Archive for the ‘La aniversară’ Category

O ZI ÎN CARE ROMÂNII AU FOST DEŞTEPŢI

Vineri 24 Ianuarie 2014

Unirea mica ziarulunirea.ro

Foto via http://www.ziarulunirea.ro

ZIUA LUI EMINESCU

Miercuri 15 Ianuarie 2014

RUGĂCIUNE

Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, maică prea curată
Si pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pamântului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curata
Si pururea fecioară,
Marie!

LA MULŢI ANI!

Marți 31 Decembrie 2013

caprioare iarna totb.ro

Foto: totb.ro

Anul 2014, cu sănătate şi înţelepciune!

Bunătate înainte de toate!

8 NOIEMBRIE, ZIUA REGELUI MIHAI

Vineri 8 Noiembrie 2013

Video de Mihai Andrei

IulGab

PNTCDcom

balaceancanet

TRĂIASCĂ REGELE!

REGELE MIHAI ÎMPLINEŞTE 92 DE ANI. LA MULŢI ANI, SIRE! LA MULŢI ANI ŞI ARMATEI ROMÂNE!

Vineri 25 Octombrie 2013

Aanacondas

Video de Manuel Avramescu

TRĂIASCĂ REGELE!

Iar ARMATA ROMÂNĂ să redevină REGALĂ!

P.S. Vă daţi seama cum era ţara noastră azi dacă păstra continuitatea monarhică?

LA MULŢI ANI, SCUMPĂ DOAMNĂ!

Miercuri 23 Octombrie 2013

anniversaire-chien-encadrement-tournesols-carte-600-01

Azi e ziua doamnei O., o minunată.

Urările, în poză.

Cu drag!

LA MULŢI ANI, ALINA!

Sâmbătă 19 Octombrie 2013

Pis aniversara rubicamag.centerblog.net

Foto: http://rubicamag.centerblog.net

La mulţi ani, pisică scumpă! Sănătate şi bucurii, din toată inima!

URARE LA ANIVERSAREA LUI CRIN :)

Sâmbătă 21 Septembrie 2013

La mulţi ani!

Restul, îi uraţi voi. 🙂

Totuşi, o urare îi fac. Îi urez să promoveze în cele mai înalte funcţii oameni ca Mihai Bălăşescu. Degeaba promovează tâmpiţi, doar fiindcă nu i-au deranjat canapeaua. 😛

Adică, să ai bun simţ şi să demisionezI dintr-o funcţie micuţă – deşi meritai una de elită – doar fiindcă o fată bună te-a ajutat să degajezi tensiunea celei de-a optmia-nu-ştiu-câta zi de muncă şi viaţă pentru PNL denotă şi asta tot că meriţi funcţii. Nu incapabilii care nu fac nimic în afară de manevre ca să fie promovaţi pe spatele gândirii şi muncii altora, dezinteresaţi şi rămaşi în culise.

Ieri, nu mai ştia cocina lui Ghiţă cum să-l faulteze pe Crin şi atunci a reşapat cazul canapeaua. Mihai Bălăşescu a declarat că a demisionat din funcţia de secretar general-adjunct al PNL şi că niciodată nu va viza vreo funcţie de top, pentru actul sexual din biroul preşedintelui PNL, pentru care cocina lui Ghiţă se indigna că nu a fost pedepsit exemplar ci a beneficiat de clemenţa lui Crin, „cu toate că a prejudiciat imaginea partidului”. 😆

În realitate, tembelii n-au făcut decât să-i facă un serviciu involuntar lui Crin Antonescu, PNL, în general. Că dacă întreabă cineva pe oricine, fost, actual sau doar simpatizant al PNL despre Mihai Bălăşescu, n-o să auziţi decât de bine. Că n-are cum să-i reproşeze nimeni nimic unui om atât de eficient, devotat şi – repet – dezinteresat (un fraier care n-a pus botul la parandărături). E în PNL de când nici nu se uscase bine sângele revoluţiei din decembrie 1989. Şi mereu a preferat să facă muncă de echipă, discretă, neobosită. Poate că dacă ar fi să facem un top al devotamentului pentru un partid şi pentru o idee politică, Mihai Bălăşescu nici n-ar avea contracandidat.

