PNL, SĂ VĂ VOTEZE BĂSESCU ŞI FAMIGLIA!

Doar cinci caractere în conducerea superioară a PNL. Restul de 47 au votat secret pentru excluderea lui Sorin Roşca Stănescu. Un corp străin. Îi deranja în mediocritatea lor politicianistă.

Crin Antonescu şi ţuţerii lui nu mă lasă deloc să combat tendinţele anarhice periculoase. Trebuie neapărat să confirm şi eu că nu mai am nimic de votat.

După mizeria cu excluderea lui SRS, pulea vot din partea mea pentru PNL! Scuze pentru vot. 😳

Deci, să-i voteze famiglia Băsescu, care se bucură sec sau cu gheaţă, fiecare după preferinţe. Că SRS i-a deranjat tare, pe tot neamul lor, inclusiv pe Ioana, care din cauza lui a scos monumentul cu vânzările anterioare.

N-am ce vota în România. La europarlamentare votez PNL contra jigodiilor socialiste în frunte cu Schulz – sincer duşman al României, că coana mare era doar interesată să aibă un pupător ca Băsescu, pe când liderul socialist avea interesul să nu fie un liberal preşedinte al României, de-aia a fost cu Băsescu la referendum. Aşadar, la europarlamentare votez PNL pentru Renate, Norica şi Sir Graham Watson. Atât.

Mă hotărâsem ca în ciuda tuturor mizeriilor de până acum să-i dau lui Crin la prezidenţiale un 5 cu scârbă, deci, vot negativ – contra oricărei jigodii feseniste sau a altui gen de impostură. Doar că acum Crin Antonescu însuşi a devenit un impostor faţă de propriu-i profil anterior. Deci, pulea vot din partea mea la prezidenţiale! Merg şi-i tai pe toţi, cum am făcut la finala Ilici-V.C. Şi le-am pus şi cruce neagră.

Deci, pa! Chiar nu tolerez nesimţirea. Şi cum spuneam, Crin Antonescu se dovedeşte un prost. Că s-ar putea să nu-l mai susţină nimeni. Iar dacă devenit păpuşel al sistemului va fi ales, va fi ales tot pentru ei. Nu pentru noi.

P.S. I-a zis Schmeker că dacă îl dă afară pe SRS deodată cu respingerea proiectului Roşia Montană, se amortizează. Consultantul îl termină pe banii lui. De fapt, urmează o lege care să permită oficial deposedarea României. De toate resursele. Şi nu le pasă. Nu le pasă decât de poziţii şi avere. Nu le pasă nici măcar că nu sunt la putere. Le convine să fie marionete ale sistemului şi să ia dividende.

HOLOCAUSTUL ROŞU

Dialog cu dr. Florin Mătrescu, autorul carţii  (apărute la Libraria „Sophia”)

– Domnule doctor Florin Matrescu, ati realizat o carte fundamentala pentru întelegerea istoriei moderne si contemporane a României, a Europei si chiar a lumii. De ce i-ati spus “Holocaustul Rosu”?
– Întrebarea este legitima pentru ca aceasta sintagma îmi apartine, fara lipsa de modestie. Nu a fost asa de greu sa gasesc aceasta sintagma. Nu cred ca este rezultatul cautarii mele, cât al faptului ca am avut curajul sa folosesc acest termen care era rezervat în exclusivitate “holocaustului negru” sau “holocaustului nazist” si de aici paralela cu ceea ce au facut comunistii mi s-a parut absolut fireasca. Aproape nu-mi vine sa cred ca sunt primul care m-am gândit la aceasta sintagma. N-a fost o chestiune de inovatie, cât mai mult o problema de curaj. Fiindca în lumea vestica – ma refer în special la Germania – se spun atât de multe lucruri despre tragedia nazismului si despre holocaustul fascist, încât aproape nimeni nu are curajul sa vorbeasca despre cealalta tragedie care i-a urmat nazismului.

Complexul vinovatiei

– De ce?
– Pentru ca în Germania, complexul vinovatiei se cultiva într-un fel. Un autor celebru si un om de mare corectitudine – este vorba de Norman Finkelstein – a avut curajul chiar sa scrie o carte despre Industria holocaustului – reflectii cu privire la exploatarea suferintei evreilor. Exista cercuri care, din aceasta tragedie a poporului evreu, au facut un obiect aducator de bani. Va reamintesc ca, în afara de Procesul de la Nürenberg, care a fost, în principal un proces împotriva poporului german, vinovat de holocaustul negru, s-au adaugat despagubirile date nu numai evreilor care au suferit direct, dar si generatiilor care au urmat si care însumeaza deja circa 180 de miliarde de euro. Bani platiti de-a lungul timpului. Când ai în urma un asemenea trecut istoric tragic, aducator de bani si daca îti întareste si pozitia în societate, este firesc sa-ti aperi cu dintii aceasta lume ciudata a holocaustului. Ba chiar s-a deviat mai mult si s-a spus ca, daca cineva ar îndrazni sa compare holocaustul cu alta tragedie din istoria omenirii, înseamna ca relativizeaza un soclu de care n-ai voie sa te-atingi. Rezulta de-aici o anumita teama pentru istoricii de mare faima care au încercat sa compare cele doua tragedii. Exista chiar un caz celebru al unui mare istoric german actual, Helmuth von Mollte, care spune ca n-ar fi existat fascismul fara procesiunea comunismului. Ca fascismul a fost o contrareactie la comunizarea Europei.
– Este justificata o asemenea perceptie?
– Este oricând de discutat, cu argumente pro si contra. Este foarte greu de spus daca este în întregime adevarata si cred ca aici e cheia problemei. Fara îndoiala ca Mollte are în parte dreptate, dar nu sunt istoric si nici contemporan cu cele doua tragedii. Nu stiu daca chiar asa a fost. În orice caz, este evidenta asemanarea dintre doctrinele fascismului si comunismului si mai ales mentinerea acestor regimuri la putere printr-un aparat de teroare, cu o componenta specifica fascismului. Hitler, spre deosebire de Stalin, a dus la început o politica economica benefica pentru Germania. A rezolvat problema celor sapte milioane de someri, a restabilit putin demnitatea poporului german, foarte umilit prin Pacea de la Versailles, a creat locuri de munca, a facut autostrazi, o masina pentru popor – Volkswagen etc. Manipularea multimii prin doctrina, alaturi de acoperirea monstruozitatii – ma refer la lagare, la Aushcwitz si celelalte – i-au creat o oarecare popularitate legitima. Ce popularitate aveau Lenin sau Stalin care au provocat o întreaga tragedie?

Dumnezeu si propaganda

– Totusi, exista astazi rusi care-i fac din nou statuie lui Stalin, pe care îl vad ca pe un erou al Uniunii Sovietice. Ca el ar fi salvat Uniunea Sovietica de la disparitie, ca daca n-ar fi fost el, Hitler ar fi reusit sa distruga URSS. Exista si o asemenea perceptie în Rasarit.
– Teza aceasta are si ea un dram de legitimitate. Numai ca este si aici o imensa manipulare. Sa vedem legitimitatea. Stalin a stiut sa mobilizeze poporul rus într-un mod foarte abil, în acea parte a razboiului când nemtii au ajuns la portile Moscovei. Este vorba de acel act de tradare, decisiva pentru razboi, când armata germana în loc sa prinda ca într-o punga zeci de divizii sovietice, printr-un avertisment de la Orchestra Rosie din Elvetia, sovieticii au fost preveniti, au început atacurile de artilerie mai devreme si asa au evitat o catastrofa militara de proportii, care probabil ar fi deschis întreaga Rusie armatei germane. Au fost deci erori militare, dar si imense greseli politice, care nu se datoreaza Wermachtului, cât aparatului de propaganda al SS. Si anume politica rasiala, de discriminare a oamenilor si de tratare a rusilor ca popor inferior, ca neoameni, desi sunt rasa nordica, la fel ca germanii. Sunt înruditi.
– Este interesant ca germanii de astazi ar avea suficiente motive sa vorbeasca despre “Holocausutul Rosu”, dar totusi n-o fac.
– Asa e. Prin urmare, au fost greseli militare, au fost erori politice îngrozitoare fata de poporul rus. Iar Stalin si-a tras de partea lui, printr-un discurs demagogic, Biserica. E cunoscuta demonstratia facuta cu trei mii de preoti devotati KGB-ului, care s-au rugat la Dumnezeu, în Piata Rosie, pentru Matuska Rossia. Ideea ca Stalin apara Rusia, ca are de partea lui pe Dumnezeu si Biserica pravoslavnica a fost un factor de propaganda foarte important. Deci, în afara de aceasta efervescenta a fermentului national rus în fata agresiunii germane, imperiul sovietic avea o experienta tragica de pe urma lui Stalin. Pe de alta parte, masele reactioneaza identic la victorie sau la înfrângere. Desi tara era distrusa, chiar daca 38000 de militari de elita fusesera casapite de Stalin înainte de razboi, desi economia era la pamânt, URSS a supravietuit numai cu infuzie de capital si tehnologie occidentala. Cel mai mare transfer venea din America.

