Archive for Mai 2012

PONTA DESPRE GUVERNARE ŞI PUTERE

Joi 31 Mai 2012

Foto: e-stireazilei.ro

„Suntem la guvernare, nu suntem la putere”.

Palatul Victoria, interviu live cu Andreea Creţulescu şi Adrian Cioroianu

ALINA ŞI CRISTI, 5 ANI DE CÂND ŞI-AU PUS CUNUNIILE

Joi 31 Mai 2012

Foto: freepets.ro

La mulţi ani, mâţoilor!

Cu sănătate şi fericire!

Şi fie ca visurile voastre generoase să devină realitate! 🙂

KOVESI ŞI SLUGILE. ŞI PONTA

Joi 31 Mai 2012

Imediat după ce ministrul Nica a făcut dezvăluirile privind hoţiile de la Poşta Română, a fost dată publicităţii ştirea parvenită de la Parchetul pe care se prostituează Codruţa Kovesi, contra lui Mircea Diaconu. Ca să nu se mai vorbească despre crimele regimului Băsescu.

Ponta s-a rupt în figuri şi a declarat că l-a trimis pe Mircea Diaconu la Parchet. Mircea după cum îl ştiu îşi va da demisia, ca să pună Ponta un politruc sau un oportunist la Cultură. Dacă preşedintele PSD crede că îşi bate joc de PNL îşi forţează norocul.

Dacă se sparge USL, s-a dus dracului funcţia lui de prim-ministru. O să-l calce în picioare Băsescu.

Tertium non datur.

P.S. Acum pricepeţi de ce trebuie suspendat Băsescu? Ieri. Numai că bătălia cu Băsescu se poartă în interiorul PSD.

Mai multe, altădată.

V-AM SPUS CĂ BORFETA E PRIMA SACRIFICATĂ :)

Joi 31 Mai 2012

Borfeta lui Anastase are tupeu disperat, îşi apără pe maică-sa şi pe taxu, profitori ai comunismului de mici, care au crescut-o hoaţă de mică. Profitori şi postcomunişti – adică tati Corneliu Anastase lua şi încă ia 350 de milioane vechi pe lună de la stat, în timp ce fi-sa fura pe faţă de la pensionari, condamnându-i la moarte cu zile: pe mulţi. Acum plusează şi încearcă să se victimizeze. Cu tot neamul ei. Şi se mai laudă că-l dă în judecată pe Dan Nica, ministrul Telecomunicaţiilor, fiindcă a devoalat hoţiile de la Poşta Română: poştă patronată de ea.

O să vadă Borfeta ce înseamnă justiţia când îi scoţi lesa.

Va plăti borfeta, cu ai ei. Despre care acum mănâncă necomestibil că „nu au afaceri”. Încă n-a priceput că Băsescu i-a dat drumul în groapa cu lei. Altul care îşi face iluzii că va scăpa.

Borfeta se şi laudă telefonic la Antena 3 că taxu a fost cel mai tânăr director la „1 mai” – vârsta ei de-acum. Nu mai spune ce-a făcut tăticuţu-i în 22 decembrie 1989. Deşi i-a stat pe limbă să se mândrească. Dacă nu pica comunismul care i-a făcut mari de mici pe ai ei, azi era şi ea o anuţă pauker. Minus creierul.

Stupidele plătesc primele. Mereu.

Udrea e mult mai deşteaptă. Să recunoaştem. 😛 Mai ales că a zis că-şi trage bebe: ca scut anti-penal, după precedentul Ridzi. 🙂

P.S. Bravo, Nica! Felicitări, Liviu Pop! Interimarull a evidenţiat mizeriile de la Educaţie. S-o facă toţi, de la toate ministerele, tonul l-a dat doamna Câmpeanu. Şi cei vinovaţi să plătească.

Deci, v-am prevenit că Borfeta va fi prima cu cătuşe. Nici nu apucă alegerile. Sau mă rog, s-ar putea să fie întâi taxu săltat. Nu pentru banii de la vedere.

Totul se plăteşte. Oricum, acum e lux în penitenciare. :mrgreen:

UPDATE. Cum de am uitat? Voi (nu) credeţi că există o legătură între neamul lui Anastase şi dispariţia lui Marta, fostul şef de cabinet al lui Blejnar?

