AU ÎNCEPUT SECURIŞTII SĂ STRICE MIŞCAREA

Planul de compromitere a mişcării de protest contra proiectelor antinaţionale merge înainte.

Era previzibil valul de violenţă care se ridică pentru provocarea jandarmilor, la Bucureşti – am scris anterior despre asta.

Să-şi infiltreze şi Stroe oamenii, ca să-i neutralizeze pe infiltraţii din (celelalte) servicii! E singura metodă de a dezamorsa planul vizând compromiterea mişcării de protest.

Serviciile sunt stupid service, ca de obicei. Că una e să provoci violenţă în Piaţa Universităţii şi s-o atribui demonstranţilor şi alta, să găseşti un ministru în timpul lui liber şi să-i vandalizezi maşina.

Cine ştia că ministrul Daniel Barbu merge la un club cultural? Asta-mi aminteşte de minerii care au vandalizat casa în care locuia Corneliu Coposu, pe care taximetrişti cu experienţă nu prea reuşeau s-o găsească.

Dar şi Daniel Barbu are minte multă, când se laudă că i-a făcut „neofascişti” pe securişti. 😛 Helmut Kohl şi-a luat ouă în cap şi n-a zis nici pâs. Şi era uriaşul care a făcut istorie. Vă închipuiţi ce ieşea dacă-şi permitea să-i facă pe-ăia neonazişti?! 😯

Apropo, Daniel Barbu, demisia!

P.S. Într-o pauză publicitară, între două filme, am dat de Ponta care făcea propagandă pentru guvernanţa mondială, îngânat de Gâdea. Cel mai greţos fariseism al sistemului trădător de ţară e invocarea „independenţei energetice”. Pentru cretini. Aşa-i consideră Ponta pe români. Ca şi Băsescu.

În rest, constat că publicitatea pentru RMGC merge mai departe, în ciuda deciziei CNA.

Şi un mesaj pentru MRU: i-a insultat inteligenţa directorului demis al Institutului Geologic, care ştie prea bine cât se exalta pentru RMGC şi Chevron. Pe vremea în care USL se opunea. Acum, Ponta susţine ceea ce susţinea MRU pe când Ponta se opunea, iar Ponta îl acuză că susţine contrariul poziţiei anterioare. Să se ia de mână şi să se uite în oglindă.

UPDATE. Trăiască pauzele publicitare! Ponta cică el poate să aducă-n stradă 100 de mii. Păi de ce nu i-a adus după ce CCR ne-a furat referendumul? Sau după alegerile parlamentare, ca să sărbătorească victoria USL spre 70%? Aduce pe naiba, aduce pactul cu Băsescu.

EUGENIA VODĂ CERE INTERZICEREA PUBLICITĂŢII ILEGALE PENTRU CRIMA DE LA ROŞIA MONTANĂ

Foto: tvr.ro

Eugenia Vodă a trimis CNA următoarea scrisoare deschisă:

De ce e „bun pentru România” un Lac Otrăvit, mai mare decît Monaco?

Am citit că pe marginea subiectului Rosia Montană s-au strîns la CNA, în ultimele luni, în jur de 2000 (două mii!) de „sesizări, plîngeri, reclamaţii”. Şi totuşi, incredibil, acest subiect major, de interes naţional, nu a încăput pînă acum pe ordinea de zi a nici unei şedinţe a dumneavoastră.

Prin prezenta scrisoare deschisă – pe care o puteţi înregistra şi ca pe o „plîngere deschisă” – solicit membrilor CNA stoparea imediată şi totală a reclamelor legate de Roşia Montană, care au invadat audiovizualul românesc.

Aceste reclame contravin dispoziţiilor legale privind informarea corectă a publicului. Pînă şi la reclamele unor medicamente care se eliberează fără reţetă, privitorul e avertizat obligatoriu: „Citiţi cu atenţie prospectul”. Pe cînd la reclamele aşa-zisului „minerit modern”, nu! El e „BUN PENTRU ROMÂNIA”, se repetă în diverse feluri, pe mai toate canalele, în neştire, însoţit de somaţia „Spune Da mineritului!”, ca într-un fel de referendum privat, al unui stat în stat! Iar pe internet, de mii de ori, pe orice ai da click, orice ai căuta – un film, un autor, un bilet de avion, o reţetă de bucătărie, orice -, ţi se înfige în ochi, zbang!, „Spune Da mineritului!”… Într-un fel, e de înţeles: pe seceta asta, nici banii RMGC nu au miros. Şi totuşi, cînd e vorba de un subiect care a răvăşit România, şi care e încă în dezbatere naţională, nu credeţi că aţi putea găsi modalitatea legală de a stopa tot acest veritabil dezmăţ publicitar, generator de confuzie? Am văzut, în arhiva CNA-ului, că în 2009, după multiple tergiversări, a fost interzisă o campanie publicitară RMGC, pe aceeaşi temă, pentru că vehicula sume inexacte (cu care ni se povestea, în reclame, cîte şi mai cîte am fi putut noi face!). Vi se pare că enunţul „bun pentru România” e mai puţin inexact decît o simplă cifră? Vi se pare că, de la acea campanie care – o spunea atunci o voce a CNA-ului – „dezinformează şi manipulează, spune mari neadevăruri”, s-a schimbat ceva? Aceste noi reclame contravin Codului de practică în publicitate ( art 1.3, potrivit căruia „comunicarea trebuie să evite orice afirmaţie sau reprezentare care ar putea înşela consumatorii, inclusiv prin omisiune, sugerare, ambiguitate ori exagerare”; sau art. 5.1, potrivit căruia „anunţatorul trebuie să fie în măsură să probeze veridicitatea datelor, descrierilor, afirmaţiilor folosite în comunicare”). Toată această campanie încalcă şi art.114 din Decizia nr 187 privind Codul de reglemetare a conţinutului audiovizual (nu mai invoc şi alte articole, pentru că, desigur, CNA-ul ar putea găsi rapid argumentaţia juridică pentru o hotărîre dreaptă, cu condiţia să vrea!). Şi, pentru credibilitatea instituţiei dumneavoastră în ochii opiniei publice, ar fi bine să vrea! Cred că CNA-ul ar trebui să merite să fie perceput nu ca o sumă de funcţionari care distribuie licenţe şi sancţiuni, mereu atenţi la recomandările celor care i-au recomandat acolo, şi cu atît mai puţin ca un spaţiu al unor sinecuri, ci ca un for intelectual, al unor conştiinţe independente, arse de dorul sănătăţii audiovizualului românesc…

Se ştie, un bun mercenar al publicităţii poate face credibil absolut orice mesaj; el poate să ne convingă şi de raportul dintre fericire şi soda caustică, şi de efectul razelor de lună asupra galoşilor de gumă; nu degeaba a avut atîta succes titlul: „Nu-i spuneţi mamei mele că lucrez în publicitate, ea crede că sunt pianist într-un bordel!”… „Bun pentru România”? De ce am crede nişte oameni de pe stradă, culeşi din toată ţara, cu oraşul scris pe ecran, care ne spun, implicit şi explicit, că proiectul „e bun”, şi nu am crede, în schimb, PROFESIONIŞTII acestei ţări (geologi, chimişti, economişti, arhitecţi) care ne spun – e drept că mult mai rar, şi nu în spaţiile publicitare – că NU e deloc bun?! Printre altele, toată această lungă poveste, „Roşia Montană”, e un exemplu de umilire publică a profesioniştilor, care nu au un cuvînt hotărîtor şi limede de spus, acoperiţi fiind de hărmălaia politicienilor şi de tradiţionalele cozi de topor.