Deci, îi urez preşedintelui Antonescu să-l numească, mai înainte de consilier prezidenţial, interimar la sectorul 1, că Chiţoiu are treabă mare cu ministerul. N-ar strica nici refacerea tandemului cu Ludovic Orban. :)Se pare că i-am urat prea mult. 😛

Nici pe departe! Abia urmează. Adică, îi urez să ajungă şef al serviciilor şi să le facă educaţie. 😳

Deci, serios, problema nu-i că s-a iubit Mihai Bălăşescu cu o duduie care a vrut. Problema e că serviciile fac poliţie politică. Scandaloasă. Adică, nu ce obişnuiesc să facă un bărbat şi o femeie în anumite momente e de interes public, ci faptul că ei se pot pomeni cu proba audio-video. Prin care pot fi şantajaţi, manipulaţi, terorizaţi, neutralizaţi. Supravegheaţi în viaţa intimă. Veţi spune că bărbatul şi femeia cu pricina erau într-un sediu de partid, în chiar cabinetul preşedintelui partidului. Păi tocmai asta-i buba, că au fost supravegheaţi. Deci, cine stă cu obiectivul pe canapeaua lui Crin? Marele Voyeur, un picuţ cam chior? 😆

La mulţi ani şi lui Ponta, pentru ieri! Sănătate şi multă minte!

P.S. Clinton era să fie demis nu fiindcă a pătat rochiţa Monicuţei din Biroul Oval – pentru asta chiar a fost reales. Ba s-a ales ulterior cu câteva zeci de milioane de dolari pe cartea de memorii, la fel, nefasta, pe maculatura ei. Motivul pentru care Clinton a trecut, razant, pe lângă demitere a fost că a minţit Înaltul Juriu. Şi pentru ca să şteargă memoria sperjurului, a atacat Iugoslavia.

REGINA ANA, 90 DE ANI. CU GRAŢIE

Miercuri 18 Septembrie 2013

la_nunta_diamant-regele-mihai-regina-ana-asr-printesa-margareta

Azi e ziua Reginei Ana, împlineşte 90 de ani. E o candelă nestinsă. Vântul nu poate. E prea puternică în convingeri şi prea plină de iubire.

Cred că nu pot spune mai mult decât ceea ce am spus deja despre Regina Ana:

https://roxanaiordache.wordpress.com/2008/09/18/regina-ana-la-aniversare-85-de-ani-devotati/

La mulţi ani, Majestate! Să vă sărbătorim centenară! În Catedrala Încoronării, în care să marcaţi, totodată, aniversarea primirii pe creştet a Mirului Sfânt şi a coroanei purtate de Regina Maria.

O ZI CRUCIALĂ PENTRU ROMÂNI, IGNORATĂ. ROG SF. SINOD AL B.O.R. SĂ DECIDĂ CRUCE ROŞIE PENTRU SĂRBĂTOAREA SFINŢILOR BRÂNCOVENI

Vineri 16 August 2013

Brancovenii razbointrucuvant

Foto via http://www.razbointrucuvant.ro

Sfinţii Brâncoveni au fost martirizaţi în zi de Adormirea Maicii Domnului, acum 299 de ani. De aceea, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, când a decis canonizarea (20 iunie 1992), i-a trecut în calendar cu data de 16 august. Rog Sfântul Sinod să acorde cruce roşie acestei date.

Ar trebui să fie sărbătoare naţională. Măcar fiindcă ar fi două zile libere una după alta, poate s-ar întreba şi românii cărui fapt datorează bucuria.

Cât(e) mai ştim despre această istorie, despre istoria noastră, în general şi în particular? La noi, memoria se defineşte prin uitare a identităţii naţionale.

După lunga noapte comunistă, în care propaganda ne-a virusat sistemul imunitar, noi fie „ne demitizăm”, fie ne ignorăm reperele cardinale.

De ce? De proşti, era să să zic. A fost primul impuls. De fapt, e o campanie de spălare a creierelor care are ca finalitate transformarea poporului român într-o populaţie aflată la discreţia tuturor manipulărilor distrugătoare de conştiinţă şi de fiinţă naţională.

