SĂ-L VOTEZE ELIE WIESEL!

Terminase cu toate angajamentele electorale de îndeplinit. Crin Antonescu. De-aia a anunţat colegul lui, George Scutaru, că e coiniţiator al unui exces de zel lamentabil. Anume, iniţiativa legislativă în regim de urgenţă! privind modificarea OUG 31/2002. Ea în sine e o mizerie prostească adoptată din cauza faptului că a vorbit gura fără Ion Iliescu, preşedintele de atunci al României, când s-a ridicat din baie şi s-a apucat să nege că a fost holucaust în România. N-o fi fost, dar taci, ca preşedinte al României, dacă nu vrei să-ţi bagi ţara sub piciorul batjocurii mondiale. Şi al şantajului perpetuu. 👿 După declaraţia cu pricina, Ion Iliescu a fost nevoit să-şi pună cenuşă-n cap şi să expună România unor umilinţe de nedescris, printre care ţintuirea la stâlpul infamiei în „Muzeul Holocaustului”, unde Elie Wiesel a numărat şi pentru Bucureşti faptele atribuite Budapestei, mai precis, regimului Horthy – chestia-asta îl enerva foarte tare pe Corneliu Coposu. Deci, Wiesel le-a numărat de două ori şi a recunoscut asta cu cinism, declarând, rânjind, că are dreptul. Şi că ei au dreptul orice. Aşa cum şi Ariel Sharon înainte să ajungă pe aparate a declarat că Washingtonul e la discreţia Israelului, fiindcă ei deţin finanţa, banca federală, alintată FED.

La fel şi România – de fapt, ţara n-are nici o vină, doar că-i locuită de jigodii care constituie clasa politică şi mafia economică – s-a învăţat că trebuie să obţină firman de la Washington pentru prezidenţie. Fals! Băsescu a câştigat fiindcă aşa a vrut sistemul securistic intern, care pe urmă s-a aliat cu cel internaţionalist şi le-a demonstrat că n-ar găsi o slugă mai felaţionistă. Se pare că, totuşi, s-au înşelat. Din moment ce chiar cel pe care îl salutam ca apărător al demnităţii naţionale, Crin Antonescu, face sluj. Incalificabil. 👿

Nu putea să se abţină? Sau ţine să-şi alunge, definitiv, baza electorală? Abia îşi revenise şi nici n-am apucat să salut propunerea de aseară privind organizarea unei reuniuni a USL cu ambasadorii străini, că a ţinut să-şi dea cu tesla. I-o face Niels Schnecker până la urmă, îl bagă-n pământ: mai întâi cu legea uciderii căţeilor în chinuri, pe urmă, cu puparea în cur a unui fals istoric antinaţional, anume că România ar fi exterminat evrei. N-au găsit ei un regim mai favorabil decât ţara românească, asta e realitatea. A spus-o şi Şova, pe când avea demnitate. După care l-a trimis Ponta la Muzeul Holocaustului, să se taie împrejur. După tradiţia mamei lui. Care era la Paris în decembrie 1989, înainte de 16, pe când muritorul de rând nu mai avea voie nicăieri, decât cel mult, prin ţară – fiind şi unii cu domiciliu obligatoriu chiar pe teritoriul scumpei noastre patrii socialiste.

Ponta e de înţeles, e sângele, e apartenenţa. Dar Antonescu? 😯 👿

Înainte să zic ce propune iniţiativa girată de Crin Antonescu, să vă depun mărturie că ştiu personal că raportul Wiesel contra României e o fraudă grosieră. Vă spun ce ştiu, adică, am fost inclusă acolo pe lista neagră şi acuzată de „antisemitism” pe un motiv inventat, pe o măsluire incalificabilă. Era o referire distorsionată la un editorial al meu din „România liberă” şi se susţinea că aş fi susţinut ca evreii să cadă în genunchi în faţa României şi să-şi ceară iertare pentru regimul comunist pe care l-au adus pe tancurile sovietice. Ce-am scris eu, în realitate? Am salutat actul liderilor UDMR, în frunte cu preşedintele de atunci, Domokos Geza, de a merge la Sinagoga centrală şi de a înghenuchia pe treptele ei în faţa Rabinului Şef ca să-şi ceară iertare pentru holocaust, act prin care, totodată, exonerau România, dat fiind Diktatul de la Viena. Şi am adăugat că exemplul liderilor UDMR – despre care am precizat că personal, n-au nici o vină, dar îşi asumă vina istorică – s-ar cuveni urmat de către liderii comunităţii evreieşti din România care, adică, ar fi decent să-şi ceară iertare pentru regimul comunist adus pe tancurile sovietice. Că ei l-au adus. Şi l-au impus. Şi au patronat cea mai atroce represiune din lagărul comunist. Tot Corneliu Coposu avea obiceiul să-i scuze pe românii executanţi ai atrocităţilor, şi să-i acuze pe străinii de neam şi ţară care le-au comandat. 👿 Era Corneliu Coposu, a fost odată, unic şi irepetabil. 😦 Incriminarea mea – o tânără jurnalistă din România postcomunistă -, alături de a altora, chiar personalităţi din acea perioadă, era o dovadă că Raportul Wiesel şi-a excedat grav obiectivul declarat, adică, demonstraţia că a fost holocaust în România, transformată într-un cap de acuzare la adresa românilor, anume, că ar fi funciarmente „antisemiţi”. 👿

