Archive for the ‘România mereu electorală’ Category

AŢI ÎNFRÂNT! STROE PLEACĂ, OPREA RĂMÂNE

Joi 23 Ianuarie 2014

Vedeţi titlul. Radu Stroe şi-a dat demisia, au înfrânt. Ce-ar fi de adăugat?

Ce-a spus şi comisarul Berbeceanu.

Crima organizată face jocurile în România.

Nu-mi imaginam că Crin Antonescu poate ajunge la asemenea nivel.

Anunțuri

LA MULŢI ANI, RADU SÂRBU!

Miercuri 22 Ianuarie 2014

Azi e ziua lui Radu Sârbu. Dacă ar fi fost prim-ministru, cred că schimba ceva. N-a fost să fie, fiindcă era o lovitură prea grea pentru Sistem.

Ştiu că răscolesc muşuroiul şi generez resentimente în tabăra PSD, deşi absolut deloc nu-i asta intenţia mea. Ci aceea de a semnala realitatea. Cu date şi fapte. Cauza. Pentru că rari sunt în România actuală oamenii care merg la cauză. Majoritatea reflectă efectele.

Preiau două editoriale ale lui Radu Sârbu din „Bursa”, mereu actuale, deşi sunt din (primă)vara anului trecut:

RATÂND O BUNĂ OCAZIE DE A TĂCEA,

VĂCĂROIU A VORBIT DESPRE PRIVATIZARE

BURSA 08.04.2013

„Privatizările au fost în proporţie de 80% un eşec, iar România ar fi trebuit să aibă astăzi un PIB de cel puţin trei ori mai mare decât cel actual”, ceea ce nu reuşeşte (şi) pentru că „totul e impus de afară”, a afirmat preşedintele Curţii de Conturi, Nicolae Văcăroiu.
Când Nicolae Văcăroiu vorbeşte despre economia naţională, este ca şi cum un criminal ar vorbi despre consecinţele nefaste ale unor crime, de-taşându-se de orice responsabilitate! Dacă Ion Iliescu este marele responsabil pentru proasta construcţie a statului post decembrist, apoi Nicolae Văcăroiu a fost cel mai important complice în îngreunarea tranziţiei spre capitalism a economiei naţionale.
La începutul anilor ’90, startul României a fost ratat pentru că guvernul nu a început procesul de reformă structurală, nici la nivel macroeconomic şi nici la nivel microeconomic, în fiecare întreprindere în parte. Soluţia principală era atunci, ca şi acum, privatizarea, urmată de capitalizare. Privatizarea a fost esenţa reformei economice în toate ţările fost comuniste. Ţine de evidenţă: ţările care au privatizat mult şi repede o duc mai bine decât celelalte.
Cred că natura unui sistem este definită, mai degrabă decât prin altele, de natura proprietăţii economice. România iliesciană, deşi „decretase” că revoluţia a fost anticomunistă şi că se reorientează spre capitalism, a păstrat cât de mult a putut în mâinile statului proprietatea asupra întreprinderilor economice şi financiare. Interesul a fost dublu: politic şi financiar. Pe de o parte, FSN/FDSN, care – ca organism politic – s-a suprapus administraţiei de stat în mai mare măsură decât o făcuse însuşi partidul comunist, avea nevoie de salariaţii întreprinderilor de stat, ca masă de manevră în arena politică. Pe de altă parte, clientela de sorginte comunisto-securistă nu putea căpuşa decât întreprinderi de stat. S-au construit structuri sindicale puternice, care au fost manipulate prin ofiţerii acoperiţi infiltraţi în conducerile lor, pentru a se opune reformelor, în general, şi privatizării, în special.
*  În timpul guvernării văcăroide:
– S-a furat tot ce s-a putut: comerţul exterior, băncile, fondurile mutuale şi au fost căpuşate întreprinderile din toate sferele economiei şi bugetul de stat. Prima metodă de privatizare folosită în România a fost privatizarea prin furt.
– Au fost aduse sub pragul rentabilităţii sute de societăţi comerciale din ramurile industriei şi serviciilor. În loc să se înceapă cu privatizarea întreprinderilor rentabile, iar cu banii obţinuţi să se restructureze şi să se retehnologizeze celelalte, pentru o privatizare ulterioară, s-a preferat o politică prin care toate întreprinderile au fost coborâte la cel mai mic numitor comun. Metoda prin care s-a reuşit această „performanţă” a fost cea a subvenţionării. În perioada 1992-1996, s-au alocat întreprinderilor cu pierderi „fonduri de restructurare” mai mari decât sumele încasate din privatizare, diferenţa fiind acoperită din dividendele companiilor profitabile.
– Economia naţională a funcţionat pe principiul vaselor comunicante: profiturile companiilor rentabile au fost folosite pentru acoperirea pierderilor celor nerentabile (mineritul, siderurgia, industria de armament, agricultura de stat), cărora li s-a prelungit agonia. De salvat, nu au fost salvate, căci se ştie: boala lungă, moarte sigură, dar s-au înecat şi cele profitabile.
– S-a preferat privatizarea populistă, în favoarea asociaţiilor salariaţilor, adică un fel de cooperativizare: aproape 1900 de societăţi comerciale au fost vândute PAS-urilor, care în marea majoritate a cazurilor nu au fost capabile să le menţină competitivitatea şi fie le-au falimentat, fie au pierdut controlul.
– Numai 11 contracte de privatizare, însumând 36 milioane dolari, s-au încheiat cu investitori străini, ceea ce spune totul despre imaginea României lui Iliescu şi Văcăroiu în mediile de afaceri internaţionale. Investiţiile străine erau necesare nu numai pentru infuzia de capital şi devize, ci, la fel de important, pentru implementarea unui nou tip de cultură organizaţională şi managerială.
Au fost falimentate toate întreprinderile agricole de stat, toate combinatele avicole şi de creştere a porcilor şi majoritatea comcerealurilor, prin limitarea de către guvern a preţurilor de vânzare a produselor lor, în timp ce preţurile la care se aprovizionau au fost lăsate libere. În acelaşi timp, Banca Agricolă a fost obligată să le finanţeze, fiind împinsă la un activ net contabil negativ.
– Băncile de stat, mai ales BANCOREX, au fost jefuite de clientela securisto-politică, din ele volatilizându-se mai mult de 4 miliarde dolari. Singura soluţie pentru recapitalizarea lor a fost privatizarea, iar acum ne văităm că le-am înstrăinat…
– S-au „topit” rezervele valutare ale României, guvernul Văcăroiu lăsând, la plecare, mai nimic: 565 milioane dolari în rezerva BNR, după patru ani, în care indicele inflaţiei s-a situat între 295% şi 59%. Din această cauză, guvernarea CDR a început cu o prăbuşire a cursului leu/dolar şi cu un nou puseu inflaţionist.
– Au fost întrerupte relaţiile Ro-mâniei cu organismele financiare internaţionale, din cauza politicilor nereformiste practicate.
– Justiţia, împănată cu foşti ofiţeri de miliţie şi securitate (doar erau, măcar formal, absolvenţi ai facultăţii de drept), a fost oarbă, dar nu imparţială, ci incapabilă să vadă şi să condamne jefuitorii.

