Archive for Septembrie 2009

OPRESCU ÎL OPREŞTE PE BĂSESCU

Miercuri 30 Septembrie 2009

base_hitler800

Motto: „Când fac bau, mă sperii câteodată şi pe mine”

Mircea Geoană Marean Vanghelie

Băsescu îşi bate joc de tot. Inclusiv de PD-L. L-a pus pe Boc să declanşeze criza şi acum îl face de două parale. Nici măcar nu-l ajută să demisioneze onorabil. Vrea cu şuturi în cur. Aşa-i trebuie, dar asta-i secundar. Toată farsa e înscenată ca să-l scoată din joc pe Sorin Oprescu. Geoană e iepurele preferat al lui Băsescu, care, ca de obicei, se foloseşte de tot ce prinde.

De maximă gravitate este că Băsescu profită de precaritatea clasei politice actuale pentru a discredita ideea de partid. A făcut-o mai explicit ca oricând ieri, la Tg.Mureş, când a declarat că partidele nu au dreptul să ia decizii, pentru că nu reprezintă statul. Cu alte cuvinte, numai preşedintele are dreptul la decizie, pentru că reprezintă statul.

A şi spus azi: „ca să-nchid gura partidelor”.

Nu jucăm în farsa lor! Poate că e cea mai inspirată vorbă de spirit a lui Crin Antonescu. O farsă este toată această criză guvernamentală.

Pentru a-l opri pe Oprescu. Sau măcar să-i amâne intrarea în cursă, fiindcă orice zi pierdută pentru Oprescu e câştigată pentru Băsescu. Oricum, ideea este potenţarea la maximum a lui Geoană ca principal contracandidat, în aşa fel încât să-i asigure voturile PSD pentru intrarea în turul al doilea, voturi ale propriului partid la care aspiră, de vreo doi ani, cu disperare. Geoană nu e în stare să ia nici măcar voturile electoratului partidului al cărui preşedinte este!

Semnificativă agresivitatea tupeistă a lui Cozmin Guşă, căruia nu i-a cerut nimeni socoteală pentru joaca de-a dosarele: acum, invocă un dosar al fiului unui (viitor) candidat, cu care ar fi şantajat ca să joace electoral în favoarea lui Băsescu. Guşă încearcă să prostească alegătorii şi să-l prezinte ca iepure al lui Băsescu, tocmai pe adversarul de care Băsescu se teme cel mai tare, anume, Sorin Oprescu. Ce susţine Guşă n-are nici o logică, e chiar viceversa, e simplă propagandă menită să prostească electoratul PSD şi acei alegători independenţi care sunt conştienţi de imperativul înlăturării lui Băsescu.

În realitate, iepurele este Geoană, pradă sigură pentru Băsescu. Nu doar pentru că-l bate la dezbateri – pe care, cu el, le-ar accepta, spre deosebire de cele cu Antonescu şi Oprescu.  Geoană nu poate aduna suficiente voturi suplimentare în turul al doilea ca să-l bată pe Băsescu. Prea puţini liberali s-ar deranja pentru el, iar absenteiştii n-ar avea nici o motivaţie. Nici ungurii (care au fost flituiţi prosteşte de Prostănac la constituirea coaliţiei de guvernare). Băsescu poate sărbători victoria anticipat, dacă reuşeşte să şi-l bage pe Geoană în finală.

Potenţarea lui Geoană în detrimentul lui Oprescu vizează scoaterea din cursă a celor doi candidaţi de care se teme – în ordine, de Oprescu şi de Antonescu. Or, intrarea puternică în cursă a lui Oprescu este un pericol letal pentru Băsescu.

Şi ne dăm seama cât de mare e disperarea lui Băsescu să-l scoată din joc pe Oprescu, din moment ce a montat ditamai criza ca să-l oprească.

Intrarea lui Sorin Oprescu în cursa prezidenţială e benefică, e chiar determinantă. Fie că reuşeşte să intre în turul al doilea şi atunci îl spulberă pe Băsescu – fiindcă e votat transpartinic, fie că nu intră în turul doi, dar ia suficiente voturi de la PSD ca să-l ajute pe Crin Antonescu să intre în finală şi să primească un transfer de simpatie de la votanţii lui, ca să oprească pericolul care se profilează în cazul malign al realegerii preşedintelui în exerciţiu.

Ambele ipoteze sunt salutare pentru România. Cel mai bine ar fi ca liderii responsabili ai PSD şi electoratul să facă presiuni pentru ca acest partid să-l susţină pe independentul Oprescu. Dacă şi PNL ar face la fel, înlăturarea lui Băsescu e doar o formalitate. Dar chiar dacă PNL nu renunţă la candidatul propriu, important e ca PSD să-l susţină pe Oprescu. Dacă Băsescu se confruntă cu doi candidaţi puternici susţinuţi de PSD şi PNL e terminat. Oricare din cei doi ar fi învingătorul. Ei în mod sigur se vor felicita reciproc.

De altfel, n-ar fi prima oară când Crin Antonescu şi Sorin Oprescu se susţin. Au mai făcut-o, cu succes.

Deci, ar fi lamentabil ca pesediştii să se lase prostiţi ca să-i facă jocul lui Băsescu şi să susţină un candidat slab în detrimentul lor. Şi nici liberalii să nu comită eroarea de a căuta adversarul, tocmai în aliatul cel mai tare. Un independent cu priză enormă la PSD, un partid care s-a vanghelizat şi încă nu şi-a reperat onoarea.

UPDATE. Adriean Videanu face o declaraţie de presă arţăgoasă, de dimineaţă, de la sediul Executivului, anunţând – al câtelea? – ultimatum până la şedinţa de guvern de la ora 15. El pune noua – şi previzibila – placă a flaşnetelor portocalii setate de la Cotroceni: PSD, mai precis, Mircea Geoană, e de vină pentru că, refuzând dialogul, declanşează criza. „Abia acum începe criza”, a spus Adriean, sigur pe el, spre deosebire de ieri, când era conciliant şi ezitant. „Orgoliul a învins raţiunea”, a conchis el şi a plecat imediat, refuzând întrebările presei.

De remarcat că Videanu a citit la Guvern un comunicat al PD-L. Cine vorbea de partidul-stat?

UPDATE 2. Greii PSD, preşedintele de onoare, Ion Iliescu şi preşedintele Consiliului Naţional, Adrian Năstase, fac, separat, declaraţii dure, arătând că (i)responsabilitatea este a preşedintelui Băsescu şi a premierului Boc. Ion Iliescu a spus că relaţia din coaliţie este una de parteneriat, nu de subordonare, iar coaliţia nu este a lui Băsescu, ci a partidelor, aşa încât dacă se vrea dialog pentru păstrarea coaliţiei, trebuie mai întâi să se revină la situaţia iniţială. Adrian Năstase s-a exprimat plastic, afirmând că totul e „o şmecherie care nu ţine” şi ea îi aparţine preşedintelui Băsescu, care trebuie „să-l ia de ciuf” pe Boc, şi să-i spună „coane, lasă tâmpeniile, ţi-am spus o poveste, a fost o greşeală”.