În economie, ca şi în medicină, primul principiu care ar trebui să funcţioneze ar fi: în primul rînd să nu faci rău. Dacă românul neinformat ar citi „prospectul” s-ar îngrozi: cine ar mai lua un medicament dacă ar afla că, la capătul unui tratament paliativ, s-ar trezi, în proporţie de 100%, cu o uriaşă tumoră malignă pe faţă? Şi ce altceva decît o tumoră pe faţa României ar fi acel lac otrăvit uriaş, mai mare decît Monaco, rămas în Apuseni în urma exploatării? Cu siguranţă că nu poţi fi decît solidar cu minerii din Roşia Montană şi cu problema de fond: ei au dreptul la muncă şi dreptul la demnitate, la fel cum au – sau ar trebui să aibă – şi oamenii din Delta Dunării, şi din Bucovina, şi de oriunde din România. Dar aceşti „roşieni”, aflaţi în epicentrul unei situaţii conflictuale, sunt azi în situaţia de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor. Dacă ar citi cu atenţie „prospectul”, şi dacă l-ar înţelege la dimensiunile lui de perspectivă, aceşti oameni ar respinge, ei înşişi, mutilarea ţării lor. „Ţara moţilor”, aşa se chema impresionantul documentar despre Apuseni, al lui Paul Călinescu, premiat, în 1939, la Veneţia… Dacă vrei să salvezi ce e frumos în ţara ta, nu înseamnă că eşti păşunist, nu înseamnă că eşti eco-anarhist, nu înseamnă că vrei să vezi Apusenii plini de „Fefelegi” şi de ciobani Ghiţă care caută o reţea de socializare în pustie, nu înseamnă nici că vrei să reduci România la o „grădină botanică” (deşi, la rigoare, e de preferat să fii sărac într-o grădină botanică, decît sărac într-un mediu toxic)! Nu înseamnă că nu ţi-ai dori o ţară civilizată, cu industrii puternice, nu înseamnă că nu întorci capul de cîte ori treci, de pildă, prin Drumul Taberei, pe lîngă un maidan de pe care tot nişte „investitori” au ras Tricodava, cîndva o fabrică faimoasă, sau că nu ţi se strînge inima cînd vezi, la televizor, dinamitarea unui furnal de uzină părăsită… Pentru că toate au însemnat oameni, ani, viaţă, sacrificii, pe altarul unei false industrializări; toate sunt ca un spectru al Eşecului, care nu ne dă pace…

Să compari Roşia Montană, acest proiect industrial faraonic, care riscă să ne urîţească şi să ne îmbolnăvească Transilvania, cu succesul autohton al unei celebre uzine de automobile, e aberant! Să spui că un refuz al acestei investiţii e un semnal negativ pentru investitori, e la fel de aberant. Investitorii nu sunt nişte sperioase domnişoare de pension; Dumnezeul lor e unul singur: Profitul. Faptul că România refuză să-şi desfigureze o zonă istorică, cu cea mai veche atestare documentară, faptul că refuză să înlocuiască un paradis natural cu acea baltă cianurată mai mare decît Monaco, nu ar pune pe nimeni pe fugă, dimpotrivă! Ceea ce contează mai mult, pentru investitori, e să fim o ţară corectă, fără şpagă, fără loc fruntaş în topul comisioanelor ilicite, şi cu o legislaţie coerentă. Iar uneori, pentru „imaginea României”, e mult mai important un rest de demnitate, decît gramele de aur pe cap de locuitor!

Am auzit şi văzut, la televizor, reprezentanţi RMGC, ca nişte mutanţi ai patriotismului, cu figuri inocente şi cu un discurs obsesiv, gen „bun pentru România”; dar cînd vine vorba de slalomul printre ilegalităţi, cu care a început ceea ce s-ar putea chema „lungul drum al Roşiei către moarte”, „şeful” îl ia în braţe pe „eu sunt mic nu ştiu nimic”, eu sunt „nou”, eu sunt venit „după”!

Un impact economic minor şi tranzitoriu nu justifică, în nici un fel, desfigurarea feţei României, cu grave consecinţe asupra „subconştientului nostru colectiv”. Pentru că una e să ştii că ai o ţară cu frumoşii Apuseni care ascund o comoară, la care poate vei ajunge o dată (va veni şi timpul să o accesăm, dar nu aşa şi nu acum, ci mai inteligent, mai sofisticat, mai puţin invaziv şi mai profitabil pentru economia naţională), şi alta e să ştii că avem acolo, vorba lui Daneliuc, într-un interviu, O BALTĂ! Doar că, spre deosebire de Daneliuc, şi în ciuda tuturor aparenţelor, eu nu cred că „preocuparea principală a românului e grătarul cu mici”! Şi cred că toţi aceşti politicieni, parcă ieşiţi din mantaua unui Ed Wood al marilor dezastre, se joacă, de fapt, cu focul; din inconştienţă sau respectînd savante strategii de manipulare a mulţimii, ei subestimează ceea ce se cheamă iubirea pentru Transilvania!