BUTE: SUNT 200% MOTIVAT PENTRU REVANŞĂ

Miercuri 30 Mai 2012

Foto: jurnalul.ro

Lucian Bute a declarat, azi, la „Money Channel”, că nu nu poate găsi o explicaţie pentru ce s-a întâmplat cu el în partida cu Carl Froch.

Campionul a mărturisit că totul s-a întâmplat parcă împotriva voinţei lui. „Parcă eram hipnotizat, făceam exact ce nu trebuia”.

Lucian a mai spus că e „200%” motivat pentru revanşă.

Doamne-ajută!

Întrebarea mea pentru voi e dacă ar trebui să se revanşeze la Montreal sau la Bucureşti. Rudel Obreja a zis că poate România cumpără drepturile şi atunci Luci se poate revanşa pe Arena Naţională.

În contract scrie că Froch e obligat să accepte revanşa, oriunde vrea Bute.

E publicul românesc de natură să-l ajute pe campionul nostru sau mai fast e cel canadian? Garnisit cu spectatori români?

Sincer, încă n-am un răspuns, n-am stat să mă gândesc. Adică, mi-ar plăcea să savurez revanşa la Bucureşti. Pragmatic, însă, prefer să câştige şi fără mine. 🙂

P.S. Trustul Intact dacă a ratat contractul cu Bute, poate îl câştigă pe următorul. Sau măcar face Gâdea un talk show cu el. Altfel, a luat premiul APTR degeaba. 😛 Apropo, dacă continuă pe arătură, îl bate Creţuleasca de-l ascultă cu urechea. Fără emoticon.

UPDATE: Uitasem. Lucian a declarat la Realitatea TV că trece la semigrea, dar mai înainte, într-un an trebuie să mai stea la categoria actuală: ca să termine cu Froch, Kessler şi Ward.

That’s my boy! 🙂

CÂND PONTA VREA SĂ FIE TONTA, NIMIC NU-L OPREŞTE. UN BOC ÎNALT

Miercuri 30 Mai 2012

Ceva mai neavenit decât anunţul lui Ponta privind iniţiativa de suprataxare a meritului nu se putea. Doamne fereşte, poate se întrece pe sine în tentativa de a-şi confirma renumele! Tonta. La care credeam că a renunţat. Chiar am spart conducta cu naivitate în tentativa de a-i da credit că el chiar e un premier bun, care face ce trebuie, şi care se gândeşte măcar electoral şi la proştii de alegători.

Wrong! Micul Titulescu devenit marele premier a început să-şi dea în petic big time. Şi-a amintit, probabil, ce bine se simţea în alianţa căcănie, când PSD gira mizerii cu PD-L, ca impozitul forfetar şi interdicţia privind cumulul pensiei cu salariul: adică penalizarea muncii. Şi a meritului. Măsuri nu doar anti (social-)liberale, ci marxist-leniniste de-a binelea. Au rămas atunci pe drumuri 200 de mii de oameni, au căzut secerate iniţiativele private. Pe bune. Nu cele false, alimentate guvernamental şi recunoscătoare cu parandărături.

Ce s-a gândit Ponta? Să dovedească exhibiţionist că nu-i decât un Boc înalt. Nici nu vă rog să mă iertaţi pentru limbajul academic pe care urmează să-l folosesc – sporadic, de altfel. Unu, pentru că e blogul meu şi scriu ce vreau, iar voi aveţi dreptul să mă contraziceţi, dacă se poate, politicos, dacă nu, sunteţi liberi să vă scăldaţi în mocirlă, n-am nici un drept să vă interzic plăcerea asta, deşi aş avea tot(uşi) dreptul să vă redirecţionez plăcerea scabroasă la voi acasă. Şi doi, dar nu în al doilea rând, pentru că sunt filolog şi am tot dreptul cu limba română. Oricând. Orice. Şi ea ştie. 😛

OK, deci Ponta a futut dintr-o lovitură în cap şansele electorale ale USL de a îngropa PD-L în propria-i mizerie şi încrederea că în România s-ar mai putea face şi altceva decât sluj la „noua ordine mondială”. Am murit de râs de teoria conspiraţiei şi încă mă râd. Şi o dezavuez tocmai pentru că extremismul face jocul culiselor mondialiste. Care sunt. Şi lucrează rece, spre deosebire de zbaterile extremiste. Ceea ce trebuie pentru România şi pentru Europa, naţionalismul luminat trebuie din punctul lor de vedere exterminat.