UPDATE 3. Proteste sindicale puternice ala „Alianţei Bugetare”, în faţa sediilor PSD şi PD-L. Obiectul principal al revoltei: legea salarizării „unitare”. Corpul diplomatic ia act.

UPDATE 4. Mircea Geoană primeşte ambasadorii invitaţi la sediul central al PSD, în plin protest sindical, pentru a le explica situaţia. Purtătorul de cuvânt, Bogdan Niculescu Duvăz, ieste în mijlocul protestatarilor şi îi invită pe liderii sindicali înăuntru, după ce le spusese oamenilor că manifestaţia lor n-are nici o valoare, pentru că PSD  iese de la guvernare.

Aseară, la „Sinteza zilei”, ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, declarase cu amărăciune că partenerii occidentali nu pot înţelege cum de o majoritate de peste 70% nu reuşeşte să guverneze.

UPDATE 5. Roberta Anastase a convocat Biroul Permanent pentru a pune pe ordinea de zi diversiunea referendumul unicameral, după ce ieri a refuzat să pună în discuţie raportul comisiei parlamentare privind cheltuirea banilor publici de la Ministerul Turismului şi înaintarea către plenul Parlamentului a propunerii de începere a urmăririi penale contra sinistrei.

UPDATE 6. Este anunţată o declaraţie de presă a ministrului Dan Nica, pentru ora 14. Una din două: ori face dezvăluiri concrete cu privire la „muşuroiul” pe care a călcat la Interne, ori îşi anunţă demisia. Eu îmi amintesc de arestarea şefului DGIPI şi a lui Puiu Popoviciu. O chestie care l-a servit pe Băsescu şi pe urmă s-a întors împotriva lui. C-aşa-i în tenis. Iar meciul nu s-a terminat. E tie-break. Cine face breşa?

UPDATE 7. Proteste ale unor organizaţii civice precum „Salvaţi Bucureştiul” în faţa Primăriei Capitalei, unde are loc o şedinţă incendiară, ultima încercare a mafiei imobiliare de a-şi vedea votate puz(zle)-urile, la iniţiativa consilierilor generali ai PD-L, care au majoritatea, împreună cu reprezentanţii PRM şi ai PNG. La şedinţa anterioară, PNL şi PSD au dejucat planurile terminatorilor capitalei. De mâine, intră în vigoare ordonanţa Guvernului Tăriceanu prin care se interzic construcţiile înalte şi se blochează mafia imobiliară. Sorin Oprescu are ocazia să iasă cu o declaraţie dură, mai ales că adversarii încearcă să-l asocieze cu mafioţii de care se delimitează.

UPDATE 8. Miniştrii PSD anunţă că vor participa la şedinţa de guvern, după ce vor asista la declaraţia ministrului de Interne. Se anunţă o demisie colectivă?

IEŞIREA DIN MOCIRLĂ. AVANTAJ BĂSESCU

Marți 29 Septembrie 2009

daianu rl

N-are rost să fac o scurtă istorie a modului în care preşedintele Băsescu s-a bazat, mereu, pe slăbiciunea celorlalţi, pe care a ştiut să-i manipuleze de aşa natură încât să-i pună în situaţii de imposibilitate. Principala cauză este, repet, reactivitatea clasei politice, incapacitatea vreunui partid de a face agenda publică, prin lansarea unor teme serioase, necesare şi aplicabile eficient. Nu doar de şuetă. Spaţiul viran a fost populat, mereu, de Traian Băsescu. El a lansat teme false, a făcut agenda şi a reuşit să domine mediatic. Implicit electoral.

Singura agendă care nu i-a reuşit a fost să-l dea jos pe Tăriceanu. Au făcut-o, ulterior, liberalii.

În situaţia pseudo-crizei actuale – pentru că la noi o criză politică nu-i decât o altă mascaradă – oricum ar ieşi, Băsescu iese în avantaj.

Dacă dă afară PSD de la guvernare, ţinteşte multiplu: pasează responsabilitatea eşecului guvernării asupra partidului condus de Mircea Geoană, pe care şi-l asigură, astfel, ca finalist la alegeri, fiindcă, victimizându-l în ochii electoratului de stânga, pune PSD în situaţia să-şi susţină puternic şi solidar preşedintele, chiar dacă majoritatea pesediştilor sunt convinşi – cum au fost convinşi şi pentru Bucureşti – că Oprescu e omul. Geoană e pradă sigură pentru Băsescu, este contracadidatul cel mai uşor de bătut, pentru că nu atrage decât insuficiente voturi suplimentare în turul al doilea. 

Dacă iese de la guvernare, PSD îi face jocul lui Băsescu, pentru că are imaginea de partid generator de criză şi totodată, îl scoate din cursă anticipat pe Sorin Oprescu, barând şi accederea lui Crin Antonescu în turul al doilea. Dacă nu iese de la guvernare, PSD tot jocul lui Băsescu îl face, fiindcă are imaginea de partid obedient, care poate fi manipulat, inclusiv atunci când i se dă impresia că are mingea: trebuie să şi ştii ce să faci cu ea. Poţi să dai în bară, în bălării sau în fileu, ca să nu mai vorbim de autogol. Mircea Geoană a dat autogol cu PSD din momentul în care a refuzat să semneze protocol de guvernare cu PNL – din fericire pentru liberali.

Dacă nu dă afară PSD de la guvernare, are imaginea de preşedinte reconciliator – el, conflictualul prin excelenţă, reuşeşte să dea impresia de conciliator prin contrast cu mascarada coaliţiei, pe care a provocat-o ca să o rezolve. Piromanul-pompier.

Guvernul minoritar ar fi singura opţiune proastă pentru Băsescu, implicit pentru PD-L (care nici nu există fără Băsescu, aşa încât disidenţa din partidul prezidenţial e sinucigaşă). În acest caz, toată ostilitatea publică s-ar focaliza asupra PD-L şi a preşedintelui Băsescu, toate oalele catastrofei guvernamentale s-ar sparge în capul lor. De altfel, am mai spus-o, PD nu poate guverna niciodată singur, are nevoie de parteneri pe care să se bazeze şi apoi să dea vina. PNL şi PSD şi-ar face un serviciu dacă ar vota un guvern minoritar PD-L. Băsescu poate întoarce, însă, dezavatajul guvernului minoritar, prin cooptarea UDMR, care a negociat o intrare la guvernare şi este cunoscută loialitatea partenerială a ungurilor în serviciul guvernării. Ar fi singurul avantaj electoral – deloc neglijabil – al lui Băsescu în condiţiile unui guvern minoritar, voturile minorităţii maghiare, care pot înclina – decisiv -balanţa.

O altă opţiune, extrem de avantajoasă pentru Băsescu ar fi să se delimiteze olimpian, să spună, teatral: stop circului politicianist şi să desemneze un premier independent, care să formeze un guvern de tehnicieni pentru a scoate ţara din criză. Deci, nu interimar până la alegeri, cum vrea PNL, ci cu toate prerogativele guvernamentale de natură să administreze, competent, criza economică şi socială actuală. Soluţia l-ar creşte pe Băsescu în sondaje, dar trebuie să recunoaştem că ar fi benefică pentru ţară, salutară chiar: ţara asta, în halul în care a ajuns, nu mai poate fi guvernată şi scoasă din dezastru decât de un guvern tehnocrat. Cu specialişti cărora să nu le pese de implicaţiile politice ale deciziilor lor şi a căror singură determinare să fie aceea de a face tot ce trebuie în interes naţional, mai presus de orice interes partizan.

