DNA l-a trimis în judecată pe judecătorul Toni Neacşu – la pachet cu şoferul!-, urmează Dumbravă. Lacheii Ghica şi Dănileţ sunt ca şi întorşi în CSM, condus de o procuroare caricaturală, o fufă Hăineală, care şi-a luat bodyguarzii împreună cu Ghica şi s-au dus pe banii românilor în Japonia să şi-o tragă. Asta e imaginea sistemului judiciar din România. Se poate mai jos?
Mii de magistraţi din toată ţara sunt sfidaţi. Justiţia e călcată în picioare. Iar Ponta ce face? Serveşte sistemul, discriminează pozitiv procurorii, vrea să urce la rang de lege supremă regimul represiv.
Condamnările în cauza Cătălin Voicu ar fi hilare, dacă n-ar purta împotriva justiţiei din România. Căpuşată securistic, cu tot felul de personaje şantajabile promovate de Băsescu, în frunte cu preşedinta ÎCCJ însăşi, o Lidia Stancu: este egal, ruşine pentru justiţia română. Ruşinea ruşinilor, ca pipiţa Ghica. Ca pipiţa Motoc, la CCR. Sau ca infractoarea Aspazia. Sau ca preşedintele CCR, care are certificat de handicapat şi totuşi cumulează pensia pe caz de boală cu salariul barosan în slujba sistemului. Dacă zici toate astea eşti acuzat sofistic de faptul că ataci instituţia – Justiţia, Parchetul, CCR şi orice altă instituţie – când tu, de fapt, le aperi, semnalând fraudele profesionale care o compromit. Asemenea acuzaţii au proferat Băsescu, Macovei, Hăineală, Ghica, Dănileţ şi alţi penibili care au făcut de râs România, prin delaţiunile la Bruxelles. Faptul că ele au contat mai mult pentru Comisia Europeană decât scrisorile unui preşedinte ireproşabil pe planul relaţiilor internaţionale, un preşedinte care a deschis calea integrării euro-atlantice a României, Emil Constantinescu, spune totul despre degradarea de tip mafiot la care a ajuns Uniunea Europeană în formula actuală.
O ruşine pentru justiţia din România este şi faptul că magistraţii sunt patronaţi de o procuroare, aleasă fraudulos în funcţia de preşedinte al CSM. Alegere contestată de judecătorii Neacşu şi Dumbravă, pentru care au ajuns cauze penale ale DNA. Şi pentru că au susţinut excluderea din CSM a Ghicii plus Dănileţ, care este egal discreditarea Justiţiei prin subordonarea ei către puterea politică patronată de servicii.
Dar nu-i suficientă umilirea Justiţiei, discreditarea ei la scenă deschisă. Trebuie legiferată condiţia ei subalternă. Dreptate până la capăt e pentru procurori, nu pentru noi. Dreptate până la capăt pentru procurori e contra noastră, nu doar contra judecătorilor. Pentru că dacă judecătorii sunt împiedicaţi să facă dreptate e moartea statului de drept. Şi a democraţiei parlamentare – că Kovesi, gâdilată de Ponta, declară în râs invulnerabilitatea, intangibilitatea, infailibilitatea şi deci, iresponsabilitatea procurorilor, care, adică, nu trebuie să răspundă în faţa aleşilor poporului.
În mandatele preşedintelui Iliescu, Justiţia a fost doar obstrucţionată, dar nu (s-a lăsat) îngenunchiată, pentru că nici presiunile nu au fost de aşa natură, ele vizând doar anumite cauze, nu actul de justiţie în sine, deci, nu subordonarea Justiţiei (abia eliberată prin separaţia puterilor în stat). Distrugerea Justiţiei a fost începută de Băsescu şi se vrea dusă până la capăt de Ponta.
Orice zice Băsescu, execută Ponta. Întocmai şi înainte de termen. Mai ceva ca Boc.