PNL şi-a făcut datoria, PSD nu joacă cinstit. Ştiu, e greşit să generalizez şi nu aş face-o, numai că Ponta e preşedintele PSD. Şi îşi bate joc de PNL, la scenă deschisă. Din bun simţ şi din solidaritate cu o idee, liberalii nu dau replica. Iniţiativa lui Ponta e pentru Crin ca atunci, cu discursul. Măcar să-l fi anunţat.

Deci, ştiţi ce a zis Ponta că inteţionează: nu să renunţe la raportarea facturilor din România la cursul euro, Doamne-fereşte, cum să se pună el rău cu finanţa mondială!? Ci să pedepsească angajaţii la stat care câştigă peste 4500 de lei. Să-i suprataxeze – în morţii mamii lor – pe cei meritorii, care muncesc de rup, într-un fel de muncă patriotică: profesori universitari ajunşi şi ei, în sfârşit, la 1000 de euro sau un pic peste (după o umilinţă financiară de zeci de ani), medici primari şi medici primari doctori (cu zeci de ani de carieră în care au fost plătiţi cu mult sub nivelul venitului celor de la salubritate din Occident), artişti, profesionişti ai serviciilor inteligente şi ceilalţi „duşmani ai poporului” care nici nu lucrează în privat, nici nu pleacă din ţară: de proşti ce sunt, deci e normal să suporte consecinţele prostiei lor şi să fie penalizaţi. Trăiască lupta de clasă! Mea culpa, am crezut că Ponta s-a despărţit de ea. S-au împăcat.

Iniţiativa capra vecinului e o veste bună pentru Ceaşcă pe lumea-aialată, o confirmare a justeţii politicii de „omogenizare socială”. Şi o muniţie de nota zece pentru adversarul electoral. Care îşi poate exhiba impostura statutului de dreapta, prin comparaţie cu o tentativă de măsură marxist-leninistă. Aşa cum nu încetează să facă mişto de proiectele idioate ale ministrului Sănătăţii privind taxele pe bere şi fast-food. Care nu s-au luat. Cum probabil nu se va lua nici imbecilitatea cu suprataxarea celor mai buni dintre bugetari. Dar n-are importanţă, muniţia la adversar se detonează. Electoral. PD-L nici nu vrea – pentru că ştie că nici nu poate – altceva decât să determine un absenteism electoral cât mai mare al alegătorilor de dreapta veritabili, adică, liberali. Ponta îi ajută en fanfare.

S-a gândit mult până să anunţe iniţiativa stupidă politic, neavenită economic şi nefastă electoral? Nu cumva preocuparea ar trebui să fie penalizarea penalilor şi nu a meritoriilor? Scuze, am uitat, cineva spunea că dacă furi sub 50 de mii de euro eşti penal. Peste, eşti respectabil. Şi graţiat fiscal.

Azi la Constanţa nişte poliţişti au prins un traficant de cocaină evaluată la un miliard de euro. Noroc că au un salariu de căcat, în mod sigur nu ating 1000 de euro. Iar dacă o fi vreunul dintre ei, trebuie musai suprataxat. Ei, să-l premiezi? Un şut în cur. Că important e să fii la Palatul Victoria pe un scaun şi să te faci că lucrezi pentru ţară. Aşa făcea şi Boc, aşa cum face şi Băsescu, stimulează fondul instinctual primar. Numai că Ponta îşi face iluzii dacă crede că e suficientă electoral „clasa muncitoare”. Nu e neam! De ce? Pentru că din ea fac parte şi intelectualii pe care intenţionează să-i penalizeze prosteşte. Iuliu Maniu avea o vorbă, muncitorii manual şi muncitorii intelectual. Medicii, artiştii, profesioniştii serviciilor sunt şi una, şi alta. Stânga caviar uită, uneori, treaba-asta. Trebuie să le amintească dreapta proletară. :mrgreen:

În final, deşi greu de acceptat, am înţeles raţiunea pentru care Ponta a ţinut azi să zică şi să repete că nici o modificare a politicii fiscale nu se va face fără „acordul” FMI, CE, BM. Ceea ce nu pot înţelege şi în nici un caz accepta e excesul de zel. Poziţia în patru labe în faţa finanţei mondiale şi pusul mânuţelor la controlul tăierii unghiilor pe batistuţă în faţa „agenţiilor de rating”. În loc să le întrebi cine sunt ele şi cine se cred, să dea note (economiilor) ţărilor. Ar putea spune că deocamdată suntem obligaţi să executăm obligaţiile angajate de fostele guverne Băsescu, privind restituirea datoriei externe. Nu să facă sluj sugerând că România va fi slugă for ever. Că nu finanţa mondială votează în ţară. Ci proştii de români.