Deci s-ar prea putea ca Boc să-şi ia bocceluţa.

UPDATE. După ce Boc a anunţat că trimite la Cotroceni solicitările de revocare a lui Nica, respectiv, desemnare ca interimar a lui Blaga, preşedintele Băsescu i-a invitat pe preşedinţii PD-L şi al PSD la Cotroceni. Geoană a refuzat participarea. Cât de prostănac poţi să fii ca să ceri o mediere, să o obţii şi pe urmă să nu te prezinţi? Geoană a declarat că a vorbit cu Băsescu la Cotroceni telefon şi i-a spus să-şi asume responsabilitatea, dar nu exclude „dorinţa şi intenţia de a discuta lucrurile cu adevărat importante”, însă „subiectul Nica nu este un subiect de discuţie”. Cine a zis că este? „Chiar mă pregăteam să merg către Palatul Cotroceni”, a adăugat Prostănacul. De unde rezultă că s-a oprit din drum. Ca să facă o declaraţie de presă.

UPDATE 2. Geoană a ajuns la Cotroceni. E praf băiatu-ăsta. Praf şi pulbere.

UPDATE 3. Geoană a ieşit, trist, de la întâlnirea cu Băsescu şi Boc, la care a participat consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, după câteva minute şi a repetat că preşedintelui Băsescu a propus ca Ministerul de Interne să fie condus de un independent, iar contrapropunerea preşedintelui PSD a fost aceea de premier independent. Mircea Geoană a confirmat că PSD va ieşi de la guvernare dacă Dan Nica va fi revocat.

UPDATE 4. După scurta întâlnire cu preşedinţii partidelor guvernamentale, preşedintele Băsescu a mustrat, părinteşte, partidele, pentru că, în loc de dialog, au ales jignirile pe calea presei şi şi-a exprimat regretul că prin declaraţiile lor s-a indus neîncrederea opiniei publice în Ministerul de Interne, privind procesul electoral (fără să facă, evident, nici o referire la modul în care Duduia s-a referit la serviciile de informaţii).

Pe urmă, a propus fie un independent, fie un membru al opoziţiei, pentru Interne, după modelul SRI şi SIE. Băsescu a pozat în fan al Constituţiei şi a spus că, în cazul în care se acceptă propunerea lui, va trebui vot parlamentar, fiind vorba de funcţia de viceprim-ministru pentru PSD. În final, preşedintele s-a dat moderator, afirmând că acordă încă timp partidelor pentru a cădea la o înţelegere, deci nu semnează, deocamdată, decretul de revocare a lui Nica şi nici pe cel privind interimatul lui Blaga, soluţie pe care a considerat-o conflictuală. Prin soluţia de băltire pe care a ales-o, Băsescu a demonstrat, din nou, că nu-i pasă de ţară. Preşedinte derizoriu. Şi laş.

UPDATE 5. Crin Antonescu a declarat că PNL îşi menţine poziţia privind oportunitatea unui guvern de tehnicieni şi nu acceptă propunerile lansate de preşedintele Băsescu.

Marko Bela spune că UDMR nu intră la guvernare înainte de alegerile prezidenţiale.

UPDATE 6. Adriean Videanu a declarat, în curte la Modrogan, că Emil Boc „a convocat” coaliţia pentru astă-seară la 21 sau mâine dimineaţă la 9. Videanu a afirmat că nu se gândiseră la propunerile preşedintelui Băsescu şi că înainte de a lua în calcul variantele lui pentru funcţia de ministru de Interne, trebuie să discute în coaliţie. Adriean era cam palid. El e de obicei roz.

UPDATE 7. Liderii PSD au avut o criză de orgoliu, zicând că ei sunt parteneri egali, nu „convocaţi”. Boc a mutat întâlnirea pentru mâine dimineaţă la 9. Geoană i-a scris lui Boc să-i spună lui Băsescu să nu-l revoce pe Nica. Şi pe urmă se pot întâlni. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Vorba lui Crin Antonescu, super-inspirată: Nu jucăm în farsa lor!

PROSTĂNACUL SE VICTIMIZEAZĂ ANTICIPAT CA LOSER

Luni 28 Septembrie 2009

oprescu cu buldogul adevarul

Boc l-a dat afară pe Nica de la Interne şi l-a înlocuit cu câinele Vasile Blaga (foto). Interimar. Şi a pus în vedere PSD că au 24 de ore ca să propună înlocuitorul.

Prostănacul a ieşit cu faţa palidă şi s-a victimizat aticipat la microfon ca loser, declarând că PD-L a luat Internele ca să fure alegerile.

PSD, pulbere! Dacă nu pleacă de la guvernare – fiindcă au pierdut însăşi raţiunea prezenţei lor acolo, atunci vor fi preş roşu în faţa victoriei lui Băsescu în alegeri.

Mai ales că Blaga, umilit de Oprescu în confruntarea pentru capitală, trebuie să deconteze.

Geoană deja nu mai contează. Nu mai conta de mult, dar azi şi-a scris singur pe frunte ce i-a zis preşedintele Iliescu.

PSD poate să contraatace, să întoarcă situaţia în favoarea lor, să destabilizeze agenda lui Băsescu, prin consolidarea postului de ministru de Interne, viceprim-ministru şi să le dea peste bot cu Doru Tărăcilă. La urma urmelor, au obţinut cel mai mare număr de voturi în alegerile parlamentare. Iar dacă nu sunt în stare să se impună, atunci să iasă de la guvernare şi să-i oblige să facă guvern minoritar, în capul căruia se vor sparge toate oalele dezastrului actual.

Şi să-l susţină pe Oprescu la preşedinţie, împreună cu PNL. E atât de simplu şi doar vanităţile sau mai grav, aranjamentele de culise complică situaţia, în favoarea lui Băsescu şi a mafiei lui.

Ce ziceţi, PSD se pune preş sau contraatacă?

Din păcate,  mai degrabă rămâne preş. Şi pregăteşte pretextul noncombatului în faţa lui Băsescu: fatalitatea fraudării. Ceea ce ar demonstra că ei sunt înţeleşi.

P.S. Un ministru nu este remaniat, este revocat. De remaniat, se remaniază guvernul. Greu cu limba română!

UPDATE. Boc a declarat, la uşa PD-L, că nu l-a numit interimar pe Blaga, care declarase că e gata şi că asta se va întâmpla dacă PSD nu respectă termenul.

Vasile Blaga este şeful campaniei prezidenţiale a lui Traian Băsescu.

UPDATE 2. Purtătorul de cuvânt al PSD, Bogdan Niculescu Duvăz, a declarat că PSD îi dă premierului Boc 24 de ore ca să revină asupra deciziei de revocare a lui Dan Nica, pentru a mai susţine Guvernul.