America, o tara de stânga

– De ce credeti ca, dintre cele doua rele, americanii, care faceau comert si cu URSS, si cu Germania nazista, au optat în final pentru ciuma rosie?
– Întrebarea nu este asa de simpla. În primul rând, nu este cunoscuta o atitudine de dreapta a Statelor Unite în secolul XX. America a facut permanent caz de democratie si s-a pretins tara cu cel mai democratic regim din lume, chiar daca un asemenea statut de obârsie a democratiei apartine Angliei. America nu a avut niciodata o înclinatie spre ceea ce noi numim “centru-dreapta”. Si mai ales, catre o doctrina crestina. Nu putem defini nici acum curentele politice din SUA. Stim ca exista doua partide care alterneaza la putere, dar mi-ar fi greu sa încadrez politica dusa de republicani sau de democrati într-un curent politic sau doctrina. Ceea ce este sigur – democratii au fost asezati mai la stânga decât republicanii. Atunci avem dintr-odata o tara care, la aparitia comunismului în Europa, n-a reactionat cum ar fi trebuit sa reactioneze o tara crestina. America este un stat în care Biserica este secularizata, unde religia nu se preda în scoli, unde se depune juramânt masonic de multe ori, dar nu se jura pe Biblie. Prin urmare, americanii nu au avut imediat o reactie de respingere a comunismului.

În al doilea rând, destule cercuri americane au sustinut financiar comunismul. De la Trotki si Lenin. Prin urmare, a fost colaborare, nu s-a cultivat repulsia fata de comunism. Imediat dupa Revolutia din Octombrie, Rockefeller avea exploatari petroliere în Caucaz. Avea banca în centrul Moscovei, existau schimburi comerciale si de tehnologii. Numai pentru opinia publica sovietica, America a fost prezentata ca un adversar al comunismului. În realitate, între cele doua razboaie mondiale, a existat o colaborare perfecta între URSS si SUA. Aproape 20 de ani. S-a adaugat apoi un pretext, un alibi extraordinar pentru americani: ajutându-i pe sovietici, s-au opus fascismului. Acest alibi le-a favorizat sa continue ajutorul masiv pentru URSS, carte trebuia sa se mentina pe linia de plutire. Cum a ajuns un sistem falimentar la o asemena forta militara? Nu doar printr-un buget militar urias. Existau apoi 17 orase din seria “X”, care au adus prizonieri germani din toate orasele Germaniei cucerite. Toata intelighentia germana era adusa dupa invazia sovietica în aceste orase cu circuit închis, cu unele conditii de viata chiar foarte bune. Asa au ajuns sovieticii la o tehnica militara, care sa-i concureze pe americani.

Mare parte din tehnologia nucleara au furat-o. Este un adevar axiomatic. Toti erau agenti KGB. Au fost cercuri de stânga din SUA, care puteau ceda din convingere. Demonstrate sunt multe, cum a fost procesul sotilor Rosenberg, condamnati la moarte pentru tehnologia furata, fiindca aveau resentimente fata de America. Se adauga fizicienii germani, confiscati dupa razboi. Exista documente ca americanii acordau ajutoare URSS în domeniul nuclear, chiar si ulterior.

Juramântul masonic

– Ati vorbit de juramântul masonic în societatea americana. La ce va referiti?
– La un lucru foarte simplu.

Nu exista America fara masoni. Este statul masonic ideal. În nici un alt stat din lume, lojile masonice nu exercita o influenta mai mare în tot ce se numeste viata politica, economica, financiara, sociala. În calatoriile mele prin toata lumea, nu am vazut nici un oras în care, în centrul localitatii sa fie temple masonice de rit scotian, etalate precum catedralele în Europa crestina. Am vazut la intrarea în orasul Sedona din Arizona, pe o placa de lemn, ziua si locul unde au loc întrunirile lojii. Este de notorietate. Un stat care se pretinde crestin are peste 400 de religii si culte. Vicepresedintele Dick Cheney a fost fotografiat când depunea juramântul: avea cele doua coloane masonice ale templului lui Solomon în spate.
– Mai este valabil astazi juramântul masonic, de care vorbeste Nicolae Paulescu, ritualul cu tapul pe care ciracul, legat la ochi si în patru labe, trebuie sa-l sarute sub coada?
– Fara îndoiala. Multi americani obisnuiti cred ca tara lor este crestina, dar ei stiu ca trebuie sa faca si compromisuri ca sa promoveze într-o functie. Trebuie sa ai un anumit loc în ierarhia masonica, altfel nu poti promova în Statele Unite. Acasa, americanul poate sa fie un bun tata de familie, sa-si doreasca sa aiba copii, sa-si creasca familia conform moralei crestine. Exista deci o duplicitate pe care noi am trait-o în comunism.
– O asemenea duplicitate a început sa se exporte si în România dupa 1990.
– Exact. Nu este o acuza la adresa poporului american, un conglomerat de natiuni, unde putem gasi orice stare de fapt, ca în orice tara.

Cu siguranta însa, politica americana se face la nivelul lojilor. Într-un interviu, Dan Lazarescu spunea ca nu poporul american îsi alege presedintele, ci lojile din Washington si Baltimore. Procesul electoral nu are nimic de-a face cu democratia. Asa cum George Bush si John Kerry au facut parte din loja “Oasele si Craniul”. Democratia este un joc pentru multime. În realitate, hotarârea apartine lojilor. Ce se întâmpla cu pax americana nu are nici o legatura cu ce crede poprul american despre politica. Am fost în America de sase ori. Am înteles ca pe Coasta Atlanticului este ingerinta lojilor de stânga sau a Marelui Orient. Coasta Pacificului e controlata de masoneria de dreapta, are tot o politica straina poporului american, pe care-l gasim în orasele mici, în ferme, acolo unde oamenii nu sunt contaminati de politica.

Cupola Ocultei

– Nu este falsa disjunctia masonerie de dreapta – masonerie de stânga?
– În parte, da. Între ei, exista, prin definitie si prin regulamente, o armonie, cuvânt auzit frecvent în televizor, un semnal care arata ca în subteran noi ne întelegem si putem discuta orice tema din politica lumii. Concurenta apare numai atunci când vine vorba de aria de actiune si influenta, de teritoriu. Deci o adevarata lupta între ei apare numai când se creeaza grupuri de interese. În subsol, acolo unde se întâlnesc cei de gradul 33 de Rit Scotian sau Marele Orient, este o concordanta totala. De fapt, la masa dintre cele doua ordine care guverneaza lumea, are loc o împartire a teritoriului. O sa spuneti ca este o fabulatie; e dreptul dumneavoastra.
– În perioada interbelica, s-au realizat studii care arata ca Loja B’nai B’rith de la New York ar fi capacul universal pentru toate aceste jocuri, cu aparenta de stânga sau de dreapta. Care este adevarul?
– Este o afirmatie incorecta ca B’nai B’rith ar fi vârful ierarhiei. Noi stim ceva despre ierarhia masonica mondiala dupa aparitia descrierii piramidei masonice a unui individ, John Todd, care a fost mason de gradul 33 si a facut parte din Tribunalul Rotschild – o grupare de 13 – forul suprem al masoneriei mondiale. El a atras atentia ca pe dolarul american se afla treptele piramidei masonice, care detin puterea mondiala suprema. Cam doua treimi din aceasta piramida o formeaza asa numitii iluminati: ei detin puterea efectiva a masoneriei mondiale – cam 5000 de persoane. Estimari relative din literatura de specialitate. B’nai B’rith este ordin exclusiv kazar. Nu are nici o legatura cu evreii. Kazarii sunt o populatie turcica, trecuta la mozaism, în secolele VIII-IX. Are cam 500.000 de membri în lume si se încadreaza în treptele superioare ale masoneriei a lui Todd, deci nu se afla în vârful piramidei. A doua mentiune: exista însa structuri masonice în care kazarii au o reprezentare prevalenta, dar nu avem spatiu aici. La întrebarea cât de puternic este ordinul kazar în structura masoneriei mondiale, raspunsul este: covârsitor.
– Asadar, masoneria este implicata în toate procesele politice mondiale, inclusiv în construirea comunismului, a epocii de aur. Nu le atribuim prea multe masonilor?
– Este un lucru pe care l-am aflat destul de târziu. Sloganul era ca tancurile rusesti – rareori spuneam “tancurile sovietice” – ne-au adus comunismul.
Taranul român a venit în contact direct cu mujicul rus, care avea mitraliera, prada, viola. El nu stia cum arata un NKVD-ist. În schimb, acelasi taran român, contrar propagandei comuniste, a ramas cu o imagine rezonabila, chiar frumoasa, despre soldatul german, care platea fiecare gaina, fiecare litru de vin.
Sistemul nazist a fost un epifenomen, doar de câtiva ani. Actele de cruzime au fost opera unui numar redus de germani. Pe când sistemul sovietic si doctrina bolsevica, cu Ilia Erenburg – un ucigas cu sânge rece prin instigare la crima – au creat un soldat bolsevic reeducat, cu o morala de lupta îngrozitoare. A ucide facea parte din doctrina de ocupant a soldatului sovietic. Pe când armata germana a venit ca partenera în România. Când un neamt aparea în tramvai, cei din jur aveau senzatia de securitate. Si când intra soldatul sovietic, sareau pe geamuri, ascundeau femeile, tuica era rasturnata în sant. Se confruntau doua civilizatii doua armate.
– Cartea Holocaustul Rosu demonstreaza ca sistemul comunist este un experiment de distrugere sociala. De ce?
– Nici un sistem politic nu se poate edifica fara o baza materiala. Idei politice, de transformare revolutionara, au avut si altii în istoria lumii. Pentru a trasnforma o ideologie în dorinta de a acapara un teritoriu, de a lua puterea politica de la altcineva, trebuie multi bani si forta materiala. Când am vazut ce se întâmpla în lumea vestica, m-am întrebat imediat: Cine a finantat comunismul? Pentru ca eu, organizând demonstratii anticomuniste cu doar câteva zeci de oameni, initial, facând un sediu al Congresului Mondial Românesc si al Natiunilor Captive, platind chiria pentru acea camera, organizând ziua natiunilor captive pe banii mei si o conferinta de presa la care nu venea nimeni si vazând cât ma costa, normal ca mi-am pus întrebarea fireasca: daca noi, pentru o eficienta atât de redusa, depunem eforturi financiare atât de mari, oare ce-a însemnat sa organizezi revolutia bolsevica? Trotki n-a venit cu o gentuta în Europa, ci a traversat Atlanticul însotit de circa 500 de camarazi, care de fapt erau ostasi de elita, instruiti pe un teren oferit de Rockfeller. Astfel încât, dintr-un idealist cum parea Trotki – pentru ca idealistul poate avea toate culorile – am vazut dintr-odata o persoana pragmatica, pregatita pentru a face revolutie, cu o mica armata lânga el. S-au adaugat ulterior finantarea americana pentru statul sovietic, fondurile alocate pentru partidele comuniste. În Germania, la un moment dat, fonduri ale Bisericii Evanghelice erau deturnate catre sandinistii din Nicaragua. Dintr-o discutie la televizor a rezultat ca bietul contribuabil german îsi vedea donatiile facute pentru Biserica mergând spre o miscare de gherila comunista. Asa s-a închegat mecanismul explicarii punerii pe scena a comunismului, mentinerea lui ca sistem si mai ales extensia lui, printr-o finantare care tine de anumite cercuri financiare. Încercând sa esalonam cronologic expansiunea acestui monstru, m-am lamurit ca revolutia bolsevica nu este o miscare spontana, într-o situatie speciala – o armata tarista vlaguita de razboi, mujicul rus satul de saracie si de razboi – a existat un factor subiectiv, au fost agitatorii care au dat scânteia, au stiut unde sa actioneze pentru a face revolutie.