Băsescu a cerut ca mandatul de reţinere să se prelungească la 48 de ore. Ponta propune chiar 72. Eu zic să propună reţinere pe termen nelimitat. La ordinul Procurorului General. Iar justiţia să nu mai aibă voie să judece cauzele de eliberare din „arest preventiv”, înainte de finalizarea urmăririi penale şi după aceea, a procesului, până la ultima instanţă. De fapt, mai bine s-ar decreta prezumţia de vinovăţie asupra fiecărui cetăţean şi i s-ar aplica anticipat pedeapsa de arest itinerant. La domiciliu, doar pentru pensionari, etc. În rest, toţi să lucreze în regim de arest. Preventiv. Adică, nu cumva să mişte cineva ceva. În front.
Ar fi încununarea statului poliţienesc, mai nesimţit decât cel patronat de Băsescu.
Ponta, de altfel, e la fel de bolnav după putere. Nu bănuiam că e şi atât de şantajabil.
Ieri s-a căciulit în faţa Consiliului Europei, un for de mâna a doua. Ponta a umilit România, mai rău decât Băsescu – n-aş fi crezut posibil aşa ceva. 👿 Azi l-au onorat amândoi pe Van Rompuy, şeful Consiliului European, pentru umilirea României. Până la capăt. Că să-l decorezi cu Steaua României pe unul care şi-a bătut joc de ţară e apogeul trădării de ţară. Cât mai stă Băsescu pe tron, precis va mai pângări decoraţia supremă. De fapt, după ce i-a conferit-o lui Gitenstein, mai jos decât atât n-ar putea decât dacă ar decora Cosa Nostra. 😀
Chiar aşa, ce blestem e pe poporul ăsta? Băsescu, securist, piroman internaţional, vânzător de ţară. Boc, utecist de frunte şi ciripitor. MRU, utecist pe culmile linguşelii, pupat cur Ceauşescu noiembrie 1989, uasecerist, securist-cârtiţă. Ponta, servitor – adică, din servicii.
Şi toţi, de mici. Şi toţi, în slujba – evidentă a – unei puteri străine, al cărei obiectiv e distrugerea României.
Sistemul s-a multiplicat preventiv. E o ierarhie infracţională, patronată de servicii, controlate de servicii străine. Mâinile lungi ale sistemului – din toate domeniile – se au la mână, se şantajează reciporc. Şi împreună umilesc ţara, pe care au dat-o pe nimic.
Încă îi încurcă nişte nebuni, pentru că nu sunt şantajabili. Cel mai tare îl încurcă pe sistem Crin Antonescu. Şi o să-i încurce în continuare. 🙂
Şeful comisiei parlamentare pentru modificarea Constituţiei a anunţat deja că nu consideră normal ca procurorului să i se atribuie statutul de magistrat, pentru că nu-l are. Ar însemna să-i considerăm şi pe avocaţi, magistraţi. Că tot jurişti sunt, tot absolvenţi de Drept – sofism de care se prevalează propagandiştii care îi consideră pe procurori, magistraţi. Păi şi notarii, tot absolvenţi de Drept sunt, ei de ce să nu fie consideraţi magistraţi, după logica sofistică a propagandiştilor regimului represiv?
Magistraţi sunt doar judecătorii. Doar instanţa înseamnă justiţia. Restul e nivel preliminar al sistemului judiciar. Că altfel ar însemna să considerăm act de justiţie, simpla acuzaţie, adică, rechizitoriul şi să nu mai fie nevoie de judecată, mai precis, instanţa să fie obligată să ia act de acuzaţie şi să pronunţe vinovăţia. Ca în „justiţia” penală comunistă. De la stalinism la ceauşism, erai gata condamnat dacă te considera procurorul vinovat. Iar Ceauşescu a fost mai pervers decât Stalin, adică, la un moment dat a camuflat condamnarea politică sub dreptul comun. Ca să nu se numere „pete negre” pe societatea socialistă multilateral dezvoltată şi înaintată spre comunism.
