DESPRE SOLIDARITATE, ÎNCREDERE, SONDAJE AFERENTE. BLOCAJUL USL ÎNTRE CRIN ŞI PONTA

Când ungurii au avut un interes, s-a văzut că sunt una şi aceeaşi entitate şi că UDMR se reuneşte oportun(ist) cu grupusculele extremiste, în sensul că Kelemen şi Tokes au fost strâns uniţi la manifestaţia – legitimă din punctul lor de vedere – prin care s-au solidarizat cu un coleg condamnat, deci, implicit, au contestat o hotărâre judecătorească – şi era dreptul lor, eu zic să terminăm cu închinarea la posibile erori judiciare.

Apropo, aş fi vrut să-i fi văzut şi pe liberali ieşind în stradă pentru Cristian Anghel, cel care era un primar extraordinar, deci, extraordinar de popular la Baia Mare şi care a fost condamnat absolut aberant, pentru o cauză inventată şi care dacă exista nu putea fi imputată decât consiliului municipal în solidar – şi a efectuat închisoare, timp în care s-a şi suspendat din PNL (noroc că acum revine în conducerea filialei), unul dintre cei mai integri oameni posibili în politica din România tuturor timpurilor şi nu spun vorbe mari. Era şi vicepreşedinte naţional şi sper să redevină – merită mult mai mult decât, de exemplu, Relu Fenechiu (care după campania catastrofală pentru referendum nu înţelege nici măcar să păstreze un profil discret).

Ce voiam să spun? Adică, 20-30000 de unguri şi secui s-au adunat la Sf. Gheorghe, de fapt, pentru a-şi revendica autonomia teritorială donată de Băsescu lui Orban Viktor, de parcă ar fi moştenit-o de la mama lui de trădător de ţară. La Ţebea, în schimb, ieri când s-au împlit 140 de ani de la moartea lui Avram Iancu, erou naţional absolut, au fost aduşi cu autocarele participanţi în număr de o mie-două, ca să-l aplaude pe Băsescu în caz că venea, dar cum n-a venit, manifestaţia a fost confiscată de C.V. Tudor, naţionalist-tribal, reţetar sigur al compromiterii naţionalismul şi subit apologet al lui Adrian Năstase. Care, din închisoare, trimite articole pentru blogu-i despre „Nevoia de solidaritate cu Liviu Dragnea”.

Dacă Liviu Dragnea ar fi arestat, puteţi fi siguri că PSD s-ar solidariza cu eschiva lui Ponta, a cărui faptă supremă de vitejie e să se autodenunţe la DNA în semn de impotenţă asumată şi să-i ridice în acelaşi timp osanale unui funcţionar de la Bruxelles care, oricât de înalt în grad, e plătit din cotizaţia cuminte a României, ţară de care îşi bate joc în aplauzele unui premier nevolnic. Declaraţie pontănacă: atitudinea d-lui Barroso a fost echilibrată şi corectă. Ce-ar mai fi de comentat? Şi Rus, tot echilibrat şi corect, pentru care chiar el, Tonta, bagă mâna-n foc. Când va rămâne fără ea, degeaba va regreta.

Adrian Năstase  iese în curând din închisoare şi oricâte alte dosare îi vor instrumenta, popularitatea lui va fi atât de mare încât s-ar putea ca sistemul să-l pregătească pentru candidatura la preşedinţia României. Ştiu, am o gândire perversă.   Ca premier, însă, ar fi excelent – nu că n-ar fi bun şi de preşedinte, ca dovadă că l-am şi votat în 2004 ca să nu iasă Băsescu, dar provine din sistem şi parcă ziceam că punem punct sistemului sau doar ne prefăceam.

Şi sigur, eu tot pe Crin îl votez la prezidenţie, împreună cu alte – insuficiente – milioane. Şi dacă tot ştim asta anticipat, la ce bun să ne deranjăm la vot? Mai ales că până la alegeri e foarte posibil să fie încununat cu succesuri planul băsisto-pontănac privind candidatura prezidenţială a oricui altcuiva din partea USL în afară de Crin Antonescu.

O singură dată nu s-a delimitat Ponta de gaşca de la Cluj. Dimpotrivă. Şi-a asumat tacit jigodismele lui Dâncu şi Rus. Acum şi Puşcaş se ridică din şerpărie.

Apropo, aţi observat manevrele din sondaje? Păi cum să n-ai încredere naţională în Oprescu, pe care îl cunoaşte la locul de muncă exclusiv Capitala? Şi cum să n-ai încredere în premierul Tonta, care nu ratează nici o ocazie de a lua poziţia preaplecată în faţa Înaltelor Porţi? Şi cum să nu fie, în aceste condiţii, retrogradat abia pe locul al treilea, Crin Antonescu, naţionalistul pro-european şi filoamerican, care a spus că nimeni nu dă ordine preşedintelui României şi că preşedintele Comisiei Europene n-are dreptul să poruncească premierului de la Bucureşti? Logic, nu? Înseamnă că majorităţii le place poziţia de sclavi, asta ne învaţă sondajele. Şi ne învaţă la loc ceva de care abia ne dezvăţasem, adică să nu cumva să credem că putem învinge sistemul securistic, dimpotrivă, să fim convinşi că trebuie coabitare. Mereu.

Deci, cum să n-ai încredere în sondaje? Mai ales în alea ale lui Dâncu şi Alin Teodorescu, dar nu-l putem discrimina nici pe simpaticul Palada, din moment ce are contract cu PSD. El însuşi recunoaşte că nu trendul face sondajul, ci sondajul dă trendul. Dirijarea prin sondaje, ca să nu-i zicem, manipulare. Aşa au făcut când i-au crescut cota lui Geoană, în aşa fel încât să dirijeze trendul de aşa natură încât să nu ajungă Crin în turul al doilea. Se distra cu Băsescu în finală. Ba chiar cred că la un moment dat l-ar fi întrebat cum s-a distrat la Grivco. Ştiţi voi, când cu căciuleala la „domn’ profesor” Felix.

Neam de slugi?

Oricum, Ponta să păstreze măcar o minimă decenţă, fiindcă sunt date şi fapte, în ce priveşte trădările şi tupeul din interiorul PSD, vezi gaşca de la Cluj, gureşă cât mausoleul lui Videanu, plus impertinenţa grosieră a lui Zgonea faţă de Ghişe. Apropo – aţi văzut ce tupeu au Videanu şi Sulica Barbu, când zic că se face dreptate cu urmărirea penală a lui Dragnea, justiţie stalinistă, deci, cum zice madama, „Dragnea să-şi dovedească nevinovăţia”. Băsiştii sunt cea mai detestabilă specie de mutanţi şi orice om normal nu-şi poate dori decât să fie exterminaţi politic. Aşa cum a făcut USL la alegerile locale.