Deci, Crin vrea acum să asprească acea fraudă de ordonanţă, în regim de urgenţă. Ce dacă mor oameni, căţei, sunt o mulţime de priorităţi?! Urgent e să-i pupe-n cur pe cei despre care îşi face iluzia că îl vor face preşedinte al României. Acum e chiar terminat, Niels se poate felicita. O să-l mai voteze Elie Wiesel şi fantoma pactului Ribbentrop-Molotov. Mai ales că e şi istoric.

Şi ce vrea iniţiativa incalificabilă? De exemplu, să merg la puşcărie pentru articolu-ăsta. Cu agravanta că îl iubesc pe RADU GYR, care e un poet genial, un poet creştin, un fost deţinut politic. Şi cu agravata că refuz să neg sau măcar să ascund că au fost legionari martiri care, adică şi-au riscat viaţa în puşcăriile comuniste ca să-şi salveze camarazii de suferinţă, indiferent de apartenenţa lor politică, de convingerile lor sau de motivul pentru care se aflau acolo. Şi cu agravanta supremă a mărturiei multor foşti deţinuţi politici că au fost legionari care au salvat evrei deşi puteau muri în locul lor.

Legea lui Crin l-ar băga la puşcărie pe Coposu.

Deci, să mă bage Crin la puşcărie, vreau dovezi pentru holocaust. Cel puţin pentru cel din România. Că amendamentele lui Crin te condamnă dacă „minimalizezi holocaustul”. Expresie care vă daţi seama ce plajă de abuzuri favorizează.

Eu îi propun lui Crin Antonescu să reintroducă pedeapsa cu moartea. Strict pentru asta.

Singura şansă a liderului liberal e ca George Scutaru să-şi dea demisia din PNL şi să declare public că a avansat o iniţiativă legislativă la care l-a asociat în mod avuziv pe preşedintele partidului. Altfel, Crin Antonescu nu va fi niciodată preşedintele României. Nu-i vorba că nu l-aş mai vota eu. Să fim serioşi, nu pierde doar un vot. 😦

P.S. „Legea lui Crin” mă bagă la puşcărie pentru opinia că Radu Ioanid e o jigodie, unul dintre cei mai scârboşi urâtori ai României, chiar dacă aduc argumente, de fapt, nici n-aş avea acest drept, tot aşa cum Tribunalul Poporului condamna fără judecată „duşmanii poporului”.  „Legea lui Crin” mă mai bagă la puşcărie şi pentru simplul fapt că am pe blog o categorie numită Ţigănie. Dacă aş mai fuma, aş face schimb de ţigări cu Mădălin Voicu. Printre gratii.

Liberalism înseamnă să am dreptul nelimitat la opinie, deci, la conştiinţă, aşa cum prevedea Constituţia regală a României.

O mulţime neagă holocaustul roşu şi nu doar că nu sunt incriminaţi, ci sunt chiar aplaudaţi. Chiar candidaţi la Premiul Nobel pentru Pace, cum e Putin – şi dacă l-a luat frauda Obama, de ce nu l-ar lua şi el? Uau, deja sunt condamnată pe viaţă, că dacă m-am luat de Obama e rasism. Revin, dacă mergi la originea holocaustului roşu, dai de autorii raportului Wiesel. Asta e realitatea. Şi de-aia niciodată nu va fi procesul comunismului.

AU TRECUT UNGURII PRIN FAŢA MEA :)

Făceau ca toate alea, din autocare. Dreptul lor!

Dar şi al nostru. Deci, am zis din toate cele: Hai România! Şi le-am arătat palma. Sper pentru ei să fi fost cineva care să le traducă 5.

Deocamdată, e 2-0.

Pe ei! Că mama lor ce vină are?! 😯 🙂

UPDATE. Până la urmă, i-am bătut lejer, Tătă a cam şomat, le-am dat trei. Băieţii au rămas datori două boabe na nula. Să le tragă cu Turcia.

BĂSESCU MINTE FRICOS

Ce-a băsit aseară la Cotroceni că nu-i poate retrage decoraţia episcopului Tokes decât dacă se pronunţă în acest sens consiliul cavalerilor ordinului e vrăjeală de prost gust.

Dacă tot am băgat băţul prin gard cu întrebarea despre retragerea decoraţiei, atunci să fie până la capăt.

Unu: preşedintele ţării e responsabil personal de conferirea decoraţiei atunci când evenimentul vizează o persoană, cum a fost cazul cu domnul episcop. Când e vorba de decoraţii în grup/lot sau cum vreţi să-i spuneţi, atunci e un moment în care consilierii trebuie să-şi justifice funcţia.