Personal, am să votez la locale Chiliman şi Oprescu. Pentru consilii – local şi general – votez doar dacă nu găsesc pe liste vreun nume care nu-mi convine. Aşa voi face şi la alegerile parlamentare. Deci, Ponta, nu te juca! Uitasem să-ţi reamintesc, la alegerile parlamentare nu mă deranjez – nici dacă sunt candidaţi în care cred – decât dacă am de votat şi demiterea lui Băsescu. Dacă nu, nu. Cred că e destul de clar.

IOAN MUREŞAN FACE APEL LA CEDO

Marți 29 Mai 2012

Foto: kronica.ro

Ioan Mureşan va ataca hotărârea definitivă a instanţei ultime prin care a fost condamnat la 7 ani de închisoare cu executare, în „cauza uleiul” (care ar fi hilară, dacă n-ar avea consecinţe asupra unui om). Numai că până atunci riscă să efectueze aproape toată condamnarea.

Bine că merge un fost ministru ţărănist la închisoare, aşa, de palmares pentru MCV, în timp ce toţi hoţii şi toţi ticăloşii te sfidează în libertate. Din ţară şi de peste hotare. Şi n-are importanţă starea lui de sănătate (a mai fost un aiurit de ţărănist, Ulm Spineanu, care a făcut infarct şi a murit la poliţie, unde fusese audiat în calitate de fost ministru PNŢCD).

A mai fost un demnitar PNŢCD ţinut la puşcărie vreun an fără vinovăţie. Un om integru, Alin Giurgiu (care s-a îmbolnăvit grav). N-a avut importanţă pentru organele din 2000 nici scrisoarea deschisă trimisă de cadrele universitare din Cluj, prin care cereau eliberarea colegului lor considerat, textual, de-o integritate exemplară.

În cazul lui Ioan Mureşan, cineva poate fi mândru de mizeria pe care a făcut-o când era mic. Acum e mare. Plângerea contra lui Mureşan a dat-o anonimă unul de la PD şi a executat-o unul de la PSD. Asta e realitatea.

Era pe vremea guvernului Năstase. Atât de mizerabilă a fost lucrătura încât nici măcar nu l-au notificat.  Am aflat eu şi l-am sunat să-l anunţ că intră pe fluxuri ştirea conform căreia fostul ministru ţărănist Ioan Mureşan a făcut nu ştiu ce porcărie cu nişte ulei din rezerva de stat. Ca de obicei, a luat-o cu uşurătate, a zis că nu-i nici o problemă, n-are cum să meargă aşa ceva în instanţă, fiindcă e o tâmpenie.

Şi uite unde s-a ajuns, după 12 ani! 7 ani de închisoare cu executare. Dacă era ticălos, adică delator mincinos la adresa lui Remeş în cealaltă cauză, mascarada cu caltaboşul –  în care a primit fiecare câte 3 ani – Nelu Mureşan scăpa, primea SUP în ambele cauze.

Ticăloşie diabolică, să te prevalezi de principiul sfânt al inamovibilităţii, ca să promovezi nişte nulităţi şi/sau şantajabili, cu mâna cărora să faci justiţie politică.

Mureşan a fost condamnat fiindcă n-a colaborat cu Băsescu în linşarea lui Remeş. Remeş care la rândul lui nu era decât un pretext de răzbunare contra lui Tăriceanu. Mizerie de toată voma.

Dreptu-i că-i tare fraier Nelu Mureşan, aşa ceva nici nu se poate imagina. A crezut că te joci cu poliţia politică.

UNDE ESTE ŞEFUL DE CABINET AL LUI BLEJNAR? ŞI DE CE?