UPDATE 3. Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a cerut demisia Guvernului, cu precizarea că nu va intra în jocul politicianist al partidelor coaliţiei, nu va susţine o moţiune de cenzură a PSD, ci vor propune liberalii o moţiune de cenzură „legată de toate nenorocirile din aceste 9 luni”. PNL va susţine un guvern de tehnicieni.

UPDATE 4. Preşedintele Băsescu le răspunde jurnaliştilor la Cotroceni că n-a primit nici o solicitare de revocare de la premier şi că partidele de guvernământ ar trebui să-şi bage picioarele în apă rece.

UPDATE 5. Şeful campaniei electorale a lui Mircea Geoană, Viorel Hrebenciuc, declară în curtea sediului central al PSD, în direct pentru Antena 3, că Băsescu ar trebui să-şi bage capul în apă rece, pentru că e tot timpul beat.

UPDATE 6. După şedinţa Delegaţiei Permanente a Alianţei PSD-PC, Geoană pasează răspunderea asupra lui Băsescu, afirmând că dacă va accepta revocarea lui Nica, ministru cu care colegii lui se declară solidari, atunci se poate considera că protocolul coaliţiei e rupt. Iar întreaga responsabilitate pentru criza ulterioară le-ar reveni lui Băsescu şi PD-L. Preşedintele PSD a mai anunţat că urmează să-i trimită preşedintelui în cursul serii o scrisoare la Cotroceni, în care să arate că motivele revocării lui Dan Nica sunt nefondate. În rest, teribilism electoral, că vor face totul ca să-l înlăture pe Băsescu, declaraţie făcută ca să acopere o neputinţă. Atitudine de loser anticipat, cum spuneam.

Notă: În realitate, lui Băsescu îi e  frică de Oprescu şi face totul pentru o finală cu Geoană. Ar scoate PSD de la guvernare, pentru a-l obliga să se solidarizeze cu Geoană, iar Oprescu să nu mai intre în cursă. Geoană e prada cea mai uşoară pentru Băsescu.

Băieţii ăştia nu-şi bagă picioarele-n apă rece. Îşi bagă picioarele. Chiar credeţi că le pasă de altceva decât de interesele negociate în culise? Valabil şi pentru PNL. Degeaba clamează că fac diferenţa, dacă n-o demonstrează.

LUI CRIN ANTONESCU NU-I PASĂ DACĂ PIERDE ALEGERILE

Duminică 27 Septembrie 2009

Video de SerSah

În fond, ce-o să mi se-ntâmple? O să pierd nişte alegeri. Mai sunt şi altele. Important e să nu pierd altceva”, a zis domnul Crin Antonescu în direct, la emisiunea „10 pentru România”, dialog cu Mihai Tatulici.

Nu scot din context, realizatorul îl întreba despre compromisuri şi despre preţul lor. Totuşi, o asemenea declaraţie nu se face dacă vrei să câştigi, nu pentru tine, ci pentru cei pe care pretinzi că-i reprezinţi. Dar din declaraţia domnului Crin Antonescu reiese clar că-i pierde din vedere. Şi asta-i buba. Asta-i tara capitală a clasei noastre politice: indiferenţa faţă de obligaţia reprezentării. Şi diferenţa ar fi trebuit să o facă preocuparea cuiva pentru alegători, voinţa de a lupta pentru noi, de a ne reprezenta. De a reprezenta puterea celor fără de putere, cum atât de precis spunea domnul Havel. De a fi alergător pentru alegători: de fond şi cu sprint final.

Nu e miza vieţii mele să câştig alegerile„, a adăugat, în alt context al emisiunii, dar în acelaşi sens. Şi întrebat ce va face dacă va pierde a răspuns, ironic: „Extraordinar!”.

Da, extraordinar de clar că nu-i pasă de alegători, nu se gândeşte la ideea de reprezentare. Dacă ar fi crezut câtuşi de puţin – pentru că el susţine că spune doar ce crede – atunci măcar şi-ar fi exprimat regretul că, dacă ar pierde, nu le poate îndeplini „iluziile” celor care au crezut în el. În capacitatea lui de învingător. Şi tot el spunea, la aceeaşi emisiune, că „dreptatea o au învingătorii”.

Am vrut să cred în candidatul prezidenţial Crin Antonescu. Această emisiune mi-a întărit, din păcate, convingerea tristă că am avut dreptate în ceea ce-l priveşte. Nu e conştient de miza alegerilor prezidenţiale pentru ţară, pentru alegătorii conştienţi de pericolul care se profilează dacă preşedintele în exerciţiu nu e oprit din cursa totalitară.

Sau dacă e conştient, atunci se declară incapabil sau prea puţin dispus să-l oprească.

Crin Antonescu se gândeşte la aceste alegeri ca la o miză doar pentru el. Ca la un experiment, cum a şi mărturisit, implicit. Nu e conştient sau nu-i pasă sau aşa arată, că nu-i pasă că aceste alegeri au o miză capitală. Le ia cu lejeritate şi se situează, perdant, la antipodul preşedintelui Băsescu.

Când ai în faţă o fiară avidă de putere cu orice preţ, te angajezi să-l înlături de la putere cu orice preţ. Că de-aia vrei să fii preşedinte, pentru o ţară normală. În numele celor care te trimit în luptă ca să te baţi, nu să te declari învins anticipat, doar pentru că armele adversarului sunt incompatibile cu tine. Dacă nu poţi, stai acasă şi lasă-l pe altul care poate.

„Stă în puterea noastră să înlăturăm puterea lor” e sloganul lui Crin Antonescu. În puterea noastră, a alegătorilor, da. Dar fără puterea candidatului de a învinge, nu.

Când alegătorii activi caută cu disperare omul capabil să-l înlăture pe Traian Băsescu şi când alegătorii pasivi nu mai caută nimic, pentru că nu mai cred în alternativă şi sunt resemnaţi în absenţă, candidatul care se pretinde alternativa, care se consideră altfel, are obligaţia să se bată pentru a convinge că el este omul. Dacă e nevoie, trebuie să scuipe sânge pentru asta. Să arate că-i pasă de tine, alegător.

De-aia nu cred în capacitatea candidatului PNL, Crin Antonescu, de a-l bate pe Băsescu şi de a preveni derapajul României spre totalitarism: nici el nu crede, în sensul că nu-i interesat să facă totul, dar absolut totul ca să câştige. Pentru noi. Cei conştienţi de ceea ce se întâmplă.

Mi-a plăcut enorm parlamentarul Crin Antonescu, mi se părea sclipitor şi cred în capacitatea lui de a redeveni un parlamentar strălucit. Dar atât.

Schimbaţi candidatul! Arătaţi că vă pasă! Şi că puteţi să faceţi o mişcare surprinzătoare.

OAIA PD-L, CUŢU PSD, PISI PNL: MENAJERIA PREZIDENŢIALĂ

Duminică 27 Septembrie 2009

WeekendPuppy

Foto: ak.imgfarm.com

Imaginea de ansamblu a situaţiei e cam aşa: un preşedinte cu agendă totalitară, servit de întreaga clasă politică. El pare tare, pentru că toţi ceilalţi sunt slabi. Ca o menajerie prezidenţială, să mă ierte inocenţii.