Pentru că una e să desfăşori un asemenea şantier în deşertul australian, sau lîngă Polul Nord, sau în fundul Africii, şi cu totul altceva e să-l trînteşti în inima istorică a unei ţări, cu consecinţe dezastruoase pentru întreaga zonă. Am făcut ocolul lumii, dar nicăieri n-am văzut să se laude cineva cu vreun lac cianurat, nici cu gropi de gunoi performante! (pentru asta ar fi trebuit să fac excursia organizată pentru anumiţi ziarişti, de RMGC, în Noua Zeelandă!). Oricît de modernă sau de cochetă ar fi o exploatare industrială, rezultatul e unul singur: urît! Îşi poate imagina, cineva, un asemenea proiect industrial devastator, pe valea Loirei, sau în Toscana? „Apusenii sunt mai frumoşi decît Toscana”, am citit într-un articol al unui turist britanic, şocat că o exploatare industrială vrea să-i distrugă (dacă n-o fi fost un agent sorosian, plătit gras ca să ne împedice să prosperăm)! Am văzut şi că există avocaţi ai diavolului, care se dau de ceasul morţii, cum o să plătim noi sume uriaşe RMGC-ului! Nici o instanţă de pe glob nu ar putea acuza o ţară pentru că îşi apără identitatea şi avuţia naţională. Dimpotrivă, populaţia României ar putea cere daune morale, pentru că a fost dezinformată şi tocată publicitar agresiv, în tot acest timp! Posibilelor „presiuni politice transoceanice”, în favoarea acestui proiect economic de proporţii monstruoase, dar deosebit de interesant pentru conturile unora, li s-ar putea răspunde, „Vade retro!”, în afaceri se mai şi pierde! Ar putea fi invocat şi scandalul recent, pornit de la Washington, dar cu ecouri în întreaga Americă, percutat şi la Casa Albă, legat de o serie de morminte de eroi, găsite în neregulă, în Cimitirul Arlington! Or, proiectul RMGC ne dărîmă biserici şi ne distruge cimitire, lăsînd în urmă un Lac Mort mai mare şi decît Central Park! (Vorba unui umorist, ne-eco-anarhist, „Munţii noştri aur poartă, să nu-i facem Mare Moartă!”)… Apropo, Central Park e vizitat, anual, de 25 de milioane de turişti. Cîţi turişti ar mai fi amatori să viziteze Apusenii, cu o zonă toxică, secătuită, şi cu un Lac Mort băltind ameninţător, apărat, ni se spune, de „cel mai sigur baraj din lume”, care „zice mamă, zice tată, zice ţară adorată”? Am mai auzit şi varianta vitează că, în cazul exploatării, statul nostru va controla atent tot ce se va găsi acolo… In orice afacere, patronul, cel care dă banii, e cel care deţine controlul, restul e pură fantezie; e greu de imaginat cum un stat care n-a reuşit să controleze nici măcar legalitatea unor contracte, va reuşi să controleze compoziţia fină a unor minereuri. Am mai auzit şi varianta că „aurul va rămîne acasă”: deci le asigurăm investitorilor şi vînzarea mărfii, iar noi ne cumpărăm propriul aur – asta da afacere! Am mai auzit şi asigurări politicianiste că proiectul actual e unul nou, care nu seamănă cu cel vechi, şi am auzit mai ales că „vom renegocia”! Domnilor şi doamnelor, nu mai negociaţi şi renegociaţi degeaba! Inima României nu e negociabilă!

Intr-adevăr, trebuie să ai o inimă de plumb, şi un nume predestinat, PLUMB, ca să poţi vorbi, şi încă în calitate de „ministru al mediului”, e drept, cu o limbă de lemn, despre „maximizarea beneficiilor de mediu aduse de proiectul RMGC”!!! Principalul beneficiu fiind, desigur, acel imens iaz (nu iad?) de decantare, „reecologizat”, care va aduna tot gunoiul (gestiunea reziduurilor miniere, dacă preferaţi). Tot prin absurd: dacă acel gunoi nu e toxic, aşa cum ni se spune, atunci el ar putea fi deversat în Marea Neagră? Sau, tot prin absurd, dacă ar fi încărcat în sute de mii de containere, ar exista un loc de pe lumea asta care ar primi acel gunoi prietenos? Şi dacă da, cît ar costa ca să-l primească? Nu cumva ar fi mult mai mult decît firfiricii-mizilic cîştigaţi din toată afacerea?

Am dat clik pe „Auri sacra fames” (e de prisos să mai spun că şi aici a apărut, zbang!, „Spune DA mineritului”!), „blestemata foame de aur, la cîte ticăloşii nu i-ai împins tu pe oameni”, de la Vergiliu încoace… Stupefiant e că, de azi-mîine două decenii, această „corporaţie”, investind masiv în publicitate şi în teatrul de amatori local, miluind în dreapta şi-n stînga, avansează ca un tanc pus pe pilot automat, implacabil, centimetru cu centimetru, în ciuda întregii agitaţii şi a tuturor „plîngerilor” din jur! Cred că aşa au venit multe catastrofe în istorie. O temă care s-ar putea discuta ar fi adaptarea la actualitate a conceptului de „crimă împotriva umanităţii”… Natura înseamnă Viaţă, natura nu are glas ca să se apere singură, natura are, şi în secolul nostru, misterul şi imprevizibilul ei. Există situaţii în care natura a fost distrusă, dar în beneficiul oamenilor, pentru mii de ani. În cazul Rosia Montană e vorba de o agresiune violentă şi masivă, pe termen scurt, şi care ne lasă, pentru mii de ani, cu un lac cianurat, stresant pentru o întreagă populaţie civilă din zonă, care e pusă în pericol, în urma unor acte fie iniţiate, fie încurajate, fie doar tolerate de autorităţi…

Un mare scriitor, Camus, spunea: „Singura solidaritate umană indiscutabilă e solidaritatea în faţa morţii”. Ca o solidaritate în faţa morţii se explică faptul că protestele împotriva distrugerii Apusenilor au reunit români şi unguri, tineri şi bătrîni, hipsteri şi preoţi, de toate confesiunile, fotbalişti şi academicieni… Toţi nu pot decît să spere că votul din Parlament va fi unul deschis, la vedere, nominal; corect ar fi ca fiecare votant să-şi asume, în faţa naţiunii şi a istoriei, responsabilitatea opţiunii sale, ca să nu existe sentimentul difuz şi apăsător că „toată lumea e de vină”. Am auzit şi varianta că „dacă votul e politic, proiectul nu va trece”. Cred că e exact invers.

Oricum, în momentul votului, fiecare parlamentar să-şi imagineze cum s-ar simţi dacă, în viitor, ar fi obligat de viaţă (sau pe viaţă) să-şi ducă zilele în localitatea numită Piatra Albă (creaţie RMGC), pe malul Lacului-Mort-mai-mare-decît Monaco, şi să respire praful ridicat de vînt de pe întinderile de piatră golaşă… Şi totul, străjuit de o pancartă, pe care să fie scris, negru pe alb, sau gri pe gri: „AICI A FOST AURUL DUMNEAVOASTRĂ! NOROC BUN!”

