iuliei Timoşenko, acord pe care puterea filorusă care a băgat-o la puşcărie oricum nu-l voia. Deţinuta cu pricina nu e, de altfel, decât o politiciană versatilă, care s-a plimbat între SUA şi Moscova, şi până la urmă, a picat în gol. Condamnată cu un cap de acuzare la fel de idiot ca şi cele ale DNA, de pe la noi, abuz în serviciu, abuz de putere. Numai că UE bagă la MCV fără număr elogii privind DNA, la fel de admirativă fiind şi Administraţia SUA.

Până la urmă, drepturile omului le apără oamenii. Adesea, de unii singuri sau alături de familiile lor. Cum sunt la noi Ion şi Adriana Olteanu, protestatarii de la Drobeta. Stigmatizaţi precum evreii cu steaua galbenă. Doar că ei nu sunt evrei. Dacă ar fi, nimeni n-ar îndrăzni să-i trateze atât de represiv precum au făcut-o guvernele Boc şi MRU, şi cum continuă să o facă guvernul Ponta.

Ion Olteanu a fost dintre puţinii protestatari de pe vremea lui Ceauşescu, iar justiţia postcomunistă refuză să-i recunoască statutul de deţinut politic. În contrast, Silviu Brucan, un propagandist kominternist criminal şi cinic, a murit elogiat. Că de! A fost „visiting professor” în SUA. Deşi nici nu terminase liceul.

Chiar credeţi că am divagat?

PREMIERUL CHINEZ ŞI AFINITĂŢILE LUI ZGONEA :)

Cine tânjea după plenarele lui Ceauşescu a avut azi ocazia să-şi satisfacă nostalgia urmărind discursul premierului chinez din Parlamentul României. Cu aplauzele finale cu tot. Furtunoase.

Zgonea nu putea rata ocazia să se producă, mai monumental ca oricând, chiar de la microfonul prezidiului plenurilor mobilizate regulamentar: „Avem afinităţi evidente”. 😯  🙄  😆

Măcar de-ar ieşi vreo pricopseală cel puţin comercială, dacă nu şi economică, pentru România! Dar n-aş crede că în afară de piaţă de desfacere pentru rebuturi chinezeşti am putea fi altceva, cu actuala conducere. Cât priveşte importurile româneşti pe care le-a clamat Lică pekinică mă înfior când mă gândesc la bietele animale preconizate să fie trimise la sacrificiu într-un colos de ţară plină de cruzime şi care nu pune nici un preţ pe viaţă, pe vietate, indiferent de numărul picioarelor.

Nu ne pasă că acolo suferă şi mor, atâţia dintre ei, neştiuţi, opozanţi sau pur şi simplu oameni luaţi de pe străzi fiindcă i s-a părut cuiva că n-au fost suficient de supuşi.

Nu ne pasă de represiunea sadică la adresa creştinilor din China.

Şi considerăm compatibilă o ţară în care se mănâncă creier de maimuţă vie. 👿

China e o putere totalitară, care vine evident din interese anti-europene, într-o ţară considerată  cea mai vulnerabilă şi pasibilă de colonizare asiatică – având în vedere şi tipul cel mai crud de tiranie comunistă care a existat la noi: ceva similar fenomenului Piteşti doar în China s-a practicat şi pe urmă au experimentat şi ruşii, dar mai palid. La asta s-o fi referit Zgonea, cu afinităţile. Experimente fără număr pe o populaţie pasivă. Numai că până să devină aşa, România era chiar o forţă europeană în devenire – „metafora” cu tigrul e stupidă şi ea poate flata doar minţile puţintele.

Până una-alta, China pentru România înseamnă rebuturi importate la tonă şi vândute cu detaliul de comercianţi simili-interlopi, dumpinguri toxice,  mână de lucru eufemistic spus ieftină în detrimentul lucrătoarelor românce din domeniul confecţiilor şi un început de crimă galbenă în curs de organizare.

Singura afacere ar fi să investească în construcţii de autostrăzi şi în reţeaua de irigaţii. În rest, vorbe goale şi poze pompoase. Şi o tentativă de nou C.A.E.R.

Repet, e bună lecţia administrată UE, numai că am căzut în extrema cealaltă. E pe cât de dezgustătoare, pe atât de stupidă prosternarea în faţa Marelui Zid.

Afaceri profitabile s-ar putea face cu Taiwanul, dacă ar avea cine. Că Japonia e un vis economic prea îndepărtat. Sunt prea cinstiţi şi prea minuţioşi, acolo pentru onoare se face sepukku. Iar noi preferăm balivernele anticorupţiei din China, la fel de viabilă ca şi cea băsecuristă din România. Ca să vezi că are dreptate Zgonea, iacă altă afinitate! Plus capitaliştii roşii.

Se mai observă că jigodiile de la PD-L n-au venit să asculte discursul Regelui Mihai, dar s-au mobilizat exemplar ca să-l ovaţioneze pe premierul chinez aflat în drum spre Băsescu. Că doar erau împreună cu PSD în FSN când România spărgea embargoul la adresa Chinei după masacrul de la Tiananmen. Altă afinitate, că doar şi la noi se spălase în sânge Piaţa Universităţii.

P.S. Dacă l-am exporta pe Zgonea, l-ar sacrifica sau i-ar mânca de viu conţinutul cutiei craniene?

PONTA ÎŞI BATE JOC DE ROMÂNIA

Ponta a făcut o delaţiune cu privire la situaţia din România către satrapii chinezi aflaţi în vizită oficială la Bucureşti. În plus, ridicarea poalelor a avut loc în prezenţa liderilor din ţările Europei Centrale şi de Est participanţi la forumul cu China.

Şi nu doar că Tonta a făcut către chinezi ceea ce au făcut Băsescu, Macovei şi compania către UE şi SUA, ci a mai citit şi în engleză. Cu accent de elev mediocru.

Limba română nu era bună, nici măcar la ea acasă. Până o simţi în nas povestea cu grebla. 👿

ROMÂNIA SE FACE PEKINEZĂ

În ce hal a ajuns România! Piaţă de desfacere pentru ciurucurile Chinei. Sau vă faceţi iluzii că marile „memorandumuri” sunt altceva?

Sigur că trebuie să ne cunoaştem interesul economic, dar chiar să primim cu covorul roşu criminali ai propriului lor popor mi se pare dezgustător. Marea sculă de premier al marii ţări cu partid unic. Deci, cu regim totalitar. Curge sânge acolo în valuri pe urma represiunii, dar lumea închide gura, din interese comerciale.

China e un colos cu picioare de lut, o economie artificială, patronată de exponenţi ai aparatului comunisto-securist transformaţi în capitalişti roşii. Dacă s-ar da liber economic, ar falimenta galopant.

E bine să le facem o aroganţă aroganţilor care patronează UE, condiţia fiind să nu cădem în extrema cealaltă. Ceea ce, din păcate, facem.