Semnificativă pentru prostia PSD, dacă n-ar fi, de fapt, complicitate, o constituie atitudinea ministrului de Interne, Dan Nica – un fanfaron pus în poziţia culcat. Din care doar mârâie. Şi nu de revoltă. Ci de plăcere. Că e patronat de stăpân.

Car’vas’zică, alaltăieri a ieşit marţial şi a declarat – adică a speriat vânatul – că, dacă informaţiile lui sunt corecte (! – afirmaţie de ministru de Interne – !), atunci toate autocarele din ţară sunt închiriate, poate, a sugerat şugubăţul, pentru turism electoral.

Drept pentru care ieri, croitoraşul cel viteaz pre nume Boc, premierul nefericitei noastre ţări, l-a chemat la ordin şi i-a croit o mustrare, Dănică s-a conformat, iar ministrul catastrofei economice, tupeistul Adriean Videanu, a tunat şi a fulgerat în căutarea onoarei nereperate a PD-L.

În consecinţă, cuţu Nica a ieşit în decor cu mânuţele sluj şi a zis că nu e cum a zis acum două zile şi că autocarele nu sunt închiriate, dar va avea el grijă să nu fie nici o furăciune la prezidenţiale şi propune pentru asta confiscarea mijloacelor de transport care ar fi folosite pentru turism electoral. WTF?! A dat-o cotită şi referitor la furăciunea de la europarlamentare.

PD-L era în căutare de pretexte pentru a pune gheara pe Ministerul de Interne, pentru a da (impresia că vrea să dea) afară PSD de la guvernare, la început, prin ameninţarea cu revocarea ministrei Andronescu. Sau pentru a pune la respect partenerul de coaliţie, ca să arate – a câta oară? – că şeful, unicul şi irevocabilul, în ţara asta e Băsescu.

Şi toată lumea joacă în favoarea lui. Deliberat sau involuntar. Din ticăloşie sau din prostie.

Pentru tâmpenia lui Nica, evident că el merită schimbat şi ar trebui să-şi dea demisia – dacă PSD ar avea sânge în sistem şi înlocuitor pe care să-l fi avut pregătit de ieri. Atitudinea lui Dănica demonstrează condiţia subalternă, ancilară penibil, a PSD faţă de partidul prezidenţial.

Dar ca şi cum captivitatea PSD n-ar fi fost suficientă – şi nu e – pentru a-i asigura lui Băsescu realegerea, îşi oferă serviciile însuşi PNL, pus într-o situaţie de imposibilitate. Dacă nu ar reacţiona, şi-ar contrazice demersurile şi principiile, iar dacă reacţionează cum o face, le face servicii gratuite preşedintelui în exerciţiu şi formaţiunii lui.

Adică, PNL cere ceea ce cere şi PD-L, demisia ministrului Educaţiei, dar nu pentru motivele PD-L (de faţadă), ci pentru că, împreună cu ministrul Muncii, Marian Sârbu, a operat modificări în legea pentru care premierul Boc îşi angajase răspunderea.

Ceea ce serveşte de minune cotrocenii şi modroganii. Pentru că PD-L poate lua, astfel, distanţă faţă de legea salarizării unice, care a generat ostilitate generală, pasând răspunderea asupra PSD.

Totodată, PNL i-a solicitat preşedintelui Băsescu să nu promulge legea generatoare de explozii sociale fără precedent, aşa cum se anunţă. Iar preşedintele, care a lăudat, în principiu, legea, se poate distanţa de ea, tot pe seama prostiei PSD. În această privinţă, PNL nu avea încotro. Că nu vreau să mă gândesc la alte înţelegeri. 😯

Dar cu privire la Ministerul de Interne şi la frauda electorală uriaşă care se anunţă, liberalii au avut o mulţime de timp la dispoziţie să facă agenda dezbaterii publice, de natură să prevină furtul în alegeri. PNL a avut cel puţin trei săptămâni, de la declaraţia ministrului Nica, pe care am semnalat-o, conform căreia au fost 3000 de votanţi multipli la europarlamentare, dar dosarele lor de cercetare penală sunt blocate, pentru că Autoritatea Electorală Permanentă refuză accesul Internelor la documentele electorale originale.

Într-o ţară normală, dezvăluirea ministrului de Interne – pe care a făcut-o, însă, nu oficial, în cadrul ministerului, cum ar fi trebuit, ci la un talk-show – ar fi generat un scandal public uriaş. La noi, nimic! Pasivitate generală. PNL – somnul cel de moarte. UDMR cel puţin a anunţat pe faţă că-şi negociază poziţia la guvernare – avantaj serviciu. Ocupaţia cu moţiunea de cenzură nu-i o scuză pentru PNL. Au departamente (sau n-au?!), au specialişti (sau nu?!), au PR (altfel, simpatic), au în orice caz obligaţia de a-şi reprezenta alegătorii. Canci, vorba clasicilor!

Chestia-asta pe mine nu mă poate duce cu gândul la altceva decât la complicitate. N-o pot pune doar pe seama indolenţei liberale (partidul ăsta are în el un levantinism bun pentru cenaclu). Pisica poate ataca pe neaşteptate, într-o pisică doarme un tigru, dar PNL e ca o mâţă care se alintă pe canapeaua jupânului.  

În atmosfera de siestă politică, Nica a dat-o cotită, a zis despre cei 3000 despre care declarase că au fost depistaţi ca votanţi multipli, că de fapt au fost prinşi în flagrant de intenţie. Ce ministru e ăsta? Şi PSD, ce partid? Dacă PNL se mişca normal, nu somnambulic, liberalii ar fi dat tonul unei teme dure. PSD ar fi fost obligat să se ralieze. Demersului privind o anchetă la sânge. Încă nu-i prea târziu. Sau poate nu-i interesează alegerile prezidenţiale.

Vorba ceea: dar să ştim şi noi!

ÎL TRAGE AŢA LA TÂRGOVIŞTE. EXECUŢIE CU VOTURI

Duminică 27 Septembrie 2009

BIO-CEAUSESCU-R0MANIA-COMMUNISM

Foto: via Mediafax

După ce şi-a însuşit raportul comisiei prezidenţiale privind dezincriminarea consumului de droguri şi legalizarea prostituţiei, recomandări respinse dur de Biserica Ortodoxă şi de cea Catolică, preşedintele Băsescu s-a dus de-a participat la canonizarea voievodului Neagoe Basarab.

Evenimentul a avut loc la Târgovişte şi i-a prijeluit preşedintelui o scurtă hăhăială lângă Părintele Patriarh Daniel şi o lungă aşteptare să se termine predica şi liturghia.  Coincidenţa a făcut ca Traian Băsescu să se întoarcă în capitala dâmboviţeană după numai o săptămână.

Spre victoria finală?

Dar cu drept de recurs (turul II).

MONICA MACOVEI, O ISTERICĂ PERICULOASĂ. ŞI TARE LAŞĂ

Sâmbătă 26 Septembrie 2009

monica macovei basescu www.infovot.ro

Foto: www.infovot.ro

Fosta sinistră a justiţiei şi heirodulă a lui Băsescu, Monica Macovei, a făcut declaraţii extrem de periculoase la emisiunea „100%” cu Robert Turcescu, la Realitatea TV.