Doctrina si ingineria sociala

– Din cartea dumneavoastra rezulta clar ca de experimentul comunist tot masonii se fac vinovati si tot ei l-au distrus, pe principiul “Eu te-am facut, eu te omor!”. Este aici o anume continuitate?
– Fara îndoiala! Asta pentru ca a intervenit altceva. Este continuitate, dar cu alte mijloace. Mai întâi afirmatia ca nu exista doctrina masonica de dreapta. Chiar lojile de Rit Scotian din care fac parte familiile regale din Europa sau Ritul Scotian din America, mult mai de dreapta decât Marele Orient.
– Nu este tot o iluzie întretinuta? Am întâlnit masoni români care pretind ca fac parte din loja de dreapta “Bujor Sion”…
– Nu, nu este o iluzie. Este în parte si un act de manipulare. Eu trebuie sa demonstrez alegatorului ca am ceva cu dreapta sau ca sunt opus stângii macar. Altfel, cum s-ar întâmpla ca în loji masonice de dreapta au intrat o multime de ofiteri de securitate? Prin urmare, este un joc politic.
Experimentul comunist are legatura cu ideologia masoneriei, care este atee si internationalista. Deci nu are cum sa fie de dreapta.
– Daca parcurgem toate etapele, de la Revolutia Franceza pâna la constructia europeana actuala, care este scopul politic discret al masoneriei?
– Nici nu mai este discret pentru cei care citesc. Am facut comunismul fiindca este foarte apropiat de ideologia masoneriei, care tinde spre un guvern mondial si un stat masonic unic. Iar pasii catre acest stat masonic unic sunt Statele Unite ale Americii si Statele Unite ale Europei. Iar ce va urma este un guvern mondial cu dependinta politica socialista sau comunista, conform ritualurilor masonice. Prin urmare ne îndreptam spre un guvern mondial, care nu va avea alaturi Biserica, în calitate de sfatuitor. Ne îndreptam catre un stat care tinde catre distrugerea natiunilor, a familiei si a religiei. Se doreste concentrarea puterii într-un singur centru sau în câteva centre de putere. De aceea, internationalistii, mondialistii, globalistii nu sunt în nici un caz de dreapta. Ei doar mimeaza un joc al dreptei. Problema vizeaza doar concentrarea puterii.

Consumismul

– În aceasta lupta teribila pentru putere, care mai este adversarul redutabil al masoneriei?
– Nationalismul.
Mai întâi trebuie însa precizat ca sucombarea imperiului comunist a fost un act deliberat si calculat. Sistemul nu mai functiona, îsi facuse deja datoria. Una din misiuni era sa mentina o mare parte a Globului într-o stare de subdezvoltare, de dictatura, provocând erodarea statului national. Sa ne imaginam ca, daca tari mici, ca Singapore sau Coreea de Sud, au devenit concurenti comerciali puternici pe piata mondiala, ce-ar fi fost tari cu traditie ca România, Polonia sau China, ce concurenta uriasa ar fi creat aceste state pentru cei vreo 5000 de indivizi care vor sa tina în mâini puterea lumii? Daca aceste state ar fi beneficiat de un regim democratic? Experimentul comunist de inginerie sociala a tinut în mare parte din lume nu numai sub dictaturi odioase, care au distrus destine individuale, dar care au anihilat economiile nationale. Prin tratate comerciale subterane, bogatiile acestor tari au fost spoliate. Ne aflam într-o tara de unde s-au defrisat padurile, s-au furat resursele de uraniu si de alte rezerve strategice. Scenariul este valabil pentru toate statele ex-comuniste. În acest timp, lumea occidcentala a progresat. Nivelul de bunastare a crescut. Concomitent, statul masonic bine organizat are grija sa satisfaca niste nevoi elementare ale omului obisnuit. Asta este deosebirea colosala între Europa Occidentala si tarile post-comuniste. Asa s-a ajuns ca nivelul de viata al omului mediu din vest sa fie cu mult superior fata de conditiile de viata ale individului din spatiul comunist.
– Sa întelegem ca se pregateste un imperiu mult mai subtil, mai pervers decât comunismul, un imperiu al consumismului?
– Un imperiu mondial, iar consumismul si datoria – traitul “înainte” pe carti de credit – a te face dator, a te împovara pâna la sfârsitul vietii pentru casa, pentru masina, pentru studiile copiilor – pe de o parte, este singura sansa a oamenilor tineri, pe de alta parte îi împovareaza tot restul vietii cu rate lunare si vor avea foarte putin spatiu de respiratie. Iar dobânzile de la leasing, de la credite, care sunt uriase, în comparatie cu averile acumulate, nu fac decât sa-i îndatoreze pe tineri. Anumite drepturi ale omului se reduc si mai mult. În comunism, îmi era frica sa vad daca nu s-a oprit masina neagra a Securitatii în fata casei, ca sa-l aresteze pe tata, pe bunicul sau pe un vecin. Masina neagra dispare acum. Cei care vorbesc limbajul politic corect sau care se comporta politic corect vor fi oamenii viitorului, pe care mondialistii se sprijina. Este o varianta a lui homo sovieticus.

Strategia

– De ce mondializarea este perceputa de unii observatori drept marea revansa, ultima, fata de toate natiunile lumii?
– Fara îndoiala ca este o perceptie corecta. Asa cum masoneria a contribuit si la faurirea statului român. Dar atunci ne aflam în momentul în care se lucra la erodarea imperiilor, a regatelor si trebuiau stimulate statele nationale. Deci acceptarea statelor nationale era un pas fiindca dusmanul numarul unu al masonilor atunci erau imperiile. În acel context, România si-a dobândit independenta nationala. Dupa ce-am terminat imperiile, am ajuns la faza în care avem în fata natiunile. Întâi monarhiile, pe care, daca nu le-am terminat, le distrugem din interior prin compromiterea familiilor regale.

