Foto via dcnews
Viviane Reding a zis că vrea „Statele Unite ale Europei”, ca să se sature statele de revendicat interesele naţionale.
Aceeaşi idioată a zis că e preocupată de situaţia justiţiei şi a statului de drept din România.
Şi ar trebui să fie. Dar nu aşa cum a stabilit cu Monica Macovei la vodkă. Ci aşa cum e realitatea, adică halul de mafie a famigliei prezidenţiale, protejată de sistemul judiciar mafiot.
Pe cine-au întrebat ministrul Justiţiei şi preşedintele CSM, plătiţi din bani publici, când au răspuns ca nişte slugi în patru labe la convocarea pe care le-a făcut-o Ambasada SUA? Adrian Bordea, cică: „ni s-a solicitat intempestiv o întrevedere la Ambasada SUA” şi „discuţia s-a purtat pe câteva minute, nu au fost decât trasate cred că punctele care vor constitui baza de discuţii mai ample în viitoarea întâlnire”. 😯 👿 Aş jigni boul. Grav de tot.
Ce-ar fi fost dacă ministrul de Externe al României convoca ataşatul american – că nu s-au învrednicit de mai bine de un an să trimită un nou ambasador – să-l întrebe dacă oficialii statului român au fost spionaţi ca şi ceilalţi demnitari europeni şi dacă da, pa?!
În ce-l priveşte pe naşul Cristi Maior ot SRI, el a făcut cea mai penibilă declaraţie posibilă când a băgat capul ca struţul declarând că „nu a existat acord cu NSA pentru ascultarea demnitarilor din România”. 😆 😯 👿 Declaraţia pentru imbecili a comis-o cu luni în urmă şi n-a avut nici un ecou, fiindcă ăsta-i nivelul la care nevolnicii au adus statul român. Dacă o asemenea declaraţie ar fi fost făcută, prin absurd, de către şeful principalului serviciu de informaţii , de exemplu, al Germaniei, nu doar că zbura, ci era arestat. Imediat.
Deci, impotenţilor care ar trebui să asiguraţi securitatea României şi să-i serviţi interesele, demisia! Ieri.
Au fost suficiente câteva secunde pentru ca subsecretara de stat Nuland să-l pună la punct pe Băsescu. A fost o execuţie sumară, glacială, ca de la slugă de stăpân la sclav. Pentru ca sclavul să priceapă că pe măsură ce se umileşte mai mult, mai mult e umilit. Chiar de o subalternă a stăpânului. O lecţie care nu-i mai era necesară, a primit prea multe şi nu i-a păsat. Pentru că de fapt, Băsescu e cel mai laş şi umil individ. Repet, fără Sistem n-ar fi nimic. De fapt, ar fi ceva: un număr de penitenciar în regim psihiatric.
Băsescu s-a umilit în modul cel mai înjositor ori de câte ori a avut interesul să prostească pe cineva, după care s-a răzbunat pentru mărinimia sau prostia persoanelor care i-au permis să se folosească de promisiuni mincinoase ca să-şi atingă interesul. Doar că aşa ceva nu ţine cu (stăpânii) SUA. Nuland i-a tăiat, din start, nasul familiarismelor. Deşi trebuia să fie viceversa. 👿
Băsescu s-a declarat onorat de vizita unei subalterne a omologului lui care îl tratează cu partea dorsală. La fel l-a tratat şi sub-subalterna omologului. În engleza-i stâlcită, pocitania a comis o gafă pentru care Nuland l-a lipit de pereţi. Cică: trebuie să fiţi obosită după călătorie. 😯 Nici n-a terminat bine gafa, că şerpoaica l-a şi injectat: Sunt plătită ca să nu fiu obosită, la fel şi dv. 😆 Schema pentru întârziaţi: băi lăbuţă, vezi cum te porţi, nu-mi faci tu mie avansuri, că te bag sub masă la Alcoolicii Anonimi!