FMI şi Banca Mondială tăiaseră finanţările ţării şi afirmau răspicat că, în anul 1997, când deveneau scadente primele rate la creditele post-ceauşiste, România va intra în incapacitate de plată. Evitarea crahului a fost meritul guvernării ulterioare, a CDR, iar pivotul reformei a fost tocmai privatizarea.
Statisticile demonstrează că privatizare a început să se facă cu adevărat în România abia începând cu anul 1996, când a devenit evident că nu mai exista alternativă. Nerestructurate, întreprinderile se transformaseră în adevărate bombe sociale, al căror ceas ticăia în mâinile guvernului. Ineficienţa şi jaful fuseseră subvenţionate până la sleirea finanţelor publice. Nerestructurându-le tehnologic şi menţinându-le suprapopulate, guvernul Văcăroiu a condamnat întreprinderile la a fi vândute pe nimic. Până la urmă, statul român le-a externalizat, lăsând pe seama cumpărătorilor pachetelor sale de acţiuni restructurarea şi rentabilizarea companiilor din economia naţională. De aici au pornit toate dificultăţile privatizării din România.
Pentru toate acestea, Nicolae Văcăroiu a fost răsplătit: prim ministru în perioada 1992-1996, preşedinte al Senatului în perioada 2001-2004, preşedinte interimar al României, în aprilie-mai 2007, iar din 2008 este preşedintele Curţii de Conturi. Nici un alt român nu a mai acumulat asemenea funcţii! Pentru dânsul nu a fost destul: întrebat ce caută în conducerea băncii lui Sorin Ovidiu Vântu, dl Văcăroiu a răspuns cu modestie: „sunt un Hagi al finanţelor!”. Pare firesc să vorbească, dar poate că era mai bine dacă tăcea…

POIANA RINOCERILOR:

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ A ROMÂNIEI

BURSA 10.07.2012
Suspendarea preşedintelui Traian Băsescu a readus în atenţia opiniei publice Curtea Constituţională a României (CCR).
Toată lumea a aşteptat avizul CCR: susţinătorii pre­şedintelui – cu speranţa obţinerii unui atu în campania care urmează, iar adversarii – conştienţi că un aviz, fie el numai consultativ, poate spăla sau murdări ireversibil obraji politici.
Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Urmate de o fâsâială pe măsură, pentru că, în ciuda clarităţii textului din Constituţie, Curtea „a dat-o remiză”!
Fiind o acţiune pur politică, sus­pendarea este uşor de înţeles în logica politică, dar greu, chiar imposibil, de argumentat constituţional.
Tocmai de aceea, arbitrul de ultimă instanţă, CCR, ar trebui să fie imun la influenţele politicului şi administrativului.
Ceea ce, din păcate, nu este cazul, pentru că CCR este o instanţă numită politic, în mod egal de către Preşedinte, Camera Deputaţilor şi Senat, iar numirea politică a unei Curţi, cel puţin în România, nu duce la independenţă.
* Încovoierea politică a Curţii
Cum poate să ajungă cineva judecător la Curtea Constituţională a României?
În Constituţie scrie că „Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior.”
Este incredibil, dar adevărat: componenţii CCR nu trebuie să fie magistraţi de carieră!
Orice jurisconsult poate accede în instanţa care tranşează conflictele între instituţiile puterii în statul român; condiţia sine qua non este să fi servit conştiincios interesele vreunui partid; să fie clar că se poate conta pe omul acela!
CV-ul preşedintelui CCR este ilus­trativ: consilier juridic la COMAT şi BJATM Bistriţa (1980-1989), avocat în baroul Bistriţa (1990-2007) şi – decisiv! – deputat (2004­-2008).
De regulă, judecătorii CCR sunt foşti parlamentari, care s-au evidenţiat mai degrabă prin obedienţă decât prin iniţiative, iar Ion Predescu, Acsinte Gaspar sau Puskas Zoltan – dintre actualii, sau Petre Ninosu ori Nicolae Cochinescu – dintre foştii, exemplifică perfect această teză.
CCR este o poiană paradisiacă, în care nişte rinoceri politici pasc cele mai mari salarii din întreg sistemul bugetar (generatoare şi de pensii pe măsură).
De aceea, nu este de mirare că CCR fie acţionează sub imperiul presiunilor politice, fie nu are curaj să exprime o poziţie clară, care să aibă caracter de precedent pentru cazuri similare.
În repetate rânduri, Curtea a dovedit că e influenţată de presiunile politice, nu numai în cazuri de conflict inter-instituţional, ci şi în cazuri în care ar fi trebuit să apere principii generale ale dreptului (dreptul la proprietate şi garantarea proprietăţii).
Independenţa puterii judecătoreşti este – alături de modernizarea şi simplificarea legislaţiei, integritatea şi corectitudinea judecătorilor, termene rapide în procese – o condiţie fundamentală a unei societăţi bine guvernate, într-un stat de drept. Separaţia autentică a puterilor în Stat poate fi realizată numai prin delimitarea clară a celor trei puteri ale Statului – Legislativă, Executivă şi Judecătorească – şi prin stabilirea unui sistem de verificare şi de echilibru între ele.
* Recuperarea separaţiei
Soluţia, simplă şi evidentă, rezidă în suprimarea Curţii Constituţionale şi preluarea atribuţiilor ei de către o secţie specială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ai cărei judecători sunt magistraţi în adevăratul sens al cuvântului, iar numirea lor este făcută prin intermediul Consiliului Superior al Magistraturii, fără intervenţia celorlalte puteri ale Statului.
S-ar reveni, astfel, la sistemul de control al constituţionalităţii, conform tradiţiei româneşti, ce începe la 1912: puterea judecătorească ordinară examina constituţionalitatea legilor.
În plus, pentru degrevarea justiţiei de problemele inerente unui regim semiprezidenţial, bine ar fi ca Româ­nia să adopte un regim parlamentar raţionalizat.
http://www.bursa.ro/

L-AU UCIS PE IOVAN CA SĂ SCAPE DE STROE?

Miercuri 22 Ianuarie 2014

Semnalez de multă vreme – de fapt, de când a fost numit – faptul că băsecuritatea face totul ca să scape de Radu Stroe.

A fost o naivitate să credem că pentru a-şi atinge scopul, serviciile antinaţionale s-ar da în lături de la asasinat.

Ne amintim că Băsescu l-a înaintat în grad pe şeful serviciului de Informaţii al Internelor care l-a dezinformat pe ministrul Stroe, ascunzându-i memoriul comisarului Traian Berbeceanu cu privire la crima organizată care parazitează sistemul judiciar. Băsescu a comis înaintarea în grad după ce ministrul anunţase că urmează să-l demită pe şeful DGIPI, Gelu Oltean. Şi l-a demis, pe 3 decembrie anul trecut, în ciuda lui Băsescu. Şi băsecuriştii din PSD sapă pentru debarcarea lui Radu Stroe. Ei preferă colegi liberali docili, care să nu deranjeze viespăria.

Totuşi, n-aş crede că preşedintele PNL, Crin Antonescu, ar accepta sinuciderea electorală.

P.S. Cristi Maior îi dă la gioale lui Radu Stroe. Mai inteligent ar fi să-l susţină la Interne. Nu de alta, dar s-ar putea să-i ia locul. La SRI. 😛

UPDATE. Ponta anunţă că va cere demisia şefului STS, Marcel Opriş, în cadrul CSAT. Slugile din mass-media s-au chinuit degeaba cu campania ordonată împotriva lui Stroe. :mrgreen:

P.S. Salut sincer atitudinea lui Ponta de azi. Dacă s-ar fi comportat mereu aşa, USL mergea unsă. Încă nu e prea târziu, condiţia fiind să-şi pună ceară în urechi faţă de (bă)secta de la Cluj. Nu de alta, dar în afară de intrigi, îi toarnă şi otravă.

BĂSESCU: ROMÂNIA, COLONIA ISRAELULUI :(((

Luni 20 Ianuarie 2014

Băsescu s-a cărat oficial în Israel, din păcate, dus-întors.

Înainte de plecare, a făcut declaraţii atât de scandaloase încât dacă România ar avea bărbaţi de stat, ar fi nu doar demis direct pe cale parlamentară, ci şi arestat. Pentru înaltă trădare.

Dar cum nu sunt bărbaţi în ţărişoară, ci doar nişte nevolnici cărora le ţâţâie partea dorsală,  Băsescu îşi permite orice. De data asta, fără limite.

Nimeni niciodată nu şi-a bătut joc de România în asemenea hal, din postura de demnitar ultim. Au fost în istorie domnitori care au plătit haraci pentru tron, dar implicit au apărat, cu acest preţ, identitatea naţională. Băsescu o calcă în picioare.