Deci, nu oportunitatea USL se contestă – dimpotrivă, trebuie să fii băsist, fie şi involuntar, ca să pledezi acum contra USL. Oportunitatea prezenţei lui Victor Ponta la conducerea PSD şi ca vicelider al USL e contestabilă. Am avut dreptate din start în ceea ce-l priveşte şi am greşit când l-am creditat, crezând că s-a schimbat după ce a devenit premier. Aşa părea.

USL a redevenit uniunea în doi timpi care era înainte de preluarea guvernării, când PSD-ul lui Ponta se opunea radicalismului PNL-ului lui Crin, fără de care n-ar fi ajuns niciodată la guvernare. Realitatea e că incompatibilitatea între atitudinile celor doi lideri ai USL blochează alianţa. Şi nu-i vorba de atitudine tactică, e vorba chiar de viziune strategică: între demnitate şi colaboraţionism, atât în plan intern, cât şi în relaţiile internaţionale mondialiste.

Plecăciunile lui Ponta sunt detestabile şi dăunătoare electoral pentru USL. De fapt, sunt antinaţionale, de aceeaşi natură cu slugărniciile lui Băsescu: PPE şi PES, două feţe ale aceleiaşi monede mondialiste. Şi totuşi – ce să vezi? Ponta creşte în sondaje, în detrimentul lui Crin. De unde ar rezulta răspunsul afirmativ la întrebarea cu neamul de slugi. Şi de masochişti.

Ca să nu mai vorbim câtă plăcere vor avea alegătorii să afle că 25 de locuri parlamentare sunt cedate de PSD către UNPR, mai precis, traseişti perpetuu reevaluaţi. Şi se vor topi de bucurie alegătorii, în aşa fel încât vor alerga pe friguţul din decembrie ca să voteze catindaţi ca de-alde Oprea, Nicolicea, Lavinia Şandru, Lilişor Mincă şi toată adunătura de strânsură. La fel vor fugi pentru cele două Prigoane, tată şi fiu, în cazul în care cineva din USL va avea superba inspiraţie de a-i candida. Se vrea ca PNL să fie invadat cu plevuşcă băsistă care să facă ulterior joncţiunea cu fraudele securistice ale lui MRU. Noroc că mănâncă între ei ungurenii, nemţenii, pedelenii şi aiurelienii. Şi pe toţi băsiştii îi mănâncă Băsescu însuşi, prin minciunile antinaţionale pe care le toarnă în Vest, inclusiv Comisiei de la Veneţia, în faţa căreia a declarat că „guvernul a comis un lanţ de abuzuri”. La fel, „majoritatea parlamentară” – deci, implicit UDMR, care a votat şi revocările de la Cameră şi Senat, şi revocarea slugii PD-L din oficiul de Avocat al Poporului şi suspendarea lui Băsescu.

USL în loc să profite şi să contraatace dur, stă, moale, pe coadă. Delaţiunile lui Băsescu sunt o probă flagrantă de înaltă trădare. Nici o reacţie – fiindcă pe Ponta nu-l interesează acţiunea antinaţională a lui Băsescu, pe el îl interesează ce declară Ludovic Orban – cu date şi fapte. Nici nu ştiu de ce se mai chinuie atât de atare aparatul securistic intern şi internaţional. De fapt, miza e una singură, aceeaşi de la referendum: scoaterea din joc a lui Crin Antonescu. Şi transformarea PNL în zdreanţă cooperatistă. Pentru ca nimic să nu mai deranjeze sistemul.

P.S. Mişu Voicu declară senin către presă că e posibilă o derogare pentru Honorius Prigoană. Şi-atunci de ce să nu stau acasă în ziua votului? Mai ales dacă nici nu mai candidează Crin în colegiul meu, pe care îl câştigă oricând cu 70-80% şi fără să facă nimic, şi dacă Chiliman face totul ca să-i bage strâmbe.

Deci, la cum se prezintă situaţia şi la câtă indolenţă e pe USL, mă gândesc ca în decembrie să-mi pun piciorul în gips şi să se roage de mine cu urna mobilă.

ALIAŢII PD-L

Foto: ProTv

ŞI S-A INIŢIAT MIŞCAREA COPULARĂ. UDREA-BEBEBE-CTV-DDD

Cum spuneam, ciumeţii portocalii îşi pun peticele şi fac Mişcarea Copulară, deocamdată, cu PNG şi PRM, urmând ca după alegeri, să-şi asocieze şi PPDD, pentru că e mai profitabil (post)electoral ca tribalii lui Dan Diaconescu – faţă de care Vadim şi Becali par moderaţi! – să candideze separat şi să contribuie ulterior la marea coaliţie peticită contra USL, subminată prin pontaci spre victoria finală de sub 50 la sută.

Asta-i toată strategia portocalie, garnisită cu preconizate fraude electorale (mită plus furt pregătit prin sondaje). O strategie simplă şi fără nici o şansă de reuşită în sine, care nu putea stârni decât râsul, dar care le poate aduce tot mutanţilor portocalii râsul final, fiindcă îşi proiectează toate şansele pe mâna adversarului: aşa cum a câştigat mereu (regimul) Băsescu. PD-L nu (ar) putea reuşi decât împreună cu pontacii de la Cluj, urmaşi ai bocilor.

Începutul glorios a fost făcut azi când sacul Udrea şi-a găsit peticul Becali. Ciobanul declarase la Realitatea TV săptămâna trecută că ar vrea cu USL, dar fiindcă USL nu-l vrea, va merge cu PD-L. Nu pot lipsi fraţii Becali, ar fi păcat să se piardă.

Urmează PRM – aviz UDMR (superbă coaliţie! – e clar că portocaliii vizează debarasarea de unguri, care de aceea plusează la maximum şi joacă o strategie de ieşire – dar USL e în blocaj, urmat de picaj, de când cu genitalul discurs al lui Ponta).

Va urma asocierea cu Pavelescu, care este pentru PNŢCD şi (creştin-)democraţie ce este  „Prinţul” P(a)ulică pentru Regele Mihai şi monarhie.