Marți 29 Mai 2012

Soţia lui zice că a dispărut. :mrgreen:. Fără urmă. Codruţ Marta, şeful de cabinet al lui Blejnar de când era regină la ANAF.

Blejnar a fost audiat, discret. La fel şi Elan Schwartzenberg. DNA serveşte patria şi l-a interceptat, iar acum a dat la presă transcrierile după presupusele convorbiri telefonice şi cine ştie ce alt gen de ascultare (viaţa unora e să asculte mai ales ce face omul la baie sau prin dormitoare).

Dispărutul a fost dat în urmărire naţională, deşi el când a dispărut tocmai pleca la Monte Carlo.

Ce-i asta? Sau: asta ce mai e?

P.S. Despre mascaradele judiciare în desfăşurare, cu altă ocazie. Oricum, Morar şi Kovesi trebuie nu doar schimbaţi. Să le dăm şi talc. :mrgreen:

ANTENA 3, MARELE PREMIU AL PROFESIONIŞTILOR TV

Marți 29 Mai 2012

APTR a decernat mai multe premii Antenei 3, printre care şi Marele Premiu, pe numele mai multor realizatori: Mihai Gâdea, Oana Stancu, Radu Tudor, Răzvan Dumitrescu, Adrian Ursu, Alessandra Stoicescu.

Premiul Calderon le-a revenit reporterilor cu adevărat speciali, Carmina Othman, Petre Nechita, Simona Boţog, pentru relatările din Piaţa Universităţii (ar fi meritat şi pentru relatările din satele înzăpezite).

Emisiunea „În premieră” a primit premiul pentru Reportaj. Am pus majuscula deliberat. Chiar şi dacă ar fi fost doar reportajul – epocal – despre Cernobîl, ar fi meritat din plin. Carmen Avram a crescut fabulos ca „manager” de echipă.

A fost frumos că au făcut o emisiune despre ei ca mare echipă, menţionându-i şi pe cei care nu au fost premiaţi de data asta. Şi mai ales, vorbind despre oamenii din culise, fără de care nimic n-ar fi posibil. Pe unii i-au şi adus în platou.

Felicitări pentru premii! Deşi am ezitat să-i felicit, dat fiind faptul că un premiu a primit şi Adriana Nedelea, de la Realitatea TV, pentru cea mai bună prezentatoare de ştiri. 😯

EVENIMENTUL (IGNORAT AL) ZILEI: ANIVERSAREA EXIMBANK. MESAJUL GUVERNATORULUI ISĂRESCU, CĂTRE PREMIERUL PONTA

Luni 28 Mai 2012

La împlinirea a 20 de ani de Eximbank, o ceremonie.

A vorbit, evident şi guvernatorul BNR, care a salutat prezenţa în sală a „preşedintelui Senatului”, Mircea Geoană. Cumnatul lui Ionuţ Costea (care este meritoriu, deci nici Crin nu trebuia să-l atace pe motive salariale atunci, ca dovadă că nici n-a ajuns în finală, deci, s-a reales Băsescu – aiurea, n-a ajuns în finală din cauză că alegătorii majoritari în ţara asta sunt feseniştii, dacă Crin îi păcăleşte, e ca şi Cum Bute îşi ia revanşa asupra lui Froch. :P).

Deci, Geoană ambasador la Washington? Ar fi OK. Mai mult ar fi prea mult. 🙂

ÎNCĂ AM CĂŢEI PE INIMĂ. PENTRU BUTE. AŞTEPT REVANŞA INTELIGENŢEI LA ADRESA FORŢEI BRUTE

Duminică 27 Mai 2012

Am dormit două ore, se lumina la culcare. Dimineaţa când m-am trezit, am văzut o gaură-n tavan. 😛 Era de la adrenalina mea. De azi-noapte. M-am culcat cu furie şi m-am trezit la fel. Somnul n-a făcut decât să-mi administreze resursele de revoltă. 🙂 Motanii erau sideraţi, doar pisica a priceput mai mult. 🙂

Azi vă povestec despre mine, adică am fost plecată de-acasă, alea-alea, nu m-a interesat nimic din ce s-o fi întâmplat în rest (politic, etc) şi tot nu mi-a trecut furia. Nici durerea. Una dură, ofensivă, setoasă de revanşă. Revanşă în sensul cel mai pur, că detest răzbunarea – răzbunarea face parte tot din povestea brutalităţii în care se înscrie victoria lui Froch, adică a omului raportat la statutul de brută; revanşa e altceva, poate chiar contrariul răzbunării, e pur şi simplu sportivitate, o poveste despre elevaţie – cum să spun, cum să spun, deci, cum să spun ca să mă înţelegeţi? Adică e atunci când tu îţi baţi adversarul din respect: în sensul că din respect, nu din ură. Ca să-i demonstrezi ce înseamnă respectul de sine, nu ca să-l omori. Adică Tarzan mănâncă bătaie ca să priceapă că e om (nu brută): asta aştept de la revanşă.