…Iată de ce, aşadar, solicit CNA-ului să stopeze orice publicitate comercială pe marginea acestui subiect dureros. Sau să impună mesajul corect, cum ar fi: Spune Da locurilor de muncă la Roşia Montană, dar spune NU unui lac otrăvit mai mare decît Monaco! Spune Da mineritului modern în Apuseni, dar spune NU unui proiect industrial de suprafaţă, cu efect distrugător!…

Cu tristeţe şi cu speranţă,

Eugenia Vodă

Sursa:http://www.cotidianul.ro/de-ce-e-bun-pentru-romania-un-lac-otravit-mai-mare-decit-monaco-224357/

Notă: „În spatele firmei canadiene Gabriel Resources, care deţine peste 80% din acţiunile Roşia Montană Gold Corporation, se regăsesc nume mari din business-ul mondial, precum John Paulson, Beny Steinmetz şi Thomas Kaplan, care au investit sute de milioane de dolari în proiectul minier din Apuseni”. Continuarea: http://www.mediafax.ro/economic/dosar-cine-sunt-marii-miliardari-ai-lumii-actionari-la-gabriel-resources-8674229

De-aia se dădea Ponta de ceasul morţii că speriem investitorii străini. 😛

DECÂT FĂRĂ MIRCEA DIACONU, MAI BINE FĂRĂ TONTA. ŞI DESPRE BĂSEALA DE LA SINGURA TELEVIZIUNE ADEVĂRATĂ, ÎN APĂRAREA ROMÂNIEI

N-am urmărit aseară „Sinteza zilei”, deci nu ştiu ce a zis Ponta. Am văzut doar două mici fragmente la Ştirile Antenei 3 de dimineaţă – şi din care unul nu e reluat, spre deosebire de unele tâmpenii repetate la infinit, inclusiv apelativul băsist, „şeful statului”, pentru care uzurpatorul de la Cotroceni ar putea decora realizatorii jurnalelor şi reporterii zeloşi cu Ordinul personal serviciu credincios în slujba fraudei securistice. O televiziune cu adevărat excepţională, care are jurnaşti de elită şi curajoşi profesional cu orice risc, chiar şi al vieţii, e depreciată de şopârle ale unor soldăţei băsişti, pe care Gâdea se laudă ca fraierul că nu-i dă afară. Genul proxim şi diferenţa specifică: în orice profesie din afara domeniului Comunicării n-are importanţă convingerea politică a angajatului, condiţionarea de acest gen e abuzivă, chiar penală. Dar în domeniile Comunicării (presă, PR) e o prostie sinucigaşă profesional să ţii persoane cu altă orientare decât linia editorială, respectiv, politica entităţii în cauză (presă, partid, ONG, etc.). E ca şi cum un Executiv al unei mari companii ar fi ţinut deşi se ştie clar că e în serviciul unei companii rivale sau doar concurente – serviciu plătit chiar de sabotatul păgubit. Cum îl plăteşte Patriciu pe Gregoar ca să-l lingă pe Băsescu, care îl şantajează judiciar. Până acum, Dan Voiculescu a demonstrat că nu e şantajabil, altfel nici n-ar putea să aibă un asemenea trust de presă performant. Şi adevărat. Deci, excesul de democraţie poate deveni un bumerang în faţa democraţiei.

Revenind – ştiruca în care Ponta dezminte zvonul securistic cu Kovesi la conducerea DNA nu a fost reluată. Eu am auzit-o într-un singur jurnal de dimineaţă. Băsismele, în schimb, sunt reluate până la irespirabil.

OK – adică, nu-i OK, dar vorba vine. Mihai Gâdea, în loc să-l întrebe why the fuck a acceptat diktatul în 11 puncte, l-a întrebat dacă ele au fost îndeplinite. Şi elevul Ponta şi-a pus mânuţele pe batistuţă şi a spus: tovarăşu Barosu, doar o jumătate de unghiuţă o am încă netăiată la deştu mic şi plâng după ea, dar o taie Parlamentu şi p-aia, după ce mi-am legat un deşt în plus ca să pot să vă număr poruncile. Chiar dacă era un film românesc despre totalitarismul instaurat cu tancurile sovietice în România anului 1945  şi se numea „A 11-a poruncă”, a unuia, Daneliuc, şi ea era: să nu porunceşti! Mai ales că nici n-aveţi dreptul, că e una, Norica îi zice, care are nişte ouă şi vă tot bate la cap cu ele când vă întreabă fără răspuns where the fuck scrie în „Constituţia” şi regulamentele UE că preşedintele Comisiei Europene are dreptul aşa ceva cu o ţară membră. Eu nu, Doamne fereşte! Eu nu vă întreb aşa ceva. Eu vin cuminte şi dau raportul. Şi zic aşa, mai am o jumătate de poruncă de îndeplinit şi mă doare sufletul, că e mai dureroasă decât cu Andon, e vorba de Mircea Diaconu, dar mă angajez pe cuvânt de şoim al federaţiei UE că Parlamentul sovietului României îl va da afară din funcţia de senator în care a fost ales.

Şi acum (ch)iar mă enervez! Adică, din prostia pe care i-a răspuns-o lui Mihai Gâdea, Ponta a anunţat că Mircea Diaconu n-are să mai fie senator fiindcă aşa vrea hormonul istericei Macovei, tovarăşa de pahar a lui Barosu. Ponta, dacă vrei să fii în continuare Tonta n-ai decât! Dar te anunţ că peste cadaverul lui Crin ai să poţi tu să-l dai afară pe Mircea Diaconu din Senat. Nici măcar PD-L nu va vota aşa ceva! Votul e secret, ai să vezi că va fi probabil chiar unanimitate contra imbecilităţii pe care tu atunci i-ai promis-o lui Barosu, în loc să fii bărbat şi să refuzi de plano ideea însăşi a unei „(not) to do list”.

Am sperat degeaba că Ponta poate fi bărbat. Ar demonstra contrariul doar dacă l-ar trimite pe Barroso la originile Uniunii Europene. Când colo, el anunţă că din nou se va justifica, va sta tot în defensivă, încercând să-lo convingă că „n-a fost o lovitură de stat”! În loc să-i fluture pe la nas scrisorile preşedintelui Constantinescu, să-i spună că speră să se fi lămurit pe deplin cât a greşit şi că românii sunt buni şi iartă dacă li se prezintă reparaţii morale, cum ar fi să nu mai facă o nouă campanie isterică în momentul în care la Bruxelles se va afla că Parlamentul României constată demiterea lui Băsescu de către popor. Sau îl demite direct. Sau face exact ce vrea muşchiul lui de reprezentant al suveranităţii poporului român, căruia nimeni nu-i poate dicta nimic şi în numele căruia nimeni – nici măcar un premier – nu se poate angaja să accepte, necum să respecte, porunci dezaxate.

Există infinite forme diplomatice de a-i spune cuiva arogant. 😛

Deci, Ponta ar trebui să-i explice clar preşedintelui CE legitimitatea iniţiativelor legislative ale senatorului Ghişe şi să-l prevină asupra adoptării lor pentru care personal pledează. Dacă ar avea tărie.

Şi dacă aş fi în locul lui Ponta, i-aş invita pe Barroso şi Reding să-l întrebe pe Jean Claude Juncker ce părere a avut şi cum s-a simţit în momentul în care a aflat de porunca privind interdicţia la adresa preşedintelui interimar de a face graţieri – vizat fiind Adrian Năstase.