S-a întâmplat lamentabil ca un consilier al preşedintelui Constantinescu să nu observe cu atenţie lista cu propuneri dată la semnat de către subalternii lui. Şi s-a petrecut ruşinea decorării lui Ciolpan, chiar directorul „închisorii miniştrilor”.

Imediat ce presa a semnalat gogomănia, preşedintele Constantinescu i-a retras torţionarului decoraţia, cu scuze publice. Şi-a asumat responsabilitatea pentru o greşeală care nu-i aparţinea, dar care purta semnătura preşedintelui ţării şi a reparat-o. Rapid.

Deci, dacă ar fi bărbat, Băsescu nu s-ar mai învârti în căldare.

Doi: totuşi, fără Tokes Laszlo, cine ar mai fi avut ocazia să-i conteste decoraţia? Fiindcă a primit-o explicit pentru decembrie 1989.

Deci, dacă ar fi bărbat şi om de onoare sau om pur şi simplu, Băsescu ar spune că nu vrea să-i retragă lui Tokes decoraţia acordată pentru iniţierea revoluţiei. Fără ghilimele.

A mia oară întreb: de ce a trebuit să fie un etnic scânteia căderii teoretice a regimului comunist din România? De ce nu s-a declanşat revoluţia sub balconul doamnei Cornea sau al domnului Dorin Tudoran? Că Paul Goma a fost prea avangardist ca să avem pretenţii (era exact perioada „liberală” a lui Ceauşescu, după ce păcălise Occidentul cu „disidenţa” din 1968 şi încă se găseau de toate în magazine, ca să-şi consolideze puterea, până a păpat împrumutul extern şi pe urmă a jupuit populaţia ca să-l plătească).

Apropo, are Băsescu sânge să-i confere „Steaua României” lui Paul Goma? Că Ponta tot uită să-i „restituie” cetăţenia şi toate drepturile aferente. Ăsta poate fi şi pretextul pentru care să nu-l decoreze. Coabitare, de!

DECLARĂM DOLIU NAŢIONAL?

Accident de circulaţie în Ungaria, cu victime româneşti, trei morţi şi 18 răniţi. Ce face Ponta? Declară doliu naţional? Sau e valabil doar pentru Muntenegru? Apropo, e adevărat că printre morţi s-a aflat şi un ofiţer de informaţii? Au mai fost, de altfel, accidente în care au murit români prin lume sau în ţară, dar goana după imagine e prioritară. Ce rost are să te gândeşti când iniţiezi un precedent?

Oricum, doliu naţional am putea declara. Pentru Roşia Montană.

Şi ghici cine decontează marea ţeapă electorală a USL?

DUBLĂ BULIBĂŞEALĂ. RREGATUL RROMÂNIEI. SAU PROCLAMAREA STATALITĂŢII PARALELE A ŢIGĂNIEI

Foto: Antena 3

Ce se întâmplă de câteva zile la Sibiu nu face decât să pună cruce pe imaginea internaţională a României. România de acum încolo are ca o piatră de mormânt convingerea străinilor că este de fapt Rromânia, ţara internaţională a rromilor, regatul ţiganilor de pretutindeni.

Pentru asta a fost o activitate neobosită, de 23 de ani, începută de Ion Iliescu şi încoronată de Traian Băsescu. Ilici a fondat oficial „Casa Regală Cioabă”, iar Băsea i-a încununat succesul.

Toată tevatura, din Antalya încoace, a consolidat impresia internaţională că România e patria romilor, ţara ţiganilor. Declaraţia „împăratului” Iulian cu privire la Udrea, etnică pe care o vrea de nevastă, a pigmentat ţigăneşte campania de distrugere a României. Fiindcă nu e vorba numai de imagine. E vorba de ţară. Depreciată în ultimul hal.

Dubla bulibăşeală de la Sibiu e imaginea lipită de fruntea României. Câtă activitate diplomatică ar trebui ca să-i convingi pe străini – şi ignoranţi, şi interesaţi de batjocorirea noastră – că România nu-i Rromânia, ci un leagăn al civilizaţiei creştine? Bulibăşeala e totodată menită să maculeze ideea de monarhie şi să blasfemieze Coroana Română, a cărei deviză este Nihil sine Deo. În sfântă tradiţie ortodoxă. Deci, e, de fapt, o triplă bulibăşeală: macularea României, a monarhiei şi a ortodoxiei.

Deci, ce s-au gândit ţiganii? Ia să ne tragem doi regi, ca să fie clar că ţărişoara e un rezervor nesecat de ţigănie. Plus că pe linie penticostală şi baptistă, asta e imaginea care se va cimenta cel puţin în SUA.