Printesa Diana a fost transformata, dintr-o posibila purtatoare a coroanei regale britanice, într-o femeie de proasta calitate. În familiile regale din Suedia, Danemarca, Norvegia, au patruns prin casatorii – probabil dirijate – componenti ce nu fac cinste acestor familii. Cuvântul “regalitate” nu mai trezeste respect total si supunere ca oameni dati de Dumnezeu pentru conducerea natiunii. Monarhia devine un dusman de baza, dar din ea n-a ramas mare lucru. Sa nu uitam ca seful de la London City, care este mare mason, merge înainte, iar regina Elisabeta a II-a vine dupa el. Prin urmare, regii ramasi au putere consultativa, drepturile lor s-au redus foarte mult. Regele Spaniei colaboreaza mult cu prim-ministrul, are discutii private, dar hotarârile guvernului socialist nu se luau de acord cu regele. Socialistii fac tot ce se spune de la lojile superioare. De aceea, si regelui Mihai, care face si el parte din Ritul Scotian, nu i s-a dat dreptul sa ramâna în România. Am convingerea ca asa a fost. Când s-au adunat un milion de oameni în fata lui, putea sa ramâna în România. Dar se hotarâse sa nu mai fie regalitate. Dupa distrugerea monarhiilor, se anihileaza natiunile. Acesta este procesul la nivel macroscopic. La scara microscopica, institutiile care ne sunt adversare si care trebuie sa dispara sunt Biserica, Armata si Familia. Aceasta erodare continua arata planul foarte clar al unei institutii ce nu are a face cu morala noastra crestina.

Aurul lumii

– Exista în Vechiul Testament un dicton straniu: “Voi veti înghiti aurul lumii!”. Nici o natiune nu are înscris ceva similar în cartea ei fundamentala. Unde merge aurul lumii moderne?
– La ora actuala, nu se mai poate raspunde simplu, nici cunoscatorii nu pot spune unde este trezorierul principal. Ca sa evaluam unde se concentreaza banii, va amintesc un lucru. Daca vrei sa faci o excursie în Statele Unite, am cerut bani de la banca în dolari. De fiecare data, primeam bancnote noi. Toti turistii germani, care pleaca peste Atlantic, primesc bani noi. Dolarul circula în întreaga lume. Cum sa tiparesti atâtia dolari noi? Trebuie sa ai acoperire. Nici o tara din lume nu are însa acoperire în aur, platina sau actiuni bancare pentru emisiunea de dolari. Prin urmare, emisiunea de dolari costa doar hârtia, cerneala si manopera. Nu mai are nici o acoperire. Si atunci, cum raspundem la întrebarea unde este depozitul bancar al lumii? Înainte se facea trimiterea la depozitul de lingouri din aur al Bancii Nationale. Astazi, vedem niste virgule care se muta în computer. Am trait în Germania un episod interesant. Fara sa dau detalii, o anumita firma avea o datorie foarte mare si era în pericol de faliment. Printr-un simplu joc cu mouse-ul, datoria s-a transformat dintr-o suma fabuloasa într-una ridicola, a unei familii obisnuite. Deci se joaca cum vor ei cu bunastarea unei tari. Am devenit tributari cartilor de credit si manipularii financiare prin banca. Banul ca atare îl folosim pentru cumparaturi marunte. Se dau deja pensii pe carduri si în România.
– Înseamna ca nu trebuia sa aruncam cartile de marxism, în care se scria ca banii vor disparea, natiunile vor disparea…
– Sigur ca da, se lucreaza deja. Se vor implanta cipuri sub piele si vom arata în fata cititorului electronic si vom beneficia de cumparaturi în toate magazinele. Fara bani. Cartea de credit este o etapa intermediara. Dupa cum numerele recente de înmatriculare ale masinilor sunt urmarite prin satelit. Nu sunt povesti.

Masoneria si democratia

– Unde este salvarea, domnule doctor?
– Trebuie o precizare. Ca sa ajungi la etapa în care te dizolvi în creuzetul globalizarii, trebuie sa fi trecut prin etapa democratiei. Democratia este asociata de români cu notiunea de bunastare. Ei nu vor doar sa-si expuna liber opiniile, fara sa scoata cineva pistolul pe masa. Democratia presupune, chiar în regulile fixate de masonerie, o realizare cât de cât a individului. De ce? Un mason care conduce un trust international – si ei le conduc în totalitate – nu-si poate permite sa aiba salariati niste incapabili. Notiunea de concentrare a puterii si de acumulare a banilor se leaga de competenta subordonatilor. Un sef de firma este foarte important – cazul Kruppului. Ultimul descendent al trustului era un homosexual si voia sa transforme Insula Capri într-un paradis al homosexualilor. Nu a trezit rezonante favorabile în familie. N-a fost dezmostenit, a primit o renta viagera, dar n-a ramas conducator. Kruppul s-a desfiintat si a devenit societate pe actiuni. Preluata de masoni, fara îndoiala. Prin urmare, democratia în lumea vestica a însemnat competenta, eficienta. Societatea a produs bani si a permis un nivel de viata. Din considerente de calcul politic, nu din considerente crestine, masonii vorbesc frecvent de liniste sociala. Ca sa le tihneasca procesul lent de cucerire a lumii, nu e nevoie de demonstratii în strada.
– Nu au învatat asta de la marxisti?
– Posibil. Rezultanta a fost însa un nivel de trai ridicat.
– Ceausescu a fost mason?
– Asa zic unii. Eu nu stiu nimic concret. Se zice ca era în masoneria albastra, care nici macar nu este structura masonica. Este o organizatie pentru prostirea prostilor, care si asa sunt prosti. Masoneria albastra acorda trei grade: este vorba de oameni care platesc cotizatie la masonerie, le satisfac vanitatile ca au intrat si ei într-o organizatie secreta, care conduce lumea, de care au auzit si ei de la a saptea mâna. În realitate, nu au nici un fel de acces la operatiunile de împartire a profitului.

Secreta, nu “discreta”

– Se alimenteaza deja discret iluzia ca numai intrând în masonerie poti sa ai parte de afaceri manoase, de cariera stralucita, numai asa poti sa ai acces la functii în stat, chiar la recunoasterea valorii artistice a operei…
– În parte, este valabil. Pare de necrezut, dar eu, care sunt un om foarte obisnuit, am primit invitatia sa fac parte din loja Paneuropa, în care se afla Otto de Habsburg, ultimul urmas al dinastiei. Am refuzat si am fost admonestat într-o situatie îngrozitoare de un mason din New York. Cum de mi-am permis sa refuz?! Mi-a cerut chiar si scrisoarea înapoi. I-am restituit-o. Am refuzat de patru ori sa fac informari pentru Securitate pentru a putea pleca în strainatate, tot asa am refuzat si intrarea în masonerie. Fiindca o consider la fel de pernicioasa. Daca noi, românii, dorim sa ne însusim democratia, sa construim un stat democratic, o facem în speranta sa ne putem exprima opiniile, sa nu mai vedem monstruozitatile de nedreptate sociala de astazi, sa avem un nivel de trai comparabil cu al statelor occidentale. Dar pentru asta nu trebuie platit tributul de a trece de la calitatea de membru de partid comunist la membru de loja. Fiindca asta echivaleaza cu tradarea sistemului nostru de educatie, a credintei noastre în Dumnezeu. Ar însemna sa subordonam interesele prin loja care îsi zice nationala unor loji internationale. Nu pot ca intelectual sa accept formularea masonica a laboratoarelor de idei. Întrunirile din loji se numesc “laboratoare de idei”. Sorin Rosca Stanescu îsi pune ca motto la editorial “Unele idei, înainte de a deveni evenimente, sunt pregatite în laboratoare”. Un cuvânt care nu e ales întâmplator. Si-atunci te-ntrebi ce rost mai au partidele? Din moment ce, parasind Parlamentul, Guvernul, Biserica, Tribunalul, Banca Nationala, ne întâlnim în loja, unde se iau realele hotarâri? Daca optam pentru o societate democratica deschisa, cu egalitate, fraternitate, cu libertate, atunci de ce va ascundeti, domnule? De ce va faceti adunarile în locuri inaccesibile publicului? De ce nu se iau notite, în afara de protocoalele încheieate, pe care nu le vede nimeni? În New Mexic, la Santa Fe, am vazut un centru masonic, unde scria mare “Accesibil publicului între orele cutare si cutare”. De trei ori, am fost acolo în intervalul orar indicat: tot timpul era închis. Omul obisnuit, când vede afisul, chiar crede ca se poate intra acolo, dar nu-l intereseaza problema pentru ca are alte griji. Iar Marele Orient din Franta face si spectacole de vizionare. Îsi permite uneori sa arate ca ar fi deschisi publicului si se considera societate discreta, iar nu secreta. Este o cacealma. În concluzie, eu zic sa nu mai vorbim despre democratie, îi lasam în plata Domnului, desfiintam partidele politice, îi lasam sa tipareasca dolari cu ce vor, hotarâti împartirea tarilor, demolati biserici, faceti ce vreti!