Ponta a plecat la Bruxelles nu ca să ceară explicaţii, ci tot ca să dea. În condiţiile-asta, mai bine şi-ar da demisia. Dacă ar fi să alegem între Mircea Diaconu şi Victor Ponta, care credeţi că ar fi scorul?

Şi e păcat, pentru că, altfel, e un premier bun. În unele aspecte, chiar foarte bun. Totul până la UE. În faţa căreia se pierde.

P.S. Andreea Ţopan, eşti o reporteră foarte bună şi e păcat să repeţi de 15X pe relatare titulatura „şeful statului” despre o fraudă care nu era aşa ceva nici înainte de suspendare. Mai ales că – ai observat – degeaba o fată serioasă ca tine se prostituează folosind acea titulatură, fiindcă derbedeul în loc de respect, tot dispreţ îţi acordă. Ba chiar amplificat.

Deci, aş avea propunerea ca presa onestă să se refere la derbedeu cu titulatura – mai mult decât elegantă – de preşedinte demis. Nici fraudele de la CNA n-ar avea nimic de zis. Sau să zică! V-ar creşte şi mai tare audienţa! 🙂

UPDATE. Am văzut un alt fragment din emisiunea de aseară în care lui Ponta i se umplea gura de „domnul preşedinte Băsescu” şi vorbea de „perioadă de pace”. Dacă va continua aşa, iresponsabilul ăsta va duce USL la pierzanie.

VIDEANU, UN ÎNGER BRONZAT :))) ANTICAMPANIA BĂSISTĂ

Foto: ziare.com

Alaltăieri a ieşit Videanu. L-a făcut pulbere dintr-o mişcare. De fapt, două, ca să ne distrăm.  Daniel Constantin i-a făcut-o, când i-a răspuns că în loc să se ocupe de agricultură, mai bine ar răspunde cu privire la băieţii deştepţi din energie. Şi pe urmă i-a zis că are dreptate să denunţe bugetul Agriculturii, cel mai mic de după 1989, care este cel alocat de Guvernul Băsescu, sub nick-ul Boc. 🙂

Ieri a ieşit Cotoi. Superb! Nici o televiziune nu le transmite aberaţiile transpirate mai mult de 2-3 minute. Uneori, chiar mai puţin. Doar ca să bifeze pentru CNA (altă instituţie idioată, mă mir că nu s-au luat de ea, de-abia aştept! 🙂 )

Sigur, PD-L, băsiştii, în general, nu sunt în stare de nimic constructiv, mereu tactica lor a fost demolatoare. De aceea au iniţiat campania antinaţională concertată şi toate disputele pe chichiţe, ca să deturneze campania, să pună USL în defensivă.

În realitate, Băsescu e la zid. Pe 29 iulie va fi executat politic prin vot democratic.

Dar PD-L şi toţi băsiştii vor să ascundă realitatea sub fumigene.

Numai că atacul la adresa fiinţei naţionale îi va costa capital. Aşa cum merită orice trădător de ţară.

Azi a fost mitingul de la Cluj. Cu vedeta Băsea. S-au chinuit şi tot n-au reuşit să adune cu autocarele mai mult de 10 mii de participanţi, dintre care unii habar n-aveau de ce sunt acolo. Campania de imagine e eşuată, mă bucur că i-au scos în faţă pe EBA şi Luzăroiu: care mai e şi Lăbăroiu pe pat cu cuie, de unde toate fantasmele etnobotanice – să le dea drumul şi va regreta că taică-su n-a pus-o ante portas. De-abia aştept! Hai laşule, lansează mizeria la adresa lui Crin, că ai s-o iei în plin: în bot.

Oricum, e de remarcat faptul că de fapt pe Băsescu n-are cine să-l susţină. Că pe toţi scrie ceva.

Unul şi acelaşi lucru: DNA. 😛

P.S. Greşesc prin omisiune: şi DIICOT. Sau, după caz, Parchetul General. După care Justiţia e liberă să-şi facă datoria. În sfârşit.

Şi ah, cum am uitat! Mai au o opţiune: psihiatria, secţia agitaţi. Fără emoticon, pentru că sunt nebuni de legat.

ŞI A FOST DUMINICA ORBULUI. DUPĂ 22 DE ANI. SOLUŢII, FRECŢII, ABERAŢII

Ave(a)m foarte multe de semnalat, azi (adică luni, că atunci am scris draftul).  Dar nu neglijez restanţele, pentru că sunt la fel de importante. Mă refer la ziua de ieri (apropo, unchiul meu ardelean  – ar fi fost onomastica lui, azi – într-o zi pe când colaboram eu la defunctul ziar, a mers la chioşc şi a întrebat: Aveţi Ziua de ieri? Răspunsul: ehei, ar fi bine, dar asta nu se poate! ).

A fost Duminica Orbului, la fel ca în ziua primelor alegeri libere postcomuniste. Şi s-a reiterat greşeala din urmă cu 22 de ani, anume, să confunzi ziua vindecării orbului din naştere, cu ziua orbeniei dobândite. Chiar şi unii dintre cei care vedeau pe vremea lui Ceauşescu au orbit, subit. Şi au votat ca orbii în 20 mai 1990. Şi în 1992. Şi în 1996. Şi în 2004. Şi în 2009. Propaganda reziduală, mai eficientă retroactiv. Cum spunea Stalin, că dacă prin absurd ar cădea comunismul, efectele lui vor dăinui. Dăinuie şi azi.  Majoritatea românilor au în sânge otrava. Antidotul nu poate fi decât o schimbare radicală. Cerc vicios: nu se poate ajunge la ea decât prin alegeri, iar alegătorii sunt majoritar otrăviţi. Fie şi din laptele mamei. Şi de la şcoala alăptată mutant. Mutaţii altoite cu mutaţii. Până azi.

Singura şansă de renaştere naţională e să le placă foarte mult ochii albaştri ai lui Crin Antonescu, deşi, să fim sinceri, majoritatea n-ar vrea deloc programul radical naţional-liberal. 🙂 Şi nu, hai să fim serioşi şi să lăsăm mofturile viscerale, e o prostie să huidui „clasa politică”, să decretezi că „toţi sunt o apă şi-un pământ” şi fie să nu propui nimic, fie să declami steril că vrei monarhie. N-ai cum să-l readuci pe Majestatea Sa Regele Mihai I pe tronul ţării ca să readucă România în rândul ţărilor respectate ale lumii, până ce nu parcurgi radical etapele schimbării de regim, schimbare atât de radicală încât să ducă la schimbarea mentalităţii. La normalizarea ei.

