VORBE GRELE DESPRE ROMÂNI CU MĂDĂLIN VOICU

„Deci mă tot ocup de analiza asta, pe poporul ăsta băi, care tace, care înghite, care-i laş, care-i trădător, care vinde, care se lasă cumpărat, care-i needucat. Lucrurile astea mă apasă. Eu sunt român bă. Dar nu înţeleg…”

„Cine promovează şi mai pomeneşte astfel de soluţii pentru a salva economia naţională luând drepturile de autor sau supertaxându-le este un cretinoid. Asta înseamnă că ajungi tu ca popor să-ţi anulezi orice fel de lucru care te ţine în picioare. Cu mintea, cu creativitatea, cu inspiraţia. Tai. Totul… se alege praful. ”

„Majoritatea celor care conduc ostilităţile în ţară urăsc oamenii de cultură şi cultura în sine”.

„Domnilor, suntem în plină anarhie. Dacă eu înţeleg bine, acest cuvânt, etimologic vorbind, în România la ora actuală nu funcţionează nimic”.

„Suntem pe Planeta Maimuţelor în România. Şi oamenii ăştia au devenit lupi, nu mai sunt oameni. Cei care rânduiesc soarta ţării. Toţi sunt la pândă cu balele căzând şi cu ochii ieşind din orbite ca să vadă ce se poate ciordi. Şi să ne mintă pe noi, oameni care încercăm să înţelegem ce vrea să facă noul Guvern. Eu nu globalizez, eu vorbesc de anumite departamente, că nu toţi miniştrii sunt tra-la-la”.

„Am impresia că doamna Udrea nu ştie cu ce se mănâncă chestiunea asta cu turismul. (…) Eu n-am nimic împotriva doamnei Udrea. Sunt împotriva celor care-i acordă acest credit”.

„Traian Băsescu e un tip, chiar dacă-i nociv, omul e şmecher, îi merge capul în interesul lui. Calcă pe cap pe oricine. Poate să fie şi nevastă-sa. Doamne fereşte! Omul ăsta face orice efort, orice analiză şi orice muncă pentru ca el în toamnă să iasă preşedinte. Că fraiereşte populaţia, că fraiereşte politicienii, că speculează şi şantajează pe unul sau pe altul în zona politicului, asta-i meseria lui. Omul e Mefisto. Deci ce să ne mai mirăm?”

„Voi vă daţi seama că Traian Băsescu, pe care nu pot să-l admir sau să-l respect, dar sunt mirat de câtă abilitate are, el n-are contracandidat în toamnă?”

„Gândeşte-te bine. Poate să vină şi Maica precistă, el nu are contracandidat în toamnă. Singura şansă a României este să se autoflageleze şi să nu-i mai dea românul votul. Altfel el n-are… Crin, hai să fim serioşi. Inventează tu unul.”

Antena 2 – „Vorbe grele” cu Victor Ciutacu şi Crin Antonescu, 26 ianuarie – Prin Monitoring Media

POVEŞTI PENTRU TÂMPIŢI. ORBUL CARE ÎMPUŞCĂ ÎN INIMĂ

Foto: Mediafax

Altă aiureală s-a lansat azi, ca să furajeze minţile românilor cu o nouă diversiune tembelă. Poate mai uităm de idioţeniile Guvernului Boc. Şi de enormitatea cu furtul de armament de la unitatea militară de elită din Ciorogârla.

Treaba cu suspectul reţinut pentru tentativa de jaf armat şi crima dublă de la Braşov. Căruia i se dă numele, Boris Gorbunov şi e vânturat cu imagini, din 2004, pentru că e recidivist, pe posturile tv, de parcă am fi în Congo. Nu într-o ţară membră a UE, unde prezumţia de nevinovţie ar trebui să fie lege.

Dar însuşi preşedintele ţării ne-a învăţat cu justiţia la televizor şi se pare că vom tot avea parte de ea, din moment ce cami-Predoiu (de unde vine cami?) l-a propus tot pe Daniel Morar la şefia DNA. Dar până să servească DNA patria, o serveşte, acum, poliţia. Inclusiv ministrul de Interne.

O tâmpenie mai jignitoare nu doar pentru mintea umană, ci şi a unui căţel poliţist, de mult n-am mai pomenit. În primul rând, că tembelii se contrazic. Adică, unii, în frunte cu însuşi ministrul Liviu Dragnea zic că a fost reţinut principalul suspect, basarabeanul recidivist de care pomeneam şi alţii, printre care însuşi şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Braşov, Constantin Arişanu, declară că infractorul condamnat nici vorbă să fie reţinut în cazul cu pricina, ci pentru că s-a sustras executării pedepsei, adică nu s-a întors la Penitenciarul Craiova! Reţinut fără ordonanţă, adică, umflat. Că tot suntem în statul de drept. Comun.

Băieţii ăştia ne cred tâmpiţi şi aruncă diversiuni de weekend ca să se uite prostimea la televizor şi să uite de tâmpeniile prin care guvernanţii o ard la buzunare. Asta se vede şi din afirmaţia – uluitoare şi făcută cu seninătate de organele judiciare citate la televiziuni – că Boris Gorbunov a fost eliberat din Penitenciarul de maximă siguranţă Craiova (!) ca să se ducă să se opereze de glaucom.

Deci, trebuie să fii tâmpit să nu-ţi dai seama ce aberaţii se vehiculează.

1. Adică, i s-a dat drumul pe străzi să se ducă să se opereze aiurea-n tramvai, când el n-are nici asigurare şi se pare că nici cetăţenie română.

2. Glaucomul este o afecţiune oftalmologică gravă şi ireversibilă. Când e operabil, operaţia se face doar pentru stoparea sau cel mult întârzierea evoluţiei, adesea fatale (adică, orbire, din păcate). Iar băiatul-ăsta e suspectat – de fapt, gata, e stigmatizat – că a rănit grav o persoană şi a împuşcat două, dintre care pe unul drept în inimă! Cu glaucom! Când eşti aproape orb sau vezi cel mult în ceaţă!!!

3. Ni se spune fie că Gorbunov este reţinut împreună cu alţi suspecţi, fie că este doar anchetat. Cine minte, şeful poliţiei braşovene sau ministrul de Interne? Şi dacă Gorbunov e reţinut, de ce i s-a dat drumul şi acum, de ce nu se respectă procedura de reţinere? Ori cei de la Craiova sunt imbecili, ori i s-a dat drumul condamnatului ca să execute ceva în libertate. Iar colegii din Braşov acoperă, stângaci, operaţiunea.

Diversiunea tembelă este dublată de o altă diversiune, alcătuită , de data asta, pe un fapt meritoriu, anume, captura a o tonă de cocaină – în valoare de 100 de milioane de euro pe piaţa neagră – la Constanţa. Eveniment urmat, cum e şi normal, de o conferinţă de presă emoţională şi anunţuri că autorii vor fi premiaţi pentru o „captură istorică”, prezentată ca fiind poate cea mai mare din Europa. Bravo lor – oriunde în lume ar fi fost premiaţi, dar din păcate sunt aruncaţi în troaca diversiunilor tâmpeşti.

Probabil că mascarada va continua mai multe zile. Păcat numai că au murit oameni, printre care trecătorul care a vrut să-l prindă pe criminal, Gheorghe Dumitru Lala. Civil al cărui exemplu de civism pare, din păcate, mai degrabă unul care nu merită urmat. Fiindcă – mai ales când eşti şi ofiţer în rezervă, nu te repezi dezarmat la un agresor înarmat şi care deja secerase doi oameni. Doar dacă vrei să te sinucizi. Altfel, e un sacrificiu inutil. În situaţii din astea, e bine să-ţi păzeşti viaţa, mai ales când ai şi familie, şi să suni la 112. Dacă are cine să-ţi răspundă. Dacă nu, să se descurce forţele de ordine, că de-aia sunt plătite.

Cert e că românii sunt consideraţi idioţi. În cazul în care idioţii nu sunt cei care lansează asemenea fumigene tembele.

CRISTI OPREA L-A BĂTUT PE BĂSESCU ÎN JUSTIŢIE

Foto: www.condei.ro

Cristi Oprea a câştigat procesul cu preşedintele Băsescu. Care îl dăduse în judecată pentru un articol inofensiv din „Cotidianul”, după ce Cristi l-a susţinut, atâta vreme, cu bună credinţă.

Mai mult, Băsescu a îngroşat nota, încercând să influenţeze justiţia când a declarat, în cadrul unor interviuri pe la televiziuni, că îl vrea condamnat pe Cristi Oprea pentru că – vezi Doamne! – ar fi ridicat suspiciuni asupra angelicilor lui consilieri, atunci când în articolele lui a folosit formula „din surse de la Cotroceni”.

Băsescu a luat-o mare, pentru că, azi, completul de la Judecătoria sectorului 1 i-a dat câştig de cauză jurnalistului şi l-a obligat pe preşedintele ţării la plata a 11 milioane vechi, cât a costat traducerea sentinţei judecătoreşti prin care un jurnalist italian care l-a făcut idiot pe Berlusconi a avut câştig de cauză în instanţă.

Cristi Oprea nu l-a insultat niciodată pe Băsescu. Dimpotrivă, Băsescu ar fi trebuit să-i fie recunoscător. Dar nu-i stă-n caracter. El se foloseşte de oameni după care îi calcă în picioare, atunci când consideră că nu-i mai sunt de folos sau că îi poate folosi ultima oară, discreditându-i. Aviz amatorilor!

Dar nu i-a mers cu Cristi Oprea tocmai pentru că el e un jurnalist vertical şi care tot ce a scris, a scris din convingere, şi atunci când l-a susţinut pe Băsescu, şi atunci când i-a semnalat derapaje. Mulţi au mâncat necomestibil când l-au acuzat pe Cristi că de fapt e părtaş la o mascaradă convenită cu Băsescu. Acum le stă în gât propria meschinărie.

Iar imensa majoritate a colegilor din presă care nu l-au susţinut sau chiar l-au denigrat, ori doar s-au spălat pe mâini ar trebui să-i fie recunoscători, pentru că sentinţa favorabilă lui Cristi Oprea este în favoarea breslei jurnalistice. Şi jurnaliştii ar trebui să-şi onoreze statutul. Dacă n-au curajul să se solidarizeze când trebuie, măcar să nu mai denigreze. Să-şi poarte laşitatea în tăcere. Cei care sunt laşi, evident.

Mă bucur pentru vechiul meu coleg şi camarad de la „România liberă”, şi mă bucur că au luat-o peste bot toţi denigratorii şi mai ales preşedintele Băsescu. Dacă nu face apel, recunoaşte, tacit, că a greşit – ceea ce ar fi o formă fie şi mută de a-şi prezenta scuze. Dacă face apel, se face de râs la scenă deschisă. Dreptu-i că n-ar fi nici o noutate.

ARMELE DE LA CIOROGÂRLA. PĂZEA, ATENTAT LA BĂSEA!

În România, ţară membră a NATO, s-a furat, masiv, armament dintr-o unitate militară din Ciorogârla. Cică, s-a săpat pe sub gard şi s-au furat 60-70 de pistoale-mitralieră, pistoale mitralieră cu pat rabatabil şi o mitralieră AK-47 (foto) cu afet. De la depozitul de armament au dispărut lacătele.

Măsurile: o anchetă internă, o anchetă penală şi filtre de poliţie care controlează maşinile! Nici o declaraţie oficială a MApN şi nici un deranj al preşedintelui ţării să convoace CSAT, pentru un eveniment de asemenea gravitate. Iar ministrul Apărării, Mihai Stănişoară, ne linişteşte că s-a furat doar armament, nu şi muniţie!