Ce vor strategii sistemului?  Să jongleze postelectoral şi să aleagă varianta de coaliţie cu şansele cele mai mari de stabilitate şi soliditate – sau stabilitate solidă. De-aia a preluat Lăzăroiu momeala privind refacerea FSN şi a lansat-o propagandistic: are, din păcate, toate şansele de reuşită. Şi riscăm să asistăm la resuscitarea unui cadavru politic, spre un regim zombi: Noua Republică UUB (Udrea-Ungureanu- Băsescu). Domnia deplină, republican-dinastică, a IMPOSTURII instituţionalizate.

Mai multe despre combinaţiile prin care PD-L intenţionează să acţioneze, cu altă ocazie. Apropiată.

P.S. Mişcarea copulară are ca încununare a succesului reîntregirea familiei postcomuniste şi distrugerea ultimului partid istoric, în memoria ideologului Brucan, acea sărbătoare continuă a subsolului veşnic.

UPDATE: Becali declară telefonic la Realitatea TV că Udrea i-a spus numele „candidatului-surpriză” al PD-L pentru Primăria Capitalei, dar el a promis că îl ţine secret. Gigil a mai precizat că a pus condiţia pentru alianţa cu PD-L să nu fie în joc Toader Paleologu şi Cristian Preda – pe care i-a făcut de comandă live.

Despre Monica Macovei zice că e „Muma Pădurii”. Iar cei din vechea gardă a PD-L oare ce zic de faptul că Gigi Becali ştie de la Udrea – deci, de la Băsescu -, ceea ce ei nu ştiu? Începe dixtracţia!

Doamna Andronescu i-a pus o întrebare lui Gigi, care a scos porumbelul, anume că ştie că va câştiga Oprescu, dar pe el îl interesează consiliul general. 😆

Că socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. 😆

UPDATE 2. Lăzăroiu lansează o nouă petardă etnobotanică, pe care probabil că Băsescu o va detona în 5 minute, pe 7 martie, în Parlament, tema falsă cu demisia lui Băsescu cu un an înainte de alegeri, dacă USL îşi dă cu tesla şi acceptă modificarea Constituţiei spre Marea Adunare Naţională. 😆

E clar că Lăzăroiu  s-a mutat în Dămăroaia, unde-şi ţine şi cuiele. Chiar nu-l întreabă nimeni de sănătate privind deturnarea fondurilor europene de la Ministerul Muncii?

UPDATE 3. Toader Paleologu declară live la Realitatea TV că „deocamdată, Mişcarea Populară e doar un agregator de grupuscule” şi face mişto de Udrea et compania, deţinători ai „tablelor legii” : „Mă mai luminează Sever Voinescu, mă mai luminează una-alta”. 😆

N-AR FI MAI BINE SĂ-I EUTANASIEM PE UDREA ŞI FAMIGLIA?

Video de Gigi53boy

Comisia parlamentară pentru administraţie publică din Camera Deputaţilor a terminat toate treburile comunitare şi i-au mai rămas căţeii comunitari. Pe care au hotărât să-i omoare. Comisia e condusă de Sulfina Barbu, care o scaldă de aşa natură încât mă întreb dacă s-o trec sau nu în postura de catindată de succesuri pentru P.P. din PD-L – şi tocmai voiam să o laud că n-aş lua-o în calcul! Dar dacă ea conduce comisia şi tot ea se lamentează pentru decizia luată, dar în acelaşi timp parcă ar spune că n-avem soluţii cu căţeii, atunci, unde se încadrează? Serios, chiar dacă mă enervează când face pe proasta debitând textele din ovarele PR de la Modrogan, totuşi, nu-mi pot reprima o oareşicare simpatie pentru ea, tocmai fiindcă, oricât s-ar chinui să-i ascundă, are ceva şapte ani de-acasă şi deci mai mult bun simţ decât tot PD-L la un loc. Şi are şi materie cenuşie, oricât s-ar chinui să demonstreze contrariul. Şi a dovedit că poate vorbi şi cu vocale, ceea ce pentru suratele ei din PD-L e imposibil. OK, Sulfina, deci ori e albă, ori e neagră, ori vă opuneţi, ori vă trec pe primul loc la categoria P.P. Nu se poate să spuneţi că iubiţi animalele şi să giraţi o porcărie împotriva căţeilor, despre care ştiţi foarte bine că e vorba de corupţie. Alte avantaje şi parandărături portocalii. Cu preţul unor vieţi nevinovate. Hai, Sulfina, că poţi mai mult decât atât! În fond, eşti o femeie de treabă şi ai şi fetiţă, care altceva trebuie să înveţe despre mama ei decât că face parte dintr-o grupare de prostituate şi hoţi.

Oricum, între Sulfina Barbu şi Udrea e o diferenţă astronomică. Şi din punctul de vedere al inteligenţei, şi al decenţei. Sulfina chiar se îmbracă frumos. Şi de fiecare dată sugerează că prestează, nu că şi crede în ce debitează. Iar uneori, chiar spune ce crede. Cum a fost că Udrea ar fi trebuit să-şi dea demisia, fiindcă nu cadrează atitudinea de ţaţă sfidătoare a comisiei parlamentare Orban cu statutul de ministru. A zis-o. Şi nu uit. Şi bravo! Păcat numai că e şi ea îmbârligată în conflicte de interese împreună cu Silvian. Că aşa se au ei la mână, famiglia portocalie.

Bref, Udrea a zis că trebuie ucişi căţeii. A folosit termenul de eutanasiere într-un fariseism greţos. De fapt, totul e ca şi cu asfalturile: cârpim ca peste două-trei luni să cârpim din nou. Şi tot aşa: ucidem căţei, ca să tot ucidem. Fiindcă târfa nu doar că-i criminală şi n-are pic de sensibilitate faţă de vieţuitoare (ea se gândeşte numai la mâncare), ci e şi fără număr de lacomă când e vorba de putere şi avere. Ar face orice.

Ce vor, de fapt, nemernicii de la PD-L? Să ucidă barbar căţeii (cu bâte sau în cel mai fericit caz cu gloanţe) şi să fure banii de eutanasiere – 60 de euro de câine, faţă de 10 euro pentru sterilizare, cum a arătat Marius Marinescu, dovadă că fiecare om are ceva bun, deci şi Vadim, dragostea de animale, iar dacă PRM ar renunţa la urletele rasiste securistice şi s-ar transforma în partidul iubitorilor de animăluţe, ar deveni frecventabil.