Turcescu a fost în nota obedienţei, cu afirmaţii imbecile de genul „păi dacă (CSM, nota mea) nu-l ascultă nici pe preşedintele ţării”!

Macovei a fost mai ostentativă ca oricând în apucăturile ei totalitare, de procuroare care a beneficiat din studenţie de privilegiile regimului comunist.

A înfierat cu mânie proletară judecătorii, a reluat minciuna că protestul lor are doar natură salarială şi de fapt a negat, violent, statutul Justiţiei de putere în stat, afirmând că ar trebui să fie „puterea poporului”.

Deci, de la ea a luat Băsescu ideea totalitară exprimată în discursul din Parlament privind introducerea în CSM a „societăţii civile”. Macovei a amintit, cu obidă, că în CSM majoritatea o constituie magistraţii, nu factorii politici (ministrul şi procurorul general, numit politic) şi că acest fapt ar trebui să se schimbe: spre tribunalul poporului.

Iresponsabila i-a făcut pe magistraţi mincinoşi şi corupţi, a spus că sunt susţinuţi în protestul lor „ilegal” de politicieni cu dosare penale.

În general, a minţit ordinar şi a fost sinceră doar în ura faţă de justiţie, care, în opinia ei, ar trebui subordonată politic şi anexată „popular”.

Indecenta a uitat să spună că părinţii ei ocupau o casă naţionalizată pe când era ministră şi nu s-a simţit să demisioneze sau să le spună să se care din casa furată.

Are un tupeu colosal, dar e o laşă, n-are curaj să participe la o confruntare în direct şi la o oră de vârf cu Mona Pivniceru. Pe care o atacă în lipsă.

În final, Macovei a susţinut dezincriminarea consumului de droguri. Fiică-sa nu are nici o vină că s-a născut din asemenea detracată, dar maică-sa ar merita să o vadă cum prizează. Şi cum se prostituează.

E vital pentru ţara românească să scăpăm de asemenea puroaie. Până nu e prea târziu.

P.S. Dacă era jurnalist, Turcescu nu rata ocazia să-i ceară fostei ministre a Justiţiei părerea despre replica dată de preşedintele Băsescu, preşedintei Asociaţiei Magistraţilor din România, Mona Pivniceru: „V-aş condamna imediat, dacă aş fi judecător!”.

FELICITĂRI, ADINA ŞI CRIN! FIŢI FERICIŢI EVER AFTER!

Sâmbătă 26 Septembrie 2009

Crin_si_Adina

Courtesy: Marius Mina

Crin Antonescu şi Adina Vălean îşi unesc, azi, destinele, la Bruxelles. Trebuia să fie un secret, dar nu l-a divulgat o femeie, ci un bărbat. 😀

Le urez să fie fericiţi ever after şi sănătoşi tun, pentru ei şi pentru copiii lor!

Casă de piatră!

SPECTRUL REGIMULUI TOTALITAR. CAUZE ŞI EFECTE

Vineri 25 Septembrie 2009

swastika rosie rexcurry.net

Foto: rexcurry.net

Despre halul de politicianism care a făcut posibil derapajul prezidenţial spre totalitarism, nu voi menaja pe nimeni.

PNL are o mare răspundere. A fost patru ani la putere şi n-a valorificat posibilitatea de a face agenda, lansând iniţiative legislative, dând teme serioase de dezbatere, organizând evenimente.

În principal, Guvernul Tăriceanu a ratat proiectul de revizuire a Constituţiei, în mod clar necesar, pentru normalitatea societăţii româneşti. Nu se mai ajungea la situaţia ca un preşedinte iresponsabil să demareze un proiect personal totalitar.

V-aş ruga să (re)vedeţi – e concis – editorialul pe care l-am scris în urmă cu doi ani, pe tema imperativului de modificare a Constituţiei.

Liberalii au fost indolenţi, l-au lăsat pe Băsescu să facă agenda. Mereu el face agenda. Ceilalţi sunt pasivi, reactivi şi nici măcar nu reacţionează totdeauna adecvat.

PD-L nu-i decât gonflabila lui Traian Băsescu. În frunte cu Boc, care susţine avocăţeşte azi, contrariul a ceea ce susţinuse cu tot atâta patos mecanic ieri. De exemplu, după ce şi-a dat doctoratul în Drept constituţional cu teza conform căreia sistemul parlamentar ideal este cel bicameral, a lipit călcâiele şi a susţinut proiectul unicameral, la ordinul lui Băsescu.

PSD e pulbere. Şi nu de ieri, de la dezbaterea moţiunii de cenzură a PNL, când partidul condus de Mircea Geoană a fost absolut penibil: parlamentarii PSD au stat în sală şi nu şi-au exercitat votul, dar imediat după ce moţiunea a căzut, au început din nou să critice guvernarea din care fac parte. Duplicitate şi captivitate electorală – din care ar putea foarte simplu să iasă contraatacând, dar unii sunt indecişi, alţii n-au pârghiile, iar restul sunt condiţionaţi.

PSD e folosit de Băsescu şi de PD-L la guvernare, pe bani şi pe bătute. Mai înainte, PSD fusese folosit din opoziţie, ca să dea jos Guvernul PNL, prin pactul lui Geoană cu Băsescu, după ce acelaşi PSD îl servise pe premierul Tăriceanu la validarea Guvernului fără PD. Pe urmă, când moţiunea de cenzură anti-PNL a căzut, PSD, rămas în opoziţie, a fost folosit de Guvernul Tăriceanu, aproape gratis.  

Iar după alegerile parlamentare, visul lui Băsescu cu ochii, coaliţia FSN. Care face ţigănie. PSD şi PD-L fac circ în public, iar în particular, sunt amicali.

Imaginea clasei politice s-a depreciat, iar impresia despre Parlament este lamentabilă. Se manifestă o ostilitate pe care Băsescu o speculează, aşa cum speculează, cum mai spuneam, cele mai josnice apucături. El se adresează fondului instinctual primar.

Circul din Parlament de ieri a fost o minge la fileul preşedintelui Băsescu . Regretabilă atitudinea domnului Crin Antonescu, care a ratat ocazia unui discurs tăios-substanţial, pentru tentaţia glumiţelor vulgare, ca o demonstraţie (involuntară?) că poate fi ca Traian Băsescu.

Ieri, când a lansat anunţul cu referendumul pentru Parlament unicameral, preşedintele distrugerii ţării a ţintit multiplu. Să canalizeze ostilitatea publică la adresa Parlamentului şi s-o convertească electoral, şi să dea o temă pe care fraierii s-o toace la televiziuni, când ar putea să-l descurajeze scurt:

1. Pe fond, ce a spus profesorul Alexandru Atanasiu, anume că Senatul a fost desfiinţat la ordin sovietic în toate ţările foste comuniste, iar a-l desfiinţa acum ne duce spre Marea Adunare Naţională (unii au nostalgia şi pe ea mizează Psycho).

2. Pe procedură, se atacă la Curtea Constituţională, fiindcă propunerea vizează modificarea Constituţiei, care nu se poate face decât după dezbatere în Parlament şi cu avizul a două treimi din plen. Tot pe procedură, nu i se dă referendum (despre asta, o postare specială).