OK. Ori e pe bune şi atunci înseamnă că România nu prezintă absolut nici o siguranţă şi nici o credibilitate, nici la comunitatea internaţională, nici la ea acasă, fiind o ţară extrem de vulnerabilă,  rai virtual pentru terorism şi crimă organizată. (Dar asta ar însemna că s-a prostit subit. Pentru că nu există precedente, fie şi palide, în afară de plecarea lui Omar Hayssam, condamnat pentru terorism).

Ori e o mascaradă patetică, pentru a se victimiza preşedintele Băsescu că vin peste el atentatele, şi totodată, pentru a se jusfitica poliţia politică – supravegherea (intimităţii) tuturor şi poate chiar legiferarea percheziţiei nelimitate. Scopul mascaradei ar mai fi şi panicarea populaţiei care, de teama a ceea ce i s-ar putea întâmpla, să rabde orice. Orice imbecilitate guvernamentală şi orice toană prezidenţială.

Că e mascaradă sau că e furt real, ne compromitem grav din cauza unor iresponsabili. Valabil şi pentru liberali, care au neglijat în mod inadmisibil Apărarea, au neglijat dotarea, obligatorie pentru o ţară aliată – iar purtătorul de cuvânt al PNL, Bogdan Olteanu, se mai şi laudă public, ca un tembel, cu asemenea ispravă din categoria Gâgă pacifist. În cel mai bun caz. Dacă nu neo-cominternist.

Oricum, aşa ceva nu s-a  întâmplat în timpul guvernării liberale şi nici nu e de conceput să se întâmple decât cel mult într-o ex-provincie sovietică uitată de lume. Nu se poate întâmpla un furt masiv de armament eficient dintr-o unitate militară într-o ţară membră a NATO, decât dacă vrea cineva să ridiculizeze catastrofal o guvernare şi să compromită şansele la un nou mandat prezidenţial pentru comandatul suprem al forţelor armate în exerciţiu.

Aşa ceva pur şi simplu NU se poate întâmpla într-o unitate militară, care are reguli stricte de funcţionare.  Şi pază drastică. Şi sistem de alarmă. Mai ales una cu depozite militare. Paza e pregătită şi pentru cazul unui atac al serviciilor, simulat ca să-şi măsoare forţele cu serviciul de informaţii al armatei. Astfel de atacuri se practică. Şi pretutindeni. Dacă vreun serviciu ar fi putut prinde în fundul gol de aşa natură o unitate militară a Armatei, Armata ar fi discreditată. Pe termen lung. Iar România s-a remarcat tocmai prin profesionismul în operaţiuni aliate de mare risc şi mai ales în misiuni ale inteligenţei militare.

Deci, părerea mea e că trebuie să fie cineva ignorant total în materie şi în general, sărăcuţ cu mintea ca să poată crede că a fost posibil să se fure vreo jumătate de tonă de armament, şi să mai se şi încarce, şi să se mai şi transporte în vehicul greu, şi nimeni să nu vadă şi să nu audă. Când orice regulament militar prevede că se trage fără somaţie în caz de intruziune în incinta unei unităţi militare sau în situaţia în care o unitate militară este atacată. Doar n-or fi fost toţi drogaţi.

Coincidenţă, aseară au fost ucise două persoane şi una, rănită grav prin focuri de armă, în centrul Braşovului, la o casă de schimb valutar. Agresorul e liber şi a abandonat banii. Da, poate că n-are legătură directă, dar o legătură are. Se profită de climatul de insecuritate creat în urma  furtului incredibil de arme de la U.M. 01916 din Ciorogârla. Sau poate chiar se induce un climat de insecuritate. Şi se amplifică.  Unele posibile motive le-am presupus mai sus. Alte motive pot fi contrare. Anume că serviciile îl lasă din braţe pe Băsescu. Dar chiar cu preţul compromiterii României? Unii vor spune că deja a compromis-o el.

Ipotezele că a fost vorba de o lovitură fie a unui serviciu extern, fie a crimei organizate, fie a unei organizaţii teroriste le-am exclus din start.

UPDATE. Ministrul Apărării, Mihai Stănişoară, a susţinut o scurtă declaraţie de presă în care a demonstrat că evenimentul de la Ciorogârla e nu doar posibil, ci şi logic cu o asemenea conducere. El a repetat imbecilitatea că s-a furat doar armament, nu şi muniţie – plus nişte baionete şi nişte binocluri, ceea ce ar constitui, în opinia lui, un argument că respectivul armament nu va fi folosit! Şi a anunţat măsuri administrative, multe, de la doi caporali, la doi generali, ultimii, un meseriaş ca gen.Croitoru, şeful Statului Major General al Aviaţiei şi gen. Ungureanu, şeful contraspionajului militar. A uitat să-şi prezinte şi propria demisie.

În rest, a mai precizat, monumental, că a dispus întărirea pazei unităţilor militare şi a constatat, în consecinţă, că a fost un caz izolat! Fără să precizeze şi că e vorba de o unitate de elită. Stănişoară a adăugat că va dispune în continuare întărirea pazei în Armată. Gâgă, Armata trebuie să ne apere pe noi ca stat, nu noi trebuie să apărăm Armata! Dacă imaginea e că Armata unei ţări din NATO nu se poate apăra, am mototolit steagul! Iar unitatea de la Ciorogârla deţine muniţie menită să asigure apărarea antiaeriană a Capitalei. Ceea ce ministrul nu a precizat. Şi a refuzat să răspundă la întrebări.

SF.TREI IERARHI: GRIGORE, VASILE ŞI IOAN

Pricina acestui praznic a fost următoarea: în zilele împăratului Alexie Comnen care a luat sceptrul împărăţiei în anul 1081, după împăratul Botaniat, s-a iscat neînţelegere între oamenii cei mai de cinste şi mai îmbunătăţiţi. Unii cinsteau mai mult pe Vasile cel Mare, zicând că este înalt la cuvânt, ca unul care a cercetat prin cuvânt firea celor ce sunt, că la fapte se aseamănă aproape cu îngerii, că nu era lesne iertător, că era fire hotărâtă şi nu era stăpânit de nici un lucru pământesc. În schimb, pogorau pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, zicând că ar fi fost oarecum potrivnic lui Vasile, pentru că ierta prea lesne şi îndemna la pocăinţă. Iar alţii înălţau pe acest dumnezeiesc Ioan Gură de Aur, zicând că este mai omenească învăţătura lui şi că îndreaptă pe toţi, şi-i înduplecă spre pocăinţă prin dulceaţa graiului său. Ei ziceau că Ioan Gură de Aur stă mai presus decât marele Vasile şi Grigorie prin mulţimea cuvântărilor sale, cele dulci ca mierea, prin puterea şi adâncimea cugetării. Alţii înclinau spre dumnezeiescul Grigorie, că adică el ar fi întrecut pe toţi, şi pe cei vechi, vestiţi în învăţătura elinească, şi pe ai noştri, prin înălţimea, frumuseţea şi cuviinţa cuvântărilor şi scrierilor lui. De aceea ziceau că Grigorie biruie pe toţi şi stă mai presus decât Vasile şi Ioan. Deci, se ajunsese acolo că lumea se împărţise: unii se numeau ioanieni, alţii vasilieni şi alţii grigorieni, şi pricire în cuvinte era pe numele acestor sfinţi.

Mai târziu, după câţiva ani, sfinţii aceştia se arătară, unul câte unul, după aceea câte trei împreună, aievea, iar nu în vis, arhiereului care păstorea atunci cetatea Evhaitenilor, şi care se numea Ioan, fiind bărbat înţelept în toate, cunoscător al învăţăturii elineşti, cum se vede din scrierile lui şi care ajunsese pe culmea virtuţilor.

Atunci, sfinţii grăiră într-un glas către dânsul: noi, precum vezi, la Dumnezeu una suntem şi nici o împotrivire sau vrajbă nu este între noi. Ci fiecare la timpul său, îndemnaţi fiind de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi, unul întâi şi altul al doilea, şi de vei chema pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, scoală-te de porunceşte celor ce se pricesc să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră a fost aceasta, şi cât am fost vii şi după ce am răposat, ca să împăcăm şi să aducem lumea la unire. Împreunează-ne într-o singură zi şi ne prăznuieşte cu bună-cuviinţă. Înştiinţează şi pe urmaşi, că noi una suntem la Dumnezeu şi încredinţează-i că şi noi vom ajuta la mântuirea acelora ce fac pomenirea; căci nouă ni se pare că avem oarecare îndrăznire la Dumnezeu. Acestea zicându-le, s-a părut că ei se suie iarăşi la ceruri, îmbrăcaţi în lumina nespusă şi chemându-se unul pe altul, pe nume.

Iar minunatul om care a fost Ioan Evhaitul, după ce se sculă, a făcut aşa cum îi porunciseră sfinţii, potolind mulţimea şi pe cei ce se certau, căci acesta era om vestit pentru viaţa lui îmbunătăţită. El a dat Bisericii sărbătoarea aceasta spre a fi prăznuită. Şi iată gândul acestui om: cunoscând că luna aceasta ianuarie, îi are pe câte trei sfinţi: la zi întâi pe Vasile cel Mare, la douăzeci şi cinci pe dumnezeiescul Grigorie şi la douăzeci şi şapte pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, i-a sărbătorit la un loc în ziua a treizecea, împodobindu-le slujba cu canoane, cu tropare şi cu cuvinte de laudă, aşa cum se cădea. Aceasta pare că s-a făcut şi cu voia sfinţilor, căci laudele închinate lor n-au nici o lipsă şi au întrecut pe toate câte s-au făcut şi câte se vor mai face.

Sfinţii aceştia erau la statul trupului şi la înfăţişarea lor în chipul următor: dumnezeiescul Ioan Gură de Aur era foarte mărunt şi foarte subţire, cu capul mare, ridicat deasupra umerilor, nasul lung, nările late, faţa foarte galbenă, amestecată cu alb, locaşurile ochilor adâncite, dar ochii mari, care îi făceau căutătura veselă şi faţa strălucită, deşi din firea lui părea mâhnit; fruntea mare, fără par, cu multe încreţituri, urechile mari, barba mică şi rară, împodobită cu păr puţin şi cărunt, fălcile trase înăuntru din pricina postului desăvârşit. Mai trebuie să spunem despre dânsul că a întrecut cu graiul pe toţi filosofii elinilor, mai ales cu privire la adâncimea gândurilor şi la dulceaţa şi înflorirea graiului. A tâlcuit Sfânta Scriptură şi a propovăduit Evanghelia cu folos ca nimeni altul, încât de n-ar fi fost acesta (măcar că este o cutezare să zicem aşa), ar fi trebuit ca iarăşi să vină Hristos pe pământ. Cât priveşte virtutea şi fapta şi privirea lăuntrică, i-a întrecut pe toţi, făcându-se izvor de milostenie, de dragoste şi de învăţătură. A trăit şaizeci şi trei de ani şi a păstorit Biserica lui Hristos şase ani.

Vasile cel Mare era înalt şi drept la stat, uscăţiv şi slab, negru la faţă, cu nasul plecat, sprâncenele arcuite, cu fruntea cam posomorâtă, asemenea omului gânditor şi îngrijorat, cu obrazul lunguieţ şi cam încreţit, cu tâmplele adâncite, cam păros la trup, cu barba destul de lungă, căruntă pe jumătate. Acesta a întrecut cu scrierile sale nu numai pe înţelepţii din zilele lui, ci şi pe cei vechi. Străbătând toată învăţătura, era stăpân pe toată ştiinţa; se folosea de toată filosofia înţeleaptă în lucrările sale şi sporea în cunoştinţa tainelor dumnezeieşti. S-a suit în scaunul arhieriei când era de patruzeci de ani şi a cârmuit Biserica cinci ani.