Băsescu a făcut sluj crezând că o drege, adică a zis că vor discuta „problemele”. În sensul că e gata să facă delaţiunile. La care ea: important e parteneriatul stetelor noastre. Jucătorul la cacealma s-a umplut de ridicol: sper ca micile neînţelegeri să nu afecteze relaţia. Iar ea: se împlinesc 10 ani de la aderarea României la NATO. 😆 Serios dacă nu mi-ar plăcea să-i fie anchetatoare, când îi sună ceasul.
Şi atât de mândru e de prosternarea lui încât şi-a postat umilirea pe un site al fanilor lui şi pe facebook! Şi chiar n-ar avea nici o importanţă, dacă, oficial, el n-ar fi, pentru SUA, preşedintele României. Iar când preşedintele României e umilit în asemenea hal de o slujnicuţă a administraţiei americane, e umilită, de fapt România. Şi fără absolut nici un drept.
Pe vremea preşedintelui Constantinescu, coropişniţa-asta subalterna Numan n-ar fi fost admisă nici în escorta domesticilor, necum să deschidă gura în faţa lui. Nici măcar ca să-i facă o plăcere aducătoare de herpes.
În România au venit postdecembrist doi preşedinţi ai SUA, care au onorat ţara noastră: în ordine cronologică şi invers ca importanţă, Bill Clinton şi George W.Bush. Acum am ajuns ca o subsecretară de stat să fie primită cu covorul roşu la Cotroceni şi să-l facă de comandă pe primitor.
În rest, rămâne cum am stabilit în postarea anterioară: trebuie să ai un tupeu colosal şi o nesimţire pe măsură ca să dai lecţii cu privire la statul de drept când reprezinţi Sistemul Big Brother. Şi s-a lăudat că „a primit asigurări de la Guvernul României”. Asigurările normale nu puteau fi decât acelea că după ce pică Băsescu, România va face chiar absolut totul pentru ca să redevină independentă justiţia pe care puşcăriabilul de la Cotroceni a prostituat-o ca în stalinism.
Bine a făcut Ponta că nu s-a coborât ca premier al României să aibă o întrevedere cu o subalternă a omologului american. Care e şi prim-ministru. Ministrul de Externe a fost, însă, prea mult pentru ea. Era suficient un subsecretar de stat.
Vă amintiţi cum tuna Băsea despre Necolaiciuc şi ce mai ameninţări profera în legătură cu ex-trădarea lui? După, s-a întâmplat că a fost eliberat, şi-a administrat averea şi acum a fost achitat. Că doar nu era s-o tragă după el pe Anca Boagiu!
Precedentul anunţă graţierea lui Nicolae Popa şi Omar Hayssam.
Completul de cinci executanţi de la Înalta Curte (înaltă, până la copita guvernatoare) a anulat sentinţa de fond, care îi achita pe Adrian şi Dana Năstase, în grosolănia judiciară „Zambaccian”. Şi i-a mai dat un an.
Era previzibil că Adrian Năstase va fi trimis înapoi la închisoare, din moment ce instanţa a rămas în pronunţare până azi, de Bobotează. Ca să fie bâlciul judiciar într-o zi de mare sărbătoare creştină, Botezul Domnului. Şi în pragul altei sărbători uriaşe, cea a Sfântului Ioan Botezătorul. O vindicaţie meschină.
Meschinărie cu atât mai greţoasă cu cât a fost condamnată şi Dana Năstase, la trei ani cu suspendare, în sensul că executabili în libertate supravegheată. Şi evident, pentru amândoi, interzicerea drepturilor civile pentru câţiva ani. Cineva nu uită că Dana Năstase şi fiii ei au fost printre cei mai matinali votanţi la referendumul pentru demiterea Smintitului.
Şi pentru că pe Andrei şi Mihnea chiar n-aveau cum să-i condamne şi nici să le interzică drepturile cetăţeneşti, le-au confiscat moştenirea.