Dorin, pe care toţi îl vedeau succesor, şi-a plătit scump declaraţia prostească de ieri, anume că-i va preda sceptrul şi coroana lui Băsescu, „după ce-şi gată mandatul”. Că asta a spus, când l-a numit „al doilea tată”. Deci, a primit un premiu de consolare, o coroană turnată pe loc din monede imense din aur de 24 k, ca „rege internaţional”, adică, o funcţie de reprezentare, prin care lumea să nu uite că Rromânia, ca ţară de baştină, guvernează ţiganii pe plan mondial: adică, mangleala. Dorin Cioabă e de fapt şi fără succesiune, şi cu banii luaţi, pentru că „rege al ţiganilor” din ţară a fost „încoronat” mezinul Daniel, care a moştenit deopotrivă „sceptrul şi coroana”, şi averea, şi „palatul regal”, în care rămâne lângă „regina-mamă”.

Şi ca ţigănia să fie maximă, deci şi ecoul internaţional pe măsură, intervine şi „Împăratul” Iulian pe interval, anunţând o contestare a dublei „încoronări”, spre revolta supuşilor ciobari care-l contestă pe „Împărat”, îl consideră autointitulat, spre deosebire de al lor, care e uns oficial de Iliescu şi confirmat de Băsescu.

S-a băgat moţ la discurs între ţigani şi V.C. Tudor, chiar între cele două „încoronări”, elogiind „Familia Regală Cioabă” – după ce mai mult de două decenii a înjurat ţiganii. A fost acolo din dublu oportunism, confesional şi electoral, fiind prima dată când şi-a recunoscut apartenenţa neoprotestantă, de unde până acum se pretindea ortodox. Dar vin europarlamentarele şi are nevoie de voturi, poate o face în tandem cu EBA – păcat numai că Manţog e la pârnaie, fiindcă el era expertul în distribuit voturi electorale.

A fost o maimuţărire a ceremoniilor de încoronare, s-a strigat, grotesc, „Trăiască regele” pentru ambii fraţi. Şi ce-i extrem de grav, de-o gravitate maximă, e faptul că la Sibiu s-a etalat manifest o STATALITATE PARALELĂ. Inaugurată pe vremea lui Iliescu şi „consacrată” pe vremea lui Băsescu care, la patru ace, a depus la priveghi o coroană semnată „preşedintele Traian Băsescu”. Partener strategic al Casei Regale Cioabă. Sau supus?

Oricum, declaraţia episcopului Tőkés privind protectoratul asupra Transilvaniei – sau a unei părţi din Transilvania – pe care l-a solicitat de la Ungaria păleşte faţă de evenimentul de la Sibiu, care a constituit de fapt proclamarea statalităţii ţigăneşti a României.

În asemenea hal a ajuns România. Şi ironia e că toată „panarama” se petrece chiar de 23 august, data în care Regele Mihai a întors România alături de puterile Aliate, ceea ce avea să scurteze al Doilea Război cu o jumătate de an şi să salveze zeci de mii de vieţi. Şi să ducă la recuperarea părţii de Transilvanie ocupată, salvând totodată ţara noastră de spectrul aglutinării sfâşiate în URSS. Dar cine să dezbată despre această dată? În prim-plan e rregatul Rromâniei.

Băsescu ar trebui convocat în Parlament să explice cum e asta cu dubla statalitate. Dar cine să-l convoace?

În mod sigur am să mai scriu despre proiectul de distrugere ireversibilă a României. 👿

P.S. Felicitări Carminei Othman, reporter de elită, ca de obicei! Un model de reporter special (discreţie informativă, eleganţă a ştirii, ştiinţă a interviului spontan). Antena 3 ar trebui să ţină stacheta jurnalelor la nivelul ei.

BĂSESCU SE RIDICĂ DIN BAIE

Băsea când trebuie să vorbească, tace şi când trebuie să tacă, vorbeşte prostii.

A zis-o pe-aia fără precedent cu „operaţiunea neautorizată pe teritoriul altui stat”.

Acum se zborşeşte la Ungaria ca sculatul din baie, pe tema declaraţiei psihopatului de la partiduleţul extremist „Jobbik”, de care Budapesta tocmai s-a delimitat oficial, la solicitarea MAE al României.

Se dă cocoş, zice că „Ungaria a devenit un focar de instabilitate” şi că „România va prelua leadership-ul” punerii la punct a Ungariei. Şi că „e ultimul an” în care liderii de la Budapesta se vântură prin România şi organizează şcoli ca la Tuşnad. Şi că de ce românii de-acolo nu l-au huiduit pe Orban.

Ei, să mori tu? 😛

Astea-s declaraţii pentru tembeli, încă suficienţi ca să înghită harneala, mai ales că liderii USL, de la mic la mare, o ţin tot într-o vacanţă. Sau mai multe. Aşa că găsind subiectul nevorbit, l-a confiscat Băsescu. Mai ales că el a şi favorizat o asemenea debandată a revizionismului pe teritoriul României, dar crede că toată lumea a uitat şi că-l va aplauda pe calul alb salvator.

Foto: Mediafax, dc.news

Câteva întrebări:

1. Are linie directă cu Orban Viktor, de ce n-a pus mâna pe telefon „să-l pună la punct”? Dacă-i dă mâna.

2. Anul trecut când Orban Viktor a venit şi le-a zis cetăţenilor români din Transilvania să nu iasă la referendum, de ce nu le-a zis să-l huiduie?