Sfântul Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu era om de mijloc la statul trupului, cu faţa palidă dar veselă, cu nasul lat, cu sprâncenele drepte, căutătura blândă şi veselă; la un ochi era mai mâhnit din pricina unui semn de lovitură, la pleoapa de sus; barba nu o avea prea lungă, dar era destul de deasă şi tocmită, iar pe margine gălbuie. Era pleşuv şi alb la păr.

Se cuvine să spunem despre dânsul că dacă ar fi trebuit să se facă vreo icoană sau vreo statuie înfrumuseţată cu toate virtuţile, apoi aceasta ar fi trebuit să înfăţişeze pe sfântul Grigorie, căci el întrecuse cu strălucirile vieţuirii sale pe toţi cei iscusiţi în faptă. A ajuns la atâta înălţime de teologie, că biruia pe toţi prin înţelepciunea cuvântărilor şi a învăţăturilor sale. Drept aceea a câştigat şi numele de teologul, adică de Dumnezeu cuvântătorul. A vieţuit pe pământ optzeci de ani şi a păstorit Biserica din Constantinopol doisprezece ani.

Cu rugăciunile acestor trei ierarhi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi cu ale tuturor sfinţilor surpă şi risipeşte ridicările eresurilor; şi pe noi în unire şi paşnică aşezare ne păzeşte şi ne învredniceşte de împărăţia Ta cea cerească, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului mucenic Ipolit, papă al Romei şi a celor împreună cu dânsul: Censurin, Aura, ce se mai numea şi Hrisi, Felix, Maxim, Erculin, Venerie, Stirachin, Mina, Comod, Ermis, Mavru, Eusebiu, Rustic, Monagriu, Amandin, Olimpiu, Cipru, Teodor, Tribun, Maxim preotul, Arhelau diaconul, Cvirin episcopul şi Savain.

Aceşti sfinţiţi mucenici au trăit pe vremea împărăţiei lui Claudiu, locţiitor al lui fiind Ulpius Romil. Censurin era magistru, iubit de împărat, dar pe ascuns cinstea pe Hristos şi apăra pe creştini. Deci, fiind dat pe faţă, a fost pus la închisoare, unde, prin învierea unui mort, a înduplecat pe toţi ostaşii care erau acolo să creadă în Hristos. Din porunca împăratului li s-au tăiat capetele la toţi. Dimpreună cu ei a fost tăiată şi fericita Hrisi, ca şi slujitorul ei, Savain, care suferiseră mai înainte multe chinuri, pentru că slujea sfinţilor, le ştergeau sângiurile, şi-i mângâiau. Despre aceasta fiind înştiinţat papa Ipolit s-a aprins de râvnă dumnezeiască şi a venit de a mustrat pe tiran în faţă. Tiranul aprinzându-se de mânie l-a supus mai întâi la chinuri, împreună cu preoţii, cu diaconii şi cu episcopul care-l urmau. Apoi legându-le mâinile şi picioarele i-a aruncat în adâncurile mării şi aşa s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Teofil cel Nou.

Acest sfânt mucenic era din Constantinopol, fiind senator, pe vremea împăraţilor ortodocşi Constantin şi Irina, care au cinstit sfintele icoane, în anul 787. Şi fiind mai mare voievod peste flotă a pornit împotriva saracinilor şi a izbândit la început; dar doi voievozi mai mici, care-l pizmuiau, au fugit din luptă şi rămânând singur, Teofil a fost prins de saracini. După ce l-au ţinut patru ani în închisoare, l-au silit să se lepede de Hristos. Şi neplecându-se i-au tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea noului mucenic Teodor Militineul, care a mărturisit în Militina, la anul 1704.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

CALENDAR ORTODOX

VICEPREMIERUL DAN NICA JIGNEŞTE TRACTORIŞTII

Loazele de guvernanţi boc-cii dau cu stângu-n dreptu’, au făcut până acum numai cretinării, candidează cu succes pentru topul celui mai imbecil guvern din toate timpurile şi din toate locurile, se câcâîie să ouă un proiect de buget şi nu sunt în stare, şi ca să mascheze toate astea ies la conferinţă de presă cu Boc, pe care oricum nimeni nu-l mai bagă-n seamă şi cu alte două jagardele ministeriale, între care vicepremierul Dan Nica -ca să dea vina pe Guvernul Tăriceanu. Pentru impotenţa lor.

Ca să se evidenţieze în munca socialistă, şi ca să puncteze şi el la diversiunea pentru imbecili, Nica s-a apucat să se bage-n seamă cu premierul Călin Tăriceanu, despre care a mâncat necomestibil cu oala de 5 litri în loc de înghiţitură-polonic. Dacă l-aş compara pe parvenitul ăsta pe cât de infatuat, pe atât de găunos, cu un tractorist ajuns ministru, aş jigni grav tractoristul. Pentru care îmi cer scuze.

29 IANUARIE 1990. ATUNCI S-A PRODUS PRIMA MINERIADĂ

Video postat de ionkiliescu

Scriam ieri că Seniorul Coposu a greşit fiindcă nu a dat lovitura de stat pe 28 ianuarie 1990, măcar să fi ştiut şi tembelul de Petre Roman de ce-l acuzase. Evident că junele „prim-ministru” ori n-avea proprietatea termenilor, ori făcea pe prostul, ca să fie crezut de prostimea intens manipulată prin TVR – foarte L. Atât de minus L încât nu putea transmite live, pentru că „era ceaţă”.

Corneliu Coposu, împreună cu liderii celorlalte partide istorice, putea prelua, pur şi simplu, puterea. Cei trei aveau la acea oră legitimitate. Spre deosebire de gaşca kaghebistă care dăduse lovitura de stat pe spatele revoluţiei furate. Pe sângele a aproape 1000 de morţi. Corneliu Coposu putea prelua puterea – evident, cu consimţământul Armatei, dar nu putea da o lovitură de stat, pentru simplul fapt că nu făcea parte din sistem.

SCOPUL REUNIUNII ŞI DETURNAREA LUI

De fapt, liderii partidelor istorice au cerut întâlnirea cu emanaţii lui Ilici ca să împiedice acomodarea populaţiei, prin intermediul TVR-L, cu o stare de fapt totalitară, pe care şi aşa marea majoritate o considerau normală, după tirania lui Ceauşescu. Partidele istorice au solicitat celor autointilulaţi „emanaţi ai revoluţiei” să nu transforme FSN în partid.

Aceasta, în condiţiile în care ideologul Brucan deja publicase, în „România liberă” de la sfârşitul anului 1989, manifestul „Fără isme şi fără partid”. Adică ideea partidului unic pseudoliberalizat prin existenţa mai multor „curente”. Era proiectul lor de perestroikişti retardaţi, de fapt, de cominternişti reşapaţi. De unde şi desfiinţarea diviziei anti-KGB a DSS.

Partidele istorice nu au obţinut decât „concesia” formării CPUN, din care urmau să facă parte şi reprezentanţi ai partidelor: trei istorice – PNŢ-CD, PNL şi PSDR -, FSN şi o mie de ciuperci FSN. Dacă nu se forma CPUN, CFSN era doar o mai mică Mare Adunare Naţională. Dar atât de tare i-a incomodat pe tovarăşi sula-n coaste, încât au dat prima mineriadă.

MANEVRELE LUPTEI DE CLASĂ

Mai precis, au incitat populaţia imbecilizată, prin intermediul televiziunii unice. Şi au făcut şi prima breşă între partidele istorice, pentru că PNL şi PSDR s-au retras de la ora 17:00, lăsând PNŢCD singur, ca să primească din plin impactul stigmatizării ca duşman al poporului. Şi după ce Corneliu Coposu calmase populaţia şi revenise la discuţii, transmisia TV s-a întrerupt.

Şi s-a reluat doar când Petre Roman a tras retorica loviturii de stat. S-a indus o stare de panică în rândurile populaţiei. Din acel moment, al sulei în coaste, populaţia a fost învăţată să urască partidele istorice, să se ridice la lupta de clasă. Propaganda comunistă funcţiona retroactiv. Reflexele pavloviene erau vii într-o populaţie moartă sub aspectul conştiinţei civice şi politice.

Au fost aduşi derbedei beţi în camioane, dirijaţi cu grijă. Şi dotaţi cu bâte şi lanţuri. Cei în vârstă ne povesteau că se întâmpla la fel ca la manifestaţia naţional-regalistă din 8 noiembrie 1945. Derbedeii au început să-i atace pe demonstranţii naţional-ţărănişti sau pur şi simplu anticomunişti din Piaţa Victoriei. Derbedeilor li s-au alăturat cei prezentaţi ca muncitori de la Griviţa Roşie, adunaţi în Banu Manta, la Primăria Sectorului 1 şi incitaţi, printre alţii, de Dan Iosif- fie iertat .

Şi: reţeta marxist-leninistă tipică. Lupta de clasă a fost prezentată ca autoapărare a clasei muncitoare în faţa elementelor declasate şi a rămăşiţelor burghezo-moşiereşti, care vin să fure averea întregului popor – subliminal se justifica, astfel şi detenţia politică.  Se lansaseră deja minciunile mizerabile, de genul celei că Seniorul Coposu venea de la Paris, unde huzurise şi nu mâncase salam cu soia, în timp ce poporul murea de foame.

Toată furia a fost dirijată pe de o parte asupra cuplului Ceauşescu şi a câtorva membri ai CpEx, arestaţi şi purtaţi în procese parodice, şi pe de altă parte, asupra partidelor istorice. Populaţia nu trebuia să vadă cauza răului, sistemul comunist, ci doar efectele – cîţiva ţapi ispăşitori pentru relele regimului şi să ia de bună propaganda luptei de clasă. Populaţia era mituită cu mâncare din plin, după îndelunga penurie, şi încântată cu faptul că se băgau gaze la aragaz şi căldură în case, după frigul îndurat până atunci.

MINERIADA ÎMPOTRIVA TRADIŢIEI ISTORICE

Şi mai ales, populaţia era intoxicată prin intermediul TVR – vechii propagandişti îşi schimbaseră doar stăpânii. Acestea fiind condiţiile, în după-amiaza spre seara zilei de 28 ianuarie 1990, Petre Roman a ieşit la balcon şi a incitat populaţia – şi aşa isterizată – la violenţă. Pentru a se da, ulterior, vina pe partidele istorice, mai precis, PNŢCD. De atunci a prins glas refrenul: Coposu e de vină!

Deci TVR a difuzat propaganda ca la carte. Agresorii fesenişti au fost victimizaţi, iar victimele anticomuniste au fost culpabilizate. Şi asta, toată seara de 28 ianuarie, până noaptea târziu. Demonstranţii anticomunişti părăsiseră de mult Piaţa Victoriei, unde nu se mai aflau decât turmele aduse cu camioanele.

Starea de spirit – primar agresiv, vorba lui Marin Preda – era de aşa natură încât „masele” s-au adunat, ca şi de la sine, a doua zi, în 29 ianuarie, în faţa sediului PNŢCD din B-dul Carol, pe atunci, încă Republicii. Şi inconştienţii – dintre care unii, peste cinci ani, aveau să stea la coadă ca să ajungă la catafalc şi să-i aducă un omagiu Seniorului – se manifestau furibund împotriva ţărăniştilor, mai ales a lui Corneliu Coposu.