Să ucizi căţeii înseamnă să-i laşi pe cei neprinşi să se înmmulţească în continuare ca să ai ce ucide. Asta-i ce vor ei. Să scoată bani şi din căţei. Şi mai sunt şi alte afaceri. Să lovească în medicina veterinară. În ONG-uri. Şi în tot ce mişcă.

 Modelul Chiliman e soluţia. Deparazitarea şi sterilizarea. Cazarea în centre de plasament spre adopţie. Şi chiar dacă, prin absurd, le-ar da drumul tuturor înapoi pe străzi după castrare, ei s-ar stinge în câţiva ani. Pentru că nu se mai înmulţesc. Iar alt amendament criminal la legea Marinescu prevede sterilizarea obligatorie a căţeilor metişi adoptaţi. Ceea ce înseamnă să se stingă o frumuseţe de minuni de căţei fără rasă, din care nici unul nu seamănă cu altul. De ce să-i impui omului care are maidanezi să nu crească pui de maidanezi? Cei mai frumoşi căţei din lume, tocmai pentru că sunt atât de diferiţi. Au, poate, mai multă personalitate şi mai mult devotament decât căţeii de rasă.

Sulfina zice că iubeşte animalele, dar că între un om şi un animal, alege omul.Probabil, cu condiţia să fie om. Caz în care nici nu cred că ar mai fi pusă în situaţia să aleagă.

Un căţel e infinit mai valoros decât Udrea. Deci, n-ar fi mai bine să fie eutanasiaţi cei care propun eutanasierea? Pentru ca de fapt să găsească o nouă sursă de înşelătorie şi foloase necuvenite.

Nu ştiu cum a fost mitingul de azi, n-am putut ajunge, dar propun să facem unul cu instrumentar de prins căţei. Şi să mergem să prindem guvernanţi. După care îi băgăm în cuşti şi le dăm hrană şi apă din ceea ce i-au tăiat ei primarului Oprescu la capitală. Şi pe urmă le trimitem hingherii.

ROBERT NEGOIŢĂ ARE ÎNCĂ DE ALES: DEMISIA SAU DEMISIA

Foto: Antena 3

Din nou se anunţă „stenograme”, fără ca presa să se întrebe despre sursă, cauză, motiv, moment, scop. E vorba de un şantaj din zona ANAF asupra unui deputat din opoziţie, ca să cotizeze la PD-L, mai precis, la campania prezidenţială a lui Băsescu.

În cauză e deputatul PSD Robert Negoiţă, care a mai fost eroul de mahala al unor transcrieri de convorbiri telefonice cu un peşte livrându-i „marfă” prin hoteluri.

Junele are bani mulţi, deci e un cotizant temeinic al partidului, probabil de-asta nici nu şi-a dat demisia „de onoare” – dar de unde? – şi nici PSD nu i-a cerut să plece. 

Victor Ponta a adoptat politica struţului chiar şi după gafa? monumentală a alianţei încheiate între PSD Ilfov şi PRM. Pact urmat de urlete la adresa UDMR, spre satisfacţia regimului Băsescu. Trebuie să fii ori făcut grămadă, ori şantajabil ca să faci aşa ceva. Robert Negoiţă a făcut un mare serviciu PD-L.

Iar azi, în plin scandal Blejnar-invulnerabil-ţintă unică şi ultimă, împricinatul iese şi declară că a fost şantajat „din partea” ANAF să dea 500 de mii de euro, ca să nu suporte consecinţe fiscale maximale.

Într-adevăr, Robert Negoiţă a fost controlat şi i s-a pus sechestru pe bunuri. De ce a tăcut până acum? El nu era nici pe departe în situaţia de fragilitate în care se găsea Diana Severin, demisionară din funcţia de şefă de vamă la Ploieşti, care, totuşi, a făcut o mulţime de sesizări oficiale şi neoficiale, iar de vorbit public, e normal că a vorbit abia acum, pentru propria-i protecţie şi pentru eficienţa declaraţiilor.

Robert Negoiţă, în schimb, în calitate de parlamentar, ar fi trebuit să facă imediat o declaraţie publică, în Parlament şi într-o conferinţă de presă extraordinară, şi o sesizare judiciară. Avea dreptul să ceară anchetă parlamentară. Era campanie electorală prezidenţială, i-ar fi picat greu lui Băsescu. Şi chiar dacă n-ar fi fost, era obligat să onoreze demnitatea de demnitar şi să nu respecte omerta. Dacă a tăcut, înseamnă că se ştia şantajabil. Cel puţin cu promiscuitatea sexuală. Că poate o fi într-adevăr de mare succes în afaceri, reuşite exclusiv pe căi cinstite.

Dacă nu a notificat conducerea PSD cu privire la şantajul la care era supus, în condiţiile în care i se cerea să plătească o jumătate de milion de euro pentru Băsescu, iar o dezvăluire în acest sens l-ar fi favorizat pe Geoană, înseamnă că şi-a înşelat partidul, a tăinuit o nelegiuire majoră de campanie electorală  a adversarului şi ar merita exclus. Dacă a notificat partidul, înseamnă că PSD e complice la tăinuire.

Oricum, Robert Negoiţă e în situaţia de a-şi da demisia. Chiar dacă nu i-o ia nimeni. Demisia e un act unilateral, iar ultimul lucru de care are nevoie acum USL e un scandal care să comute atenţia asupra opoziţiei. PSD trebuie să se delimiteze.

P.S. Şi-aşa USL se laudă că n-are voturi suficiente pentru moţiunea de cenzură, aşa că unul în minus – care oricum nu-i garantat în plus – nu mai contează.

PROFANARE. SPIRITUL PRIMAR AGRESIV A LOVIT LA ŢEBEA

Video de AlexanderXVI

Avram Iancu e, poate, cel mai pur erou pe care îl avem. Ceea ce s-a întâmplat azi, la Ţebea, e o ruşine naţională. Ca o profanare a mormântului celui comemorat cu fluierături, huiduieli, manifestări viscerale ale spiritului primar agresiv, vorba lui Marin Preda.

Blestematul politicianism, sinistra campanie electorală anticipată au tulburat până la grotesc un moment menit să fie de reculegere şi unitate naţională.

O turmă de primitivi, veniţi să-şi susţină liderul instinctelor gregare, C.V.Tudor, i-au huiduit pe ceilalţi şi l-au aclamat pe măscărici. Care şi-a tunat discursul patriotard mai bine de o jumătate de oră. Şi, ca şi cum mascarada n-ar fi fost de ajuns, a mai aterizat şi ciobanul Becali, drept în mijlocul adunării, cu elicopterul. Ca să fie aplaudat.