Înainte de plecarea la Tel Aviv, a declarat pentru postul de radio Kol Israel, citat de adev.ro/mzldlt, că românii nu sunt educaţi, dar că vor fi învăţaţi să se prosterneze în faţa holocaustului şi să-şi pună cenuşă-n cap, scop în care a fost adoptată legislaţia punitivă privind „interzicerea antisemitismului” şi a „negării holocaustului”, în aşa fel încât românii să fie dresaţi de aşa natură încât să susţină că „istoria holocaustului face parte din istoria României”, cum declarase oficial Vândutul anul trecut, la „comemorarea holocaustului”.

Băsescu a pledat pentru Ministerul Adevărului care, adică, să pedepsească delictul de opinie şi să oblige oamenii să gândească regulamentar, salutând introducerea în manualele şcolare a dresajului în acest sex pedofil.

Eu am convingerea că dacă vom continua implementarea concluziilor raportului Wiesel, care împlineşte zece ani, anul acesta – sunt zece ani de când România a recunoscut Holocaustul, printr-un raport al unei comisii conduse de Elie Wiesel – dacă vom implementa concluziile acestui raport, cu certitudine, vor fi tot mai puţini români care să aibă atitudini antisemite”.
„Sunt, însă, declaraţii sporadice, uneori chiar ale unor oameni politici, şi ne amintim cazul ministrului Şova, care creează o impresie care nu reflectă realitatea. Românii, vă pot spune cu certitudine, nu sunt antisemiţi, dar avem de lucru pentru a-i face să înţeleagă şi să recunoască existenţa Holocaustului pe teritoriul României
Cu ocazia interviului, am aflat că ni se pregăteşte ceva, anume, ca statul român să preia preşedinţia International Holocaust Remembrance Alliance (IHRA) în 2016 – din decizia cui, pe cine au întrebat?
„Vrem să afirmăm şi internaţional că România a recunoscut greşeala trecutului de la începutul anilor 40 şi vrem să vadă şi toţi românii că nu ne este ruşine să ne recunoaştem greşelile, prin asumarea preşedinţiei acestei organizaţii”.Până când? Şi până unde? 👿
P.S. La plecare a declarat că merge în Israel pentru „anti-terorism”.  Motiv pentru care a plecat însoţit de un alai al S.R.I. Ca să nu mai avem vreun dubiu că e guvernat de Mossad.
Despre chestiile-astea cu „interzicerea antisemitismului” şi cu privire la „negarea holocaustului” aş putea spune că urmează o altă postare. Spun – deocamdată – doar că asta-i culmea rasismului şi a totalitarismului.

MIEZUL PROBLEMEI. SAU CINE VREA SĂ RUPĂ USL

Marți 17 Decembrie 2013

Presa din România e setată pe scandal şi propagă derizoriul. E şi o formă de diversiune continuă.

Unii îşi fac iluzii că propagând dezinformări şi deformând realitatea vor determina ruperea USL, obiectivul Sistemului. Dar despre asta, în final.

Observăm, deocamdată, că se trece cu lejeritate peste însuşi miezul problemei: asculatul convorbirilor private, „urmărirea informativă” a oricui, inclusiv a demnitarilor statului, fără ca nimeni să suporte consecinţele. De fapt, fără ca supravegherea securistică să mai constituie motiv măcar de mirare, necum de revoltă.

Asta-i problema, că nu mai vizăm miezul problemei. Societatea e ca şi sedată, începând cu presa, care prestează la comandă. Una evidentă. Serviciile dirijează mass media în funcţie de grupurile de interese cu care conlucrează.Toate fiind, până la urmă, strâns unite în jurul ţelului suprem: menţinerea şi perpetuarea Sistemului. Unul infracţional-securistic.

Deci, în centrul atenţiei mediatice n-a stat infracţiunea, ci victima ei, condamnată pentru delict de opinie: tipic stalinist. Iar victima – PNL, la rândul ei, s-a comportat cu pasivitate şi în loc să condamne infracţiunea de a fi fost urmărită informativ împotriva Constituţiei şi a legilor ţării, a recunoscut autenticitatea înregistrărilor – ceea ce-i corect, de altfel, dar insuficient. Şi în loc să contraatace ţintind inima Sistemului, Crin Antonescu s-a justificat. Iar presa a mistificat justificarea de aşa natură încât PSD să se victimizeze, în jurul lui Ponta. Tipic securistic.

Ponta a comis o dublă fraudă morală:  a ignorat infracţiunea securistică, n-a considerat necesar nici măcar de ochii lumii să condamne metodele „urmăririi ambientale” şi a făcut o declaraţie publică privitoare la o declaraţie privată şi încă neasumată de către colegul lui de co-preşedinţie a USL.

Ponta a comis o declaraţie publică, cu referire la o analiză privată a lui Crin Antonescu în faţa conducerii PNL, analiză la care au dreptul şi pe care o fac toate partidele în şedinţele lor cu uşile închise, fie urmând să o prezinte şi public, fie să-i păstreze confidenţialitatea. Ceea ce şi PSD a făcut de atâtea ori, cum e şi normal, şi anormal ar fi fost ca preşedintele PNL şi alţi lideri să se răţoiască la colegii lor de alianţă politică fiindcă şi-au exercitat dreptul la opinie, analiză, decizie, tactică, strategie, etc. De câte ori nu s-au spus în şedinţele PSD mizerii despre (liderul/liderii) PNL, adesea infamiile fiind proferate şi public, ostentativ-provocator, fără ca PNL să replice? Ilie Sârbu e lider în materie, care şi acum s-a dat indignat, prin declaraţii jenante, de genul celei că „s-a umplut paharul lui Ponta”. Probabil, în sensul că i l-a umplut. Aşa cum i-l umplea şi lui Geoană, când media cu Băsescu alianţa maronie, PSD-PD-L, vizată şi acum spre reiterare. Şi pentru că liderul PNL a făcut o observaţie în acest sens, observaţie privată, către colegii lui, observaţie prezentată cu titlu de posibilitate spre probabilitate, a fost acuzat public că a atacat PSD. Securism infantil, dar eficient pentru un anumit tip de public-ţintă.