Nu trebuie să avem demnitate de ţară şi conştiinţă a apartenenţei creştine etnogenetice; noi trebuie să avem complexe, în aşa fel încât să ne dispreţuim ţara şi tradiţia, şi să cultivăm, până la cult idolatru, repere şi valori străine de interesele naţionale. Ca să cerem să fim aserviţi.

Tot felul de inculţi cu aere docte vin şi ne dau lecţii, de exemplu, despre „vechea” Europă şi „noua”. Iar tinereii de noi, care am apărat-o pe bătrânică de mai multe atentate, tăcem şi încasăm. În loc să le spunem că „noua Europă” sunt ei, cei spălaţi pe creier, Iudele lepădării de Hristos.

Un popor sănătos ar marca evenimentul din calendarul de azi, l-ar cinsti firesc, aşa cum respiră. Dacă s-ar face un sondaj real, poate nici 5% n-ar şti despre ce e vorba şi mai puţini cei care ar avea informaţiile istorice.

Constantin Brâncoveanu era un tânăr boier luminat, destoinic şi mai ales, credincios. Adică, în Dumnezeu. Adică, fidel ţării, neamului, familiei şi totodată – sau tocmai de aceea – excelent diplomat. Depăşise cu doar un an vârsta lui Hristos de pe cruce când, după moartea lui Şerban Cantacuzino, l-au chemat pe tron. Iniţial, a refuzat. Au urmat 26 de ani de înflorire a Ţării Româneşti, culturală, bisericească, educaţională – toate trei, în strânsă relaţie – o epocă, un stil care persistă, după atâtea vicisitudini, în patrimoniul cultural şi identitar al României.

După care blestemul fratricid, firul roşu al istoriei naţionale, a lovit din nou, cu mâna rudelor Cantacuzine, care, deşi era garantat pe viaţă, l-au detronat profitând de conjunctura cantemirească din Moldova a războiului ruso-turc, turnându-l turcilor că ar fi uneltitor contra Înaltei Porţi. Trădarea s-a comis chiar în Miercurea Mare, cea cu arginţii lui Iuda, după care, în Vinerea Mare a anului 1714, domnitorul mazilit şi familia lui au fost duşi şi întemniţaţi la Istanbul, în „Temniţa celor Şapte Turnuri”.

Avea unsprezece copii, patru băieţi şi şapte fete. Sultanul Ahmed al III-lea, cunoscându-i pregătirea culturală, diplomatică şi militară, a vrut să-l folosească de partea lui, cerându-i să treacă la mahomedanism, împreună cu familia. Domnul a refuzat să se lepede de Hristos şi au urmat torturi, din primăvară până-n vară, chinuri cumplite şi fără rezultat, căci nici un fiu nu s-a clintit din credinţă. Cununa muceniciei începea să se ivească deasupra creştetelor lor.

Execuţia a fost programată cu multă ostentaţie imperială, cruzime belicoasă şi sfidare cinică, în chiar ziua de 15 iunie, de Adormirea Maicii Domnului, de onomastica Doamnei Maria Brâncoveanu şi totodată, aniversarea Domnului Constantin Brâncoveanu, care împlinea 60 de ani.

La marele spectacol în aer liber, cu Marea Neagră martoră, sultanul i-a lăsat să-şi facă o rugăciune, după care le-a mai cerut o dată osândiţilor să abjure şi să se turcească. Românii L-au mărturisit încă o dată pe Hristos. Sultanul s-a înfuriat şi a ordonat gâdelui să-i decapiteze succesiv, în aşa fel încât tatăl să-şi vadă fiii murind. Primul cap căzut – dar numai prin secure – a fost cel al ginerelui domnitorului-martir, sfetnicul Ianache Văcărescu. Au urmat, în ordinea descrescătoare a vârstei, fiii, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei. Ultimul mucenic fiind Constantin cel mare Brâncoveanu – căruia toată viaţa numele imperial cu semnul crucii i-a fost stea polară.