Astfel încât a venit Petre Roman ca „salvator” şi l-a luat în tab pe Corneliu Coposu, aşa cum fusese luat Ceauşescu pe drumul spre cazarma execuţiei. Pentru asta n-am să-i pot ierta niciodată pe Ion Iliescu şi Petre Roman. Poate doar dacă şi-ar cere iertare. Ceea ce oricum nu fac. Dimpotrivă, justifică şi acum agresiunea. Şi mint. De parcă noi am putea uita cum urla Roman de la balconul biroului prezidenţial al PNŢCD: „S-au demascat, singuri s-au demascat”. Ceea ce zisese şi cu o seară înainte, în Piaţa Victoriei.

Roman l-a minţit pe domnul Coposu că îl duce cu tabul la TVR, de unde să se poată adresa naţiunii. Şi multe ar fi de spus. Dar cu alte ocazii. Deocamdată, reamintesc faptul că valul de înscrieri în partidele istorice, mai ales în PNŢ, a fost curmat brutal, pentru că oamenii s-au speriat. Mai mulţi, inclusiv tineri, au venit zilele următoare şi extrem de stânjeniţi au anunţat că îşi retrag formularele de înscriere. Au şi mărturisit că din pricina fricii.

28 IANUARIE 1990. REMEMBER SULA ÎN COASTĂ

Mare demonstraţie a partidelor istorice în Piaţa Victoriei. O delegaţie a PNŢ, PNL şi PSDR, printre care Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu şi Sergiu Cunescu, poartă discuţii cu puterea „emanată”, în frunte cu Ion Iliescu şi Petre Roman, pentru a-i convinge să se ţină de promisiune şi să nu transforme FSN în partid.

Se rostesc celebrele cuvinte : „Domnul Coposu îmi pune sula-n coaste” – Ion Iliescu şi „Asta-i lovitură de stat!” – Petre Roman.

Liderii partidelor istorice ies la balcon. Corneliu Coposu calmează mulţimea. Un singur semn dacă dădea, opoziţia prelua puterea. Nimeni n-ar fi oprit sutele de mii de oameni să intre în Palatul Victoria şi să aibă loc adevărata revoluţie, schimbarea reală. (Creştin)Democrat toată viaţa lui, Corneliu Coposu a greşit. Că nu a dat lovitura de stat.

Continuarea, mâine.

MARIANA CÂMPEANU 4 PRESIDENT

Competentă. Bătăioasă. Elegantă. Caldă. O doamnă.

Cea mai tare. Îl face terci pe măscărici. Băsescu, KO.

BĂSESCU ÎŞI POTENŢEAZĂ IEPURELE GEOANĂ

Foto: Rompres

După interviul de aseară de la TVR, Băsescu s-a intervievat la RRA. Amândouă, pe bani publici. Dar ca să-ţi dai seama ce poamă e, în cazul în care  nu ai fost în stare până acum, chiar că face toţi banii.

A zis că el nu se opune – ca şi cum ar avea vreun drept constituţional -, dar prostimea oricum nu ia în calcul chestia-asta, că vrea tătuc pentru tot şi toate – dacă Guvernul decide îngheţarea salariilor şi a pensiilor, care măsură a contestat-o vehement când a sugerat-o Guvernul Tăriceanu împotriva populismelor PSD-PD-L.

Şi după ce Băsescu a zis de îngheţarea salariilor –  afirmaţie care a isterizat liderii sindicali – Mircea Geoană a declarat că se opune categoric.

Băsescu îşi potenţează iepurele Geoană, candidat prezidenţial ideal. Ca oricare de la PSD, de altfel.

BĂSESCU, ACEEAŞI HAHALERĂ AJUNSĂ PREŞEDINTE

Luca Niculescu: Bună seara tuturor, bine v-am găsit la această „Ediţie specială”. Invitat în studioul Televiziunii Române este preşedintele României, domnul Traian Băsescu. Bună seara, domnule preşedinte.

Traian Băsescu: Bună seara, bine v-am regăsit, La mulţi ani, dumneavoastră şi telespectatorilor.

Luca Niculescu: Aş începe cu guvernul, deoarece a trecut o lună de când a fost instalat guvernul condus de Emil Boc. Care este evaluarea dumneavoastră personală după această lună? Sigur, e prea puţin pentru un bilanţ, dar putem spune că starea de graţie a trecut.

Traian Băsescu: Acest guvern nu a avut nici o zi de graţie. Aduceţi-vă aminte că a fost tocat înainte de instalare, pe măsură ce se aflau nominalizările, a fost bine tocat înainte de instalare. Un guvern care începe greu, este privit cu foarte multă ostilitate de presă, sper că nu aceeaşi ostilitate este şi la populaţie, eu sper, pentru că un guvern are nevoie de suport popular, un guvern care, în primul rând, trebuie să se rodeze ca executiv, pur şi simplu. Dar aş spune – şi asta o pot spune în deplină cunoştinţă de cauză – că este probabil guvernul care şi-a făcut cea mai deplină evaluare a ceea ce preia. A fost o muncă, a durat, acum ei sunt în poziţia de aşezare a resurselor în bugetul de stat, ştiind foarte bine şi ce au plătit din urmă şi ce constrângeri au pentru înainte.

Luca Niculescu: De aici au apărut anumite întârzieri în ceea ce priveşte adoptarea bugetului, în adoptarea unui plan anticriză.

Traian Băsescu: Sigur, un guvern mai puţin responsabil ar fi putut să spună acesta este bugetul, a fost trimis în Parlament de Guvernul Tăriceanu, cu el mergem. Şi am fi avut buget înainte de Anul Nou. Asta a fost însă foarte bună prudenţa guvernului de a spune evaluăm situaţia reală şi pe urmă scriem bugetul. Scrierea bugetului este o chestiune relativ simplă, pentru că el se face într-o rutină pe capitole, problema este cum aloci resursele, şi dacă aloci resursele pe care le ai în mod real sau aloci nişte himere şi pe urmă faci 4-5 rectificări de buget pe an, cum s-a întâmplat în anul 2008.

Luca Niculescu: Vom discuta mai târziu despre această parte economică, foarte importantă de altfel, dar aş vrea să rămânem la partea politică. Este acest guvern unul competent şi responsabil, aşa cum v-aţi dorit dumneavoastră într-un discurs înainte de învestirea lui?

Traian Băsescu: Da, vreau să cred că va confirma această speranţă. Până la urmă, orice guvern la instalare este o speranţă, cel puţin a celui care într-un fel sau altul a fost implicat în realizarea acestui guvern, şi eu nu am negat implicarea mea în realizarea acestui guvern, după ce am constatat că altă soluţie politică nu este posibilă. Deci pentru mine este o speranţă, vom discuta peste şase luni sau chiar imediat după anunţarea bugetului, pentru că nu voi schimba relaţiile cu guvernul, eu am obligaţia constituţională să veghez la instituţiile statului, guvernul este una dintre aceste instituţii şi nu-i voi da alt tratament decât cel pe care l-am acordat precedentelor două Guverne Tăriceanu.

Luca Niculescu: Perioada dumneavoastră de graţie se opreşte după buget?

Traian Băsescu: Se opreşte la prezentarea bugetului. Vă pot spune de pe acum că am câteva exigenţe să fie un buget realist, să fie un buget care să răspundă realităţilor de azi, adică, pe de o parte, să aloce maxim posibil investiţiilor, deci creării de locuri de muncă. Pe de altă parte, bugetul trebuie să asigure, având în vedere că nu mai suntem într-o perioadă de creştere economică galopantă, ci dacă vom avea 1,5 – 2,5% creştere economică foarte bine, având în vedere această realitate mi-aş dori ca bugetul să reflecte grija pentru cei care urmează să fie afectaţi cel mai puternic de criză. Nu mă interesează să-i mărească pensia celui care are 10.000 de lei pensie, dar celui care are sub 300 de lei pensie trebuie făcut ceva, mai ales că aceste două partide aflate la guvernare s-au angajat să instituie o pensie minimă de 350 de lei. Sigur, tot ce scrie în programul lor este pentru patru ani, dar acum suntem într-o situaţie de urgenţă în care cei mai vulnerabili la criză trebuie minim protejaţi.

Luca Niculescu: Vi se pare că în clipa de faţă cele două partide se înţeleg bine? Sunt unii care spun că avem de-a face cu două semiguverne, că nu s-a coagulat guvernul.

Traian Băsescu: Să ştiţi că este o observaţie pe care o am şi eu, şi nu atât legat de două guverne sau de două jumătăţi de guvern, ci mai ales legat de coeziunea între membrii cabinetului – şi o să revin – şi nivelul de încredere între reprezentanţii celor două partide. Mai am o observaţie, aceea că se lasă impresia, sau cel puţin aceasta este impresia pe care mi-o lasă mie uneori, vorbesc de cele două partide, că miniştrii ar fi ai partidelor. Se uită acest lucru, miniştrii sunt membri în Guvernul României. Dacă vor încerca să stea călare pe ei cu indicaţii de la partid ce să facă voi reacţiona foarte sever. Aceşti oameni, douăzeci şi unul de oameni câţi sunt în cabinet, formează Guvernul României şi primul control asupra lor este controlul legal, constituţional, parlamentar prin comisiile parlamentare şi nicidecum un control al partidului, al eventualelor…

Luca Niculescu: Cum veţi reacţiona?

Traian Băsescu: Făcând observaţii publice, atenţionându-i, atenţionându-l pe primul-ministru că această echipă de douăzeci şi unul de oameni reprezintă Guvernul României, şi nu Guvernul PSD sau PD-L.

Luca Niculescu: Aţi avut o discuţie cu liderii politici, îmi închipui, despre această…

Traian Băsescu: Am avut-o de la bun început, să ştiţi că o am şi acum, pentru că nu am întrerupt legăturile cu liderii celor două partide, am încercat şi întâlniri cu ei, chiar cu membrii cabinetului, care se aflau pe Valea Prahovei sau care erau în apropiere, am încercat în data de 1 ianuarie să am o întâlnire de socializare, nu s-a pus nici ţara la cale acolo, pur şi simplu am vrut să se cunoască între ei mai bine, pentru că aici funcţionează o neîncredere care provine dintr-o bătălie de 16 ani între cele două partide.

Luca Niculescu: O neîncredere aproape istorică, am putea să-i spunem.

Traian Băsescu: Istorică, şi în interes naţional trebuie depăşită.

Luca Niculescu: Apropo de întâlniri reuşite sau ratate, multă lume a remarcat că nu aţi fost prezent la învestirea ministrului de Interne, domnul Liviu Dragnea.

Traian Băsescu: Nu cred că e atât de importantă prezenţa preşedintelui, sigur fiind vorba de un ministru important, care este şi membru în CSAT, m-aş fi dus. Cu o după-amiază înainte de eveniment l-am atenţionat pe ministru că mi se pare că fastul pe care îl dă instalării este exagerat şi am sperat că se vor corecta lucrurile. Dimineaţă având confirmarea că nu s-a corect nimic, nici nu m-am întors din drum cum au spus unii ziarişti, pur şi simplu am trecut din drumul spre casă direct către Cotroceni, trecând pe lângă Ministerul de Interne, nu pentru că nu am vrut să-l girez pe ministru sau nu am vrut să asist la eveniment, dar pur şi simplu mi s-a părut prea încărcată ceremonia.