De altfel, Victor Ponta, după cum se comportă, mizează pe prostia propriului electorat, aplicându-le membrilor şi simpatizanţilor PSD prezumţia de incapacitate de evaluare a realităţii pe cont propriu, în absenţa furajării propagandistice. Pe care Ponta o comite, atunci când emite enormitatea tupeistă că Antonescu „ar trebui să respecte membrii PSD”. În ce fel nu respectă Crin Antonescu (membrii, simpatizanţii) PSD?! Faptul că face o analiză de strategie a PNL în eventualitatea în care PSD rupe USL e o lipsă de respect faţă de electoratul colegilor de alianţă sau o formă de respect faţă de propriul electorat, faţă de alegătorii USL, în general? Care n-au votat pentru ca taica socru răspopitul să sape la temelia alianţei, cot la cot cu alţi băsecurişti şi pe urmă să dea vina pe parteneri, într-un muierism politicianist. Şi n-au votat USL nici pentru ca de-alde Zgonea să declare că o sută de mii de furnicuţe ale PSD aşteaptă să susţină un candidat propriu la preşedinţie. De parcă fără alianţa cu PNL, ar mai fi ajuns Ponta premier!

Victor Ponta a comis o ţigănie, fără altă explicaţie decât disperarea de a rupe USL. Incalificabilă e şi auto-victimizarea PSD, prin faptul că Ponta şi ţuţerii lui dau vina pe PNL pentru înseşi demersurile PSD vizând ruperea USL, day after! Eventualitate pentru care PNL, în opinia lor, n-are dreptul să fie pregătit şi nici să o prevină. Asta, de fapt, îi deranjează, că liberalii nu stau cu mâinile-n sân în faţa manevrelor lor maloneste. Poate chiar că ar trebui să le mulţumească pentru asta. Nu? Am criticat foarte dur PNL, l-am atacat fără menajamente pe Crin Antonescu tocmai pentru excesul de disponibilitate concesivă, dusă până la compromis(uri) inacceptabil(e). Urmează în mod sigur o nouă critică dură. Când însă, sunt în cauză jocurile serviciilor, obiectivitate înseamnă să te situezi de partea victimei lor.

Bref, Crin Antonescu a făcut o analiză cu uşile închise, în faţa conducerii PNL, el a fost întregistrat ilegal, înregistrarea a apărut în presă, iar Ponta a făcut o declaraţie publică pe marginea declaraţiei private piratate, făcându-l mincinos pe Crin Antonescu şi reluând plictisitor de repetabilele insinuări de maidan că poate vrea ca PSD să nu-l mai susţină la preşedinţie. Că atâta ştiu ei şi atâta pot.

Iar tembelismul e că Ponta l-a făcut mincinos pe Antonescu pentru o declaraţie privată – în privat, fiecare are dreptul să şi mintă, dacă atât îl duce mintea! Dar nici nu e cazul, adică, e un fapt că în şedinţele USL nu s-a decis amnistia, fiindcă altfel, ea fiind o temă atât de importantă, s-ar fi anunţat în conferinţa de presă de după decizie. Că doar nu voiau să o introducă pe burtă în Parlament! De altfel, Ponta parcă a declarat că n-a ştiut. Păi, a ştiut sau n-a ştiut? A decis el sau de ce nu-l demite pe Zgonea? Sau cum? Cine-i mincinosul? Partea proastă pentru mincinoşi e că mereu se dau singuri în vileag, fiindcă de atâta minciună, uită ce-au minţit.

Ce a spus Crin Antonescu, de fapt, către colegii lui din conducerea PNL, de a deranjat atât de tare? În principal, trei chestiuni, anume, că 1. din PSD sunt ameninţări că se acţionează pentru schimbarea majorităţii parlamentare,2. PNL trebuie să fie pregătit pentru orice eventualitate, dar în acelaşi timp, să prevină ruperea USL, 3. Ponta îşi riscă poziţia politică în faţa liderilor internaţionali prin modificările pe care ei le percep cu impact negativ asupra eficienţei sistemului judiciar din România (n-are importanţă, în context, că percepţia internaţională e eronată sau mai precis, indusă ca atare).

Restul e ţigănie.

De altfel, ce anume nu e corect din expunerea lui Crin Antonescu? Dar exact, cu date şi fapte. Fiindcă altfel, dacă ne luăm la înjurături, credeţi-mă că, mereu, derbedeii fără carte pierd.

Dar nu, încă n-am terminat. Vreau eu să-i ajut un pic pe cei care au nevoie de dioptrii, că asta nu-i o vină, deci, chiar trebuie ajutaţi. E stridentă agitaţia lui Dan Voiculescu de a rupe USL, se vede din trepidaţiile antenelor (şi e păcat că s-au prostituat chiar jurnalişti pe care îi credeam verticali). Asta ar fi o chestie (prin care el crede că scapă de puşcărie şi n-ar fi corect faţă de ideea de justiţie, fiindcă a mai scăpat în 2009 când l-a susţinut pe Geoană). Altă chestie şi principala e că Ponta îşi face iluzii. Dacă rupe USL, îl striveşte Băsescu.