Da, asta e situaţia, mă oftic la maximum pentru înfrângerea lui Bute. Evident că Froch a câştigat meritat, fiindcă Luci s-a bătut singur. Aşa cum fac românii. Şi m-a lovit în inimă că a făcut-o, chiar şi el, un român ieşit din rând, un român superb, un învingător. Prin forţa inteligenţei. Şi un băiat cu bun simţ, un băiat natural şi rafinat care nu a uitat de unde a plecat, şi căruia gloria nu i s-a urcat la cap. Dimpotrivă. Un model al nostru, de erou contemporan. Pur şi simplu, Luci Bute şi iubita lui, şi toată familia lui, şi toată Pechea lui atât de tristă, dar demnă, azi, sunt pentru mine ca nişte fraţi. Adică îmi amintesc că avem o ţară împreună, pe care o reprezintă unul dintre noi: la cele mai înalte cote. Şi de fiecare dată se întoarce acasă. Şi de fiecare dată e acelaşi.

Îmi e foarte drag Lucian Bute. Sunt mândră de el, mă mândresc cu el pentru România. Sunt onorată de prestaţia lui, de felul lui de-a fi, înţelept, cuminte, echilibrat. Plin de viaţă şi totodată, discret. De-o eleganţă aristocratică dobândită prin merit. Modestia lui e un omagiu adus statutului de campion, modelului de excelenţă. E un model de meritocraţie din alte vremuri, vremuri în care marile valori ale României veneau de la ţară. Ţară de la ţăran. În sensul fundamental, nu peiorativ, de azi.

Lucian Bute e un om frumos. La propriu şi la figurat. E absolut o splendoare, din cap până-n picioare. Cum să nu-mi placă? Cum poţi să fii român şi să nu-ţi placă Bute? E o întrebare proastă, fiecare are dreptul la opinie, gusturile nu se discută, se execută. 🙂 Mătuşa mea, Olimpia, cel mai bun şi totodată, cel mai exigent om, spune despre Bute: „e foarte frumos băiatul nostru”. Frumuseţea lui fizică e un omagiu adus frumuseţii morale. Şi sunt furioasă pur şi simplu la gândul că faţa lui simpatică e tumefiată. Faţa lui aproape neatinsă până acum. Fiindcă l-a păzit inteligenţa. Aseară, inteligenţa s-a dat bătută, fiindcă n-a putut presta cum intenţiona, din cauză că a fost bătută fizic. Luci a declarat că a vrut să-l atragă în corzi ca să folosească, decisiv, stânga. Numai că bruta s-a prins că poate să-l distrugă în corzi şi că forţa lui fizică poate anihila viteza lui Bute, deci agilitatea lui. Bute a pierdut fiindcă s-a pomenit uluit de pumni fără număr în figură. Cred că nu doar fizic s-a clătinat – dar oricum a rămas în picioare -, cred că în primul rând a cedat moral – sau psihic, cum vreţi – în momentul în care s-a pomenit măcelărit: era uimit că unui om, unui sportiv i se poate întâmpla aşa ceva, fiindcă el, un campion fair-play, deci un adevărat campion, de fiecare dată când a câştigat prin KO  – şi a făcut-o des – a făcut-o aproape numai dintr-o lovitură, gândită şi aplicată în aşa fel încât adversarul să cadă direct şi să nu se mai ridice, fără să fie umilit. Doar învins sportiv. Pur şi simplu. Pe când Froch e genul de brută pentru care boxul înseamnă să-ţi iei adversarul la omor, să-i cari la pumni până îl desfigurezi. Asta i se pare lui că înseamnă victoria. Şi ce-i mai trist, asta cred unii – chiar elevaţi – că înseamnă „lumea reală” a boxului. M-aş lipsi!