Luca Niculescu: Spuneaţi că doriţi un guvern fără miniştri corupţi şi fără baroni locali…

Traian Băsescu: Cine nu-şi doreşte aşa ceva?

Luca Niculescu: Vă citez un articol din „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, important jurnal conservator german care spune despre noul ministru de Interne că este unul dintre cei mai faimoşi traseişti politici din ţară, personaj bine cunoscut la DNA, care nu a reuşit însă să-l pună sub acuzare pentru deturnare de fonduri ale Uniunii Europene.

Traian Băsescu: Problema traseismului un ştiu câtă relevanţă are. Este adevărat, domnul Dragnea a fost până în 2000, dacă nu mă înşel, chiar până în 2001, membru PD. A trecut la PSD, a fost opţiunea dânsului. Din acest punct de vedere sunt politicieni mult mai plimbăreţi decât domnul Dragnea. În ceea ce priveşte însă dosarul legat de DNA al domnului Dragnea, vă pot spune că a fost declaraţia publică pe care dânsul a făcut-o că nu este urmărit penal, s-a dat neînceperea urmăririi penale înainte de alegeri, dacă nu mă înşel, iar acest lucru eu l-am verificat, şi nu este nicio imixiune în justiţie, pur şi simplu l-am întrebat pe procurorul-şef Daniel Morar în momentul în care mi s-a trimis propunerea dacă are un dosar de urmărire la DNA. Mi-a confirmat că s-a dat NUP în acel dosar. Nu poţi să mergi pe ideea că dacă a fost… orice om este dator să meargă în faţa procurorului. Procurorul poate să constate pe urmă că nu eşti vinovat. Şi eu am trecut prin acest proces. Am ajuns până în faţa judecătorului. Am plecat din Parlament pentru asta. Deci consider că la orice suspiciune trebuie să răspunzi, te duci. Dacă ai lămurit procurorul că nu ai făcut o infracţiune, unde e problema?

Luca Niculescu: Deci în actualul guvern nu există miniştri corupţi, nici baroni locali?

Traian Băsescu: Nu. Eu spun că nu există niciun ministru care să aibă în momentul învestirii un dosar penal, nu există niciun ministru care să fi avut dosar la Securitate. Sunt lucrurile pe care le-am verificat după ce am primit lista Guvernului, propunerile pentru desemnarea miniştrilor. Ce va fi de acum înainte este chiar problema lor. Ce ştiu cert, dincolo de comportamentul politic pe care îl putem discuta la fiecare dintre membrii cabinetului, dar comportamentul politic este una, conflictul cu legea este altceva, nici unul dintre ei nu a avut probleme nici legate de vechea Securitate, nici legate de actualele servicii de informaţii şi nici nu are un dosar penal pe rol. Dacă vor avea cândva, voi aplica tratamentul constituţional. Niciun ministru asupra căruia voi fi sesizat pentru începerea urmăririi penale nu va rămâne în guvern. Voi rămâne consecvent poziţiei din mandatul trecutului guvern.

Luca Niculescu: Apropo de alianţa PD-L – PSD. Ministrul Agriculturii, Ilie Sârbu, spune că de doi ani se lucra la această alianţă. Preşedintele Senatului, Mircea Geoană, spune că a existat o negociere acum doi ani între cele două partide. Dumneavoastră ştiaţi ceva despre asta?

Traian Băsescu: Eu aş localiza foarte bine lucrurile. Prima dată când eu am discutat cu domnul Sârbu, ca să clarificăm problema legată de domnul Sârbu, a fost la o lună după ce a devenit preşedintele Senatului. Eram la începutul campaniei electorale, sigur că am discutat despre partide. Deci până atunci nici nu cred că am mai discutat vreodată cu domnul Sârbu. A fost prima mea discuţie la o lună după ce dânsul devenise preşedinte al Senatului şi era firesc să discut cu noul preşedinte al Senatului. Şi de aici, trageţi concluziile.

Luca Niculescu: Că nu a existat nimic acum doi ani?

Traian Băsescu: Nu, nu îl cunoşteam pe domnul Sârbu decât după nume şi nu aş intra în alte detalii. Este ceea ce eu ştiu. De altfel, şi dânsul a corectat informaţia, spunând că a fost greşit preluată şi a vorbit de această primă întâlnire la o lună după ce a devenit preşedintele Senatului. În ceea ce priveşte declaraţia domnului preşedinte Mircea Geoană, vă pot spune că am avut cu dânsul o discuţie în timpul moţiunii de cenzură, acea moţiune care nu a trecut cu 10 voturi. Dacă nu mă înşel, în septembrie 2007 a fost moţiunea de cenzură. Şi atunci nu am discutat numai cu dânsul. Am discutat şi cu alţi lideri de partide, mai puţin PNL, problema formării unui guvern în cazul în care moţiunea trece. Nu trebuia să aştept să cadă guvernul să văd ce evoluţii sunt. Netrecând moţiunea, orice discuţie s-a întrerupt. Dar atunci s-a pus problema formării unui guvern. Una dintre variantele pe care le-am analizat cu ocazia moţiunii din septembrie 2007, repet, a fost un guvern PD-L – PSD. Am analizat această variantă. Oricum, nu puteam să…

Luca Niculescu: Cât de departe aţi mers cu această analiză?

Traian Băsescu: Până în ziua în care s-a dat votul la moţiune. Nu a trecut moţiunea, orice discuţie s-a întrerupt. Şi repet, precizez că nu am mai avut altă discuţie după votul de la moţiunea de cenzură, din septembrie 2007 până acum, când am chemat toţi liderii politici.

Luca Niculescu: Timp de un an şi ceva nu a mai existat.

Traian Băsescu: Însă a fost discuţie, e adevărat, dacă mergi în timp, atunci am analizat cu domnul preşedinte Mircea Geoană ca, în eventualitatea în care moţiunea trece, formarea unui guvern PD-L – PSD. Sigur, condiţiile erau mult mai grele pentru PD-L, care a venit după alegerile din 2004 în interiorul alianţei cu doar 13%.

Luca Niculescu: Deci nu ar fi avut 50%? Deci aţi ajuns până la aceste detalii.

Traian Băsescu: Nu ar fi ajuns. Păi alternativa era că eu insistam, în situaţia în care moţiunea trecea, primul-ministru să fie de la PD-L. Este primul lucru pe care îl spui. Acesta nu e un detaliu. Este A-ul cu care se începe o discuţie despre formarea unui nou guvern în cazul unei moţiuni care trece. Dar discuţiile au fost înainte de votul la moţiunea de cenzură. Moţiunea de cenzură nu a trecut, orice discuţie s-a întrerupt.

Luca Niculescu: Vorbeam despre starea de graţie de care nu a beneficiat Guvernul Boc, dar nu credeţi că au existat şi motive întemeiate pentru care nu a existat această stare de graţie, dacă ne gândim la, cum să le spunem, bâlbele de la început, acea ordonanţă care a fost declarată neconstituţională, apoi un ministru de Interne care a rezistat două săptămâni. Adică presa a avut muniţie.

Traian Băsescu: Categoric că a avut muniţie. Eu nu reproşez presei că acest guvern nu a avut o perioadă de graţie, ci pur şi simplu constat. Nici eu nu am avut o perioadă de graţie după ce am devenit preşedintele României. Nu mai e la modă să dai…

Luca Niculescu: Aveaţi o cotă de popularitate foarte mare atunci.

Traian Băsescu: Nu ştiu, dar constat doar că nu am avut o perioadă de graţie. Îndreptăţit sau nu, nu este treaba mea să analizez. Cert este că nu este drept, şi eu nu discut hotărârea Curţii Constituţionale, vom vedea dacă se vor găsi alte soluţii de reglementare a acestei chestiuni, nu este drept să iei şi salariu şi pensie de la stat în acelaşi timp. Sau orice guvern poate să-şi gestioneze politica de resurse, pentru că şi pensia, şi salariul sunt plătite din buget, din bugetul consolidat al statului. Povestea pe care mulţi au adus-o ca argument, da, dar aceşti oameni au contribuit. Acei bani s-au dus în momentul în care au contribuit, în timp ce lucrau. S-au plătit pensiile pentru cei de dinaintea lor. Acum discutăm de bani care intră în bugetul de stat sau în bugetul de pensii. Acum intră în buget, acum se plătesc. Or, în momentul de faţă cred că exact pentru a permite accesul unor oameni care îşi aşteaptă rândul să devină directori în Ministerul Apărării, la vreo direcţie, să devină directori în Ministerul de Interne, să devină directori în Ministerul Justiţiei, să devină membri în CSM, oameni mai tineri care…

Luca Niculescu: Da, dar problema nu a apărut la ei, ci la oameni pentru care acest cumul însemna diferenţa dintre o viaţă mizerabilă şi un trai decent.

Traian Băsescu: Aici a fost eroarea guvernului, pentru că nu pe ei i-a vizat şi cred că a fost o măsură luată în pripă. Dacă mă întrebaţi pe mine, şi aici fac o paranteză pentru că tot au fost atotştiutori care spuneau că această ordonanţă le-a fost trimisă de la Cotroceni. Nu am trimis nicio ordonanţă de la Cotroceni şi nici nu am cerut această măsură. Ştiu povestea cum a fost pusă în discuţia executivului, pentru că am întrebat şi eu cum a ajuns în discuţie? Dar dacă mă întrebaţi pe mine, cu experienţa pe care o am în administraţie, eu nu aş fi mers neapărat la această măsură, având în vedere că sunt şi zone, cum e cea din sănătate, educaţia, actorii care aveau nevoie de…

Luca Niculescu: Pe de altă parte, tot dumneavoastră spuneaţi că e bine că nu se fac excepţii.

Traian Băsescu: Da, dar aş fi mers cu altă soluţie. Soluţia impozitării celor care beneficiază de legi speciale, pentru că actorii nu au legi speciale, profesorii nu au lege specială, cei care primesc ajutor pentru a îngriji un bolnav din familie sau dintr-un azil nu au o lege specială, sunt pe legi normale, dar aş fi reglementat-o prin impozitarea până la 90% a salariului pe care-l iei ca pensionar în domeniile care beneficiază de legi speciale, adică Ministerul Apărării, Justiţie, Ministerul de Interne. Chiar aş face o observaţie. Am văzut declaraţia unui membru al cabinetului, imediat după ce guvernul a stabilit că se reduc posturile cu 20%, spunând: „A, dar sunt nişte ministere speciale Ministerul de Interne, Ministerul de Justiţie şi Ministerul Apărării care…” – nu, aceste ministere trebuie să înţeleagă faptul că nu mai pot beneficia mult timp de o discriminare pozitivă exagerată.

Luca Niculescu: Vorbeaţi despre aceşti 20% şi chiar voiam să vă întreb despre ei. Vi se pare că această cifră este justificată? De ce 20, de ce nu 15, de ce nu 25? Credeţi că a fost făcută o analiză sau riscăm iarăşi să avem o măsură luată în pripă, cum aţi spus dumneavoastră, şi să plesnească după aceea în altă parte?

Traian Băsescu: Aş vrea să vă dau o cifră care să ne ajute, dacă nu o găsesc foarte repede va trebui să mă credeţi pe cuvânt. În perioada 2005-2008, aparatul bugetar a crescut cu peste 160.000 de angajaţi. Pot înţelege…

Luca Niculescu: Cifra e enormă.