Erau mici copii faţă de discipolii lor, de-alde Băsescu, Ponta şi clientala lor veroasă. Ion Iliescu în raport cu ei a fost patriot. Partea proastă, pe lângă crima cu mineriadele, e că dacă n-a patronat, oricum a tolerat căpuşarea economiei naţionale, marele jaf urmat de darea ţării pe nimic. Mai rău, pe datorie. De asemenea, în calitate de preşedinte (al doilea mandat, 1992-1996), Ion Iliescu a intervenit brutal în actul de justiţie, blamând deciziile instanţelor în favoarea proprietarilor de drept şi în consecinţă Procurorul General a introdus recursul în anulare, care a dus la un lanţ al injustiţiei în domeniul restituţiei. În al treilea mandat prezidenţial al lui Ion Iliescu a avut loc prigoana judiciară asupra adversarilor politici, mai precis, a ţărăniştilor şi a unor liberali, arestarea lui Mugur Ciuvică – retrospectiv, a fost un act vizând compromiterea premierului Adrian Năstase, cum tot în campania de compromitere a şanselor lui prezidenţiale s-a încadrat decizia preşedintelui Iliescu de a-l graţia pe Miron Cozma. Năstase însuşi a greşit nepermis, obstrucţionând Justiţia, în sensul că s-a pronunţat contra începerii procesului contra lui Băsescu în campania electorală, ca să nu se atribuie un substrat politic cauzei Petroklav: penală ca moartea.
Sigur, nu Adrian Năstase e blamabil în primul rând, ci instanţa care s-a conformat. Că dacă n-ar fi cozi de topor, nici puterea politică n-ar putea interveni în actul de justiţie.
Oricum, o mare pată pe obrazul sistemului judiciar rămâne cauza sinuciderii procurorului Panait. O cauză neelucidată. Cum neelucidată rămâne şi moartea ofiţerului de informaţii care a incomodat regimul Băsescu şi care a prezentat urme de tortură în temniţă.
Preşedintele Emil Constantinescu a fost singurul în al cărui mandat sistemul judiciar nu a fost incomodat. Tocmai pentru că nu era din sistem. Iar halul în care Băsescu a doborât Justiţia îl face pe Ion Iliescu să pară diletant.
Ponta, în schimb, se vrea încununarea succesurilor statului poliţienesc.
Crin Antonescu, liberalii, în general, n-au cum să admită statuarea republicii procurorilor în viitoarea Constituţie. Iar fără votul PNL nu se poate adopta legiferarea sistemului represiv vizată de Ponta. E mult mai rău decât Băsescu, pentru că e mult mai tânăr. 😯 Ăştia ar fi trebuit stârpiţi politic de mici şi nu ştiu cum l-a dus de nas pe Adrian Năstase. Care, din păcate, riscă să i se asocieze o parte din bubele capitale ale lui Ponta, una fiind cauza Lele-Panait. Ar fi cazul să se delimiteze.
Adrian Năstase a fost ejectat de sistem, pentru că, probabil, a refuzat compromisuri antinaţionale – compromisuri în care Băsescu şi Ponta se mocirlesc. Adrian Năstase e acum un om liber. Şi cu o mare popularitate dobândită prin penitenţă, după o condamnare nedreaptă şi care compromite ideea de justiţie. Crin Antonescu a fost mereu un om liber. E marea problemă a sistemului. Duşmanul de moarte. Şi cum îi bate? Cu Dumnezeu înainte! 🙂
Apropo, Constituţia trebuie să prevadă revenirea la instituţia senatorilor de drept (sigur, ar da în spume unii să li se amintească sau să afle cine a fost preşedintele Senatului la propunerea bătrânului Brătianu, când au adus Dinastia! 😛 ). Despre Constituţie, în mod sigur voi reveni. Am scris de atâtea ori despre ceea ce cred că ar trebui modificat, am să revin, pentru că e o cauză onorabilă. De ce să fie perseverenţi doar cei care susţin cauze oneroase?