Inspirată decizia lui Crin Antonescu de a nu participa la manifestări organizate pe bani publici, deşi aici era vorba de o comemorare sfântă, la care oricine e liber să participe cu deferenţă. L-am văzut pe Radu Sârbu, trist, aducând un omagiu discret şi retrăgându-se rapid, cu mica delegaţie PNŢCD,  înainte ca totul să degenereze. Turma PRM tropăia a muget.

O asemenea comemorare la un popor normal se desfăşoară discret, ca şi patriotismul autentic, pe care-l ai în tine aşa cum bate inima. Iar sărbătoarea se petrece cu bucurie, nu cu nebunie clinică.

Preşedintele Băsescu vine doar la petrecere, evitând impactul, pe care l-a luat în plin Mircea Geoană. Toată mascarada a fost ca să-l potenţeze pe Vadim. Şi să beneficieze Băsescu de voturile lui în turul al doilea, prin limbajul geamăn pe care l-a adoptat în acest scop, ori chiar să-l propulseze în finală. Şi pentru tot mărunţişul ăsta electoral, s-a profanat o comemorare. S-a fluierat în curtea bisericii. În cimitir. Printre morminte.

Avram Iancu a murit nebun de tristeţe. Dacă învia azi, se ducea la fel. Şi repede.

NESUPUNERE CIVICĂ FAŢĂ DE LEGEA POLIŢIEI POLITICE

Legea poliţiei politice, despre care se discută intens în ultimele zile a fost adoptată lejer, în câteva minute, fără opoziţie şi doar cu o singură abţinere, în şedinţa din 4 noiembrie 2008 a Camerei Deputaţilor, după cum se poate constata din stenograma şedinţei. Legea a fost promulgată fără probleme de preşedintele Băsescu.

 

Jurnaliştii acreditaţi n-au sesizat nici ei, la vremea respectivă, gravitatea acelui proiect de lege mai înainte de a fi adoptat sau măcar după adoptarea lui, preocupaţi, probabil, de dispute între politicieni şi de priorităţile electorale. Şi marii noştri intelectuali, şi asociaţiile pentru drepturile omului au tăcut.

 

Acum, toată lumea face caz, pentru că au trecut cele 60 de zile prevăzute pentru intrarea legii în vigoare. Mircea Geoană dă asigurări că legea e doar o măsură anti-tero – poate la tine-acasă, prostănacule! – şi că prin ea doar ne racordăm măsurilor europene. Asemenea măsuri tipice unui stat totalitar îndreptăţesc avertismentul lui Vladimir Bukovski, conform căruia Uniunea Europeană este o nouă Uniune Sovietică.

 

Reprezentanţii partidelor au votat într-o veselie o lege scandaloasă, care violează drepturile cetăţeneşti şi drepturile omului. Una din cele mai anti-liberale legi posibile şi care a fost adoptată sub patronajul unui liberal, devenit, după alegeri, purtător de cuvânt al PNL. Nu l-am auzit pe Bogdan Olteanu încercând să-şi scuze partidul pentru pasivitatea, chiar complicitatea impardonabilă la o asemenea lege împotriva drepturilor omului. Nu l-am auzit nici pe Crin Antonescu dând explicaţii, în calitate de fost lider al grupului parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor.

 

Dacă la celelalte partide – PSD, PD-L, PRM – aprobarea legii este explicabilă, pentru că provin din vechile structuri securisto- comuniste, PNL şi UDMR nu au nici o scuză. Mai ales că oroarea legislativă este şi iniţiativă a Guvernului. Iar consilierii ageri fie n-au sesizat, pentru că au avut alte preocupări, fie nu i-au semnalat premierului Tăriceanu. Altădată s-a opus unor directive ale UE, mult mai puţin aberante decât cea în cauză. Oricum, din punctul de vedere al atitudinii faţă de legea poliţiei politice, Băsescu şi Tăriceanu au avut o poziţie de siamezi. Poziţia ghiocelul faţă de o dispoziţie imbecilă a Comisiei Europene, mai precis, Directiva 2006/24/CE, la care face referire legea.

  

 

Ceea ce e fabulos este modul în care Varujan Pambuccian – care a militat pentru adoptarea legii, după cum se poate constata din stenograma la care am făcut trimitere mai sus – justifică adoptarea legii. Anume, dă vina pe Comisia Europeană, afirmă că directiva, impusă sub ameninţarea steguleţului roşu, e idioată şi zice că legea a fost adoptată de formă şi astfel formulată încât să fie ineficientă! Un tip foarte inteligent şi specialist IT, cu experienţă de parlamentar, se pretează la asemenea atitudine de elev care fentează profa ca să ia notă de trecere! Dar el cel puţin a catadicsit să răspundă, să-şi asume riscurile sincerităţii, în schimb, Bogdan Olteanu, care a prezidat aplicarea rapidă a legii şi care umplea până ieri ecranele televiziunilor s-a făcut nevăzut. La fel şi Ilie Sârbu, care a expediat-o la Senat. Iar de la PD-L, ex-gunoierii Cezar Preda şi Silviu Prigoană apără legea cu frenezie.

 

Nu ştiu ce mai poate face acum PNL, nu ştiu dacă mai poate sesiza Curtea Constituţională din momentul în care legea a intrat în vigoare, nu mă interesează că liberalii vor fi puşi în situaţia să recunoscă public faptul că au fost nişte iresponsabili când au putut accepta asemenea oroare. Ştiu doar că dacă mai au vreodată pretenţia la votul meu şi al celorlalţi care i-au votat, în primul rând, ca o garanţie a apărării drepturilor noastre individuale inalienabile, liberalii trebuie să iasă public şi să denunţe legea, să o conteste, să ceară abrogarea ei şi – la limită – chiar nesupunere civică. Pentru că atunci când statul îşi bagă nasul în viaţa mea personală şi,  din garant al drepturilor şi libertăţilor mele, (re)devine violator al lor, îl împuşc în legitimă apărare. În ambele picioare.

 

Şi cred că liderul liberal îndreptăţit să devină purtătorul nostru de cuvânt, al celor care contestă şi cer abrogarea legii poliţiei politice, este deputatul Ludovic Orban. Are chiar datoria să o facă, pentru că este, aşa cum m-a asigurat când l-am votat, deputatul meu, la dispoziţia mea. Deci aştept ca Ludovic Orban să mă reprezinte şi să facă toate demersurile posibile pentru ca legea poliţiei politice să fie abrogată. Sau amendată şi transformată într-o lege a apărării noastre de terorism. Inclusiv de terorismul de stat. Iar Legea 298/2008 este o formă de terorism de stat.