Traian Băsescu: Enormă, deci am ajuns…

Luca Niculescu: Adică sper că o aveţi acolo, pentru că, într-adevăr, 160.000 de oameni înseamnă foarte mult. Dacă nu o aveţi, o să…

Traian Băsescu: Nu, o am în mod cert, pentru că am luat-o special pentru această discuţie şi vă pot da de aici cifrele: 2005-2008, posturile ocupate au crescut cu 161.697, iar total posturi disponibile, cele care nu erau ocupate, au crescut la 214.915. Deci reţineţi, total posturi 2005-2008 a crescut aparatul bugetar cu 214.915.

Luca Niculescu: Şi unde au fost aceste creşteri?

Traian Băsescu: Din care s-au ocupat 161.000, restul au fost neocupate. Dar pentru ce erau neocupate? Conform reglementărilor date, fondurile de salarii neutilizate se puteau utiliza în premierea personalului. Deci, s-au cheltuit bani ca pentru 214.000 de posturi suplimentare şi au fost angajaţi 161.000 în plus faţă de aparatul pe care l-a lăsat Guvernul Năstase. Orice ar fi, ştiu un minister, nu vreau să-l nominalizez, în care direcţia pentru fonduri structurale are 130 de salariaţi. Reţineţi, o direcţie într-un minister care are 130 de salariaţi. Acel minister nu are în momentul de faţă niciun proiect aprobat. Şi ca să nu o ocolim, este vorba de Ministerul Transporturilor. Deci un minister care nu are niciun proiect aprobat, România nu poate să tragă niciun euro pentru construcţia de autostrăzi, în condiţiile în care ministerul are alocate pentru infrastructură feroviară şi rutieră 5,2 miliarde…

Luca Niculescu: Poate au lucrat la proiecte până acum.

Traian Băsescu: Da, dar în 2007-2008 nu au reuşit să obţină aprobarea pentru utilizarea niciunui euro.

Luca Niculescu: Apropo, schema aparatului guvernamental…

Traian Băsescu: Iar Ministerul Mediului, spre exemplu, are proiecte deja aprobate la Bruxelles de 800 de milioane de euro.

Luca Niculescu: Sunt proiecte dure şi dificile cele din infrastructura transporturilor, da?

Traian Băsescu: Dacă-mi spuneţi că sunt mai dificile decât cele de la mediu, n-o să vă cred niciodată, sunt mult mai complicate proiectele de mediu decât cele de la infrastructură. Şi când vă spun acest lucru nu uitaţi că am fost ministrul Transporturilor în cinci guverne. Şi toate problemele de reabilitare…

Luca Niculescu: Vi se reproşează şi acum că aţi spus acea frază că nu avem nevoie de autostrăzi.

Traian Băsescu: Nu, asta este exact cum am văzut şi un mare cotidian, care se pretinde mare, dar când minţi nu mai eşti mare, devii doar o gazetă de dezinformare, dar şi un mare analist, astăzi, spunând „la Focşani şi la Iaşi, Traian Băsescu a spus că România nu va fi afectată de criză”, eu am spus nu va fi afectată de criză aşa cum sunt afectate alte ţări din…

Luca Niculescu: Exact fraza dumneavoastră şi de aici voiam să pornesc discuţia despre partea economică…

Traian Băsescu: Deci exact acelaşi tip de minciună.

Luca Niculescu: Aţi spus clar, că am fraza: „Această criză este o realitate”, dar mai spuneaţi şi că „România nu va fi la fel de afectată, aşa cum sunt alte state europene”.

Traian Băsescu: Da.

Luca Niculescu: V-aş întreba de unde ştiţi, pentru că aş dori să pornim de la un bilanţ al Comisiei Europene, o prognoză făcută acum două luni, pe care ea şi-a refăcut-o, adică Comisia recunoaşte că s-a înşelat faţă de acum două luni. De unde puteţi spune dumneavoastră că România nu va fi afectată, aşa cum sunt alte ţări?

Traian Băsescu: Hai să privim la acţiunile pe care le întreprind guvernele. Guvernul Marii Britanii a dat deja băncilor circa 70 de miliarde de lire şi a ajuns la concluzia că eficienţa a fost zero. Guvernul SUA a epuizat, deja mai e etapa a doua acum, au băgat în sistemul bancar 700 de miliarde de dolari şi constată că pentru a avea efecte trebuie să mai bage între 1000 şi 1400 de miliarde.

Luca Niculescu: În Germania s-au dat aproape 100 de miliarde, în Franţa…

Traian Băsescu: În Germania 100 de miliarde, în Franţa… România nu este în situaţia să dea nici măcar un euro băncilor, deci dintr-odată sistemul nostru bancar nu este…

Luca Niculescu: Băncile nu mai sunt româneşti, cele mai multe dintre ele.

Traian Băsescu: N-are relevanţă, iar aici faceţi o eroare: toate băncile din România sunt bănci româneşti, toate sunt persoane juridice româneşti, nu sunt sucursale ale băncilor din Austria sau din Franţa, sau din Germania, ci sunt persoane juridice româneşti, este foarte adevărat – şi aici o să vedem implicaţiile – sunt bănci cu acţionariat majoritar ING sau Erste Bank, sau Societe Generale.

Luca Niculescu: Toată lumea se întreabă dacă o astfel de „bancă-mamă”, să-i spunem între ghilimele, ca să înţeleagă toată lumea, dacă o astfel de bancă-mamă ar avea probleme în ţara ei, cea din România care poartă acelaşi nume n-ar avea şi ea probleme?

Traian Băsescu: N-aş vrea să dau loc la o speculaţie, dar reţineţi că deocamdată toate băncile care funcţionează în România au depus în garanţie la Banca Naţională 40% din capitalul…

Luca Niculescu: Băncile nu au o problemă, dar auzim în fiecare zi de firme care se închid, întreprinderile de automobile…

Traian Băsescu: Asta este, aşa se manifestă la noi criza…

Luca Niculescu: Care-şi opresc activitatea…

Traian Băsescu: Aşa este…

Luca Niculescu: Euro sau leul care pierde teren faţă de euro, mai puţin în ultimele trei zile, din nefericire sunt semne vizibile ale crizei.

Traian Băsescu: Aţi găsit vreo afirmaţie de-a mea în care spun că nu este criză în România? Spun, criza în România nu va fi la fel de puternică sau manifestarea crizei nu va fi la fel de puternică aşa cum se manifestă ea în alte ţări.

Luca Niculescu: Aţi spus în septembrie anul trecut că criza financiară din SUA nu va afecta populaţia României.

Traian Băsescu: Da. Noi suntem afectaţi de criza economică. Şi cum ne afectează pe noi? Nu ne afectează că am avea sistemul bancar zgâlţâit, nu. În două moduri ne afectează: băncile nu mai primesc de la acţionarul majoritar, nu mai primesc linii de finanţare noi, dar nicio bancă care funcţionează în România nu şi-a întrerupt finanţarea pe proiecte pe care le avea în derulare şi asta-i foarte important; al doilea mod în care ne afectează este datorat micşorării pieţelor. Este o contracţie a pieţelor. Sigur, este, aţi văzut, patru uzine BMW s-au închis în Germania, piaţa germană s-a contractat, Germania oficial a anunţat că este în recesiune.

Luca Niculescu: Recesiune de 2% în acest an, cu o contracţie a importurilor de 5%…

Traian Băsescu: Exact, or, noi exportam 6 miliarde în Germania şi atunci unităţile, societăţile româneşti care exportau în Germania sunt extrem de afectate. Ele nu sunt nici neperformante, nu sunt nici cu un management defectuos, pur şi simplu clienţii lor nu mai pot cumpăra pe piaţa germană. În Franţa, aceeaşi contracţie are loc, în Marea Britanie o altă piaţă pe care economia românească, societăţile româneşti…

Luca Niculescu: Şi ce puteţi face să căutaţi alte pieţe într-un timp atât de scurt?

Traian Băsescu: Nu se poate, sunt costuri ale crizei, nu avem cum să forţăm piaţa germană să cumpere mai mult, în schimb ceea ce putem face şi asta e, efectul este în pierderi de locuri de muncă în România. Care este măsura pe care noi o putem lua? Spre exemplu, pentru piaţa industriei chimice care producea îngrăşăminte, nu mai poate exporta Azomureş, îl dau exemplu pentru că discuţia asta am avut-o la Azomureş. Soluţia care este? Din subvenţia pe care o alocăm din bugetul de stat pentru agricultură anul acesta, o parte, în urma negocierii cu asociaţiile profesionale, să fie destinată achiziţiei de îngrăşăminte de la Azomureş şi fermierului să i se pună la dispoziţie îngrăşămintele.

Luca Niculescu: Am văzut că guvernul are mai multe propuneri, investiţii în infrastructură…

Traian Băsescu: Numai o clipă… deci acesta este un mod în care statul poate acţiona pentru a ajuta ca măcar piaţa internă să fie utilizată şi va acţiona în consecinţă. Valabil şi pentru Dacia, Programul „Rabla” să fie accelerat şi să se canalizeze o cotă mai mare către Dacia, dar acestea sunt măsuri minimale pe care statul le poate lua atunci când – am vrut s-o leg de capitolul pieţe – noi putem face ca şi guvern – nu putem substitui piaţa germană, nu putem substitui piaţa franceză sau piaţa britanică.

Luca Niculescu: Dar puteţi crea alte locuri de muncă…

Traian Băsescu: Dar pe de-o parte, pentru aceste societăţi putem să forţăm puţin piaţa românească. Partea de forţă însă este în crearea de locuri de muncă noi.

Luca Niculescu: Asta voiam să anunţ acum, ce vrea să facă gu…

Traian Băsescu: Vă spun eu, generată de trei paliere în mod deosebit, aici se pune efortul major – lucrări de infrastructură – şi aici o să fac un comentariu – programul de autostrăzi, stimularea apariţiei de întreprinderi mici şi mijlocii, şi eu dacă aş fi guvern aş orienta tot efortul către valorificarea producţiei agricole, deci industria alimentară, ca să nu mai fiu, să-mi micşorez dependenţa de importul de alimente, şi programul de reabilitare termică a blocurilor.

Luca Niculescu: 90.000 de blocuri.

Traian Băsescu: Sunt trei programe, vă pot spune că în momentul de faţă guvernul gândeşte ca în primă fază să aloce circa 100 de milioane de euro pentru începerea programului de izolare termică a blocurilor.

Luca Niculescu: De unde vin banii?

Traian Băsescu: Din bugetul de stat. Acum nu trebuie să înţelegem că datorită crizei România a rămas fără buget, nu mai este ca în 2008, dar vă dau un exemplu. Alocăm din bugetul de stat în primă fază, pentru că pe urmă se va trece pe fonduri europene, dar în primă fază, pentru că nu sunt proiectele gata sau aprobate la Bruxelles, nu poţi să mizezi pe ele şi nici nu poţi aştepta până când toată procedura se desfăşoară, şi atunci pui din buget primii 100 de milioane de euro pentru izolare termică. Acelaşi lucru îl faci şi pentru autostrăzi, neavând niciun program aprobat până în momentul de faţă, nu poţi organiza nicio licitaţie să începi lucrările sau nicio licitaţie terminată, nu poţi spera la bani europeni pentru autostrăzi decât undeva către sfârşitul anului şi atunci pui o jumătate de miliard, un miliard în primă fază din bugetul de stat ca să lucrezi la autostrăzile care au fost începute fără finanţare externă, bazate numai pe buget. Proiectul Autostrăzii Transilvania, proiectul Bucureşti – Ploieşti, care este început cu bani din bugetul de stat, sau un alt proiect deja în execuţie poate, poate dacă finanţarea nu va fi gata, Cernavodă – Constanţa, deşi din câte ştiu, Banca Europeană de Investiţii e avansată.