Pionul

– Din cartea dumneavoastra rezulta ca George Soros are un rol deosebit în construirea societatilor deschise. De ce-l preocupa un asemenea obiectiv?
– În momentul de fata, îl consider pe Soros principalul pion al jocurilor financiare mondiale. Este un om care aduce un folos urias pentru masonerie.
– Este un altruist?
– Asa zice el. Eu nu cred. El ofera o capcana foarte atractiva: bursele Soros. Foarte multi tineri straluciti din tarile ex-comuniste, încatusati de neociocoimea rosie, nu au nici o sansa de promovare. Trebuie sa plece. Putine firme îi cauta. Si atunci agentii lui Soros le fac aceasta oferta, care presupune completarea unui formular. Trebuie sa raspunda la întrebari privind atitudinea fata de Biserica, de familie, monarhie, fata de principiile morale. Numai o parte sunt apoi racolati ca bursieri si dintre acestia aproape toti intra în mecanismul masoneriei mondiale. Initial, în lojile de tineret, apoi li se dau functii tot mai mari. Cazul lui Mihai Razvan Ungureanu, ministrul de Externe, este cunoscut. Tot Iasiul stie ca este mason, ca a beneficiat de numeroase burse de care nu au beneficiat alti tineri. Ei trec din burse-n burse, iar copiii nostri sunt prosti!
– Nu ati primit nici un avertisment elegant din partea discretilor lumii?
– N-am primit, probabil pentru ca nu ma considera o persoana atât de importanta, încât sa strice glontul pe mine. Iar eu nu sunt un veleitar. Pot cugeta si asta am facut toata viata si am avut curajul s-o fac în scris. Nimeni nu-mi poate lua dreptul de a spune adevarul si de a ma oferi tarii mele pentru un guvern care ar avea realmente nevoie de sfaturile mele. Mai ales în domeniul sanitar, pentru învatamântul medical superior, dar niciodata încolonat în organizatiile lor.”

Sursa: http://carteromaneasca.wordpress.com/2012/06/27/dialog-cu-dr-florin-matrescu-autorul-cartii-holocaustul-rosu/

LABE TRISTE. SOCIALISTE :)))

Tonta, măi fetiţă, tu chiar eşti definiţia penibilului! :). Adică, arsenalul tău se reduce la socru-tău răspopitul care turna preoţii la Securitate, gaşca de la Cluj care nu-şi mai încape în piele de prostie, caraghiosul de Zgonea şi lăbuţa Swoboda, socialistul lui peşte, lider european în sluj la PPE.

Că lăbuţa Swoboda, dacă era să susţină România, dădea de pământ cu Băsescu, Macovei şi toată adunătura mafiotă care mânca necomestibil pe vremea campaniei pentru referendumul din vara anului trecut şi care l-a spulberat pe impostor. Iar voi, socialiştii organului genital, v-aţi resemnat coabitac, de fapt, ăsta era ordinul transnaţional. De ce? Pentru că sunteţi nişte fătălăi, faţă de coana Merkel, care are mai multe organe decât tot neamul vostru. Şi realitatea e că o pupaţi. Nu că nu m-ar enerva şi că nu-mi menţin înjurăturile anterioare. Tocmai de-aia.

De la Schulz nu mă aşteptam la altceva decât la manevre mafiote transpartinice internaţionaliste, antiliberale. Mă bucur că a câştigat, din nou, coana mare, e infinit preferabilă unei jigodii ca Schulz. Mai mare susţinător al lui Băsescu pe vremea referendumului decât PPE. De la Swoboda mă aşteptam ca măcar la ora actuală să fie un piculeţ mai mult decât un servitor al şulţului. E austriac, îşi face neamul de râs.

Deci, cică, Crin Antonescu ar trebui să manifeste „mai mult respect” faţă de Ponta.

Ei, să mori tu? 😛

Care e, tovarăşe Swoboda, lipsa de respect? în ce a constat ea? În faptul că preşedintele PNLşi co-preşedinte al USL- USL a cărei iniţiativă a avut-o, pe vremea în care Ponta se opunea – n-a mai putut tolera bătaia de joc faţă de angajamentele electorale? Sau ce? I-a zis ceva, l-a făcut în vreun fel pe Ponta?

Jigodii jalnice.

„SCHALKE 03”. DUŞUL RECE NECESAR LUI REGHE

Vai de Steaua noastră cum a luat-o aseară la temelie de la Schalke 04! Cinismul cu „Schalke 03” îi aparţine unui comentator caustic al meu, Matei Florin, autor, de asemenea, al denumirii Ilie Scârbu. 😆

Sincer, n-am râs neam pentru rezultat. Neamţul nostru a meritat corecţia de la nemţii lor. Care au stat de-a-ncălarea şi au sancţionat antijocul. Când face antijoc, Steaua e AntiSteaua. Nici n-aş fi ţinut cu ea, din copilărie, dacă n-ar fi fost spectacolul pe care l-a promovat în arenă, un spectacol pe care ştia să-l orienteze pragmatic. Prin joc în viteză, ţesătură de pase, spirit ofensiv, garnitură de jucători compleţi, care acoperă la fel de bine faza de atac şi faza de apărare, care ştiu şi cu mingea, şi la combinaţie, care fac şi poezie, şi geometrie. Sau ceea ce se numeşte fotbal sinergic – iar acum e doar sinergie a faptelor în meandrele concretului.

Era Steaua care, de altfel, a devenit campioana Europei, iar în următorii doi ani a ajuns din nou în semifinală şi apoi, în finală. Era acolo o stare-de-echipă, o pregătire formidabilă – şi n-am să încetez să-l amintesc pe maestrul Florentin Marinescu. Pregătitorul lui Reghe nu are arta maestrului care ştia cu moralul. Ataci, eşti învingător. Te bazi în corzi, eşti luzăr (sic!). Din păcate, preparatorul nici fizic nu-i pregăteşte suficient. Se vede că n-au încă suflu competitiv de top european. De-aia le şi cade moralul, dacă simt că adversarii îi copleşesc fizic şi tactic.

Îl apreciez foarte pe Reghe, e un antrenor excelent, echilibrat. Sigur că îmi pare rău pentru rezultat dar, totodată, e bine că am încasat-o la început de turneu, altfel, ni se urca şi mai mult la cap. Iar dacă Reghe a reuşit performanţe a fost tocmai fiindcă nu s-a pierdut cu firea succesului.

Mă rog, acum o fi fost şi blestemul lui Piţi.

UPDATE. La mulţi ani! Reghe împlineşte 38 de ani.

„COOL WAR”. ŞI SLUGILE DIN ROMÂNIA

Foarte drăguţă e noţiunea-asta nou născută, o parafrază parodică, la fel ca şi toată butaforia mondial(ist)ă pe care fraierii o înghit ca să asigure figuraţia în peisaj. Adică, de la Cold War la Cool War. Simpatic, nu? Pentru păpuşari, nu pentru proştii care se lasă păpuşăriţi. Mai jalnici decât (i)responsabilii din România nu există, la ora actuală – sau poate doar prin triburile din Africa.

Toţi sau aproape toate statele îşi cunosc interesul, încearcă măcar să facă „damage control” sau limitarea daunelor. Unii chiar joacă tare. Alţii, cel puţin, stau pe margine ca să arate că nu e războiul lor şi că nu (mai) sunt proştii nimănui. Dar pentru asta trebuie să ai guvernanţi dotaţi, în primul rând cu apartenenţă naţională atât de puternică încât să fie gata chiar de sacrificiul ultim pentru ţara lor.

Unde-s ăştia în România? Până să fie domesticit, era Crin Antonescu sau  măcar se opunea vocal şi aşa reuşea să prevină nişte nenorociri antinaţionale, mai precis, aservirea ireversibilă a ţării. Acum, tace. Pare că nu-l mai interesează să-l oprească pe Ponta din campania de ruinare a României pentru interesele puterilor de care are nevoie ca să parvină. Ca succesor al sistemului care, temporar, încă poartă numele de regimul Băsescu.

Am mai scris că politica externă lipseşte din jurnalele televiziunilor de ştiri din România (şi mai ales, de la Ministerul de Externe, anexă băsecuristă). Nu doar pentru că habar n-au, ci şi – sau mai ales – deoarece e important pentru prostirea populaţiei ca rumânii (este egal: iobagi sau şerbi) să nu aibă habar de ce se întâmplă în lume, să nu poată compara şi deci, să nu le treacă prin cap să iasă în stradă pentru a-şi revendica drepturile: personale, naţionale. Chiar elementare – că şi astea ne sunt negate.

Ce se întâmplă în lume, azi – iar televiziunile noaste îşi văd de prostioarele lor manipulate securistic? (În frunte cu tot mai penibila Antena3)

Preşedintele – susţinut de americani – al Afganistanului, Hamid Karzai, le taie macaroana şi anunţă suspendarea discuţiilor guvernamentale cu SUA pe tema securităţii naţionale, în sensul că afganii nu mai cred în ele şi nu mai sunt dispuşi să moară din cauza unor iluzii de democraţie, care nu era decât un pretext pentru prostirea celor dornici de democraţie pentru ţara lor, atât de înapoiată şi exploatată în consecinţă. Le-au făcut-o ruşii, după care, americanii. Şi „coaliţiile” lor. Care nu sunt decât rezultantele „sferelor de influenţă”. Aceleaşi. Dar altfel manipulate.

A mai intervenit şi China în peisaj. Are loc G8. Obama se face pekinez cu liderul chinez. Printre altele, pe tema Coreii de Nord, care supravieţuieşte din relaţia cu China. De fapt, ambelor puteri le convine conflictul din peninsulă, le consolidează obiectul muncii. La fel ca şi conflictul din Siria. Ce contează că mor oameni, cui îi pasă de măcel? Cu cât mai mulţi, cu atât mai convingătoare butaforia. Criminală.