3. E al nouălea an cu Băsescu la Cotroceni, sminteli din astea revizioniste se petrec an de an şi abia acum se găseşte să le înfiereze şi să ameninţe că nu vor mai avea loc şcolile la care el însuşi a participat ca invitat?

4. Nu cumva anul ăsta e ultimul an, pentru că e ultimul lui an? În sensul că la anul cel târziu nu va mai fi la Cotroceni.

5. Dacă Tokes „nu merită să fie cetăţean român” fiindcă cere protectoratul altui stat, ÎI VA RETRAGE STEAUA ROMÂNIEI?

Băsescu arăta ca o epavă umflată în pânze.

TOKES SE IUBEŞTE CU ORBAN ŞI TONTA E COPILOT

Ştiţi deja că mie îmi place Tokes (chiar e foarte cald şi îmi e foarte lene să caut să-i pun alea ale limbii maghiare 🙂 ). Deci, domnul episcop  – care e foarte mişto, chiar şi aşa, albit şi cam buhăit -, nu face decât să confirme propaganda securistică pentru multe milioane de români frustraţi – dacă nu cam toţi – anume că de fapt Ceauşescu a fost un erou naţional, ucis pentru că şi-a apărt patria, iar la rivoluţie de fapt ruşii şi cu ungurii au dat o lovitură de stat ca să rupă Transilvania de România. Trebuie neapărat activată eroizarea lui Ceaşcă acum, pentru că nostalgia pentru părintili naţiunii, genial şi discreţionar, e folositoare pentru noi fraieriri electorale. Şi sigur că totodată iubăreala anuală de la Tuşnad e o bună diversiune, dacă, în loc s-o administrezi, te laşi jucat.

Domnul episcop îşi face misiunea cu tenacitate. Susţinut de coabitaci. Care tac ca mortu-n păpuşoi. De-aia şi-au şi pus gura în gips, Băsea, la mare, Tonta, la munte, pe post de copilot. Ca să se zică că ei sunt în concediu, deci, de-aia n-au fost la post ca să-i pună la punct pe Tokes şi pe Orban Viktor, penetrant ca-n brânză pe teritoriul României, care autorităţi din România respectă libertatea de exprimare a oricui în afară de jurnalişti şi oameni de rând. În rest, toată lumea are voie. Mai ales dacă în cauză e bătaia de joc de România. Sigur că ar fi o idioţenie ca tu, demnitar român, să te cobori la mintea lor, să le faci jocul conflictual. Dar o idioţenie impardonabilă e şi să-i ignori, laş. În loc să-i execuţi cu umor şi graţie.

Poporul român poate avea impresia îndreptăţită că nimeni nu apără România. Şi că ea e lăsată pradă tuturor celor care satisfac interesele de putere şi avere ale celor – deopotrivă – de la putere şi din opoziţie. E o licitaţie în toi. De cele mai multe ori, o încredinţare directă.

Ce-ar fi dacă Ponta s-ar duce la Budapesta şi un lider al minorităţii române i-ar spune să acorde protectorat teritoriului pe care România l-a retrocedat Ungariei după ce a eliberat-o de bolşevici? Vă închipuiţi scandal diplomatic? Eu nu, pentru că demnitarul român nici n-ar apuca să deschidă gura despre aşa ceva. Poliţia lui Orban i-ar pune în vedere, mai mult sau mai puţin politicos, să se care de pe teritoriul naţional al Ungariei. Şi să-l ia şi pe minoritarul căruia i s-a urât cu binele din patria care îl hrăneşte.

Nici la referendum Tonta n-a făcut nimic, a aşteptat 6 seara ca să iasă la vot şi l-a lăsat pe Orban Viktor să-şi facă de cap, să dicteze cetăţenilor români din Transilvania ce să facă. În mod normal, până în prânz, Orban trebuia pus la punct, iar cetăţenii români, invitaţi să-şi exercite drepturile naţionale şi nu să asculte de un lider străin care poate să fie arogant doar fiindcă i se permite. Îşi cunoaşte interesul, joacă pentru ţara lui. Ceea ce îi urez şi României.

Mai ales că şi lui Crin al nostru pare că i-a mâncat pisica limba.

P.S. Deci, Tokes, simpaticule, dacă vreţi protectorat, vorbesc eu cu ministrul de Interne. Şi vă promit că veţi fi pe deplin protejat, va fi linişte, nu veţi fi deranjat. 🙂 Acum, sincer, meritaţi din plin, că altfel nu ne-am fi mişcat fundurile atât de româneşti ca să scăpăm de regimul Ceauşescu. Deci, eu pentru aia vă iubesc, chiar dacă pentru restul vă detest. Cum se zice, dragoste cu năbădăi. Şi vă asigur că biciul e moale. Doar efectul e foarte tare. 😳

UPDATE. Cum de uitasem? Băsescu l-a decorat pe Tokes cu „Steaua României#, în grad de cavaler.