Luca Niculescu: Apropo de investiţii şi de finanţări, puneţi un mare accent pe absorbţia fondurilor şi v-aş întreba cum credeţi că poate o administraţie care până acum nu a performat la acest capitol, să devină dintr-o dată performantă, mai ales în condiţii mai dure în care trebuie să se mişte mai repede să înceapă să absoarbă fonduri şi ar mai fi o componentă, această schimbare de guvern care se traduce prin schimbări în administraţie câteodată, până la nivelul…

Traian Băsescu: Acum discutând foarte cinstit şi nerăutăcios la cât a fost de neperformant guvernul anterior din punct de vedere al atragerii fondurilor de la Uniunea Europeană şi dacă-i schimbi pe toţi nu-i un păcat, că mai rău de atât nu se poate, deci în condiţiile în care am avut alocaţi până acum 3,4 miliarde şi s-au cheltuit doar 200 de milioane în principal pe studii, poţi să schimbi şi tot ce este legat de…

Luca Niculescu: Şi cum faceţi să faceţi o administraţie mai performantă?

Traian Băsescu: Dar nu asta, aici… eu am discutat şi cu domnul Nica şi cu domnul Geoană propunerea pe care am impresia că cel puţin PSD-ul şi-o însuşeşte, plata celor 20.000 de funcţionari. Avem 20.000 de funcţionari implicaţi în derularea banilor europeni. Aceşti 20.000 de funcţionari, din 3,4 miliarde, au absorbit 200 de milioane din 3,4 miliarde. Anul acesta mai primim diferenţa sau avem la dispoziţie diferenţa până la 5,9 miliarde. Eu i-aş plăti pe aceşti 20.000 (…) salariul din minister plus 75% spor. Că muncesc la bani europeni nerambursabili. Şi aş spune foarte simplu, chiar prin Legea bugetului. Domnilor, s-a tras 100% suma alocată pentru etapa din acest an? Foarte bine, vă luaţi salariul întreg.

Luca Niculescu: Să fie plătiţi în funcţie de performanţe?

Traian Băsescu Da, da.

Luca Niculescu: Poţi să le tai din salariu, pentru că…

Traian Băsescu Păi dacă aşa stabileşte prin legea bugetului, aşa-i plăteşti. Pentru că o votează Parlamentul, devine lege. De ce eu, pe acest funcţionar care are de făcut formalităţile pentru absorbţia banilor, de ce să nu-l plătesc în funcţie de câţi bani absoarbe? Câţi bani aduce din cota care revine României? Şi aş vrea să vă spun că nu sunt un om care vorbeşte pe acest subiect fără experienţă şi vă rog să faceţi un efort de memorie. Când eram ministrul Transporturilor, la minister a funcţionat unitatea de management a programului cu Banca Mondială. Nouă oameni. Se poate verifica. Toţi vorbitori de limbă engleză, buni lucrători pe calculator, apţi să facă corespondenţa…

Luca Niculescu: Credeţi că-i nevoie de mai puţini oameni, dar mai bine pregătiţi?

Traian Băsescu: Aceşti 9 oameni au absorbit, în 11 luni, 300 milioane de dolari de la Banca Mondială. Deci am experienţa faptului că se poate. Iar funcţionarii care lucrează în această zonă în mod categoric trebuie plătiţi în funcţie de banii pe care-i absorb.

Luca Niculescu: Nu doriţi un acord cu FMI sau îl doriţi ca ultimă opţiune? Care ar fi prima opţiune? Pentru că sunt analişti care spun că astfel s-ar stopa deprecierea leului printr-un acord cu FMI, controlul banilor publici ar fi ceva mai strict, ar fi şi un semnal de stabilitate către comunitatea internaţională.

Traian Băsescu: Eu refuz categoric varianta prin care România să (…) acum, la FMI. Să spună, avem nevoie de 10 miliarde. Şi vă pot spune că România are nevoie pentru a-şi finanţa datoria curentă. Guvernul Călin Popescu Tăriceanu a angajat, pentru că nu s-au făcut veniturile în buget, credite pe termen scurt şi foarte scurt, o lună, două, trei. Noi avem nevoie de circa 6 miliarde să acoperim ceea ce s-a contractat şi a ajuns la scadenţă. Soluţia e să luăm bani europeni şi pentru că… deci nu bani de la FMI. Bani de la UE. Atât cât vom avea nevoie. 1 miliard, 5, 7…

Luca Niculescu: De ce nu la FMI?

Traian Băsescu: Nu vreau bani de la FMI pentru că îmi este greu să accept ideea că ne întoarcem înapoi, la mijlocul anilor ’90, când împrumutam bani de la FMI.

Luca Niculescu: Ungaria a făcut-o.

Traian Băsescu: Nu suntem în situaţia Ungariei. Suntem într-o situaţie mult mai bună. Noi nu avem nevoie să băgăm bani în bănci. Şi băncile din Ungaria sunt privatizate 100%. Dar guvernul a trebuit să bage bani în bănci. Dar ceea ce eu accept, cred că e bine pentru România… UE dă bani controlaţi. UE nu are un organism de supraveghere care să-i confirme că banii pe care o ţară îi ia de la UE sunt utilizaţi corect. Şi atunci ar trebui să avem un acord de finanţare cu UE sau de supraveghere cu Fondul. De supraveghere, şi nu de împrumut.

Luca Niculescu: Ce faceţi cu lefurile profesorilor? E un subiect discutat. „Gândul” spunea că ar putea exista varianta măririi cu 17% în primăvară şi cu alţi 17% în toamnă.

Traian Băsescu: Din acest punct de vedere, eu personal sunt într-o situaţie dificilă. Pentru că am susţinut un Pact pentru educaţie semnat de toate partidele, comisia de la Cotroceni şi-a continuat lucrul şi avem o strategie pentru educaţie, care a fost semnată de sindicate şi, sigur, a fost o oarecare simultaneitate între semnarea strategiei, acceptarea strategiei de către sindicat şi promulgarea legii. Iar acum ar fi foarte greu să explic că profesorii, despre care cu toată sinceritatea am susţinut că nu pot fi plătiţi cu 700 RON când vin din facultate, să vină să predea IT şi limba engleză. E exclus.

Luca Niculescu: Şi atunci ce-i de făcut?

Traian Băsescu: Eu voi rămâne un partizan al soluţiei că profesorii trebuie să-şi primească salariile mărite, mai ales că…

Luca Niculescu: Într-o singură tranşă?

Traian Băsescu: Poate deodată. Pentru că ce a mai rămas? 33% au mai rămas de plătit. Povestea 50% a fost o exagerare. 33%, din care 5% reprezintă ceea ce guvernul acceptă că trebuie să dea la toţi bugetarii, să compenseze inflaţia.

Luca Niculescu: A fost o dezbatere săptămâna trecută pornită de la o lege care însemna de fapt transpunerea unei directive europene într-o lege românească privind stocarea unor date, apoi a fost o declaraţie a fostului dumneavoastră consilier, Claudiu Săftoiu. Nu voi reveni asupra acestor declaraţii pentru că v-aţi exprimat prin vocea purtătorului de cuvânt. Vreau să vă întreb însă foarte direct dacă dumneavoastră ca şef al statului ne puteţi asigura că nu se fac ascultări în România în afara mandatelor legale?

Traian Băsescu: Eu aş vrea să vă asigur că în România se va respecta legea. Iar garanţiile românilor nu le dă preşedintele din acest punct de vedere, ci garanţiile le dă legea. Legea la articolul 1 alineatul 3 spune foarte clar: prezenta lege, aceasta cu stocarea datelor, „prezenta lege nu se aplică în ceea ce priveşte conţinutul comunicării sau informaţiile consultate în timpul utilizării unei reţele de comunicaţii electronice”. Deci conţinutul e exclus să fie… spune în lege. Eu nu pot decât să fac să veghez la respectarea legii, dar legea e foarte clară. Conţinutul convorbirilor nu se stochează.

Luca Niculescu: Declaraţiile domnului Săftoiu se refereau la o perioadă anterioară legii. Deci pentru a risipi orice bănuială, asta v-am întrebat, dacă puteţi garanta că nu se fac ascultări ilegale…?

Traian Băsescu: Referitor la declaraţia domnului Săftoiu, eu fac o singură observaţie. Nu am avut niciodată o astfel de discuţie cu domnul Săftoiu, nu ştiu de unde a inventat în fază iniţială discuţia, pentru că apoi a retractat-o, şi vă garantez că în România, cel puţin ceea ce eu ştiu, în România nu se fac ascultări ilegale. Eu am văzut transcripturi de ascultări, atunci când mi-au venit dosarele miniştrilor care au trecut pe la aviz la mine, şi atunci am vorbit despre ele. Am vorbit despre ascultări în cazul celebru cu spionii, Codruţ Şereş, Nagy, unde erau transcripturile care probau afirmaţiile procurorilor. Şi am vorbit public despre acest lucru. La Preşedinţie nu se primesc transcripturi, ele se duc direct celor care le-au solicitat. Parchete, Poliţie.

Luca Niculescu: Reforma din justiţie, obiectivul dumneavoastră asumat, ca România să scape de clauza de salvgardare în această vară.

Traian Băsescu: În acest an să spunem.

Luca Niculescu: Care sunt şansele?

Traian Băsescu: Sunt minime dacă nu se întâmplă câteva lucruri. În primul rând, să avem noile coduri în vigoare aprobate de Parlament. De aceea am vorbit de asumarea răspunderii.

Luca Niculescu: Aţi văzut că PSD nu e de acord. Domnul Mircea Geoană spune că oricât de mare ar fi graba, e timp pentru o dezbatere în Parlament.

Traian Băsescu: Sunt opţiuni şi opţiuni. Opţiunea mea este către îndeplinirea condiţiilor să nu mai fim monitorizaţi, pentru că asta ne creează foarte multe dificultăţi în interiorul Uniunii Europene. Dificultăţi de alocări de funcţii… şi de multe altele. Deci ne trebuie codurile. Trebuie să dispară ingerinţa politicului în justiţie, şi asta ar însemna, şi rog să nu fie interpretată o săgeată la adresa lui Adrian Năstase, care cel puţin după părerea mea exagerează cu afirmaţiile publice, dar nici un dosar nu mai trebuie reţinut de Parlament. Cei care se pot pronunţa, vinovat-nevinovat, sunt judecătorii, cei care pot hotărî dacă fac urmărire penală, sau nu, sunt procurorii.

Luca Niculescu: Şi Daniel Morar la şefia DNA?

Traian Băsescu: Nu e o condiţie obligatorie. Dar ar fi o eroare ca atunci când ai o instituţie despre care cei care te monitorizează spun că funcţionează bine, tu să spui nu, pun alt şef. Iar raportul e foarte clar, şi în mod deosebit raportul tehnic, apreciază activitatea procurorului-şef DNA. Pentru ce nu vreau să am continuitate într-o zonă în care cei care mă monitorizează spun că e în regulă? Credeţi că dacă ar fi existat… şi văd că în ultima perioadă se diminuează presiunea pe acest subiect, credeţi că dacă Morar ar fi fost manipulat politic nu s-ar fi observat imediat la Bruxelles? Sunt oameni cu prea multă experienţă. Dar când au venit şi au făcut controalele la DNA au văzut şi conţinutul dosarelor. Şi îşi dau seama că sunt fapte şi nu decizii politice.

Luca Niculescu: Mircea Geoană spune că primenirea celor din funcţii importante e un lucru sănătos, şi că – punea o întrebare retorică în EvZ – „numai Daniel Morar există pentru şefia DNA?”