Magnifică e gloria creştină a morţii celor şase sfinţi români. Sunt relatări ale unor martori străini, nu doar legende testimoniale. Printre ei, ambasadorul Veneţiei, Andrea Memno, care i-a raportat Dogelui într-o scrisoare scena execuţiei (integral redată aici: http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/cararea-imparatiei/cum-murit-constantin-brancoveanu-copiii-79722.html). Constantin Brâncoveanu a zis aşa:

„Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut, am pierdut; să nu ne pierdem însa şi sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seamă de moarte! Priviţi la Hristos Mântuitorul nostru câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit: credeti tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi nici vă clătinaţi din credinţa cea pravoslavnică, pentru viaţa şi lumea aceasta!”

Iar când i-a venit rândul, Mateiaş, fiul cel mai mic, de 16 ani, s-a îngrozit şi a zis că se turceşte. Atunci, tatălui lui l-a ajutat să-şi capete cunună: „Mai bine să mori în legea creştinească, decât să te faci păgân, lepadându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câtiva ani mai mult pe pământ!„.

Iar băiatul i-a ordonat gâdelui: „Vreau să mor creştin. Loveşte!”.

Ar trebui să fie o deviză pe blazonul guvernanţilor. Mai ales că ei nici nu sunt în situaţia să se martirizeze, ci doar să fie demni. Şi să apere demnitatea naţională.

Numai că ai noştri se turcesc de voie, pentru măriri deşarte şi arginţi. Au închinat mai multor „Înalte Porţi”, ţara sfinţită dumnezeieşte de sângele sfinţilor martiri. Martiriul Brâncovenilor şi al Văcărescului e un blazon naţional în faţa căruia mărimile UE ar trebui să se plece. Iar gitensteinii şi femeiştii, să plece.

Apropo, staţi să vedeţi, că n-am terminat de rememorat. Sultanul a invitat la execuţie toţi ambasadorii puterilor europene. Şi presa vremii (dintre care o gazetă franţuzească a scris inepţia că Brâncoveanu a fost executat fiindcă era datornic la Poartă). „Vechea” Europă a tremurat în fusta-pantalon. Şi nici n-a suflat în faţa spectacolului înfiorător cu ţestele martirilor creştini înfipte în pari şi lăsate mai multe zile în faţa Seraiului. Trupurile au fost aruncate în mare şi recuperate, ulterior, de pescari, ca să fie îngropate creştineşte.

Mai vreau să amintesc câteva aspecte. Fiii Brâncoveni erau de-o elevaţie impresionantă. Ca şi ginerele Ianache. Nu beizadele răsfăţate, ci atleţi ai lui Hristos, oşteni cu educaţie puternică, spirituală şi militară. Fiul cel mare, Constantin, era viteaz de mic. Fiii mijlocii, Ştefan şi Radu, aveau o vocaţie literară şi mistică luminoasă. Au scris imne de laudă creştine şi îndemnuri la urmarea sfinţilor, chiar a sfinţilor martiri. Ştefăniţă şi-a celebrat patronul, primul martir al creştinismului, care l-a imitat pe Hristos chiar şi prin rugăciunea de a-i fi iertaţi torţionarii. Radu a cântat-o pe Maica Domnului. Iar Constantin-Vodă, înainte de a fi legat şi dus la Istanbul, i-a spus uzurpatorului să fie iertat, dar şi ferit de mânia divină. Sfârşitul trădătorilor avea să fie jalnic, o moarte fără onoare, de mâna turcilor întorşi împotriva lor.

În final, mă refer la Maria Brâncoveanu. Şi-a pierdut bărbatul, după 40 de ani de convieţuire frumoasă şi rodnică. Şi-a pierdut şi fiii, trăind durerea Maicii Domnului. La fel cum Constantin Brâncoveanu a trăit durerea Tatălui Ceresc, faţă de care martiriul Fiului i-a fost izbăvire.

Maria Brâncoveanu, fetele ei şi ceilalţi gineri au reuşit, până la urmă, să revină în ţară, chiar împreună cu noul domnitor, Constantin Mavrocordat. Ea s-a rugat pentru iertarea şi luminarea trădătorilor. Doar că aceia recidivaseră (cât încă mai erau la putere, au trimis vorbă mincinoasă că, pentru o sumă de bani, turcii sunt dispuşi să-i lase pe Maria şi ai ei să revină acasă, după care tot ei au luat banii, lăsându-i surghiuniţi). Sfârşitul lor a fost, cum aminteam mai sus, cumplit. Cumplit de umilitor.