 

Simptomatic, Procurorului General, (tembe)Laura Codruţa Kovesi, legea poliţiei politice i se pare insuficientă, susţine că „îngrădeşte nepermis accesul anchetatorilor la date”, ar vrea ca toate datele private ale oamenilor să fie mereu la dispoziţia Parchetului, ca organ al statului represiv. Era visul Monicuţei Macovei care, de altfel, a iniţiat proiectul de dragul susţinerii europene frattine, proiect respins iniţial şi aprobat pe ultima sută de metri a legislaturii parlamentare înainte de alegeri.

 

Oroarea represivă trebuie înlăturată. Precizez că m-am referit la Ludovic Orban pentru că este deputatul meu, care are datoria să mă reprezinte şi are, în plus, avantajul că nu a fost parlamentar când s-a votat legea poliţiei politice. În rest, ridiculizez anticipat orice tentativă de a face legătura între propunerea mea şi  competiţia pentru preşedinţia PNL. Mai precizez că îl consider pe Călin Tăriceanu de departe cel mai prezidenţiabil şi cel mai în măsură să conducă PNL în continuare. Sper că e suficient de clar. Intervenţia actuală priveşte drepturile mele de cetăţean şi de om liber. Nu admit sub nici o formă să-mi controleze cineva viaţa şi intimitatea. Şi dacă Ludovic Orban  mă va reprezenta şi îmi va apăra drepturile, îl voi vota şi la viitoarele alegeri. Dacă nu, nu. Valabil şi pentru Crin Antonescu.

VADIM TUDOR FACE SPUME LA REALITATEA. DECESUL PRM

Foto: Mediafax

Curtea Constituţională a respins, azi, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de PRM faţă de Ordonanţa Guvernului privind trasarea colegiilor electorale.

A căzut, astfel, ultimul obstacol în calea susţinerii alegerilor la termen şi în sistem (cvasi)uninominal. PRM a făcut totul pentru a încerca să amâne alegerile şi să determine revenirea la sistemul pe liste.

Aliatul PD-L a suferit, astfel, o lovitură letală. Astăzi putem anticipa decesul PRM, care nu are nici o şansă să intre în Parlament.

Şi astfel, Măscăriciul de serviciu va rămâne pe dinafară. După ce a servit atâta vreme patria şi pe toţi preşedinţii republicii noastre, după care i-a bălăcărit – în afară de Ceauşescu, după care din nou i-a servit.

Acum îl linge pe Băsescu după ce l-a scuipat. Jucându-şi perfect rolul de element de contrast în Parlament, la condamnarea comunismului, ca să păcălească fraierii, mai ales pe „colegii mei intelectualii”, strâns uniţi în jurul conducătorului iubit şi în pericol să fie debarcat de cei 322 de tâlhari naţionali, reprezentanţi ai odioaselor grupuri de interese oneroase, împotriva cărora s-a ridicat cavalerul cauzei nepătate, Băse I al României.

Că C.V. Tudor îşi face meseria spurcată nu-i de mirare. Că îi stropeşte pe alţii cu noroi, nu-i nimic nou – culmea tupeului, să-l facă pe Ion Cristoiu turnător (care mă enervează uneori îngrozitor, cum a fost aseară când a vituperat împotriva dreptului de posesie a proprietăţii private, în ideea că poate se întoarce comunismul, dar asta-i altă poveste). După ce el, V.C.Tudor, a servit Securitatea cu zelul cel mai greţos posibil, revista „Săptămâna” fiind chiar oficina Securităţii! Acolo a fost maculată istoria ţării, a fost calomniat exilul românesc şi au fost batjocoriţi oamenii cinstiţi, care nu mâncau necomestibil ca slujitorii regimului comunist.

Revista „România Mare” a continuat „Săptămâna”. Vadim Tudor şi-a bătut joc de oameni, fără să suporte vreodată consecinţele. Înconjurat de toate rebuturile aparatului represiv. Şi nu-i întâmplător faptul că fiţuica abjectă şi partidul extremist au apărut chiar în timpul mineriadei din iunie 1990, chiar pe 16 iunie, în timp ce „România liberă” era interzisă, la cererea „minerilor” – pentru ca, ulterior, cel care a formulat cererea în numele lor, ing. Cămărăşescu, să recunoască public că e ofiţer de Securitate.

Deci, toate astea nu mai surprind. Nu surprinde nici – dar e revoltător – faptul că Realitatea TV îi găzduieşte spaţii ample, de ore în şir, lui Vadim Tudor, de când cu pactul PD-L-PRM, în legătură cu care preşedintele Băsescu a declarat la TVR că s-a simţit „umilit”, dar n-a protestat împotriva susţinerii pe care i-o acordă Vadim Tudor. Care face, la propriu, spume pentru Băse la Realitatea TV. PRM piere pe propria-i limbă.

Intolerabil – dar fără reacţie publică, până acum – e faptul că, azi, Vadim Tudor a tunat şi a fulgerat aproape o oră, pe marginea durerii minerilor de la Petrila, evocând, cu tupeu nemărginit, sfârşitul anului 1999 şi glorificându-se pentru atitudinea de atunci, pretins pacifistă, când în realitate a incitat, în plin Parlament, la lovitură de stat, făcând apologia infracţiunii, adică a acţiunii paramilitare a minerilor şi chemându-i în Capitală ca să dea jos Guvernul şi Preşedintele.

Preşedintele Constantinescu a fost pe punctul să declare stare de necesitate, dar datorită unor profesionişti – nu în ultimul rând, a celor din SRI, a rezolvat criza şi a stopat răscoala unor mineri manipulaţi demenţial de deşeurile vechilor structuri, disperate de perspectiva aderării la NATO. Preşedintele Constantinescu a greşit atunci că nu a acceptat ca C.V. Tudor să fie arestat, iar partidul lui, interzis pentru subminarea puterii de stat şi alte infracţiuni criminale la adresa statului de drept.

Mai mult, Emil Constantinescu nu a intrat în cursa pentru un nou mandat prezidenţial, favorizând situaţia scandaloasă a unei finale Iliescu-Vadim Tudor.