Chiar credeţi că ar fi vreo răceală între Putin şi Obama pe tema Siriei, aşa cum ostentativ s-au îmbăţoşat cei doi la oportunitatea foto? Haida-de! De fapt, părţile sunt cool, le convine situaţia, că amândoi câştigă comercial. Cu mâna slugilor din UE, care au ridicat embargoul asupra livrării de armament. Adică, Rusia îi livrează lui Bashar, iar SUA, opozanţilor. Pe care sigur că-i înţelegem că vor să scape de regimul totalitar. Fără să ştie că dau de altul, în plus, antinaţional. Dar oricum, pe cei care mor pentru libertate – a lor şi a ţării lor – îi înţeleg. Unii o fac în cunoştinţă de cauză, adică, sunt conştienţi de butaforie, dar preferă să moară decât să participe la ea.

De exemplu, în Turcia. E imposibil să nu fie acolo protestatari care să nu-şi dea seama că protestul lor e manipulat şi totuşi, să continue. Pentru idealul lor, confiscat şi maculat. De fapt, nici nu e vreun ideal, e doar o dorinţă de viaţă normală, fără totalitarisme de nici un fel, deci, nici unul islamic. Numai că protestul din Turcia e folosit pentru debarcarea premierului Erdogan, care, prin achitarea ultimei tranşe către FMI, a scăpat de dependenţa faţă de finanţa mondială şi acum Washingtonul nu mai are cu ce echilibra situaţia, în sensul că americanii sunt acum cei dependenţi de Turcia: în povestea cu Siria. Dura lex, Erdogan trebuie să cadă, pentru că e naţionalist dar, în acelaşi timp, islamist – pretext perfect. Şi motiv real pentru dragii de protestatari din stradă.

Mentorii Imperiului Răului în formă „globalizată” n-au scrupule, deci, nici limite.

Adică, nu se limitează la jocul intereselor. Plusează propagandistic pentru prostirea fraierilor.

Un fapt extrem de revoltător – aşa aş traduce „outrageous” – se petrece, azi, în faţa Porţii Brandenburg, cu peronul pe partea estică, adică, epigonul Obama ţine acolo un discurs, după întâlnirea cu cârnăţara Merkel. O face la 50 de ani după discursul istoric al lui JFK şi la 26 de ani după discursul epocal al lui Reagan (care, spre deosebire de celălalt irlandez, a supravieţuit atentatului şi chiar a dat jos Zidul Berlinului). Deci, o fraudă premiată cu Nobelul pentru Pace mai înainte de a-şi intra în primul mandat de preşedinte îşi permite să se situeze în succesiunea unor lideri care chiar au făcut istorie, pe vremea în care istoria era adevărată. Sau cel puţin, se păstrau aparenţele.

Nu cu mult timp în urmă, Ponta a fost la Merkel în patru labe. După care s-a plecat în faţa şefilor FSB şi CIA, la fel ca Băsescu. Amândoi şi-au bătut joc de România, acceptând ceea ce nemţoaica de fier şi orice lider responsabil de ţară europeană respinge, anume, controlul (de toate felurile) asupra vieţii private, a lor şi a cetăţenilor ţărilor lor. Merkel a dat cu Obama de pământ pe seama urmăririi europenilor de către serviciile din SUA. Ponta şi Băsescu s-au prosternat, chiar cerându-le să ne supravegheze. Ca frate mai mare ce se află: pentru proşti, impotenţi şi ticăloşi.

Luaţi-o şi pe-asta:  în timp ce Karzai le dă cu flit americanilor, proştii de români (?!) cumpără hârburi de zbor la mâna a doua, adică, de la portughezi. Nici măcar second hand de la americani. Second hand de la maoistul Barroso. Că aşa a fost înţelegerea, pentru succesiunea puterii din România. Putere, vorba vine. Sclavagism ca niciodată în istorie. Până la dispariţie.

Şi noi ce facem? Nimic, evident. Şi de ce ne-am ridica? Doar ca să ne însceneze ceva şi să aibă pretextul instaurării oficiale a puterii totalitare?

Ar fi cu totul altceva dacă am avea un lider naţional dispus să-şi asume totul pentru ţară. Unde e?

P.S. Am revăzut aseară un film excepţional, „Şacalul” (cu trei febleţi ale mele, Richard Gere, Bruce Willis şi Sidney Poitier) şi într-o pauză publicitară, am dat pe Antena 3. Când colo, ei o frecau narcisistic festivist, că se sărbătoresc la Craiova.  După care am văzut „Dr.House”. Felix Mogulul a învăţat de la Media Sârbu. Adică, e COOL dacă Antena 1 şi Euforia sunt concurenţă pentru Antena 3.

MERKEL ŞI-A MÂNCAT-O CU PONTA? :)))

Foto via bzi.ro

DE ZIUA EUROPEI. BĂSESCU, MOARA STRICATĂ. PLUS FRAUDA PONTA. ŞI UE DEVENITĂ NOUA URSS

Video de 10Fips

Băsescu se bagă-n seamă, face declaraţii pentru site-uri inventate de colaboratori. Dovadă că dacă presa îl ignora, azi nu mai exista politic. Vorbea singur cu sedativul.

Acelaşi ghivechi despre Schengen şi MCV, şi mai ales, prostia privind „lovitura de stat parlamentară”. Cred că a zis-o ca să nu se simtă EBA complexată. 🙂

Şi a reluat altă aberaţie, anume că în linişte se fură cel mai bine. Am mai spus-o, e o afirmaţie absurdă, în sensul că în linişte nu se poate fura, că hoţul e auzit, eventual şi văzut. Dimpotrivă, mediul prielnic pentru furăciune e hărmălaia, diversiunea continuă, adică, acoperirea actului infracţional, exact ce-a făcut Băsescu mereu şi mai ales de când e la Cotroceni.

Şi culmea diversiunii a fost să pară ieri că atacă guvernul Ponta – prin declaraţia irefutabilă că e nevoie de un guvern competent. În realitate, Ponta trebuia atacat ca să nu observăm plumbul pe care Rovana l-a turnat în picioarele susţinătorilor USL pentru viitoarele alegeri, prin aprobarea explorărilor privind gazele de şist, după ce a fost una din temele majore de atac la adresa guvernului băsist MRU. Acum e guvernul băsist Ponta.

Verdele Remusică Cernea are treabă cu ceremoniile homosexuale şi alte iniţiative care ar părea simple sminteli teribiliste dacă nu le-ar susţine însuşi Ponta, care zice că e premierul unui popor înapoiat. Care, adică, nu vrea pe la spate. Şi nici UE. 🙂

Cât despre Ziua Europei, Europa pe care o sărbătorim azi e(ra) cu totul altceva decât aberaţia totalitară care a ajuns UE. Mai rău decât URSS. Băsescu, cică, „europenii” sunt nemulţumiţi de români. Păi  românii ce sunt, păsărelu’? Asiatici?

Pentru Băsescu, UE e argatul SUA care pune biciul pe ţările-membre. Pentru Ponta e cam acelaşi lucru, plus drepturile minorităţilor de a anula drepturile majorităţilor, începând cu naţiunea.

Mutanţii-ăştia cred că Europa e pe dos decât visul european al părinţilor fondatori. Dacă ar fi visat că Uniunea Europeană va degenera într-o hoaşcă ignorantă şi represivă, probabil că s-ar fi limitat la o agapă campestră în Alsacia şi Lorena.

Apropo, cele 12 stele de pe steagul european ce semnificau ele? Şi cine a fost ales al doisprezecelea, în locul lui Iuda? Şi de ce nu mai e Oda Bucuriei Imnul Uniunii Europene? Despre ce stea e vorba?

Hristos a înviat!

STATUIE LUI WALTER ROMAN E TOT CE NE LIPSEA

Am salutat de mai multe ori realizările cu totul excepţionale ale lui Adrian Ursu, ca realizator al emisiunii „Secvenţial”.

Ziceam că evoluţia lui Ursu e senzaţională, de la poziţia de prestator de serviciu al presei feseniste, la statutul de jurnalist vertical, lider de opinie angajat în recuperarea memoriei naţionale.

Azi s-a întors la Pravda, cu o ediţie dedicată trădătorilor de ţară reabilitaţi ca eroi. Şi a eroilor înfieraţi ca trădători. Aşa cum erau consideraţi pe vremea stalinismului.

Am mai spus-o, îl înţeleg pe Petre Roman, că e vorba de tatăl lui, n-are cum să-l renege. Dar nici n-a învăţat decenţa de a se abţine. Dimpotrivă, îi ridică elogii peste elogii. Şi spune că războiul republicanilor „a fost legitim, împotriva unui puci”.