P.S. Despre chestia cu Rareş Bogdan vă rog să nu comentaţi, că urmează. Zic doar atât: faptul că PSD l-a respins infantil e un lucru bun. În caz contrar, ar fi beneficiat Ponta de binefacerile găştii de la Cluj. Nu că nu e el băiat bun. Dimpotrivă. :mrgreen:

BĂTAIA DE JOC BĂSECURISTĂ

Vineri 13 Decembrie 2013

Tonta degeaba se scuză că n-a ştiut. Ca să demonstreze că într-adevăr n-a ştiut, îi cere demisia lui Zgonea. Dacă nu i-o cere, ori a ştiut, ori îl guvernează Zgonea pe linie ierarhică.

A fost un exerciţiu-şcoală al serviciilor, absolvit cu brio, din cauză că ţinta era vulnerabilă până la prostie. Adică, în Parlament, mai precis, inclusiv printre USL-iştii din Parlament, sunt băsecurişti care fac jocurile. Şi au băgat modificările hilare la Codul Penal, de natură să facă, din nou, din România o colonie, iar ambasadorii unor state să se ridice de pe ouă şi să cotcodăcească punitiv la impotenţii noştri de guvernanţi.

Dacă erau bărbaţi, le-ar fi pus în vedere că România e stat aliat, deci membru al NATO cu victime pentru o cauză care nu e a ei şi stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, unde nimeni nu e mai egal decât celălalt decât dacă vrem să dovedim totalitarismul orwellian al UE, noua URSS.

Oricum, bine le face Băsescu că le cere demisia, lui Ponta şi lui Crin, precum şi dizolvarea Parlamentului cu 70% USL, din moment ce l-au avut în mână şi în loc să-l spulbere, l-au graţiat, de frica mărimile 😳 mărimilor mondialiste. De ei ar putea să-şi bată joc cât vrea. Partea proastă e că dezaxatul de la Cotroceni îşi bate joc de popor. Din cauza nevolnicilor pe care i-am votat şi nu sunt în stare să ne apere. Dimpotrivă, îşi văd doar de interesele lor meschine. Deci, continuă să facă ce au făcut şi cei pe care i-au dat jos doar ca să le ia locul.

Demisia ar trebui să şi-o dea toţi. Şi să vină la putere nişte oameni normali. Care nu uită de unde au plecat.

Din păcate, e o utopie. Deci trebuie să ne mulţumim cu ce avem.

Numai că şi ei ar trebui să nu se mai atace pentru că îi troznim de proşti ce sunt. Faptul că sunt mai acceptabili fiindcă nu le mai vedem feţele celorlalţi nu-i face scuzabili. Dimpotrivă, îi obligă să se pună în patru labe în faţa alegătorilor. Nu de alta, dar fiindcă mai urmează alegeri.

PUNGEŞTI. REZILIAŢI CONTRACTUL CU CHEVRON!

Sâmbătă 7 Decembrie 2013

Pungesti gandul.info

Foto: gandul.info

Am scris de mai multe ori că era previzibil ca Pungeştii să devină punga cu explozibil electoral prin instrumentarea locală a violenţei jandarmeriei împotriva populaţiei civile revoltate, violenţă de natură să se spargă în capul ministrului liberal de Interne, deci, să explodeze în faţa PNL, ca acţiune de pre-campanie pentru europarlamentare.

Spre deosebire de PNL, PSD – să mă ierte susţinătorii admirabili şi dragii de bizoni înşişi – are suficienţi bizoni ca să-i asigure 25-30% şi în cele mai crâncene perioade de scădere a încrederii şi simpatiei.

Pungesti realit.net

Foto: realitatea.net

Oricum, Ponta se joacă cu focul, fiindcă scânteia de acolo poate cuprinde capitala. Şi în consecinţă, ţara.

Mai ales că şi vremea e frumoasă, aşa era în decembrie 1989.

Deci, ministrul de Interne ar face bine să-l demită pe responsabilul acţiunii represive şi să dispună anchetă la adresa celor care au executat-o cu zel. Altfel, riscă o mişcare anarhică. Şi anarhistă. Scăpată de sub control.  Tot ceea ce vizează Sistemul care o instrumentează ca să justifice măsuri de forţă şi regim totalitar.

pungesti-adrian-arnautu mediafax

Foto: Adrian Arnăutu, Mediafax

Şi să nu fie de mirare când Băsescu va face conferinţă de presă special ca să înfiereze „violenţa guvernamentală”, satisfăcut, în acelaşi timp, că proiectul coabitac Chevron e în desfăşurare. De altfel, presa băsecuristă pregăteşte terenul. Cu zel.

Aşa încât ministrul Stroe ar fi cazul să joace bărbăteşte şi să dispună măsuri dure. Poate chiar să ia taurul de coarne şi să meargă personal la faţa locului. După ce-i demite pe (i)responsabili. Dacă mai poate, după prostia cu descentralizarea. Dacă nu, din păcate s-ar putea ca Sistemul să-i obţină demisia. Că nu trebuie să numere el voturile. :mrgreen:

pungesti

Vreau să spun că n-are altă şansă decât să joace tare şi să câştige simpatia civică în cazanul de la Pungeşti. Altfel, PNL pierde grav. Şi asta-i secundar. Principalul e că o revoltă violentă ar fi tot ce poate fi mai neavenit pentru România. Liberalii ar trebui să ceară, frontal, rezilierea contractului cu Chevron.