Am să repet până se va întâmpla ceva: când vom afla răspunsuri la interpelarea senatorului Valer Marian către premierul Ponta, preşedinte al PSD? Tăcerea lui Ponta e laşitate, embargoul mediatic e şi mai laşitate. Lamentabilă.
Protestatarul de la Drobeta, Ion Olteanu, realizator TV, ne anunţă că va sparge embargoul. Cinste lui! Păcat numai că nu prinde şi Bucureştiul proba de onoare. Omul a fost ameninţat cu moartea, structurile locale ale PSD au spus că trebuie cercetat trecutul lui de deţinut politic. De ce? Pentru că nu tace. Pentru că nu suportă nedreptatea. Pentru că vrea dreptate până la capăt. Pentru că are dreptul la ea, toată viaţa a fost un luptător, ca şi Adriana, soţia lui, n-au aşteptat să le pice din cer, au protestat deschis şi pe vremea lui Ceauşescu, au suferit consecinţe crâncene, cu toată dârzenia, pe urmă, s-au refugiat politic în SUA. Şi au revenit. Au protestat în continuare contra nedreptăţii, contra guvernelor băsiste, contra lui Băsescu însuşi. Şi pentru dreptate, pentru un regim normal. Au făcut campanie pentru USL. După care s-au pomenit din nou la stâlpul infamiei. Pentru că Ion Olteanu a ieşit din nou la protest, contra lui Ponta, după trădarea prin pactul cu Băsescu şi în semn de solidaritate cu acel reporter al Antenei 3 care l-a deranjat pe liderul local al PSD prezentând imagini cu asfaltări pe zăpadă cu viscol. Imediat după alegeri. Ion Olteanu a fost din nou hărţuit judiciar, după care, chiar ameninţat cu moartea. Ministrul de Interne n-a rămas pasiv, ca dovadă că protestatarul trăieşte. Dar nu depinde doar de Radu Stroe să (i) se facă dreptate. Până la capăt.
Ţin să felicit patronul TV Drobeta, care i-a oferit lui Ion Olteanu spaţiu pentru o emisiune, intitulată „Români în lanţuri”. Mafia locală cere desfiinţarea emisiunii, pe motiv că nu există români în lanţuri. De fapt, însăşi România e în lanţuri.
Am votat USL contra unui regim de ocupaţie. Şi l-am considerat pe Crin Antonescu, lider al mişcării de eliberare naţională. De-asta e vital să fie preşedintele României. Sistemul face totul contra. Cu ferocitate. Şi să vedeţi ce mai urmează. N-au cum să-l agreseze direct pe Crin, deci planul e să-i neutralizeze colaboratorii, ca să descurajeze oamenii verticali. Anul trecut au fost precedentele Mircea Diaconu şi Edi Helvig. Acum primul vizat e Iohannis. Şi ştiţi de ce? Degeaba. 😆
UPDATE. Extraordinar, antologic, interviul lui Mihai Gâdea cu Marina Popovici, din „lotul Năstase”, realizat la penitenciarul pentru femei, Târgşor. Acolo au fost mari românce, pe vremea comunismului stalinist. N-aş fi crezut într-un milion de ani că istoria se va repeta în asemenea hal. Singura diferenţă – din fericire! – e regimul din penitenciar, adică, nişte condiţii elementare (igienă personală, etc.), spre deosebire de modul subuman în care erau tratate deţinutele condamnate politic în zorii comunismului (de exemplu, la ciclu, n-aveau ce să-şi pună 👿 )
Dacă Adrian Năstase ar fi numit-o pe doamna Popovici şefă cu PR-ul în Guvernul lui – în loc de Dâncu, care l-a nenorocit -, azi era preşedintele României. Nici mama nemernicilor din exterior nu mai putea inversa rezultatul. Diferenţa era prea mare.
Lucica Hossu are toate datele pentru o nouă serie din „Memorialul Durerii”.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.