Presa are rolul ei. Unii grandioşi analişti au căzut pe spate în faţa mizeriei de la Cotroceni, lăudând mutarea cu referendumul.

Atitudinea-asta, de extaz profesional în faţa unei iniţiative care în mod evident face parte dintr-un proiect extrem de periculos, îmi aminteşte de relatarea lui Constantin Noica despre un medic care, pe când filosoful era tânăr şi bolnav de tuberculoză, s-a extaziat în faţa microscopului: „Uite Koch, uite Koch!”.

Refuz să aplaud profesional un demers care, aplicat, ar fi fatal pentru statul de drept, pentru statul român pur şi simplu şi pentru democraţie, care este parlamentară sau nu e deloc.

Intelectualii fără coloană vertebrală sunt detestabili. Un consilier cu privirea fixă, Cătălin Avramescu şi un ex-jurnalist, actual politician, Traian Ungureanu, împreună cu profesorul Cristian Preda, sociologul deprofesionalizat Sebastian Lăzăroiu şi alţii îi alimentează lui Traian Băsescu tendinţele autoritariste, în sensul proiectului totalitar vizând ceea ce TRU numeşte „democraţie electorală”, adică un regim prezidenţial care substituie Parlamentul cu plebiscitul.

Democraţie populară, Marea Adunare Naţională şi execuţii sumare (nu mai lipsesc decât execuţiile la propriu). Pentru duşmanii poporului. După 20 de ani.

Jurnalism fără civism înseamnă că molusca n-are nici o vină. Iar politică redusă la politicianism înseamnă covorul roşu către totalitarism.

UNIŢI-VĂ ŞI OPRIŢI-L PE BĂSESCU! SĂ NU MAI CURGĂ SÂNGE

Joi 24 Septembrie 2009

basescu cap libertatea

Foto: Libertatea

Preşedintele Băsescu dă dovada clară că se impune procedura testului psihiatric pentru candidaţii prezidenţiali.

Ce-a propus, azi, la Palat – după ce a lăudat legea salarizării unice repudiată social -, a fost demararea proiectului statului totalitar. Anume, referendum pentru revizuirea Constituţiei, peste capul Parlamentului, în vederea trecerii la Marea Adunare Naţională.

Totul, evident, cu mesaje subliminale de genul luptei de clasă – sau capra vecinului – şi în linia nostalgiei unei părţi a populaţiei pentru regimul Ceauşescu.

Băsescu a luat plasă crezând că astăzi îşi anunţă Sorin Oprescu intrarea în cursa prezidenţială şi a vrut să-i ia faţa. Fiindcă îi e frică de el şi stă cu ochii să afle când se lansează, ca să-i dubleze evenimentul.

Că s-a fript are mai puţină importanţă. Important e să fie oprit, fiindcă altfel va curge din nou sânge în România.

Cine-l opreşte?

Oprescu, Antonescu, Geoană, Kelemen, întâlniţi-vă, domnilor şi puneţi-vă de acord, de aşa natură încât partidele voastre şi independenţii să susţină unul singur dintre voi, cu cele mai multe şanse, încă din primul tur!

Pentru numele lui Dumnezeu, lăsaţi vanităţile, că altfel veţi fi cu toţii responsabili de catastrofa care ne aşteaptă. Vom trece de la stat de vorbă, la stat de drepţi.

Uniţi-vă!

LISTA LUI EMIL. DE CE-L SUSŢIN PE SORIN ŞI NU PE CRIN

Miercuri 23 Septembrie 2009

Oprescu Basescu EvZCRIN

Crin Antonescu a fost, marţi, la „Vorbe grele”. Victor Ciutacu nu prea l-a deranjat.

Înainte de a spune despre candidatul PNL ce am de spus, am să amintesc ce a spus candidatul PSD. Întrebat dacă va demisiona în cazul în care pierde alegerile, Mircea Geoană a răspuns afirmativ. Cu precizarea că dacă majoritatea celor din partid vor vrea ca el să fie reales, totuşi, preşedinte, îl vor realege. Dacă nu, nu. Mi s-a părut decent.

Când Victor Ciutacu l-a întrebat acelaşi lucru pe Crin Antonescu, preşedintele PNL a răspuns şi mai categoric decât duminică seara, la Melania Medeleanu, adică nu. Că n-ar avea de ce. Şi că oricum ajunge la Cotroceni – cu asta a mai dres-o.

Anul trecut după alegerile locale, când preşedintele Tăriceanu a considerat că Ludovic Orban, ca şi alţi lideri de organizaţii care au avut rezultate slabe, e cazul să demisioneze, d-l Orban a răspuns că el nu cunoaşte instituţia demisiei. D-l Antonescu a declarat presei că el cunoaşte instituţia demisiei şi că în locul lui Ludovic Orban, ar demisiona.

Când ai ocazia să repari o eroare nu-i rău să o faci. Crin Antonescu a ratat-o, ostentativ. Perseverare diabolicum. Cu o sfidare rece. Şi nu-i prima oară când perseverează în greşeală. A făcut-o şi după ce a putut constata reacţia contrariată, ca să zic aşa, a ţărăniştilor veritabili, după ce s-a făcut de râs participând la impostura lui Miluţ. A continuat să considere că acea caricatură este chiar PNŢCD. Cu toate că promisese unor ţărănişti din Maramureş că va participa la congresul de sâmbătă, 26 august (mereu îmi e gândul la vară) septembrie, al PNŢCD.

Acum, am să spun de ce nu-l susţin pe Crin. Aş face abstracţie de multe, mai ales de aspectele care ţin de caracter – cum sunt cele arătate mai sus, aş trece chiar şi peste convingerea că la preşedinţie trebuie să fie un independent. Aş ţine seama numai de calităţile lui – anume că reprezintă, într-adevăr, un simbol al despărţirii de (post)comunism, că nu e din sistem, că e inteligent şi educat, că ar fi la Cotroceni ca o revanşă a rockerilor stilaţi. Şi că e un exponent al PNL, partid istoric care ar merita revanşa istorică pentru tot poporul ăsta reprimat vreme de zeci de ani. Adică intrarea în normalitate.

Mărturisesc, cu această ocazie, că lista domnului Emil Constantinescu m-a impresionat. M-a tuşat. M-a înduioşat. Majoritatea semnatarilor îmi sunt foarte bine cunoscuţi, unii, chiar prieteni şi toţi – camarazi în rezistenţa din anii ’90, din Piaţa Universităţii şi mai departe, până la alegerea profesorului Constantinescu în funcţia de preşedinte al ţării. Apropo – salutare, Toni! Mircea, Diana, Lucica, Dan Grigore … ar însemna să înşir zeci de nume. Memoria acelor ani, a idealurilor noastre – care au rămas – mi-a revenit ca un parfum impregnat într-un semn de carte deschisă după mai mulţi ani.