Chiar în mijlocul marii manifestaţii naţionale care se anunţă mâine, la Pungeşti.

MESAJ CĂTRE FRAIERII DIN R.MOLDOVA

Vineri 29 Noiembrie 2013

Mare entuziasm mare pentru semnarea acordului R.Moldova cu UE! Mare entuziasm şi pentru vizita lui Băsescu la Chişinău. Fraierii nu-şi dau seama cât a putut să-i ostilizeze Băsescu pe români cu privire la ideea „unionistă”. Nu-şi dau seama nici câtă UE urmează să ia. Le zic aşa, cum le-am zis şi pe blogul euro-aspirantului Roman Mihăeş:

O să vedeţi voi ce-nseamnă UE! A avut dreptate Bukovski, UE e noua URSS. Dar până nu vă daţi cu capul, n-o să credeţi.

Cât priveşte extazul că vine Băsescu la Chişinău, n-aţi vrea voi să-l ţineţi acolo? Că la noi, de două ori cât populaţia voastră am votat ca să scăpăm de el.

Ştiţi de ce vă curtează acum? Fiindcă are nevoie de voturi pentru loaza de fii-sa la europarlamentare. Aşa cum v-a folosit şi în turul al doilea la prezidenţiale. Sau credeţi că nu mai poate de dragul şi dorul vostru, şi chiar vrea reîntregirea? Că reîntregire se numeşte, nu unire.

Ştiţi ce făcea Băsescu când o mână de fraieri ca mine protestau la minus 15 grade în faţa ambasadei URSS de la Bucureşti pentru voi? Bea cu asasinii. Dar dacă vreţi să fiţi fraieri, n-aveţi decât să fiţi până la capăt. Condiţia fiind să nu ne prejudiciaţi şi pe noi, cum aţi mai făcut-o. Ca să se facă reîntregire, trebuie să fiţi cu scaun la cap, nu cu gura căscată după muşte.

Tot ce face Băsescu mereu e să se folosească de fraieri şi pe urmă să-i arunce. Nu-i pasă decât de interesul personal, de putere şi avere. Acum vrea să fie preşedinte la Chişinău ca să-şi menţină im(p)unitatea şi să nu fie judecat pentru hoţiile colosale şi imensele prejudicii pe care le-a adus României.

Deci, luaţi-l la voi, spălaţi-l, spălaţi-i banii şi spălaţi-vă cu el pe cap!

CE FAC ĂŞTIA CU MÂINILE ? :)

Miercuri 27 Noiembrie 2013

basescu-geoana-prostanac-cotid

Foto: cotidianul.ro

Geoană pierde, vorba lui Adrian Năstase, o competiţie pe care era aproape imposibil să n-o câştige, purtător de cuvânt al campaniei prezidenţiale fiindu-i Victor Ponta, care pe urmă îl dă jos, după care îl exclude din PSD, cu şuturi, după care îl primeşte, cu pupături, pe lista senatorială a USL şi acum îl face înalt reprezentant al Guvernului pentru relaţii externe, imediat după ce Ţopăilă se zborşise la PNL, victimizând PSD ca „atacat în fiecare zi”. 😀

Geonacule, vezi că te aşteaptă cineva la spa! Dar de data asta ia-o şi pe Mihaela! Dragostea ta. 😛

Şi să nu uiţi talcul! Nu de alta, dar nu ştii când vine Biden să joace tenis. Poate faceţi un dublu mixt. Cu Tonta. 😳

PONTA NU VREA DEMISIA LUI BĂSEA :)

Vineri 22 Noiembrie 2013

Unele căpetenii coabitace din PSD s-au atacat rău ieri după conferinţa de presă a preşedintelui PNL, le-a căzut greu de tot faptul că în loc să se lase prostit de prostănaci, Crin Antonescu a ripostat şi i-a proiectat de toţi pereţii. Scurt.  Şi simultan. Acolo unde le e(ra) locul, de altfel. Fiindcă unii din PSD sunt ca nuca-n perete. Ei şi marii lor consilieri-consultanţi.

L-au atacat pe Crin cu vechile lor clişee, mai precis, unul, care de atâta vreme sună a gol, ameninţarea prostească privind candidatura prezidenţială. Că altceva n-au. 🙂 Deci, n-au nimic. N-au cum să rupă PSD, fără să-l sinucidă pe Ponta. Că Ponta n-are cum să rupă PSD USL, fără să ia de la Băsescu. 😀

Deci, PNL face jocurile. Dacă nu le-a plăcut parteneriatul cinstit şi au lucrat sub centură, să suporte consecinţele. Mă refer la acei lideri oneroşi din PSD, nu la partid şi cu atât mai puţin la susţinători, care aşteaptă, ca toţi votanţii USL, dreptatea până la capăt, adică, demolarea nu doar a lui Băsescu, nici numai a regimului Băsescu, ci a sistemului postcomunist în totalitate.

USL putea fi şi ar putea fi un parteniat cinstit, o alianţă serioasă, care să se mai gândească şi la ţară, şi la oameni, nu doar la mizerii politicianiste şi câştiguri maloneste. Numai că sistemul atacă (prin) veriga slabă din alianţă, adică, şantajabilii, cum ar fi Felix Voiculescu, Liviu Dragnea, Ilie Sârbu ca să nu zic Victor Ponta et compania.