Moartea înălţătoare a Brâncovenilor a fost cântată în folclorul românesc. Pe atunci, românii încă îşi cinsteau eroii şi martirii. Încă era vie credinţa în Dumnezeu. Adică, lucrătoare.

Printre primele lucruri pe care mi le amintesc din copilărie este şi balada culeasă de Alecsandri, despre Constantin Brâncoveanu. Mi-o spunea mamaia. Şi de multe ori, o rugam să mi-o repete. Ştia pe de rost multe, foarte multe poezii. Şi proverbe. Pe unele chiar le inventa ea, în matricea educaţiei ancestrale.

Poezia despre Brâncoveanu Constantin, domn creştin, care a preferat să moară cu fiii lui decât să se lepede de Hristos face parte din formarea conştiinţei de sine la români. Încă am avut şansa ca la temelia conştiinţei de sine să am credinţa bunicii mele materne. Moştenită din bătrâni.

Nu mă întreb dacă în cărţile de citire sau măcar în clasele superioare din învăţământul obligatoriu mai figurează asemenea baladă. Răspunsul e previzibl. Şi mai trist e că nici nu mai există decât cel mult o generaţie care ar putea-o duce mai departe.

Că din partea guvernanţilor, slabe speranţe. Turcirea e prea lucrativă şi indolenţa, prea ispititoare. Iar presa moare lent, în propria-i ignoranţă. Televiziunile nu pomenesc nimic despre această dată crucială şi constitutivă a istoriei naţionale. Preferă schimonoselile lui Băsescu, maimuţărelile Udrei, palavrele lui Ponta şi alte prostii.

La nivelul ăsta am ajuns. Mult sub Marea Neagră, care a oglindit faptele Sfinţilor Brâncoveni.

P.S. Trupul sfântului Constantin Brâncoveanu a fost adus de Doamna Maria când s-a întors din surghiun şi îngropat în cripta din Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Capitală, una din numeroasele ctitorii brâncoveneşti. La Kilomentrul Zero. De acolo începe toată minunea persistenţei poporului român în istorie şi a României ca stat naţional. Şi repet: oricât de grele vremuri ar veni, România nu piere, iar poporul român va dăinui. Fie şi în criptele martirilor.

VOICULESCU ARESTAT, LA COTROCENI CANDIDAT:)

Luni 29 Iulie 2013

Ceva mai ostentativ decât citarea şi inculparea lui Dan Voiculescu la DNA nu putea secreta băsecuritatea. Sistemul de multişor nici măcar nu mai păstrează aparenţele, pentru că peluzele lor sunt atât de imbecile încât înghit orice harneală care le furajează fanatismul.

Căldură mare, monşer!

Sigur că azi nu trebuia sub nici o formă să se comemoreze referendumul prin care l-am demis pe Băsescu iar demiterea ne-a fost banditeşte furată: în cel mai mafiot mod, intern şi internaţional. Şi sigur că evenimentul l-ar fi marcat Antena 3. Deci, Antena 3 trebuia să fie la DNA, prin însuşi bossu-i, ca să aibă altă temă în prim-plan. De fapt, tema e aceeaşi, sistemul băsecurist. Şi tot ce a făcut Sluguţa Kovesi n-a fost decât să dea muniţie realizatorilor Antenei 3, dacă au voie să fie verticali. Dacă nu, nu. Dacă nu, atunci toate celelalte pretinsele televiziuni de ştiri – şi nu numai – din afara Trustului „Intact” nu vor face decât să rumege, zelos, subiectul, în iluzia că-şi fac rating din spurcarea concurenţei care şi când doarme îi surclasează. Iar Antena 3 se va lăsa călcată în picioare, în cazul în care nu speculează la maximum maximorum o minge atât de servită. Un jucător când primeşte pasă de la adversar nu ratează scorul decât dacă vrea să mănânce bătaie. Pe-ăştia trebuie să-i execuţi când ai ocazia, fără ezitare, că altfel te execută ei. Numai că Antena 3, de vreo jumătate de an şi mai bine, ezită din zid în zid. Parcă şi-a pierdut busola. Adică, libertatea însăşi, editorială.