Deci, pentru ce e ridicat în slăvi Walter Roman? Pentru că a participat în Războiul Civil din Spania de şi din partea Komiternului. 👿

Să fie clar că e un fapt istoric, Franco a salvat nu doar Spania, ci însăşi Europa Occidentală. Fără el, tot bătrânul continent vorbea azi ruseşte, având în vedere şi patosul imbecil şi numărul mărişor al comuniştilor din Vest – dar şi din Grecia -, cărora li se urâse cu binele şi pe care doar contribuţia decisivă a americanilor în victorie i-a oprit de la subjugarea ţărilor lor către Moscova – şi Churchill, în privinţa Greciei, pe care era normal să o prefere României. Emoţional, îi purtăm ranchiună. Raţional, am fi făcut la fel în locul lui.

Deci, Franco nu doar că şi-a salvat ţara, ci i-a lăsat şi o moştenire prosperă. A avut vizionarismul de a-l pregăti pe Regele Juan Carlos pentru momentul restaurării monarhiei, deci, a democraţiei şi a statului de drept. Cauza lui a fost cea dreaptă, românii care au participat în Războiul Civil din Spania de partea lui au avut dreptate, pentru că erau de partea Spaniei, nu a Moscovei.

Şi de ce să-i facem statuie lui Walter Roman? Pentru că a fost dintre cei care au adus comunismul pe tancurile sovietice? Diviziile trădătoare „Tudor Vladimirescu” şi „Horia, Cloşca şi Crişan” au fost o pată pe obrazul Armatei Române, trădători de ţară care urmau să-i înlocuiască pe adevăraţii eroi militari ai naţiunii, reprimaţi şi întemniţaţi, în procesul de decapitare a Armatei Regale a României.

De altfel, de ce să ne mirăm? Ţara noastră e patronată de abjecţi din exterior. Urmaşii abjecţilor care au comunizat România şi care azi ne dau lecţii de democraţie. Cum a fost, până să crape, cinicul Brucan. 👿

Adrian Ursu a plătit tributul, pentru a putea tenta, firav, să reabiliteze memoria eroilor români şi martiri de la Odessa, tema celei de-a doua părţi a emisiunii. Ursu a procedat preventiv în prima parte, ca să nu fie acuzat de „antisemitism” în partea a doua.  Precauţie inutilă, din moment ce a recurs la (un film abject realizat de) Florin Iepan, acest Remus Cernea al filmului documentar. El acuză Armata Regală a României de pogrom, fără să spună nimic despre modul în care au fost ucişi români, după care, profanaţi în modul cel mai diabolic.

Mai mult, de-alde Iepan spune că şeful statului român ar trebui să meargă la Odessa şi să-şi ceară iertare, în numele României. Dar României îi cere cineva iertare? Aiurea, ciuca bătăilor, o biată ţară îngenunchiată, după ce şi-a îndeplinit obiectivele de a deveni Aliat transatlantic şi partener european egal.

Până când o să ne tot învârtim ca un ou în oală? Până când o să le permitem să-şi bată joc de noi? 👿

CÂND o să se spună ce au făcut ruşii când au invadat România? CÂND o să se recunoască faptul că majoritatea ocupanţilor erau evrei? Când o să se spună CINE a pus la cale Pactul Hitler-Stalin şi prigonirea evreilor nevinovaţi, zisă „holocaust”, în aşa fel să se victimizeze până la sfârşitul lumii şi să-şi poată practica vindicaţia la infinit şi aroga discriminarea pozitivă pe plan mondial?

Am spus-o, o repet: admir evreii, detest jidanii.

Jidănia, ca şi ţigănia, nu ţine neapărat de apartenenţa etnică. E o stare de spirit.

P.S. Te provoacă în aşa fel încât să n-ai cum să taci, fiindcă ar însemna să fii laş.

Oricum, Adrian Ursu merită felicitări pentru simplul fapt că s-a referit la rolul civilizator al administraţiei române în Odessa, după barbaria bolşevică.

CRIN LA RĂZVAN DUMITRESCU, PONTA LA RTV, CU CIUTACU, CARE ÎL VA AVEA INVITAT PE BĂSESCU

Crin: Suntem la guvernare, nu la putere.

Votul anti-Băsescu e un mandat împotriva unui regim, a unei puteri care a însemnat sărăcirea, minţirea oamenilor, politizarea tuturor structurilor şi o uriaşă doză de ipocrizie şi de impostură.

Cred că am obţinut un vot ca nimeni în istoria României, în alegeri democratice.

Constat cu tristeţe că dincolo de întâmplări ca numirea procurorilor, există ceva care pe mine mă deranjează pt că nu mai există nici o circumstanţă atenuantă: faptul că partenerul meu politic se referă la episodul referendumului de suspendare a lui Băsescu, în termenii lui Băsescu. N-au venit niciodată atât de mulţi pentru a vota, pentru a demite. Dacă facem uitat faptul esenţial că o erată a făcut ca CCR să schimbe rezultatul înseamnă că falsificăm istoria.

Nu putem spune că doar Morar a greşit, pe când Kovesi, nu.

Nu-mi explic de ce Ponta a preluat limbajul lui Băsescu.

Băsescu e ca şi cum îşi bate joc de Ponta, când apare relaxat şi spune că probabil premierul şi-a dat seama că e bine s-o numească pe Kovesi. Aceste lucruri îmi lezează orgoliul şi lezează orgoliile a milioane de oameni.

Fac o mare greşeală cei care cred că fac un scop în sine din preşedinţie. Scopul meu e România puternică. „Şi preşedinte tolerat al unei Românii în genunchi nu mă interesează. Am făcut această alianţă ca să ridicăm România în picioare„.

Eu cred în USL pentru că nu face nimeni confuzii în legătură cu mandatul şi misiunea USL care înseamnă a termina cu regimul Băsescu, cât mai repede şi complet.

Cred că lucrurile trebuie făcute pe mai departe, altfel. Raporturile internaţionale. Eu sunt ţinta de serviciu pentru acuzaţii prosteşti. Nu contest că trebuie să fie respectate anumite reguli ale Uniunii Europene de către ţările membre. Să vedem, însă, care sunt regulile şi dacă e o regulă în UE să impui o persoană într-o ţară, dacă regulile se pot schimba de la o zi la alta sau în funcţie de o persoană sau alta.

Răzvan: Faptul că nu v-a consultat nu vă îngrijorează?

Crin: Ba da, dar pentru Victor Ponta.

Explicaţia lui Ponta cu dosarele e falsă şi surprinzătoare pentru un profesionist, procuror, pentru că nici Fenechiu, nici Voiculescu, nici Dragnea n-au dosar la DNA, ci sunt trimişi în instanţă.

Fă-te frate cu dracu ca să treci putea şi Capul ce se pleacă sabia nu-l taie sunt atitudini prin care n-ajungi nicăieri.

Oare nu putem să avem pretenţia ca membru al Uniunii Europene cu drepturi depline să punem pe masă dreptul internaţional?

Ideea că am fi cumpărat o primire la Merkel cu numirea procurorilor e jenantă.

Noi ştiam că CSM are comandă politică. Dar azi d-l Ponta vorbeşte că d-l Morar şi d-na Macovei au avut monopol pe Parchet. Nu! Băsescu a avut monopolul.

Dacă în continuare vom constata că n-am făcut ce-am zis şi dacă tot ce putem face în politica externă e să-i convingem că suntem prieteni cu Băsescu, de ce nu l-am lăsat pe Băsescu, cu Boc, Ungureanu în continuare?

„Dacă nu vom putea merge în direcţia bună, nu mai mergem nicăieri„.

Sper că şi Victor Ponta va limpezi lucrurile.

Despre guvernare, lucrurile se pot face, promisiunile nu sunt fanteziste. Este un program care se poate îndeplini, cu răbdare, seriozitate, ceva mai multă forţă şi cât de puţină corupţie.

Eu nu cred că cu această slugărnicie prin care ne punem cenunşă-n cap pentru ce n-am făcut ajungem departe.

Guvernul a cam avut mişcări comandate, e vorba de guvernul României, victima FMI-ului. Din această vară încolo, în noi termeni cu FMI, cred că se poate vorbi de intrarea în construcţie (dacă mai rămâne piatră pe piatră până atunci, n.n.).

Adriana Săftoiu a fost părtaşa multor manevre neconstituţionale ale lui Băsescu.

Problema noastră e cum acest domn fără nici o legitimitate şi zdrobit electoral a fost adus din nou în centrul deciziei politice din România.

Am mai puţină încredere în Ponta, dar suficientă pentru a continua. N-am fost de acord cu el, dar nu cred că Ponta m-a minţit.

Când am spus că n-aş mai candida dacă m-aş baza doar pe Victor Ponta – n-o să am niciodată un scop în sine din candidatură. Un om care candidează la preşedinţia unei ţări şi depinde de susţinerea altuia n-ar mai trebui să candideze. Înseamnă că e o marionetă şi nu mai are ce căuta acolo. Eu voi candida convins că o majoritate mă va susţine.

Unii care au slujit regimul Băsescu şi pe care oamenii d-nei Kovesi nu i-au căutat sau le-au închis dosare încearcă să se asigure că nu va fi Antonescu preşedinte.

N-am nici o datorie faţă de nici unul. L-am susţinut pe Mircea Geoană până la capăt. Există structuri cu mijloace puternice de presiune şi care au marea capacitate de a strica politicieni buni şi de a-i deturna de pe drumul corect.