Chestia-asta îi pică de minune lui Ponta. Din toate punctele de vedere. La fel şi lui Băsescu, care fură cu nesimţire pe faţă împreună cu famiglia, fără ca sistemul judiciar să-l deranjeze. Şi cum ar putea să o facă, din moment ce e patronat de crima organizată?!
Cum spuneam cu anumite ocazii, păcat pentru Adrian Năstase că nu şi-a păstrat în totalitate verticalitatea după (prima) eliberare. Era clar că nici un compromis n-are cum să-l salveze. Dimpotrivă.
Răzbunarea Sistemului e satanică. Mai ales atunci când ai făcut parte din el.
Oricum, să tot faci politică în România.
Presa din România e setată pe scandal şi propagă derizoriul. E şi o formă de diversiune continuă.
Unii îşi fac iluzii că propagând dezinformări şi deformând realitatea vor determina ruperea USL, obiectivul Sistemului. Dar despre asta, în final.
Observăm, deocamdată, că se trece cu lejeritate peste însuşi miezul problemei: asculatul convorbirilor private, „urmărirea informativă” a oricui, inclusiv a demnitarilor statului, fără ca nimeni să suporte consecinţele. De fapt, fără ca supravegherea securistică să mai constituie motiv măcar de mirare, necum de revoltă.
Asta-i problema, că nu mai vizăm miezul problemei. Societatea e ca şi sedată, începând cu presa, care prestează la comandă. Una evidentă. Serviciile dirijează mass media în funcţie de grupurile de interese cu care conlucrează.Toate fiind, până la urmă, strâns unite în jurul ţelului suprem: menţinerea şi perpetuarea Sistemului. Unul infracţional-securistic.
Deci, în centrul atenţiei mediatice n-a stat infracţiunea, ci victima ei, condamnată pentru delict de opinie: tipic stalinist. Iar victima – PNL, la rândul ei, s-a comportat cu pasivitate şi în loc să condamne infracţiunea de a fi fost urmărită informativ împotriva Constituţiei şi a legilor ţării, a recunoscut autenticitatea înregistrărilor – ceea ce-i corect, de altfel, dar insuficient. Şi în loc să contraatace ţintind inima Sistemului, Crin Antonescu s-a justificat. Iar presa a mistificat justificarea de aşa natură încât PSD să se victimizeze, în jurul lui Ponta. Tipic securistic.
Ponta a comis o dublă fraudă morală: a ignorat infracţiunea securistică, n-a considerat necesar nici măcar de ochii lumii să condamne metodele „urmăririi ambientale” şi a făcut o declaraţie publică privitoare la o declaraţie privată şi încă neasumată de către colegul lui de co-preşedinţie a USL.
Ponta a comis o declaraţie publică, cu referire la o analiză privată a lui Crin Antonescu în faţa conducerii PNL, analiză la care au dreptul şi pe care o fac toate partidele în şedinţele lor cu uşile închise, fie urmând să o prezinte şi public, fie să-i păstreze confidenţialitatea. Ceea ce şi PSD a făcut de atâtea ori, cum e şi normal, şi anormal ar fi fost ca preşedintele PNL şi alţi lideri să se răţoiască la colegii lor de alianţă politică fiindcă şi-au exercitat dreptul la opinie, analiză, decizie, tactică, strategie, etc. De câte ori nu s-au spus în şedinţele PSD mizerii despre (liderul/liderii) PNL, adesea infamiile fiind proferate şi public, ostentativ-provocator, fără ca PNL să replice? Ilie Sârbu e lider în materie, care şi acum s-a dat indignat, prin declaraţii jenante, de genul celei că „s-a umplut paharul lui Ponta”. Probabil, în sensul că i l-a umplut. Aşa cum i-l umplea şi lui Geoană, când media cu Băsescu alianţa maronie, PSD-PD-L, vizată şi acum spre reiterare. Şi pentru că liderul PNL a făcut o observaţie în acest sens, observaţie privată, către colegii lui, observaţie prezentată cu titlu de posibilitate spre probabilitate, a fost acuzat public că a atacat PSD. Securism infantil, dar eficient pentru un anumit tip de public-ţintă.