Deci, deşi cam de când cu „coabitarea”, Felix prestează pentru Ponta, nu-i suficient – trebuie să fie umilit, să plătească pentru defectarea din 2004 şi mai ales, pentru alianţa din 2010 cu PNL, aproape denunţată. După care să facă o nouă majoritate cu rămăşiţele băsiste reciclate plus „soluţia imorală”. Ăsta-i planul eminenţelor cu picăţele de la Cluj. Care, însă, nu sunt decât executanţi, în ciuda pretenţiilor de strategi (repet, repet, Dâncu l-a mai distrus şi pe Năstase, praf l-a făcut, tot ce suportă fostul premier şi lider al PSD după guvernare e consecinţa directă şi nesfârşită a „dâncologiei”). Deci, e foarte posibil ca Ponta să fie Tonta considerându-se sută la sută succesor ales de sistem. Că atunci când intri în jocul sistemului, fie că faci parte, fie că nu faci parte din el, eşti folosit la maximum şi te afli sub riscul continuu de a fi ulterior reciclat, trecut în rezervă, abandonat sau chiar lichidat (la propriu şi/sau la figurat).

Ceea ce i se întâmplă acum patronului Antenelor pare a fi doar un show de promovare. A unei viitoare candidaturi prezidenţiale, prin care sistemul să-şi înfigă o ancoră puternică la Cotroceni: Dan Voiculescu e mult mai mare în grad decât Băsescu şi de fapt, mult mai tare. S-a dovedit Supravieţuitorul tuturor guvernărilor şi a ştiut ce să facă cu banii. Dacă o fi fost vorba de bani spălaţi, i-a spălat genial, construind un trust de presă forte. „Jurnalul naţional” a devenit, la un moment dat, aproape de ceea ce era „România liberă” în anii 1990: mult mai mult decât o instituţie de presă. Un fenomen social. Până la urmă, din păcate, a decedat financiar – şi e mare păcat.

Tot un fenomen social a devenit şi Antena 3, ca televiziune – am scris-o înaintea lui Radu Tudor, anul trecut, deci nu poate fi suspectat de laudă de sine. 🙂 În ultima jumătate de an, televiziunea a părut că se pregăteşte să devină propria-i parodie. Planul Sorin Alexandrescu a funcţionat. Dan Voiculescu a fost intimidat. Mai ales pentru că sistemul nu ezită să lovească unde îl doare mai tare, în fiica-i succesoare pe linie de afaceri mass-media. După ce au fost audiaţi Radu Tudor, Mihai Gâdea şi Mugur Ciuvică, Au părut intimidaţi, în afară de Radu Tudor – cu experienţă în materie de hărţuială judiciară de pe vremea în care sistemul purta numele de regimul Iliescu. L-am văzut pe Mihai Gâdea vizibil intimidat, până şi Ciuvică era, cu toată bravada: a zis, de altfel, că se aştepta să fie reţinut, el de altfel e o veritabilă ţintă a sistemului, pentru că nu face parte din sistem, dar nu va păţi nimic, în afara de eroizarea prin audierea la DNA, de natură să dea şi mai mare greutate, deci, credibilitate, susţinerii pe care i-o acordă lui Ponta.

Carevasăzică, dacă sistemul îl pregăteşte pe Dan Voiculescu în calitate de succesor la Cotroceni – Ponta fiind păstrat în rezervă – atunci el va fi arestat. Şi eroizat la maximum. Antena 3 va presta pentru el, se va victimiza cum e şi normal, dar nu va mai ataca decât atât cât i se permite pentru servirea cauzei.  Reciproc avantajoase, că pe ei îi interesează audienţa – ridicată de Kovesi din băltirea în care Antena 3 începuse să se complacă -, iar pe sistem îl interesează să se perpetueze.

Nu-i, însă, exclus ca, dată fiind boala lui Băsescu, Dan Voiculescu să fie doar umilit şi trustul „Intact”, desfigurat irerversibil. Băsescu, însă, nu-i de capul lui. Depinde ce vrea sistemul.