Deci, ziua de ieri (duminică, aşa cum vă spuneam). Am ţinut să ajung acasă la cinci după-amiază ca să văd emisiunea lui Ursu (remarcabilă evoluţie a jurnalistului, dar dezintoxicare insuficientă – deloc nu ţin seama de abjecţiile pe care le-a scris cândva despre mine, într-un editorial în Pravda – Dumnezeu să-l ierte pe Dumitru Tinu, că are pentru ce!). Am ajuns chiar când începea. O ediţie simptomatică pentru boala cronică a societăţii româneşti. Decizia aberantă a CNA de a nu fi invitaţi oameni politici în weekend la televiziuni pe motiv de campanie electorale e secundară, pentru că e doar un efect. De cauza situaţiei în care se află ţara şi poporul român (?!) ţine desfăşurarea emisiunii însăşi, adică rolul formatorilor de opinie în retardarea opiniei publice.

Promo-ul care de altfel m-a determinat să vreau să văd emisiunea a fost că vor vorbi surorile Coposu. Era interesant şi ce ar fi avut de rememorat domnul Radu Câmpeanu (pe care l-am votat atunci). Şi ce-am văzut, în schimb? Antena 3 s-a conformat unei decizii fără absolut nici o bază legală şi nu l-a mai invitat pe Radu Câmpeanu (atât de conformişti sunt încât nici măcar nu s-au prevalat de principiul de drept conform căruia ce nu e interzis e permis, anume, faptul că n-au primit nici un răspuns de la CNA cu privire la permisiunea ?!!! de a-l avea invitat pe preşedintele refondator al PNL).

A fost invitat în studio Sorin Ilieşiu, foarte frumos, pentru filmul despre Regina Maria, ocazie cu care l-a înjurat pe preşedintele Constantinescu ucronind despre ce ar fi făcut Raţiu ca preşedinte, că sigur ajungea. Sorin Ilieşiu rămâne un amic drag, dar ce comod e ca după ce ai fost ani în şir cu Băsescu şi ai contribuit la realegerea lui, să fii acum vârf de lance al justiţiarismului şi monarhismului (după ce amicul a refuzat să semneze Apelul Alianţei pentru Regatul României de revenire la monarhie constituţională ca primă consecinţă a condamnării comunismului, condamnare pe care a cerut-o devenind instrumentul slavei deşarte a celui pe care azi îl contestă vehement). Deci, bine. Să fie pedepsiţi în continuare cei care n-au rătăcit! De fapt, n-am dreptate, el are, fiindcă mereu celebrat e fiul risipitor, nu fiul cel cuminte. 🙂 Doar că aista nici nu s-a întors bine acasă că îşi şi faultează fratele pe motiv că a fost prost şi n-a avut de unde să se întoarcă.

Asta n-ar fi, totuşi, mare lucru. Ce a fost extrem de trist, ca să nu-i zic revoltător – pentru că nu m-am revoltat, n-aveam de ce, ştiam că nu mă pot aştepta la altceva? Faptul că domnul Petre Mihai Băcanu, invitat la o televiziune în direct după foarte mult timp, a vorbit un pic mai mult de un minut toată emisiunea, deşi ar fi avut foarte multe de spus (el a făcut o bună parte din istoria recentă). A trăncănit, în schimb, nesfârşit şi pe ici pe colo, aberant, Cristian Tudor Popescu, dintr-o transmisie paralelă. Sau lume paralelă. Reporter în anii 1990 al Adevărului (ca traducere a Pravdei, ), care susţinea lupta de clasă, promova toate aberaţiile propagandei criptocomuniste şi înfiera Piaţa Universităţii în cel mai abject mod marxist-leninist. Ipochimenul a vorbit cel mai mult din emisiune – şi e o impietate spurcăciunea de a amesteca monologul unui asemenea personaj cu istorisirea Regelui Mihai,  succintă, de altfel, despre Regina Maria.

Atât de mult a trăncănit CTP încât s-a renunţat şi la interviul cu surorile Coposu, fiind difuzat doar un fragmenţel. Ca să auzim de la CTP ce? Deformări ale realităţii, când nu irealităţi de-a binelea. Unele, reiterate din anul 90. De par egzamplu de Miţ baston: că carevasăzică, ţărăniştii i-ar fi speriat pe alegători, în 90. I-auzi! În primul rând că un prestator de servicii ca CTP n-are dreptul moral nici măcar să pronunţe numele unui om ca Ioan Lup, necum să-l acuze. Oricum mincinos, fiindcă desăvârşitul orator s-a manifestat mult prea democrat faţă de ce-ar fi meritat consumatorii necomestibil. Realitatea e că sloganul cu alungatul lupii a aparţinut PNL, mai precis, lui Dinu Patriciu, care a devenit cuţu cu timpul, dar asta-i nu alta, ci aceeaşi poveste.

A mai minţit şi altele, dar am să mă refer doar la o mizerie fără margini, o minciună a propagandei nesimţite, propagată chiar şi după 22 de ani. Fiindcă bietul psihopat CTP n-are curajul să-şi asume propria mizerie şi să o regrete – cum ar fi, refrenul lui Postelnicu – s-a apucat să-şi găsească justificări mizerabile la infinit. Anume că el regretă că a „relatat” o porcărie. Nu a regretat că a relatat pentru o oficină criminală – nu-i spun porcească, că aş jigni porcul. Oficina marxist-leninistă înfiera neobosit Piaţa Universităţii şi ridica în slăvi FSN, personal pe tovarăşul Iliescu. Oficina imundă, în timp ce „România liberă” era „interzisă de mineri” (Cămărăşescu avea să mărturisească că era ofiţer de Securitate), Pravda relata că la PNL s-au găsit „maşini de fabricat bani”, iar la PNŢ-eu, droguri, arme şi muniţii. Cine a prestat la asemenea cloacă criminală ar trebui să tacă azi, dacă n-a fost în stare să ceară public iertare, anterior: pentru complicitatea la crimă cu premeditare.

Deci, care a fost mizeria „regretată” de CTP? Anume că a scris un articol în care a înfierat o scandare din Piaţa Universităţii CARE NU A AVUT LOC NICIODATĂ şi care – dar asta n-a mai menţionat bietul psihopat – mi-a fost atribuită (am primit tot felul de înfierări şi ameninţări pe chestia-asta furajată şi niciodată n-am făcut caz de asta). Care era minciuna? Că s-ar fi strigat în Piaţă: Iliescu, du-te acasă, c-ai nevastă canceroasă! Ceva mai odios cu privire la Piaţa Universităţii nu se putea inventa. Şi cu privire la mine, că eu aş fi relatat asta, ceea ce e cu atât mai aberant cu cât colecţia de la Bibliotecile Academiei şi Centrală Universitară îmi e martoră. Niciodată, niciodată n-aş scrie aşa ceva despre absolut nimeni şi niciodată, niciodată Piaţa Universităţii n-ar fi scandat aşa ceva. A fost doar un mod de re-denigrare a unui fenomen de-o naivitate fără egal.