De altfel, Victor Ponta, după cum se comportă, mizează pe prostia propriului electorat, aplicându-le membrilor şi simpatizanţilor PSD prezumţia de incapacitate de evaluare a realităţii pe cont propriu, în absenţa furajării propagandistice. Pe care Ponta o comite, atunci când emite enormitatea tupeistă că Antonescu „ar trebui să respecte membrii PSD”. În ce fel nu respectă Crin Antonescu (membrii, simpatizanţii) PSD?! Faptul că face o analiză de strategie a PNL în eventualitatea în care PSD rupe USL e o lipsă de respect faţă de electoratul colegilor de alianţă sau o formă de respect faţă de propriul electorat, faţă de alegătorii USL, în general? Care n-au votat pentru ca taica socru răspopitul să sape la temelia alianţei, cot la cot cu alţi băsecurişti şi pe urmă să dea vina pe parteneri, într-un muierism politicianist. Şi n-au votat USL nici pentru ca de-alde Zgonea să declare că o sută de mii de furnicuţe ale PSD aşteaptă să susţină un candidat propriu la preşedinţie. De parcă fără alianţa cu PNL, ar mai fi ajuns Ponta premier!
Victor Ponta a comis o ţigănie, fără altă explicaţie decât disperarea de a rupe USL. Incalificabilă e şi auto-victimizarea PSD, prin faptul că Ponta şi ţuţerii lui dau vina pe PNL pentru înseşi demersurile PSD vizând ruperea USL, day after! Eventualitate pentru care PNL, în opinia lor, n-are dreptul să fie pregătit şi nici să o prevină. Asta, de fapt, îi deranjează, că liberalii nu stau cu mâinile-n sân în faţa manevrelor lor maloneste. Poate chiar că ar trebui să le mulţumească pentru asta. Nu? Am criticat foarte dur PNL, l-am atacat fără menajamente pe Crin Antonescu tocmai pentru excesul de disponibilitate concesivă, dusă până la compromis(uri) inacceptabil(e). Urmează în mod sigur o nouă critică dură. Când însă, sunt în cauză jocurile serviciilor, obiectivitate înseamnă să te situezi de partea victimei lor.
Bref, Crin Antonescu a făcut o analiză cu uşile închise, în faţa conducerii PNL, el a fost întregistrat ilegal, înregistrarea a apărut în presă, iar Ponta a făcut o declaraţie publică pe marginea declaraţiei private piratate, făcându-l mincinos pe Crin Antonescu şi reluând plictisitor de repetabilele insinuări de maidan că poate vrea ca PSD să nu-l mai susţină la preşedinţie. Că atâta ştiu ei şi atâta pot.
Iar tembelismul e că Ponta l-a făcut mincinos pe Antonescu pentru o declaraţie privată – în privat, fiecare are dreptul să şi mintă, dacă atât îl duce mintea! Dar nici nu e cazul, adică, e un fapt că în şedinţele USL nu s-a decis amnistia, fiindcă altfel, ea fiind o temă atât de importantă, s-ar fi anunţat în conferinţa de presă de după decizie. Că doar nu voiau să o introducă pe burtă în Parlament! De altfel, Ponta parcă a declarat că n-a ştiut. Păi, a ştiut sau n-a ştiut? A decis el sau de ce nu-l demite pe Zgonea? Sau cum? Cine-i mincinosul? Partea proastă pentru mincinoşi e că mereu se dau singuri în vileag, fiindcă de atâta minciună, uită ce-au minţit.