Am mai spus că înfrângerea lui Bute am luat-o personal: ca pe o umilinţă. În sensul că mizez pe forţa spiritului şi deci consider o umilinţă faptul că forţa brută poate bate inteligenţa, uneori. Am mai spus că după acel „KO tehnic” m-am simţit ca o premiantă bătută în curtea şcolii de repetenta clasei. Repet, unii consideră că întâmplarea de aseară înseamnă  „înalta societate a boxului”, şi spun că un derbedeu cu tupeu şi care i-a dat borşul inteligenţei e un adevărat mare campion; nu Bute, care de fapt – zic ei, acum – n-a fost decât un produs comercial. Şi că nici nu va mai avea curajul să boxeze vreodată, necum să-şi ia revanşa, pentru că aşa „a văzut în ochii lui” de-alde Floch.

A văzut gorila în ochii omului că poate să-l omoare. Despre asta-i vorba. Iar dacă asta înseamnă să fii campion şi dacă asta înseamnă boxul, mă dau bătută, îl las amatorilor de măceluri.  Eu credeam şi cred în continuare că boxul e o sărbătoare a inteligenţei virile (sincer, nu consider că boxul sau fotbalul pot fi de gen feminin:  „omoi”  zicea bunică-mea despre anumite femei cu ostentaţii bărbătoase).

Luci a greşit, a greşit grav – el şi/sau antrenorul lui: sunt sigură că domnul Felix Păun, primul lui antrenor, l-ar fi pregătit exact cum trebuie, deci, nu zic că l-ar fi pregătit mai bine, că aici nu încape comparativul, ci pur şi simplu, bine, adecvat. Adică nu l-ar fi lăsat să se apropie de brută, ci să-l domine pe Froch de la distanţă, să-l scoată din minţi, în aşa fel încât să se expună şi să primească lovitura de graţie. Sau oricum, să fie bătut la puncte. Fiindcă astea tot despre inteligenţă sunt, nu despre forţă sau nu în primul rând despre cafteală fizică. Sunt mai ales despre strategie, tactică. Tocmai ele, pe care de regulă e stăpân, i-au jucat feste lui Bute. S-a expus forţei brute, iluzionându-se că o poate contracara prin forţa inteligenţei, pentru ca ulterior s-o învingă, ca de obicei. N-a mai avut nici o şansă, fiindcă Froch a făcut singurul lucru pe care îl ştie şi despre care crede că e sensul lui în viaţă: să bată fizic, să-şi lovească fără număr adversarul în mufă. Şi Lucian nu a mai avut cum să se replieze. N-a mai avut nici agilitatea lui felină, viteza fenomenală, nici forţa psihică de a se apăra şi nici resursele de a riposta. A fost bătut fizic, s-a pomenit că încasează una după alta peste faţă şi asta l-a dezarmat, fiindcă şi-a dat seama că din acea situaţie de agresiune fizică brutală, din partea unei gorile pe care a provocat-o (în sens) greşit, nu mai are scăpare. Asta a văzut Froch în ochii lui Bute şi s-a lăudat că l-a anihilat pentru totdeauna, că l-a scos din viaţa sportivă. Sportivă? Ce are tot ceea ce s-a întâmplat aseară (inclusiv huiduirea imnului României) cu sportul, cu sportivitatea? Unora le place bâlciul, bâlciul sângeros. Ei au avut satisfacţie. Antrenorul a înţeles că Bute a cedat şi a avut responsabilitatea de a opri jocul. Fiindcă nu mai era un joc: era o barbarie. Cred că dacă ar fi continuat, Lucian Bute risca să facă infarct: inimă uluită.

OK, mi-a trecut, aveam nevoie să consum furia asta, ca să nu mă consume ea pe mine. 😛 Furia e o fiară, pe care dacă n-o domesticeşti, te nimiceşte.

Deci, Luci, tu eşti campionul nostru. Stai de vorbă cu primul tău antrenor, ia-l acolo, în noua ta ţară, în care se simte că te simţi extraordinar de acasă. Şi ia-ţi revanşa: domesticeşte bruta. Umanizează-l pe Froch. Bate-l fără sânge.

Succes, Doamne ajută!

P.S. Expresia privind căţeii pe inimă e tot de la bunică-mea.