Ar mai fi de zis câte ceva. Nu mai zic acum decât că sper să se pună capăt, odată pentru totdeauna, carierei politice a acestui personaj incalificabil, care va rămâne, oricum, cu fiţuica lui abjectă, pentru că se vor găsi în continuare fosile securiste să-l sponsorizeze. Iar cei calomniaţi vor greşi, probabil, în continuare, refuzând apelul la justiţie contra calomniatorului de serviciu. Personal, regret că am renunţat la continuarea acţiunii judiciare pe care am iniţiat-o în 1996, în solidar cu alte persoane ale căror nume fuseseră publicate pe o listă a „trădării de ţară” în „România Mare”.

Mai adaug şi că mi-a fost foarte ruşine pentru faptul că, după ce, ani în şir, scrisese lucruri de-o mizerie inimaginabilă despre mine şi mama mea în „România Mare”, anul trecut, în mai multe rânduri, inclusiv la o conferinţă de presă, Vadim Tudor m-a lăudat. De ce credeţi? Pentru „curajul de a spune lucrurilor pe nume la adresa lui Băsescu”. Aliatul lui de azi. Care ar fi cazul să se delimiteze. Măcar din pragmatism, adică fiind conştient că suporterul lui înspumat e loser, neavând cum să mai intre în Parlament. Datorită votului uninominal pentru care chiar preşedintele Băsescu a militat. După ce l-a blamat. Dar asta-i altă poveste. Măcar de-ar ţine de mintea de pe urmă.

MONICA LEWINSKY, CLINTON, BĂSE ŞI LOVITURA DE STAT

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia PRM împotriva Ordonanţei Guvernului privind trasarea colegiilor electorale. O formă mascată prin care partidul lui Vadim Tudor, aliatul PD-L,  contestase sistemul uninominal, pentru a încerca amânarea alegerilor şi revenirea la sistemul pe liste.

Cu o zi înainte ca Tribunalul Municipiului Bucureşti să judece contestaţia, preşedintele Traian Băsescu a considerat-o îndreptăţită şi a declarat în direct la TVR că în cazul în care Justiţia dă dreptate Guvernului, îşi va concedia toţi consilierii juridici.

PRESIDENT WILLIAM JEFFERSON (BILL) CLINTON: „Indeed, I did have a relationship with Miss Lewinsky that was not appropriate. In fact, it was wrong…. I know that my public comments and my silence about this matter gave a false impression. I misled people, including even my wife. I deeply regret that.”

Ulterior, s-a spus că aşteaptă decizia ultimei instanţe. Instanţa supremă s-a pronunţat. Îşi va concedia preşedintele Băsescu consilierii juridici sau va uita în 5 minute? De fapt, săptămâna trecută, la „Naşul” s-a felicitat că nu a demisionat după suspendare, fiindcă ar fi urmat „o lovitură de stat”.

De unde rezultă că şi Senatul SUA a încercat o lovitură de stat când l-a incriminat pe preşedintele Bill Clinton pentru minciuna cu Monica.

MINERIADA PROSTĂNACILOR PENTRU PRĂBUŞIREA ŢĂRII

Foto: www.mai.gov.ro

Guvernatorul Mugur Isărescu a avertizat foarte clar, azi, după întâlnirea cu premierul Călin Tăriceanu, că majorările salariale după precedentul celor din Educaţie ar constitui o iresponsabilitate generatoare de spirală inflaţionistă, cu toate consecinţele dezastruoase. Mugur Isărescu a arătat şi că „ar fi păcat” să se deturneze trendul ascendent al economiei, să se ruineze roadele dinamicii acestei creşteri economice de zece ani (prima înregistrată – mică, dar sănătoasă – fiind când guvernatorul BNR era premier). Pericolul este ca economia şi odată cu ea, România să regreseze şi să intre din nou în poziţia retard. În care au lăsat-o guvernanţii PDSR, actualii PSD.

Iresponsabilitatea este inimaginabilă. La iniţiativa PSD şi PD-L, Parlamentul a votat în unanimitate majorarea salariilor profesorilor cu 50 de procente, parlamentarii liberali au votat şi ei ca papagalii, după care au luat poziţia Postelnicu post-Ceauşescu. Dar cel puţin au recunoscut ce tâmpenie au făcut, atunci când premierul Tăriceanu a dat cu ei de pământ, ca şi cu propriu-i ministru Adomniţiei (simpaticul pe care ar trebui să-l trimită într-o prelungită lună de miere), şi cu întreaga clasă politică uluitor de inconştientă în populismul ei electoral fără orizont. I-aş reproşa şi premierului că nu şi-a instruit parlamentarii PNL, dacă în acea perioadă nu ar fi fost plecat la Bruxelles, la întâlnirea cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, solicitată de şeful Executivului român, pentru a stabili condiţii cât mai bune de redresare a situaţiei din Agricultură şi alte aspecte favorabile ţării noastre.

Şi când s-a întors în ţară – deşi nu lipsise decât o zi – a găsit cea mai iresponsabilă mascaradă, de la tentativa de mineriadă din 1999 încoace. Preşedintele ţării a anunţat, cu seninătate, că va promulga legea. O lege iniţiată de opoziţie pentru mită electorală şi totodată, pentru premeditarea unei mişcări de revendicări în lanţ care să pună în dificultate Guvernul şi să scadă cât mai mult procentele electorale ale PNL. PSD şi PD-L au iniţiat o mişcare iresponsabilă pe care, ca de obicei în astfel de situaţii, nu o mai pot controla. Şi nici nu vor. Eu nu vor decât să arunce oprobriul electoral asupra Guvernului liberal, demonstrând că nu sunt altceva decât nişte politicieni de doi lei. Rectific: de două parale. Şi Boc şi Geoană. În loc să-şi îndemne partidele să recunoască prostia, aşa cum a făcut Tăriceanu cu PNL, ei persistă în eroare şi blamează Guvernul, cerându-i demisia. De fapt, asta e ideea. Alegerile – pentru care opoziţia nu este pregătită – să fie amânate şi organizate de opoziţie, id est PSD plus PD-L.

Era previzibil că votul pentru profesori avea să genereze revendicări incontrolabile. Sindicatele funcţionarilor publici au anunţat, imediat, grevă generală fără parcurgerea etapelor preliminare, solicitând, ostentativ, 50 de procente plus unu. Grefierii s-au enervat şi ei. Chiar medicii, printr-un lider de asociaţie profesională, au avertizat că ar putea intra şi ei în grevă, deşi în cazul lor este ilegală.