FOTO: cotidianul.ro. jurnalul.ro

COABITACII TÂRĂSC ŢARA ÎN ALT ACORD CU FMI

Băsescu şi Ponta au făcut sluj în faţa şefei FMI, Christine Lagarde, venită la Bucureşti ca să examineze su(s)puşii.

Doamna e rasată şi chiar dacă n-ar fi, tot n-a văzut în toată cariera ei şef de stat care să facă delaţiune contra guvernului coabitac şi să ridice ode „stabilităţii macroeconomice” ameninţate de „populisme”. Probabil că madame Lagarde n-a văzut nici premier venit ca şcolarul ca să asiste la o conferinţă a şefului FMI: în care, cu toată rasa, doamna Lagarde şi-a dovedit incultura, fiindcă România era europeană şi apăra Europa pe vremea în care Charlemagne-ul fost apărător al creştinătăţii devenise paiaţă în piaţă: la propriu; aşa că s-o lase mai moale cu „bătrâna Europă” şi „Răsăritul”. De altfel, a făcut o gafă şi când a dat-o pe engleză zicând că ne e mai accesibilă, altă dovadă de cultură istorică. Deşi chiar istoria recentă i-ar fi putut da ceva noţiuni de francofonie, ca să nu zic, francofilie (lingvistică) a poporului român.

Oricum, doamnei nici nu i-a păsat, că n-a venit pentru impresie artistică. Ci pentru perpetuarea jugului la jugulara României.

Iar coabitacii s-au conformat cu zel, pomenind despre un nou acord cu FMI.

În numele cui vorbeşte Băsescu? Pe cine reprezintă? Care stat român? Că politica economică nu ţine de reprezentarea statului, ci de executiv. „Pactul”, însă, îi permite să-şi permită orice.

În ce-l priveşte, nici premierul n-are dreptul să angajeze România fără acord parlamentar. Aşa cum s-a angajat, că va respecta Constituţia şi în consecinţă, va raporta mereu Parlamentului cu privire la politicile guvernamentale, şi îi va cere acordul pentru decizii cu bătaie legislativă.

Acordul cu FMI e o lege, una nelegiuită, de vasalitate, fiindcă ea determină, chiar dictează politica economică a României.

Ioan Ghişe a semnalat în mod repetat faptul că acordul expirat e ilegal, pentru că a fost angajat fără vot parlamentar. În afara legii se află şi acum decidenţii privind un nou acord.

Ştiu, nu ne facem iluzii că turma fesenistă nu ar presta regulamentar în Parlament, la ordinul coabitac. Dar tocmai de aceea, premierul Ponta ar putea măcar păstra aparenţele. Şi ar putea avea măcar un minim respect faţă de România şi să informeze şefiile FMI că nici el şi nici atât Băsescu nu pot angaja ţara într-un nou acord, fără validare parlamentară.

Au râs de expresia lui Crin cu „the mother and the father”, privind FMI, dar ea defineşte întocmai Fondul: era o ironie neagră, un sarcasm. Măcar atât putem să le aruncăm în faţă. Deşeurilor hermafrodite care guvernează lumea.

Şi tot pe Crin s-au supărat răspopiţii când a zis că ar trebui să luăm exemplu de la Orban Viktor, ca om de stat care nu-şi lasă statul îngenunchiat. Dimpotrivă, îl apără cu demnitate. În faţa agresiunii externe. Faptul că s-a putut amesteca în treburi ale statului român – la referendumul contra lui Băsescu şi de mai multe alte ori – ţine de nevolnicia guvernanţilor români. Şi de ticăloşie. Prost ar fi să nu le speculeze în avantajul Ungariei. Care şi-a băgat picioarele în el de FMI. Că are cu ce.

O DATĂ UITATĂ. CÂMPIA LIBERTĂŢII. ŞI ALTE AMNEZII. CA SĂ UITĂM DESPRE ROMÂNIA TARE

Adunarea de la Blaj din 1848 – cheia fiind unitatea episcopilor Şaguna şi Lemeni, ortodox şi greco-catolic – cel ortodox a fost, de curând, canonizat, adică, recunoscut ca sfânt. Al românilor. Guvernul unguresc de la Cluj făcuse totul ca să-i dezbine. Pe români, începând cu cei doi înalţi ierarhi.

Protestul contra dualismului austro-ungar a fost reiterat 20 de ani mai târziu, prin Pronunciamentul de la Blaj.

În 15 mai 1948, foarte mulţi tineri – mai ales ţărănişti, liberali, dar şi socialişti nevânduţi, pur şi simplu, români – au ieşit în stradă ca să marcheze 100 de ani de la Câmpia Libertăţii şi să revendice libertatea pentru România, transformând evenimentul în protest la adresa ocupantului sovietic. Evident că tinerii – printre care şi Costel Ciacu, naţional-ţărănist care mi-a şi povestit – au fost arestaţi. La 8 noiembrie 1945 scăpase. Avea să facă vreo 16 ani de închisoare. Îmi povestea cu veneraţie, era numai piele şi os, foarte bolnav şi aproape muritor de foame, dar mai mare era foamea lui de dreptate. De libertate. De adevăr pentru România.