Răzvan: Cum va arăta relaţia Ponta-Antonescu în 2014?

Sper să fie o relaţie mai puternică. Dacă ne înţelegem asupra unor lucruri concrete şi ne recăpătăm încrederea.

Pe acelaşi interval orar, Victor Ciutacu a debutat la RTV cu Ponta.

Jumătate din emisiune a fost publicitate. Asta spune totul. Nu? Despre valoarea lui Ciutacu, vreau să spun. Deci, despre miza debutului cu Ponta.

Foarte transpirat Ponta. A repetat clişee stupide, cum ar fi că nu putem trăi numai cu Jos Băsescu. Dar cu el sus?

Ponta a mai spus că l-ar fi vrut pe Predoiu la Justiţie şi că nu va fi un ministru al Justiţiei din partide.

S-a întâlnit azi cu procurorii şi a corespondat cu Kovesi, care i-a confirmat acceptul.

Guvernul îşi va angaja răspunderea pe aceeaşi mizerie de proiect privind restituţia şi cu asta chiar urmăreşte o lovitură dură la plexul PNL, personal, al preşedintelui Antonescu.

Emisiunea a continuat şi după ce s-a terminat interviul de la Antena 3 cu Crin Antonescu, iar Ciutacu i-a pus două-trei fragmente, să le comenteze. Şi a spus că e „cap-tractor” pentru candidatura prezidenţială a liderului PNL.

Ponta: Nu mi-am mai permis luxul de a avea orgolii. Doar de a avea mândrie, uneori. 🙄 Răspunsul a fost referitor la declaraţia lui Crin că bătaia de joc a lui Băsescu la adresa lui Ponta lezează orgoliul a milioane de oameni.

Sunt hotărât să nu candidez la preşedinţie. Doar în 2016, dacă voi avea succes la guvernare.

Fără PSD nu câştigă nimeni prezidenţialele.

Ciutacu: Am văzut alianţe destrămându-se. Ce garanţie aveţi că nu se destramă şi USL?

Ponta: Până acum, cea mai mare garanţie a fost relaţia personală impecabilă între mine şi Crin Antonescu.

Ciutacu: El declară astă seară: Ponta vorbeşte ca Băsescu.

Ponta: Nu mă veţi auzi criticându-l.

Ciutacu: Relaţia trebuie să fie biunivocă. Crin zice nasoale de dv.

Ponta: Sper că şi Crin va înţelege cât de importantă e relaţia noastră. 😆

Ciutacu: E pregătit PSD să guverneze fără PNL şi PC?

Ponta: Nu m-am gândit la asta. Sunt un om cu relaţii politice cu toate partidele. Despre d-na Săftoiu am o impresie foarte bună, dar trădare mai mare decât să faci alianţă cu PD-L nu există.

Ciutacu: Ba, să faci alianţă cu Băsescu, tatăl lor.

Ponta: Păi, Băsescu pleacă.

Ciutacu: Cât contează conducerea trustului Intact în luarea deciziilor?

Ponta: Nu, nu s-a întâmplat. Dar nici nu voi trimite fiscul să închidă o televiziune, indiferent cât mă critică. 😯

Ciutacu: Să comentăm aceste imagini.

E vorba de secvenţa cu Mircea Badea în care spune că-l dă afară din Guvern dacă o pune pe Kovesi.

Ciutacu: Acum o lună jucam baschet, acum are de rezolvat o treabă, după ce se întoarce din America plin de premii şi le urez succes.

Ponta: Ei, nu, Mircea Badea are un gen de pamflet. Pe mine m-au usturat mai mult Caţavencii, care sunt super-inteligenţi. 😆 

Victor Ciutacu o va avea invitată pe Udrea, mâine, iar în curând, pe Băsescu. Administraţia prezidenţială a confirmat primirea.

Ciutacu: Eu vă cred că sunteţi un bun creştin, dar să întoarceţi şi celălalt obraz, când e prea pe faţă (cum îl atacă Crin, n.n.).

Ponta: Chiar sunt un bun creştin şi sunt cel mai bun coechipier.

Adrian Năstase va fi prezent la congresul PSD.

Ponta: Vă urez succes şi nu puneţi la inimă că vă face cineva trădător.

Ciutacu: N-am nici o apăsare.

Ponta: Atunci, mă înţelegeţi. 😀

Oricum, Sandra Stoicescu sâmbătă seara a avut un interviu mult mai bun. Cel mai bun interviu politic al anului, de până acum. A fost pe cât de elegant, pe atât de dur. Axat pe principii şi valori, nu pe bârfe şi interese de grup.

Am scris de mai multe ori că „Vorbe grele” a fost cea mai elegantă emisiune de interviu. E un capitol închis, aşa cum spune realizatorul însuşi.

Victor Ciutacu se lăuda, cândva, că ştie să facă şi ţigănie. Îi prinde bine pentru RTV. Mai ales pentru emisiunea cu Băsescu. 😛

MARGARET THATCHER A PLECAT LÂNGĂ REAGAN

O doamnă epocală a trecut la cele veşnice.

Margaret Thatcher a făcut istorie, a fost din triumviratul unei vremi pe care am crezut-o a eliberării ireversibile. Ne-a eliberat şi pe noi, din „Imperiul Răului”, cum a numit preşedintele Reagan, URSS. Iron Lady, împreună cu Ronald Reagan şi Papa Ioan Paul al II-lea au fost lideri providenţiali care au lucrat pentru libertate. Au colaborat excepţional, cordial, benefic pentru oameni.

Lady Thatcher a revitalizat Regatul Unit, restaurând valorile democraţiei parlamentare – ruinată de democraţia sindicală – şi totodată, economia britanică, devenită prima în Europa, pe vremea celor trei mandate ale ei şi ale succesorului, John Major.

A avut geniul vizionar de a-şi pregăti succesiunea atât în Partidul Conservator, care a rămas în continuare la putere, cât şi pentru vremea în care rivalii laburişti aveau să revină, inevitabil, la putere. Tony Blair a fost tot creaţia ei, un laburist (ex-)conservator.

Din păcate, de la un moment dat şi Tony Blair a participat la transformarea „visului euro-american” în coşmar mondialist. Ceea ce s-a dorit a fi Imperiul Libertăţii a devenit un nou Imperiu al Răului, mai extins şi mai dominator.

Lady Thatcher a spus că Ronald Reagan „a câştigat un război fără să tragă un glonţ”. Războiul rece a fost câştigat şi cu ajutorul ei. Şi al Papei Ioan Paul al II-lea.

Păcat, însă, că opera lor e azi ruinată de guvernanţa mondială. Ei n-au dat jos Cortina de Fier pentru ca o securistă din Germania de Est să subordoneze Europa, în colaborare cu o administraţie americană dominată de interesele Imperiului Financiar Internaţional.

Regatul Unit o va onora pe Margaret Thatcher cu funeralii de stat, cum l-a onorat şi pe Winston Churchill.

Dumnezeu s-o odihnească! Rest in peace! 😥

CARE E BUBA LA PSD?

Dragnea, cinism indecent, cică, cine iese la manifestaţii împotriva exploatării gazelor de şist e dirijat de Moscova. Ei, să mori tu? Păî înseamnă că dirijaţii ăia au adus USL la putere, că la începutul anului trecut nu mai ştiaţi cum să-i elogiaţi pentru protestul lor şi nu mai ştiaţi cum să protestaţi la adresa vânzării ţării de către Băsescu, Boc şi MRU. Acum dovediţi că n-aţi urmărit decât să exploataţi electoral protestele oamenilor, ca să ajungeţi la guvernare şi să vă bateţi joc de ei.

Semănaţi tot mai mult cu Băsescu. Doar atât, că el are un aparat în spate, pe când voi n-aveţi decât spatele pe care i-l puneţi la dispoziţie. Consolidându-i aparatul.

Şi Tonta, aseară, s-a grozăvit că i se rupe dacă îşi va înfuria alegătorii, dând pe tavă ţara, celor care nu vor decât să o stoarcă până la ultima consecinţă. Iar dacă ultima consecinţă va fi un cutremur catastrofal, urmat de o stare de necesitate, cu atât mai bine pentru rău.

Cât de şantajabil poate fi şi Dragnea?

Vine cu placa „independenţei energetice”, fariseică la culme, pentru că în realitate de dependenţă e vorba. Sinistră.

Şi vai, cădem pe spate că îl primeşte Merkel pe Tonta, după ce s-a pus capră la Băsescu. Şi ce dacă îl primeşte? Să-i dea ordine? Doar nu vă închipuiţi că o să-i ceară limbricul datoria Germaniei către România.

Când Geoană zicea că Ponta se va dovedi mai rău decât Băsescu noi ziceam că o zice pentru că l-a dat afară pe el. Partea proastă e că şi Geoană e la fel: de tembel.

Ce se întâmplă cu PSD? E chiar doar o turmă? Majoritatea lor acceptă mereu orice. Lipesc călcâiele şi execută. Chiar dacă asta înseamnă, uneori, sinucidere. 😐

P.S. Premierul PNL se întâlnea cu Merkel oricând voia. El, nu ea.