Traian Băsescu: Vom vedea ce propuneri face ministrul Justiţiei.

Luca Niculescu: Apropo de justiţie, v-aş mai întreba ceva. Pentru că e o lege care urmează să fie promovată, aşa-numita lege Dan Voiculescu, prin care restituirea proprietăţilor putem spune că e oprită. Ce veţi face?

Traian Băsescu: Eu nu mai am nicio posibilitate constituţională decât să o promulg. Pentru că am întors-o la Parlament, Parlamentul mi-a trimis-o înapoi la fel cum a votat-o, am atacat-o la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională a spus că e constituţională. Lucrul pe care această lege îl omite este acela că dreptul de proprietate nu se prescrie. Şi la CEDO vom pierde toate procesele. De aceea cred că guvernul va trebui să privească cu atenţie ce corecţii poate să facă în lege pentru ca atât chiriaşii, cât şi proprietarii să nu fie dezavantajaţi. Dar din punct de vedere al preşedintelui, eu nu mai am nicio cale de atac a acestei legi, trebuie să o promulg şi o voi promulga vineri, e ultima zi când o pot promulga.

Luca Niculescu: Să înţelegem că guvernul mai poate interveni?

Traian Băsescu: Poate interveni guvernul.

Luca Niculescu: O întrebare de politică externă: a fost o criză a gazului serioasă între Ucraina şi Rusia. Aţi discutat de două ori cu Vladimir Putin, premierul rus. Despre ce aţi vorbit?

Traian Băsescu: Am avut două discuţii… două cu premierul Putin şi una cu preşedintele Medvedev. N-am ţinut să fac public conţinutul acestor discuţii pentru că nu sunt de interes public. Singurul lucru care era de interes public din discuţiile noastre a fost cel legat de contractarea directă de către România a gazului din Federaţia Rusă, şi nu prin intermediari. Lucru pe care premierul Putin l-a acceptat. Sigur, am mai ridicat o problemă, problema care afectează puternic petrochimia noastră, aceea a diferenţei de preţ între preţul la care industria noastră chimică primeşte gazul şi industria de îngrăşăminte, înseamnă 70% consum de gaz, şi preţul la care Ucraina primea gazul, la 170 de dolari mia de metri cubi…

Luca Niculescu: A crescut şi în Ucraina…

Traian Băsescu: A crescut? A venit la preţul pieţei -20%, deci 380 de dolari mia de metri cubi. Ceea ce punea industria noastră chimică într-o situaţie absolut imposibilă în competiţia pe piaţa internaţională la vânzarea îngrăşămintelor, în raport cu industria ucraineană.

Luca Niculescu: Ce v-a răspuns premierul Putin?

Traian Băsescu: Păi… preţul gazelor în Ucraina e 380 de dolari de la 170.

Luca Niculescu: L-a urcat la ei, nu l-a scăzut aici.

Traian Băsescu: Nu, păi noi ne aprovizionăm la preţul pieţei. Important pentru noi, dacă discutăm de o competiţie, este să avem acelaşi preţ. Iar România nu cere un preţ mai mic, ci cere preţul pieţei în condiţiile de achiziţie direct de la Gazprom şi nu prin intermediari, care la preţul pieţei îşi mai adaugă un comision.

Luca Niculescu: Ne facem prieteni în Ucraina cu astfel de…?

Traian Băsescu: Eu nu vorbesc de prieteni. Eu nu am datoria să protejez nici interesele Federaţiei Ruse, nici interesele Ucrainei. În abordările mele cu şefi de stat, datoria mea e să protejez interesul României. Iar interesul industriei chimice din România este ca cei cu care concurăm pe piaţa îngrăşămintelor, spre exemplu, să primească gazul în aceleaşi condiţii ca şi România.

Luca Niculescu: A mai fost o propunere, South Stream, cealaltă rută care ar trece, care ar ajunge în Bulgaria, să ajungă şi în România. O luaţi în serios?

Traian Băsescu: Sigur că o iau în serios. Dar România nu se dezice de obiectivele ei europene. Noi suntem stat al Uniunii Europene.

Luca Niculescu: Sunt state care merg cu ambele conducte, şi cu Nabucco, şi cu South Stream.

Traian Băsescu: Foarte bine. Imediat ce se rezolvă problema cu Nabucco vom susţine să treacă pe la noi şi South Stream. Dar România nu se dezice de calitatea ei de bun european. Probabil nici nu suntem la fel de strânşi cu uşa cum sunt alţii. Noi de bine, de rău, s-a demonstrat acum că avem resurse să trecem peste o criză a gazului care a ţinut aproape 3 săptămâni. Pe de altă parte, solidaritatea europeană trebuie să funcţioneze. Sigur, şi aici iar nu vreau să trimit săgeţi spre nicio capitală, ştiu cu câtă plăcere, o mare şi strălucită analiză mă va taxa, dar o voi spune. Sigur că nici nu putem să nu observăm că pe actualul traseu al gazului către Europa şi către România, atât cât avem nevoie, avem o mare problemă, siguranţa tranzitului. O avem. De ce nu se înţelege Federaţia Rusă cu Ucraina nu e problema noastră decât în momentul în care ne afectează. Dar realitatea care s-a văzut în această iarnă ca şi în 2006 e aceea că nu avem certitudinea unui tranzit garantat din Federaţia Rusă către Europa.

Luca Niculescu: E tot ce propune Federaţia Rusă, abonaţi-vă la South Stream, ca să spun aşa, şi nu veţi mai avea problema Ucrainei. Dar vă întreb legat de Nabucco, credeţi că e o variantă sigură? Pentru că o parte din gaze ar trebui să vină din Iran, ţară care nu mai e sigură…

Traian Băsescu: În momentul în care europenii vor constata că proiectul Nabucco nu poate fi realizat, din lipsă de surse de aprovizionare, vă asigur că România va privi cu toată încrederea la South Stream. Până atunci însă suntem ţară europeană. Vrem o relaţie foarte bună cu Federaţia Rusă, vrem să luăm gaz direct de la Federaţia Rusă, şi nu prin intermediari, dar nimeni nu ne poate cere să ne dezicem ceea ce suntem, stat membru al Uniunii Europene.

Luca Niculescu: Apropo de asta, Moldova e una dintre ţările care vor să se apropie de Uniunea Europeană. Vor fi alegeri la începutul lui aprilie. Cât de libere, de corecte, vă aşteptaţi să fie aceste alegeri? Deoarece există relatări de la Chişinău despre îngrădirea libertăţii presei, despre hărţuirea unor partide de opoziţie… la ce vă aşteptaţi?

Traian Băsescu: Mă aştept totuşi ca Republica Moldova – care are şi datorită insistenţei României sau, dacă vreţi, mai degrabă insistenţei României în preşedinţia franceză – Moldova are şansa să semneze un acord cu Uniunea Europeană în condiţii foarte bune. Negocierea acordului nu începe până după alegeri. Dacă alegerile vor fi corecte şi va rezulta o conducere democratică a Republicii Moldova, acel acord va ajuta foarte mult Moldova în avansul ei către Uniunea Europeană, e practic acceptarea în timpul preşedinţiei franceze… şi trebuie să spun foarte deschis, preşedintele Sarcozy ne-a ajutat foarte mult. Şansa pe care o are Republica Moldova e unică şi n-ar trebui să o rateze. Iar acest lucru se înscrie în ceea ce noi susţineam tot timpul, să nu fie decuplată Republica Moldova de statele din Balcanii de Vest, care şi ele aspiră la un statut european mai devreme sau mai târziu. Deci nu îmi doresc decât ca observatorii să constate că în Moldova au fost alegeri corecte.

Luca Niculescu: O ultimă întrebare, pentru că tot am vorbit despre alegeri. Aţi luat vreodată în serios posibilitatea de a nu candida pentru al doilea mandat la sfârşitul acestui an?

Traian Băsescu: Iau în serios orice posibilitate în ceea ce priveşte viaţa politică şi vă asigur că dacă voi ajunge la concluzia că, deşi există o majoritate foarte puternică în Parlament, dar îmi voi reproşa dacă nu voi putea fi parte a succesului acestei majorităţi, şi criza economică îi va afecta pe români mai mult decât ar trebui să îi afecteze ca urmare a condiţiilor pe care noi le avem, sigur că analizez şi posibilitatea să nu mai candidez încă o dată. Pentru că nu te poţi duce după eşecul unei coaliţii pe care ai stimulat-o să existe. Şi vreau să nu se facă speculaţii, am stimulat după ce altă alternativă nu mai exista. Pentru că prima opţiune a fost PNL-ul. Nu s-a putut, la condiţiile pe care le-a dorit PNL-ul, să dea premierul, când luase 18%, nu s-a putut, asta e viaţa în politică.

Luca Niculescu: Şi actualului guvern cât îi daţi ca durată de viaţă?

Traian Băsescu: 4 ani. Deci vreau să cred că se vor roda suficient de bine. Dar vă spuneam, dacă politica economică a guvernului va fi un eşec, cu ce credibilitate te poţi duce în faţa oamenilor?

Luca Niculescu: Numai economia e problema, numai politica economică?

Traian Băsescu: E vitală în 2009 politica economică. Şi din acest motiv şi urmăresc cu foarte mare atenţie toate acţiunile guvernului. Sper ca, după buget, guvernarea să devină tot mai coerentă. Şi repet, să nu existe confuzii. Eu nu susţin că România nu e afectată de criza economică. Dimpotrivă, e afectată. Dar într-un grad mult mai mic decât alte ţări. Şi aici aş mai face o precizare… care nu vreau să fie pesimistă, şi vine de la un inginer, cu scuzele de rigoare. Dar pentru că am spus-o şi unor colegi din Consiliul European, nu văd de ce nu aş spune-o aici? Va fi un eşec, oricâţi bani s-ar pompa în sistemul bancar mondial. Până când nu curăţă băncile de activele neperformante nu-şi va reveni sistemul financiar. România… şi noi avem o experienţă. În anii ’90, am recapitalizat de trei ori Banca Agricolă, Bancorex, BCR şi cine a mai fost. Până când nu s-a creat acel AVAB şi toate activele neperformante au fost mutate acolo, băncile nu şi-au revenit. Pentru că acum ce se întâmplă? După părerea mea, ca om care a fost foarte implicat în curăţarea sistemului bancar. Ce se întâmplă de fapt? Cu toţi banii ăştia pompaţi de guverne în bănci, băncile nu reiau procesul de creditare pentru că ele trebuie să îşi acopere banii care au fost depuşi de clienţi la ei în bănci, dar pe care ei i-au dat pe credite neperformante şi nu se mai întorc niciodată înapoi. Din acest motiv banii băgaţi de guverne în bănci nu se duc către economie. Nici către economia Statelor Unite, nici a Germaniei, nici a Marii Britanii. Trebuie să facă un AVAB german sau britanic, sau american.

Luca Niculescu: Vă mulţumesc foarte mult pentru această participare la emisiune. Mai e loc pentru multe alte discuţii pe subiecte diverse, inclusiv despre reforma constituţională pe care o propuneţi.

Traian Băsescu: Ar fi o mare onoare pentru mine să avem o oră să discutăm despre reforma constituţională, şi nu speculaţiile pe care le-au făcut foarte mulţi jurnalişti.

Luca Niculescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Aici se încheie această „Ediţie specială”.

(Prin Monitoring Media: TVR 1 – Ediţie specială, 26 ianuarie, Ora: 20:15)