Dar cine îşi mai aminteşte de tripla semnificaţie a acestei date de 15 mai ? Şi mai ales, cui îi mai pasă? Că tot suntem în mai şi nu ne-a mai păsat nici de 10. 10 Mai, Ziua Independenţei României – singura dată legitimă pentru a fi sărbătorită ca Zi naţională: 1 Decembrie, Alba Iulia, e doar o consecinţă, una sublimă, ultima, care avea să fie încoronarea ei, sub guvernarea unui prim-ministru colosal, Ionel Brătianu – oare ce se mai învaţă despre el la şcoală? Şi despre părintele lui („republican convins” care şi-a depăşit convingerea personală pentru interesul naţional)? Şi despre o familie care se identifică inseparabil cu istoria ţării?  În general şi în particular, nu ne mai pasă. De nimic. Şi de aceea se şi poate face orice cu noi ca popor. De către orice conducător şi mai ales, aservit ocupantului. În vremea noastră, unul subtil, care pretinde că nici nu ne ocupă. Totul. Şi tot timpul. Cu tot felul de minciuni, diversiuni şi alte forme de ocupaţie.

Şi-atunci, cum să celebrezi o dată care marchează libertatea? Sigur, unii s-ar putea să scoată din contextul istoric şi să spună că românii din Transilvania voiau autonomia, sub sceptrul şi coroana Vienei. Lor li se poate replica irefutabil: în 1918, Iuliu Maniu, tânăr locotenent, a revanşat fabulos eşecul sublim al Crăişorului Avram Iancu, ocupând Viena, de fapt, eliberând-o, aflat la comanda regimentelor româneşti. Care regimente româneşti subordonau armata imperială. Tot aşa cum în 1877, Principele Carol, viitor prim Rege al României recunoscute ca atare, deci, ca stat, comandase Armata Imperială a Rusiei, la solicitarea Ţarului Nicolae. Şi tot aşa cum în 1921, Regele Ferdinand, în fruntea Armatei Române, avea să ocupe, de fapt, să elibereze Budapesta. De regimul bolşevic. Mereu am să regret că nu am revendicat Ungaria, cu acea ocazie. 🙂 Aveam tot dreptul. 😛

Am evocat momente sublime ale istoriei naţionale, gloria ţării noastre. Copiii de lapte ar trebui să afle despre ele aşa cum plozii Americii capătă conştiinţa naţională din cordonul ombilical. Sunt date care marchează măreţia României. Momente pe care toată suflarea românească ar trebui să le ştie ca pe Tatăl Nostru. Dar se face totul ca să fim spălaţi pe creier, ca să putem fi dominaţi ca popor complexat, resemnat şi de aceea, exploatat cu uşurinţă.

Poate că numai o adunare organizată de Prea Fericitul Daniel, împreună cu Eminenţa Sa, Lucian Mureşan şi patronată de unsul cu Mirul Sfânt, Regele Mihai al tuturor românilor – indiferent de apartenenţa lor, etnică, politică, socială, confesională, etc. – ne mai poate verticaliza.

Oricum, România nu va fi îngenunchiată. Niciodată. Chiar dacă poporul român e nemernic. Adică nu mai merită. Nu 10, nu 15 mai. Nu, nimic. Ba da, 1 mai. Dar nu Armindeni cum era, nu bătaie cu flori – la ţară, la şosea. Ci bătaie pe burtă. Şi pe de-ale gurii.

Chiar crede cineva că dacă România rămânea monarhie sau măcar redevenea, în decembrie 1989, îşi mai putea bate joc cineva de ea? Am fi între primele ţări. Nu doar europene.

NIHIL SINE DEO.

Trăiască Regele!

UNGURUL AGENT AL ROMÂNIEI :)))

Exhibiţionistul cu securea care se laudă că Ungaria decapitează România la fotbal, dacă a făcut-o de capul lui, e agent român, fie şi în orb, iar dacă l-a pus cineva, tot pentru România lucrează. 🙂 Păi cu poza-asta ne putem victimiza la infinit. 😛

La fel cum tembelii care au dat foc drapelului Ungariei în Ţigănie sunt cei mai înfocaţi agenţi maghiari. Involuntari. Dar cineva parcă i-a pus s-o facă, în prostia lor.

Şi totuşi, Ponta a făcut exces de zel când a cerut urmărirea penală a piromanilor. O expertiză psihiatrică era suficientă. Că e mai greu cu detectarea neuronilor. 😀

FETIŢA CU BENTIŢA. SAU JOCUL CU FOCUL

Foto via http://www.jurnalul.ro

Imaginaţi-vă că sunteţi elevi români într-o clasă în care învaţă şi câţiva etnici maghiari. E 1 Decembrie şi o puştoaică unguroaică apare cu o bentiţă în culorile drapelului naţional al Ungariei. Cum vă simţiţi? Nu vi se pare o sfidare?