Iar ornamentul pe coliva economiei naţionale se pregătesc să-l pună înşişi liderii celor patru mari confederaţii sindicale, care au anunţat proteste masive de stradă, pentru susţinerea revendicărilor salariale. Şi încălcându-şi propriul angajament cu Guvernul, protocolul din vară privind majorarea în etape a salariului minim pe economie, în aşa fel încât el să ajungă la jumătate din salariul mediu până în 2014, protocol pe care toţi liderii sindicali semnatari l-au salutat ca fiind „strategic”, deci istoric, fiind aplicabil necondiţionat, indiferent cine s-ar afla la guvernare. Atunci, atât guvernanţii, cât şi sindicaliştii au dovedit responsabilitate, pornind de la premisa majoră a sustenabilităţii economice, prin creşterea nivelului de viaţă în raport cu creşterea economică şi nu artificial, prin sufocarea populistă a creşterii economice.

Şcolăreşte, aşa cum face şi clasa politică, liderii sindicali ar putea argumenta că Parlamentul a încălcat primul protocolul Guvern-Sindicate. Şi pentru asta, evident, trebuie să plătească Guvernul. Ca şi cum nu ar plăti, de fapt, nu peste mult timp, toată ţara, dacă această incompensurabilă demenţă electorală nu ar înceta. Premierul Tăriceanu a sesizat Curtea Constituţională pentru neconstituţionalitatea (caracterul discriminatoriu al) Legii privind majorarea salariilor profesorilor. Totodată, el i-a trimis preşedintelui Băsescu o expunere a situaţiei, în vederea nepromulgării legii. În România, avantajul sau dezavantajul este că iniţiativele se sting la fel de repede şi de brusc pe cât s-au şi aprins. Căderea legii iresponsabile poate însemna moartea subită (ca în fotbal) a mişcării de revendicări salariale catastrofale şi golul de aur dat de Guvern, Parlamentului iresponsabil. Ceea ce l-ar avantaja şi pe preşedintele Băsescu, pentru că ar fi derobat de responsabilitatea unei decizii privind o promulgare.

Întrebarea este ce urmăreşte şi pe ce lume este preşedintele ţării. Pare la fel de inconştient ca şi clasa politică parlamentară pe care a tot blamat-o, pentru că, în timp ce ţara arde pe tema tsunami-ului salarial inflaţionist, preşedintele Băsescu se piaptănă atacând-o pe preşedinta CSM, Lidia Bărbulescu, pe care o blamează pentru nefuncţionarea Agenţiei Naţionale pentru Integritate, cu toate că persoana blamată nu exprimase decât opinia că publicarea unor date cu caracter personal este neconstituţională. Dar şeful statului relansează retorica deja compromistă a anticorupţiei, dovedindu-se paralel cu imperativele momentului. Integritatea mentală a politicienilor este problema, într-un moment electoral în care te întrebi în ce proporţie prostia şi nebunia stau la baza stării de fapt actuale.

Dacă preşedintele Băsescu demonstrează responsabilitate, îl citează pe Mugur Isărescu şi face apel la raţiune. Dacă urmăreşte, însă, doar scopuri electorale de moment, indiferent ce consecinţe pot avea ele pe termen mediu, chiar scurt, preşedintele Băsescu fie tace sau vorbeşte despre cu totul altceva, fie chiar incită la zaveră, atacând Guvernul. Ar însemna că urmăreşte căderea Guvernului Tăriceanu fie şi în ultimul ceas, amânarea alegerilor şi organizarea lor sub tutela Cotrocenilor, printr-un Guvern de paie, girat de coaliţia PSD-PD-L. Este ceea ce vizează opoziţia: erodarea dramatică, pe ultima sută de metri, a imaginii Guvernului liberal şi substituirea lui pentru organizarea alegerilor. Să fie preşedintele Băsescu la fel de iresponsabil ca Mircea Geoană şi Emil Boc?

În cazul în care Curtea Constituţională – pe umerii căreia atârnă chiar soarta economică a ţării pe următorii 10-20 de ani – decide că legea majorării iresponsabile a salariilor profesorilor este constituţională, Guvernul liberal va trebui să plece. Dacă premierul Tăriceanu ar fi la fel de iresponsabil ca şi restul clasei politice, ar trebui să demisioneze de pe acum şi să-l lase pe cosmonautul Geoană să facă majorările astronomice de salarii şi să suporte, tot el, strâns unit cu Boc, consecinţele post-electorale. Partea proastă e că tot populaţia le-ar suporta. Dar cât de tâmpiţi îi cred politicienii pe alegători! Iar unii chiar sunt.

PARLAMENTARII ŞI-AU MAJORAT PENSIILE ŞI AVANTAJELE

 

Foto: România liberă

Birourile reunite ale Senatului şi Camerei Deputaţilor au votat în unanimitate majorarea pensiilor parlamentarilor cu până la 2,000 lei, precum şi alte facilităţi pentru familiile lor, relatează Ev.Z. Decizia este semnată de parlamentarii PSD, Doru Ioan Tărăcilă şi Eugen Nicolicea.

„Mişcarea a fost una simplă. În loc să treacă prin plen un proiect legistativ care să modifice reglementările actuale, parlamentarii au adoptat o hotărâre prin care au schimbat normele de aplicare a legii în vigoare.

Ziariştii de la Evenimentul Zilei au făcut şi câteva calcule de majorări de pensii:

Nicolae Văcăroiu: de la 5.230 de lei, la 7.644 de lei

Bogdan Olteanu: de la 3.139 de lei, la 4.586 de lei

Corneliu Vadim Tudor şi Doru Ioan Tărăcilă: de la 5.232 de lei, la 6.497 de lei

Teodor Meleşcanu: de la 4.185 de lei, la 5.197

Vasile Blaga: de la 5.232, la 5.595.

De aceleaşi avantaje se va bucura, de altfel, orice parlamentar care a fost măcar secretar de comisie sau lider de grup o lună. Profitul este, însă, mult mai mare pentru cei 135 cu funcţii”, relatează Antena 3.

Pentru că a ajuns la Parlament după discursul preşedintelui Băsescu din 24 septembrie, preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, nu a participat la vot şi a declarat, pentru Mediafax, că hotărârea a fost introdusă peste ordinea de zi aprobată de el şi că ar fi votat împotrivă.

„Nu a fost o hotărâre secretă şi nici nelegală”, a declarat, în schimb, Norica Nicolai pentru Jurnalul de la ora 12 al Antenei 3.

Ce-ar mai fi de zis?