Ce a spus Crin Antonescu, de fapt, către colegii lui din conducerea PNL, de a deranjat atât de tare? În principal, trei chestiuni, anume, că 1. din PSD sunt ameninţări că se acţionează pentru schimbarea majorităţii parlamentare,2. PNL trebuie să fie pregătit pentru orice eventualitate, dar în acelaşi timp, să prevină ruperea USL, 3. Ponta îşi riscă poziţia politică în faţa liderilor internaţionali prin modificările pe care ei le percep cu impact negativ asupra eficienţei sistemului judiciar din România (n-are importanţă, în context, că percepţia internaţională e eronată sau mai precis, indusă ca atare).
Restul e ţigănie.
De altfel, ce anume nu e corect din expunerea lui Crin Antonescu? Dar exact, cu date şi fapte. Fiindcă altfel, dacă ne luăm la înjurături, credeţi-mă că, mereu, derbedeii fără carte pierd.
Dar nu, încă n-am terminat. Vreau eu să-i ajut un pic pe cei care au nevoie de dioptrii, că asta nu-i o vină, deci, chiar trebuie ajutaţi. E stridentă agitaţia lui Dan Voiculescu de a rupe USL, se vede din trepidaţiile antenelor (şi e păcat că s-au prostituat chiar jurnalişti pe care îi credeam verticali). Asta ar fi o chestie (prin care el crede că scapă de puşcărie şi n-ar fi corect faţă de ideea de justiţie, fiindcă a mai scăpat în 2009 când l-a susţinut pe Geoană). Altă chestie şi principala e că Ponta îşi face iluzii. Dacă rupe USL, îl striveşte Băsescu.
P.S. Despre chestia cu Rareş Bogdan vă rog să nu comentaţi, că urmează. Zic doar atât: faptul că PSD l-a respins infantil e un lucru bun. În caz contrar, ar fi beneficiat Ponta de binefacerile găştii de la Cluj. Nu că nu e el băiat bun. Dimpotrivă. 
E o zi care trebuie să existe. Ar trebui să fie în fiecare zi.
Şi cred că principalul drept al omului e ca oamenii să-i respecte drepturile. Şi principala lui datorie e să respecte drepturile celorlalţi. Iar statul să fie garantul drepturilor omului, nu opresorul lor.
Nici statul, nici societatea şi nici alte considerente nu sunt mai presus de om, aşa cum cred totalitarii. Doar Dumnezeu e mai presus. Pentru însăşi consacrarea omului.
Nici o lume nu e perfectă, nicăieri nu-i raiul pe pământ. Dar o lume normală are mereu în centru respectul faţă de om, preţuirea pentru viaţă.
Unde ele lipsesc, începe iadul.
Şi deşi ONU a stabilit, încă din 1950, 10 decembrie ca zi a drepturilor omului, ele se tot încalcă, inclusiv în democraţii. Tiraniile persistă. Considerentele comerciale în relaţie cu state totalitare primează. Unele sunt chiar membre ale Consiliului de Securitate al ONU, cu drept de veto, am numit China şi Rusia. Drepturile omului sunt, din păcate, mai mult o lozincă fariseică în relaţiile internaţionale.
Dubla măsură se aplică, de altfel, pe faţă. Dau numai un exemplu, că deja masacrele cotidiene contra deţinuţilor politici din China sunt trecute cu vederea sistematic în favoarea considerentelor materiale, aşa încât am să mă refer la Rusia şi la satelitu-i ucrainean.
Nimeni n-a condiţionat relaţiile cu Rusia de elucidarea şi încetarea asasinatelor care au drept ţintă incomozii, de la jurnalişti la opozanţi, mai ales disidenţi din servicii. Nimeni n-a îngheţat relaţia cu Moscova pe motiv de Politkovskaia, jurnalista ucisă pentru că denunţa masacrele din Cecenia. De fapt, Washingtonul susţine Moscova în „lupta contra terorismului cecen”, deşi e în cauză un stat care trebuia să fie independent încă de la căderea URSS, parţial teoretică. Nici mărimile UE n-au răcit relaţiile cu Rusia pe motivul drepturilor omului, mârâielile se produc doar când sunt în joc călcături pe bătături economice.