Atunci, eu zic să judecăm raţional, adică să ne folosim capacitatea de judecată, deci mintea, nu instinctele primare justiţiare în sens tribal.

Eleva de 15 ani care, în 15 martie, de ziua tuturor maghiarilor, a apărut într-un liceu din Covasna cu bentiţă tricoloră românească, pusă pe frunte ostentativ, a comis un teribilism poate explicabil pentru vârsta ei, dar în nici un caz justificabil. Aşa cum văd că s-a pornit un val mediatic, mai ales pe net. Eu cred că diriginta a procedat corect, nu ştiu dacă şi cu tact. Adică, trebuia s-o facă să înţeleagă de ce greşeşte şi s-o determine să-şi scoată singură bentiţa, în acea zi.

Gestul fetei poate denota lipsă de educaţie, un semn de neam prost. Pentru că neamul prost înseamnă lipsă de sensibilitate faţă de ceilalţi, mai ales, faţă de cei diferiţi. Şi incapacitate de empatie, adică, incapacitate de a te pune în locul lor. Nesimţirea de a nu-ţi pune nici măcar problema că lezezi, aşa cum tu n-ai vrea să fii lezat: chiar în ceea ce ai mai scump, adică sângele (familia) şi neamul (etnia).

Faptul că unii tribali maghiari ne-au putut deja leza nu justifică o replică similară. Nu face decât să ne degradeze la nivelul lor.

Bentiţa pe care şi-a pus-o fetiţa e ca şi cum ai intra la tine în casă şi ţi-ai scrie pe frunte: proprietar. Ceea ce denotă fie patologie, fie nesiguranţă. Asupra proprietăţii. Nu prin ostentaţie teribilistă convingem, dimpotrivă. Iar copiii ar trebui educaţi de mici în spiritul convieţuirii elegante.

S-ar putea ca atitudinea fetiţei să fie, însă, mai mult decât atât: o provocare instrumentată din culise oneroase, ale serviciilor care n-au scrupule să manipuleze copii şi sentimente naţionale.

Zilele trecute am avut o postare în care am semnalat faptul că Băsescu vrea să provoace un nou Tg. Mureş, din mai multe motive, anume, să creeze o problemă din nimic şi pe urmă să o internaţionalizeze, ca să poată institui stare de necesitate, iar „Ţinutul Secuiesc” să obţină autonomie.

Dintr-un fleac din ăsta cum s-a întâmplat la Covasna se pot inflama spiritele primare (contradicţie în termeni). Chiar şi oameni cu glagorie se pot aprinde stupid, când e vorba de chestiuni delicate.

Nu s-a întâmplat absolut nimic la şi după mitingurile maghiarilor. Nimic absolut. Nici o contramanifestaţie, nimic provocator. Totul a decurs normal.

Trebuie inventată o poveste cu un copil persecutat, ca să ne pomenim că jocul dezaxat al celui care instrumentează iresponsabil şi/sau antinaţional un conflict artificial se transformă în evenimente cu consecinţe catastrofale.

Un conflict interetnic ar fi devastator pentru interesele naţionale ale României, oricum vulnerabilizată la maximum ca entitate statală naţională, independentă, unitară şi suverană.

Poliţia locală s-a autosexizat şi a deschis dosar penal în cauza anonimului care a ameninţat-o cu moartea pe fetiţă, pe Facebook, într-o înşiruire de propoziţii pline de ură etnică atât de stupidă încât pare cusută cu aţă albă. Sau poate fi autentică, fiindcă e plin de tâmpiţi manipulabili cum respiră.

N-ar fi de mirare să fie prins un Attila mâncător de carne crudă de fecioară româncă. Un colaborator al SRI, evident. Sau un acoperit. La fel cum n-ar fi de mirare ca o vreme să nu fie prins nimeni, ca să planeze suspiciunea asupra oricărui maghiar şi să se învenineze progresiv relaţiile interetnice de zi cu zi. Şi să se inflameze un dezastru.

La halul de degradare în care au fost aduse serviciile de (dez)informaţii din România, ne putem aştepta la orice poate fi mai rău. Din moment ce în vară atât SRI, cât şi SIE au lucrat împotriva intereselor României.

Vă amintiţi blazarea lui Dâncu de după referendum? Când explica el că ardelenii au stat acasă pentru că s-au simţit neglijaţi. Bine că-i băgase-n seamă Orban Viktor! Un fel de băgat pista, la care grupusculul de la Cluj juisează cu masochismul vechii slugi care lustruieşte cizmele grofului.

Mai răsfiraţi, tovarăşi, mai răsfiraţi! Şi lăsaţi copiii în pace! 👿

P.S. Dezolant modul în care un jurnalist inteligent ca Rareş Bogdan, din naţionalism visceral, face exact jocul celor pe care îi detestă. Şi care la rândul lor îl detestă. Atât de tare încât îl trag de sfori.