A mai zis CTP altă minciună idioată, anume că manifestaţia-maraton ar fi fost amorsată de ţărănişti. Cât de obsedat – duşmănos obsedat – e de ţărănişti, de ce credeţi? Nu doar din cauza educaţiei furajate, nu doar din cauza psihopatiei decompensate şi mai ales din cauza faptului că de pe urma ţărăniştilor nu s-a pricopsit: adică, au refuzat şantajul şi mita publicitară, chestie care nu se poate ierta din partea cuiva obsedat de avere, fiindcă se crede o formă superioară de maimuţă, deci, fără consecinţe. Penale în absolut.

Să-i fac schema: în 22 aprilie 1990 am fost acolo maximum 40 de persoane care au blocat Piaţa Universităţii. Din ăştia fără partid. Naivi de credeam că puteam noi schimba lumea. Sigur că toţi eram antifesenişti şi că fiecare avea simpatii liberale, ţărăniste, social-democrate (PSDR – Dumnezeu să-l odihnească pe Sergiu Cunescu, urmaş refondator al partidului care a participat la Marea Unire!). CTP NU era acolo. Nu l-am văzut nici în zilele următoare. Dar e posibil să fi fost, ulterior, pentru că în fiecare zi erau zeci de mii de oameni. Noaptea rămâneau câteva sute, uneori, chiar mii.

Deci, tare vreau să se normalizeze ţara noastră din toate punctele de vedere. Inclusiv să se scrie istoria adevărată. Să se spună la televizor. Şi să crape minciuna.

DEDICAŢIE PENTRU BĂSESCU ŞI PD-L

Video de fritz51335

Flaşnetele de la PD-L reapar. Ceea ce va însemna detonarea emisiunilor şi scăderea sub nivelul mării a audienţei televiziunilor care îi invită, principala ţintă fiind Antena 3. Au fost disperaţi că prin prostia fără margini pe care şi-au administrat-o prin „embargoul” la adresa Antenei 3 n-au făcut decât să-i tripleze audienţa, iar ei, să alunece vioi spre neant.

Regimul Băsescu mai are doar un scop în viaţă, propria supravieţuire, pentru care obiectivul e, cum se ştie, limitarea procentelor USL, în aşa fel încât Băsescu nesuspendat să se dea iarăşi jucător după alegerile parlamentare.

Ceea ce nu mai ţine, din mai multe motive (e weekend, deci, cu altă ocazie vorbim despre ele). Revenind, tot ce le-a mai rămas de făcut e să enerveze oamenii la maximum, în aşa fel încât să închidă televizorul sau să schimbe postul.

De mai multă vreme au în plan invadarea Antenei 3, ca să-i distrugă audienţa şi impactul. Cred că sunt foarte mulţi cei care vor proceda ca mine, adică să schimbe postul sau să închidă televizorul când apar hoare de-alde Spânu, Vişan şi ceilalţi setaţi la marele tupeu.

Dată fiind idioţenia numită CNA, aşa cum e audio-vizualul reglementat în România, e previzibil că lighioanele PD-L vor arunca în aer emisiunile. Moderatorii şi ceilalţi invitaţi ar trebui pur şi simplu să-i ignore. Să-i lase să vorbească singuri,  să debiteze toate aberaţiile, nimeni să nu intre în jocul lor, ci să angajeze dezbatere pe tema/temele emisiunii. Flaşnetele să macine în gol.

Iar noi să râdem de prostia lor. 🙂

RADU F. ALEXANDRU, REACŢIE JENANTĂ

Radu F. Alexandru a declarat, azi, în Parlament, că ce mama mă-sii dacă e trimis al PD-L Guvernului Ungureanu la CNA, el îşi păstrează şi locul în Senat, ca nu cumva USL să deţină majoritatea.

Dincolo de orice considerent privind frauda de mai sus, am şi eu o întrebare:

De ce, după decembrie 1989, când nu mai era nici un pericol, domnul Radu Alexandru a rămas tot cu iniţiala, F, în loc să se mândrească cu numele de familie?

Toţi minunaţii pe care i-am cunoscut nu şi-au disimulat apartenenţa. Ar fi ca şi cum eu m-aş folosi de popularul serial „Om bogat, om sărac” şi mi-aş zice Jordache. Cum îmi spuneau, de altfel, pe atunci, unii profi şi colegii de şcoală. 😛

Update: Jurnalul fericirii: când urmau să mă aresteze, tata mi-a zis: nu fi jidan căcăcios!

DECLARAŢIE PENALĂ A LUI DUŢĂ, ÎN DIRECT LA REALITATEA TV

Duţă, protejatul lui Băsescu, apărat de băşica doctă pe nume M(ihai) R(ăzvan) U (actualul premier al nefericitei noastre ţări), şi-a dat măsura talentului la Realitatea TV, unde am nimerit că aşa s-a nimerit.

Duţă a zis aşa, că dacă nu tăia medicamentele, atunci FMI sista asistenţa financiară, iar CNAS intra în colaps. 😯  👿

Nema să-l întrebe fie Andreea Creţulescu, fie Adrian Cioroianu, unde naibii sunt banii din contribuţiile oamenilor şi de ce s-ar fi prăbuşit CNAS dacă nu asculta de ordinul finanţei mondiale. Nema să-l ia la întrebări realizatorii nişei, că nu de alta, dar poate lua Ghiţă Porcu o amendă de un miliard şi jumătate de la CNA, ca Antena 3.

Iar la întrebarea lui Cioroianu, că totuşi, unii aveau nevoie de morfină, Duţă a răspuns, textual, că morfina nu-i un medicament vital şi că de altfel, spitalele au avut morfină din plin.

P.S. Unde în lume cineva de la putere ar mai putea declara aşa ceva, fără să suporte consecinţele, el şi tot neamul lui politic, imediat după declaraţie?

REGIMUL BĂSESCU A SĂRBĂTORIT 6 MARTIE PRIN MUNCĂ

Foto: jurnalul.ro

6 martie, ziua gândirii arestate la români – iniţiativa demnului de memorie naţională Banu Rădulescu, din păcate, neadoptată oficial. Ea marchează instalarea guvernului Groza cu tancurile sovietice, precedată şi urmată de valuri peste valuri de represiuni.

Vajnicii strănepoţi ai staliniştilor au sărbătorit azi prin muncă.