În schimb, UE a avut faţă de Kiev o atitudine de genul „Cât îmi dai ca să te-mpuşc”, adică, a condiţionat acordul de asociere cu Ucraina, de eliberarea Iuliei Timoşenko, acord pe care puterea filorusă care a băgat-o la puşcărie oricum nu-l voia. Deţinuta cu pricina nu e, de altfel, decât o politiciană versatilă, care s-a plimbat între SUA şi Moscova, şi până la urmă, a picat în gol. Condamnată cu un cap de acuzare la fel de idiot ca şi cele ale DNA, de pe la noi, abuz în serviciu, abuz de putere. Numai că UE bagă la MCV fără număr elogii privind DNA, la fel de admirativă fiind şi Administraţia SUA.
Până la urmă, drepturile omului le apără oamenii. Adesea, de unii singuri sau alături de familiile lor. Cum sunt la noi Ion şi Adriana Olteanu, protestatarii de la Drobeta. Stigmatizaţi precum evreii cu steaua galbenă. Doar că ei nu sunt evrei. Dacă ar fi, nimeni n-ar îndrăzni să-i trateze atât de represiv precum au făcut-o guvernele Boc şi MRU, şi cum continuă să o facă guvernul Ponta.
Ion Olteanu a fost dintre puţinii protestatari de pe vremea lui Ceauşescu, iar justiţia postcomunistă refuză să-i recunoască statutul de deţinut politic. În contrast, Silviu Brucan, un propagandist kominternist criminal şi cinic, a murit elogiat. Că de! A fost „visiting professor” în SUA. Deşi nici nu terminase liceul.
Chiar credeţi că am divagat?
Foto: ziarulring.ro
În cauza aparatură medicală pentru penitenciare, DNA cere 20 de ani de închisoare pentru dr. Brădişteanu, rămas singurul judecat într-un dosar în care toţi ceilalţi acuzaţi au fost scoşi de sub urmărire penală.
În plus, DNA cere menţinerea sechestrului pe averea medicului şi condamnarea lui la plata prejudiciului evaluat la aproximativ 14 milioane de euro, plus presupusa mită de 500000, pentru care, de altfel, se cer 10 din cei 20 de ani.
Ce s-ar mai putea comenta la aşa ceva? Să tot faci medicină în România!
Instanţa e în pronunţare (Tribunalul Bucureşti).
Într-un noian de decrete privind avansări în grad sau treceri în rezervă, Băsescu a inclus avansarea profesională la grad de chestor şef principal de poliţie a chestorului Gelu Marin Oltean, şeful serviciului de informaţii interne referitor la care ministrul Radu Stroe a declarat că nu l-a informat despre raportul trimis de comisarul Berbeceanu.
Cu alte cuvinte, chestorul avansat de Băsescu l-a dezinformat prin omisiune pe ministrul de Interne, al cărui subordonat direct este, ca secretar de stat şi l-a privat de protecţie pe comisarul ulterior arestat, deşi atribuţiile funcţiei de şef al DIPI includ protecţia internă a (angajaţilor) ministerului.
Ministrul anunţase că sunt probabile sancţiunile la adresa celor care nu şi-au îndeplinit datoriile profesionale în cauza Berbeceanu, dintre care şeful DIPI a fost vizat direct. După care Băsescu l-a avansat.
Ca să aibă Radu Stroe o jenă să-l demită.
Deci, băsiştii să facă gura mică în corul oportuniştilor susţinători ai comisarului Berbeceanu! Idolul lor de lut tocmai l-a recompensat pe unul din care au favorizat reţinerea şi deţinerea comisarului la intimidare şi distrugere profesională.