Foarte inspirată din această perspectivă iniţiativa d-lui Constantinescu. Motivare prin memorie afectivă (apropo, nu l-am auzit pe Crin Antonescu protestând faţă de încetarea apariţiei revistei „Memoria” sau poate mi-a scăpat). În ce mă priveşte, însă, lista doar m-a tuşat, nu m-a mobilizat. De ce? Cred că domnul profesor ştie deja, fiindcă altfel m-ar fi căutat ca să semnez, aşa cum a făcut când cu protestul prin care semnatarii i-au solicitat preşedintelui Băsescu să nu mai maculeze prin prezenţa lui Piaţa Universităţii – iniţiativă care a avut succes. Măcar atât. Un efect moral. Mă tem, însă, că şi demersul actual va obţine tot atât.

Dar fără efect pragmatic. Nu-l susţin pe Crin pentru că nu cred că îl poate bate pe Băsescu. Deci, repet, nu m-ar interesa că nu cred în el, că am rezerve, că nu mai e sclipitor ca în vremea discursurilor parlamentare din 2007, că nu e independent. Dar nu (mă) pot minţi. Nu pot participa la iluzia că d-l Crin Antonescu ar avea capacitatea să-l bată pe Băsescu. Un animal. Să mă ierte animalul.

Să fim bine-nţeleşi: nu sunt dintre cei care consideră că pentru a-l învinge pe Băsescu trebuie să fii ca el. Contrar opiniei generale, nu cred că Sorin Oprescu e tipul lui Traian Băsescu. Spun asta pentru că eu cunosc bine medicii, am deschis ochii printre ei şi ştiu că majoritatea sunt spontani, sociabili, spumoşi. Şi culţi. Şi educaţi. Umorul lui Oprescu nu-i grosier, glumele lui nu sunt mârlăneşti. Şi totuşi e popular. Chiar foarte popular. Dar asta nu înseamnă că-i precum Băsescu. Nu există un singur gen de popularitate.

Popularitatea lui Traian Băsescu e de un anumit gen, care ţine de suburban. Sorin Oprescu e urban. Îmi amintesc că fenomenal de popular era şi Victor Ciorbea, alt gen decât Sorin Oprescu, pe vremea când era primar general şi în primul an ca prim-ministru: avea 70% la încredere!!! Îl oprea lumea pe stradă şi îl aclama, se făceau mulţimi spontane în jurul lui – că nu erau ieşiri anunţate. La fel şi preşedintele Constantinescu, atâta timp cât a păstrat obiceiul băilor de mulţime, era iubit. Şi de mulţi oameni simpli. Când a devenit distant, atunci şi lumea s-a distanţat. 

Ce vreau să spun? În politică, dacă vrei să reuşeşti, trebuie să convingi şi dacă vrei să convingi, trebuie să fii convingător şi ca să fii convingător, trebuie să fii comunicator, adică să comunici percutant. Nu doar prin discurs. Ci şi prin prezenţă. Prin body language. Prin apropiere. Ca să fii popular, nu trebuie neapărat să fii familiar (Emil Constantinescu nu era, dar devenise popular). Ci să te simtă oamenii aproape. Şi să vadă în tine un reprezentant puternic al voinţei şi dezideratelor lor. Pe scurt: să ridici adrenalina. Fără asta nu există succes în politică.

Crin Antonescu – vorbesc de persoana publică – e anafectiv. Distant. (F)rigid. Abstract-discursiv. Încruntat – în ultima săptămână, parcă s-a mai înseninat, dar mereu dă impresia că vrea să pară pătruns de (propria) importanţă. Degajă trufie, un gen de aroganţă. Spune în trei minute, cu volute multe, ceea ce ar putea spune în treizeci de secunde, direct şi penetrant, cu substanţă (cum a fost intervenţia de a două zi de după discursul preşedintelui Băsescu din Parlament – în care l-am regăsit pe Crin de altădată). Umorul lui e mai ales sarcasm. Toate astea au o audienţă restrânsă. Şi o reduce şi mai mult prin absenţa din peisaj.

Emil Constantinescu a fost un candidat care nu a căzut în populism. Şi-a păstrat profilul de intelectual subţire, de profesor universitar. Dar era, totodată, în mijlocul oamenilor. Se comporta natural, cald, apropiat, fără ca asta să-i diminueze ţinuta intelectuală sau să-l coboare în familiarism ieftin. Repet, când a pierdut contactul cu oamenii, şi-a pierdut şansele de realegere (e drept că a pus interesul naţional mai presus). Crin Antonescu nu are dimensiunea comunicării afective.  Şi doar o minoritate dintre alegătorii de oriunde – oricât de consolidate ar fi democraţiile lor – sunt dispuşi să-şi dea votul unor candidaţi distanţi.

Despre asta-i vorba. De aceea, nu-l votez. Mai spun o dată: aş putea face abstracţie de (aproape) orice şi l-aş vota, dacă aş şti că e capabil să-l bată pe Băsescu. Dar eu nu cred că poate. Şi nu cred nu (doar) pentru că nu cred eu, subiectiv, ci raportat la criterii electorale obiective, care ţin de comunicare: nimeni nu reuşeşte să câştige, dacă nu reuşeşte să comunice afectiv. Emil Constantinescu a reuşit: pe cale afectivă. profesorul universitar şi-a propagat mesajul raţional. Nu era suficient doar votul negativ împotriva domnului Iliescu. Trebuia să însufleţească. Să ridice adrenalina. La confruntările directe cu Ion Iliescu a fost senzaţional, ne amintim cu toţii. Şi asta n-ar fi reuşit numai prin argumente logice. A reuşit prin implicarea – repet – afectivă. Nu se reuşeşte altfel în politică. Foarte iubit a fost şi Victor Ciorbea. Chiar mai iubit decât Emil Constantinescu. Pentru că era vibrant. Se adresa nu doar raţiunii, ci şi raţiunii inimii. Care, cum ştim demult, e alta.

Iar prin comparaţie, într-o confruntare directă, retorica lui Crin e ineficientă în faţa forţei lui Băsescu, iraţională. Degeaba noi îl preferăm pe Crin, dacă el nu mobilizează electoral mai mult decât actualul preşedinte.

Deci, îl votez pe Sorin Oprescu, pentru că eu cred în capacitatea lui de a-l bate pe Băsescu. Îl votez pragmatic, ultimul motiv fiind acela că îmi e simpatic (uneori, mă enervează – dar parcă nu ne enervează, uneori, chiar şi cei dragi?).

Acum, spuneţi voi!

Celor care îl susţin pe Crin – în principiu, oameni civilizaţi, cărora nu le stă bine să se manifeste la fel de visceral/mecanic ca hoar(d)ele lui Băsescu – le amintesc faptul că atacul la persoană nu ţine loc de argumente. Şi îi invit să contraargumenteze. Sigur, sunt liberi să se iluzioneze că atacând ad personam, îl ajută pe Crin Antonescu să câştige alegerile. Iar celor care îl susţin pe Băsescu le recomand să nu se iluzioneze: dacă preşedintele şi candidatul PNL intră în turul al doilea, îl votez cu sete contra lui Băsescu. Partea proastă e că nu suficienţi ar proceda aşa.  Retorica rece nu atrage. Deci, degeaba vrea Mircea Dinescu un preşedinte antipatic. Majoritatea electoratului nu vrea aşa.