Jandarmii au umflat de trei ori protestatarii din faţa Ministerului Economiei şi i-au dus la poliţie, unde le-au dat amenzi şi a treia oară le-au tras dosare penale, printre care prinţesa Brianna Caradjea şi protestatarul universitar-bruxellez Claudiu Crăciun. Să se sature duşmanii poporului! La fel au fost trataţi şi protestatarii de la Arad, în forţă, fiindcă plecase presa. Teoretic. Practic, era prezentă. Care nu mai trebuie să fie. Trebuie să fie doar „Scânteia tineretului”.

Cu televiziunile nu-s probleme. Toate pe linie. Cu o excepţie: Antena 3. Ea trebuie interzisă, pentru că are o audienţă duşmănoasă.

95% din presă serveşte puterea şi ei vor unanimitate.

O nulitate ca Narcisa Iorga adunată de pe drumuri de Gâdea şi ajunsă la CNA ca trimisă a lui Băsescu – după ce din aceeaşi funcţie l-a servit în campania electorală, sub ochii blânzi ai dragei de ANI – nu miră pe nimeni cu perseverenţa stupidă prin care cere – azi, a treia oară – suspendarea Antenei 3. Deocamdată simbolică.

E, însă, de-o tristeţe de moarte atitudinea unui artist ca Dan Grigore, care a putut afirma textual că Antena 3 nu-i un post de televiziune, e o mizerie. Mizerie e regimul Băsescu, maestro! Şi crimă. Din turnul de fildeş al intereselor superioare vieţii şi sănătăţii oamenilor, probabil că totul pare minunat. Mai ales când nici nu vrei să ştii realitatea. Ci doar lumea paralelă din care ai ajuns să dai verdicte totalitare în cârdăşie cu nulităţi decompensate.

De-abia aştept să suspende Antena 3! Mă rog să o facă! Nu prea cred c-o să-i lase Băsescu, ar fi prea frumos! Badea şi Ciutacu au adunat 5000 de oameni fără convocator. 10 minute de suspendare vor echivala cu prăbuşirea PD-L în marja de eroare. Fiarele bătrâne şi rănite din rămăşiţele PD ştiu prea bine, de aceea se şi opun vehement prostiilor sinucigaşe matronate de Udrea. Despre asta, separat.

Prostia nu doare şi lucrul manual e la el acasă în stabilimentul portocaliu prăzuliu cuprins de disperare, sub refrenul ciorii portocalii: „Verde crud, verde crud, te mai văd, te mai aud?”. Pentru puţină vreme. În curând, o să-l vedeţi vărgat.

SOLIDARITATE CU MIHAI GÂDEA ŞI ANTENA 3

Scrisesem un articol în acest sens şi când să-l postez, s-a pierdut – tocmai pica netul.

Am sunat la mama Romtelecomului şi în mai puţin de o jumătate de oră, avaria s-a remediat – băiatul cu care am vorbit la telefon m-a asigurat că nu-i un caz izolat, ci „în zona mea”. I-am răspuns că ştiu că el n-are nici o vină că mi-a picat netul tocmai când scriam împotriva jegurilor de la putere, dar că şefii lui ar trebui să nu uite că eu sunt client şi ei sunt în serviciul meu, pe când o putere politică e efemeră.

Acum, încerc să reconstitui articolul de-o inestimabilă valoare teoretică şi practică, evident.

Am zis aşa, că CNA, ca şi Curtea Constituţională, e una din instituţiile care ar fi trebuit să fie apolitică, şi de fapt e politizată infect.

Şi am precizat că un jeg de la CNA pe nume Ioan Onisei, fost parlamentar PD-L, a propus întreruperea demonstrativă a emisiei Antenei 3, pentru că directorul televiziunii l-a numit pe un dobitoc şi un nesimţit, dobitoc şi nesimţit, live, în discuţie telefonică cu respectiva jigodie portocalie, mai precis, Duţă de la CNAS, pus de Băsescu ca să fure pentru famiglie, cu preţul vieţii şi sănătăţii oamenilor, chiar cu satisfacţie sadică, fiindcă aşa bifează două ţinte – îşi umflă burţile şi scot oamenii „din sistem pe cale naturală”.

Nesimţitul mânca şi bea patru ore în şir,  cu Videanu, Livache Negoiţă şi Elan patron al iRealităţiiTV, la un local de lux, în timpul programului de lucru – deci, tot pe banii noştri -, în vreme ce mii de bolnavi de cancer se chinuiau în dureri atroce în lipsă de morfină. Iar alţii erau pe cale să moară cu zile în lipsă de citostatice. Un mic procent din victimele de milioane ale criminalilor portocalii. Nesimţiţi? E puţin zis.

Ştiu, Mihai Gâdea e „isteric” şi „radical”, ca şi Crin Antonescu. Cei doi ar trebui să fie „moderaţi” şi să le ceară iertare guvernanţilor, cam aşa: „vă rugăm să ne scuzaţi că nu ne-aţi exterminat pe toţi”.

Scorul a fost patru la patru. Şeful CNA, Răsvan Popescu, a ieşit azi şi a zis că data viitoare va fi tiebreak.

OK, întrerupeţi emisia Antenei 3, slugilor portocalii şi veţi face din Mihai Gâdea, un nou Raed Arafat!

Dar e clar, Gâdea e de vină: dacă n-o aduna de pe drumuri pe Narcisa Iorga şi n-o îndopa, nu avea parte de recunoştinţa ei furajată. O nulitate jurnalistică, la fel ca imensa majoritate a servitorilor regimului Băsescu.

Nu-i nimic, vine primăvara.

UPDATE. În textul care s-a pierdut, precizam că în situaţii excepţionale se impun atitudini excepţionale. Chestiune de adecvare. În raport cu propria conştiinţă – umană şi profesională, evident. Dacă nu e, atunci e sluj.

CHESTII MUIEREŞTI. PORA SE ZBORŞEŞTE LA UDREA. RIDZI E MIC COPIL FAŢĂ DE EA. ÎN CARE SECOL SE VA SESIZA DNA?

Foto: jurnalul.ro

Ridzi a fost trimisă-n judecată pentru că a folosit banii Ministerului Tineretului şi Sportului pentru publicitate. Interesant e cine a fost cu foloasele necuvenite, DNA nu precizează că EBA. Oricum, ce-a făcut Ridzi e nimic faţă de mizeria comisă de Udrea, cu plătitul TVR pentru campanie publicitară cu ea, Boc şi Flutur pe bani de la Ministerul Turismului. Jegăria a fost atât de flagrantă încât până şi CNA s-a sesizat şi a amendat TVR (cu mai nimic faţă de amenzile aplicate Antenei 3, care funcţionează pe banii ei, nu ai noştri).

S-a scandalizat şi de-alde Pora.

Oricum, nu se întâmplă nimic dacă nu se (auto)sesizează DNA.

UPDATE. Morala: Băsescu e băiat bun, dar îl strică anturajul. Nici Ceauşescu nu era aşa de rău, problema era „ea”. 🙂