Deocamdată, din tot ce se arată, sistemul vrea să distrugă tot ce i se opune, iar ultima metodă e s-o facă prin domesticire. Sau intimidare. Domesticirea pare să-i reuşească până şi în cazul lui Crin Antonescu, care are aşa un tonus de parcă tot ce ar vrea ar fi să scape, naibii, de susţinători, chiar şi de cei mai răbdători. Pare ca jucătorul care se dă accidentat ca să fie schimbat. Cere şi targa.

Deci, dacă e circ, aş prefera să-l aresteze pe Dan Voiculescu. Consecinţa poate fi ca Sistemul să nu-i mai poată stăpâni pe jurnaliştii de elită de la Antena 3. Pe când, dacă îi ţine în şantaj, îi ţine în lesă.

Şi până acum doar Radu Tudor rupe lanţul, dar nici el de tot (că nici n-are loc de-ntors, din moment ce nu există alternativă). În rest, Răzvan Dumitrescu e în concediu (iar când revine, vor reveni şi băsiştii intivaţi ca să-i spurce audienţa 🙂 ). Până şi Oana Stancu, vânătoarea de cauze mari, în ultima vreme, pune tunul pe efecte. Plevuşcă de revistă.

Sigur că aş vrea ca din toată mizeria-asta, Antena 3 să se învârtoşeze. Dar nu-mi iau dorinţa drept realitate. Ceea ce le recomand e să observe că s-a dovedit, cu sistemul mafiot cu cât faci mai multe compromisuri, cu atât te umileşte mai tare. Te calcă în picioare. Fiindcă nu l-ai omorât când ai avut ocazia. Doar ţi-ai închipuit că stai cu el în joc de glezne pentru rating şi el îţi face jocul ăsta la infinit, doar pentru că tu îi faci jocul. Ca prostul. Şi nu mă refer acum la Dan Voiculescu, fiindcă el face parte din sistem. Una integrantă, cu patru stele. Mă refer la cine a fost, vara trecută, la butoane şi n-a vrut să le folosească. Despre asta, mai încolo. Deocamdată, despre ipoteza ca nu Ponta, nicidecum Oprescu, să fie succesorul lui Băsescu. Ci, repet, Dan Voiculescu.

Deocamdată, Antena 3 manifestă prudenţă. Imediat după audierea patronului ei, a prezentat, pe larg – inclusiv insinuările privind PNL -,  interviul lui Băsescu din „Onania liberă”, infect şi de toată jena, fără comentarii şi cu poza oficială de pe site-ul prezidenţial.  Semn că televiziunea-fenomen social poate să presteze regulamentar (nu doar pentru Ponta).

Cert e că pe vremea lui Boc şi MRU, Sistemul niciodată nu şi-a permis ceea ce-şi permite acum prin porcurorii coabitaci. Propuşi de Tonta la numirea lui Băsea. De altfel şi anul trecut pe vremea asta tot Ponta era prim-ministru, când votanţii la referendum erau hăituţi.

Azi după audiere, Dan Voiculescu mi s-a părut că s-a manifestat mai puţin ca Felix şi mai mult ca inculpat. Înseamnă că Sistemul încă nu i-a comunicat, în clar, ce vizează. Deocamdată, îl fezandează. Oricum, vă daţi seama ce-ar fi să ajungă preşedintele ţării? Nici nu cred că ar fi posibil un cinism mai tare. :mrgreen:

P.S. Cauza Sorin Alexandrescu e infinit de stupidă, de-un penibil în materie de cauză judiciară care depăşeşte cu mult făcătura în care a fost condamnat la puşcărie Vântu, pe motiv că l-a ameninţat pe Ghiţă cu moartea (ocazie cu care SOV a scăpat ieftin, un an, faţă de ce ar fi luat dacă era inculpat în cauza FNI). Oricum, Sebi e se-curist debutant faţă de Felix. Cu toate fiţele de la Cocina TV, lipeşte călcâiele în faţa lui. De-aia ar şi avea interes să scape de ăl bătrân, tot aşa cum şi Ponta are interesul să scape, definitiv, de Năstase.