Se pare că Băsescu a uitat precedentul Arafat. Şi am merita să ne scutească de încă un an de mizerii. N-are decât să se reunească cu Chirtoacă.
Când Ministerul de Interne, în general, sistemul judiciar şi serviciile de informaţii vor fi controlate de oameni ca Traian Berbeceanu, va sucomba mafia din România. Până atunci, mafioţii sunt organizaţi şi avansaţi în toate structurile statului. Ei sunt Sistemul. Băsescu e doar musca.
Foto: adevarul.ro
Instanţa supremă a admis recursul comisarului Berbeceanu contra prelungirii „detenţiei preventive”cu 30 de zile.
Eliberat, a spus că are încredere în Justiţie şi în „ministrul nostru”.
Îi spun doar atât, cu voce tare: CRED ÎN TINE, COMISARE!
E acel senzor care nu mă înşeală. Uneori, nu l-am ascultat şi am exagerat cu încrederea în oameni. De data asta, nu-i nevoie să exagerez. 🙂
Are un profil acvilin, de justiţiar roman. El chiar onorează un nume de Traian. Are acele cearcăne de luptător pentru dreptate şi de cătrănit din pricina mizeriei mafiei. Cu care s-a luat frontal.
Rămân idealistă şi cred că oamenii ca Traian Berbeceanu vor învinge. Fiindcă dreptatea e de partea lor. De partea noastră, a milioanelor de oameni pe care îi apără. Şi pentru care a fost pedepsit.
Acum zice că îşi va demonstra nevinovăţia, chestie care mă enervează la maximum. Fiindcă asta se întâmplă doar în totalitarism. Într-un stat de drept, acuzatorul trebuie să demonstreze vinovăţia.
Vinovat e sistemul împotriva căruia s-a pronunţat comisarul arestat.
Încă o dată: cred în tine, Traian Berbeceanu! Aş folosi pluralul, ca să simţi respectul. Prefer să folosesc adresarea fraternă, ca să simţi solidaritatea. Rugăciunile oamenilor pentru dreptate şi adevăr sigur le-ai simţit.
Cred în tine, Traian Berbeceanu! Şi cred că eşti prea tare ca să te laşi doborât de cântecele de sirenă care îţi cer să devii altceva decât eşti prin vocaţie maximă: poliţist adevărat. Intrarea ta în politică ar fi o abdicare. Cred că n-ai să te laşi folosit şi că ai să fii acelaşi model judiciar pentru băieţelul tău.
Poţi să fii mândru, eşti un reper. Rămâi aşa!
Comisarul a anunţat pentru Antena 3 – care mereu are probleme tehnice mai ales când e vorba de mesaje importante – că va face plângere penală pentru abuz în serviciu şi represiune din partea celor care i-au instrumentat batjocura judiciară.
P.S. În ce priveşte Antena 3, e o performanţă fără egal în topul prostiei să ai un interviu în exclusivitate şi să-l difuzezi fără sonor.
Ministrul de Interne, Radu Stroe, a declarat, în exclusivitate pentru Antena 3, că nici şeful Poliţiei, nici DGIPI, nici IPI nu l-au informat cu privire la raportul pe care comisarul Berbeceanu l-a trimis în iulie. Ministrul a adăugat că dacă ar fi primit raportul comisarului, omul nu ajungea în situaţia de acum.
O declaraţie pe cât de lapidară, pe atât de incendiară. Extrem de dură. Radu Stroe a acuzat, cu alte cuvinte, DIICOT de complicitate cu crima organizată.
La întrebarea Cătălinei Porumbel dacă urmează măsuri la adresa responsabililor din structurile Internelor care nu l-au informat, ministrul a răspuns afirmativ, solicitând să nu i se ceară precizări, pentru că ele vor fi făcute în cel mai scurt timp.
Welcome to Roxania 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.