S-a văzut din avion că reprezentanţii PSD l-au atacat pe Crin la televiziuni, dar au tăcut ca mortu-n păpuşoi cu privire la cererea de demisie a lui Băsescu. Sau poate asta i-o fi deranjat aşa de tare. 🙂

Ergo(nomic): Ponta nu vrea demisia lui Băsescu, nici PSD, de vreme ce coli-derul socialist al USL nu o cere, alături de co-preşedintele liberal.

Ce-ar fi dacă ar declara aşa ceva purtătorul de cuvânt, Cristina Pocora şi alţi lideri liberali?

Ar fi oricum mai puţin sofism şi infinit mai puţin ticălos decât propaganda abjectă a taicii socru contra (liderului) PNL.

Ponta are anunţată o conferinţă de presă. Spre deosebire de Crin Antonescu, Victor Ponta chiar n-are de ales. Va anunţa că totul e OK în USL şi că atunci când a vorbit cu Crin Antonescu a uitat să-l invite ca să facă anunţul privind comisia Băsescu-Nana într-o conferinţă de presă extraordinară – cum vor face – nu pe un colţ de hol de scandal de presă.

Ideea e că Ponta dacă vrea să rămână premier, trebuie să menţină USL şi să anunţe, periodic, precum – îl citez – cucul din ceas, candidatura prezidenţială a lui Antonescu. Că altfel, ori PSD rupe USL şi Ponta cade, ori PSD nu rupe USL dar îşi trimite candidat prezidenţial, ceea ce înseamnă că PNL preia guvernarea. Deci, Ponta n-are de ales. Tertium non datur. 😉

GEORGE SCUTARU, CÂRTIŢA DIN PNL. DECLARAŢIE CU POTENŢIAL CATASTROFAL ASUPRA LUI CRIN

Miercuri 20 Noiembrie 2013

E a doua lovitură pe care George Scutaru – liderul?! deputaţilor PNL – i-o trage lui Crin Antonescu. De data asta, probabil, letal, dacă Antonescu nu-l dă afară.

Declaraţia că liberalii nu au fost consultaţi cu privire la înfiinţarea comisiei parlamentare privind anchetarea moşmoandei famigliei Băsescu cu terenul agricol de la Nana va fi echivalată propagandistic cu refuzul PNL de a-l ancheta pe Băsescu. Ceea ce probabil că s-a şi urmărit atunci când Ponta a anunţat constituirea comisiei. După care, cârtiţa Scutaru a ieşit şi a vorbit în numele lui Crin Antonescu, declarând că are mandat să declare că liberalii n-au fost consultaţi. Cu privire la comisia de la deputaţi, paralelă cu a senatorilor, care prin comparaţie, pare o frecţie, limitându-se la „controlul asupra activităţii C.E.C.”.

Mesajul subliminal – construit bob cu bob de coabitaci – este cel al amorului subit aprins între Antonescu şi Băsescu. Şi al antibăsismului înflăcărat al lui Ponta. Mesaj pe care îl consolidează însuşi liderul deputaţilor PNL. E un mesaj care n-ar fi avut nici o şansă, în ciuda eforturilor caraghioase ale unora ca Felix Voiculescu, Dragnea sau ciripitoarea PSD, Cătălin Ivan. Faptul, însă, că un liberal cu funcţie reprezentativă se delimitează de o iniţiativă anti-Băsescu e ultima palmă de pământ pe candidatura prezidenţială a lui Crin Antonescu şi mai înainte, pe şansele PNL de a obţine mai mult de 14% la europarlamentare.

Şi uite cum, din situaţie aparent fără ieşire judiciară pentru Băsescu şi famiglia, afacerea Nana devine un mijloc de (auto)distrugere a PNL. Coabitacii se pare că au lucrat-o mai performant chiar decât la referendumul pentru demiterea lui Băsescu.

Culmea grotescului e că a ajuns Zgonea să pozeze în campion al antibăsismului, contra băsistului Antonescu! 😯 👿

Crin Antonescu dacă nu contrează, rapid, ceea ce se anunţă o catastrofă – nu doar electorală, ci şi politică – înseamnă că i-a pus cineva în pahar o substanţă care anihilează personalitatea. Pare că nu vede cum bulgărele deja se rostogoleşte. Peste el. Partea gravă e că se distruge şi (tot ce a făcut atât de remarcabil pentru) PNL. Partea şi mai gravă e că lipsa de alternativă alimentează valul anarhic şi anarhist. Atât de dorit de sistem pentru (re)instaurarea oficială a totalitarismului.

Dar Crin Antonescu nu doar că n-a contrat, ci a confirmat, adică, a declarat că Ponta nu l-a sunat ca să-i obţină acordul cu privire la comisie, aşa cum a anunţat Ponta aseară. Deci, l-a făcut mincinos. Dar asta nu va conta. Imaginea rostogolită e aceea că PNL se opune distrugerii lui Băsescu. Pe când PSD face totul. La fel şi PC. :mrgreen:

Precizări: George Scutaru provine din ApR, e (fostă?) mână dreaptă a lui Meleşcanu şi autor al iniţiativei privind legiferarea delictului de opinie, mai precis, condamnarea penală nu doar în cazul negării, ci şi al „minimalizării holocaustului”. Clar, nu?