Foto: www. obiectivdesuceava.ro
România-Estonia: 2-0. Dublă, Marica. Şi mergem la baraj, pentru că Olanda se respectă, a bătut Turcia cu 2-0. Sincer, Turcia a fost mai bună decât noi, ne-a dat clase la Bucureşti. Iar noi din nou am comis-o, am fost la mâna altora, ne-am expus la jocul rezultatelor celorlalţi.
Sigur că mă bucur, am să mă bucur şi mai tare scriind despre calificare. Numai atunci Piţi se scoate.
Succes! Doamne, ajută!
Cristi Tănase aproape că a dat un gol senzaţional, lob scos miraculos. E primul sfert de oră şi Tătă are treabă astă seară. Destul a şomat cu ungurii. Na, că a luat-o!
Aşa ne trebuie, că 20 de minute doar am pârjolit terenul.
Să nu mă înjuraţi, dar mă tem că ne-o luăm astă-seară. Şi pa, calificare!
Oricum, bine că i-am bătut pe unguri. Măcar atât.
M-aş bucura să nu fie aşa, adică, să ne calificăm. Şi-aşa e destul de ruşinos că am ajuns să ne batem pentru baraj.
Superbă atmosferă în tribune, susţinere care obligă.
Partea proastă e că jucăm prost.
UPDATE. Turcii ne domină. Sunt „mai mulţi”, mai tari pe picioare şi mai ales au învăţat lecţia că dacă ţii România în pressing, o termini.
Mă tem că ne (ex)termină, la noi acasă. Singura şansă ar fi un gol de la distanţă. Şi să nu mai dea ei.
UPDATE 2. Extrem de rău îmi pare, ne-au bătut clar, cu 2-0, dar diferenţa a părut de clasă. Sincer, turcii ar merita calificarea, sunt clar superiori ungurilor, care la ora actuală au urcat pe 2.
PIŢI, LASĂ-NE!
Foto via http://www.razbointrucuvant.ro
Sfinţii Brâncoveni au fost martirizaţi în zi de Adormirea Maicii Domnului, acum 299 de ani. De aceea, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, când a decis canonizarea (20 iunie 1992), i-a trecut în calendar cu data de 16 august. Rog Sfântul Sinod să acorde cruce roşie acestei date.
Ar trebui să fie sărbătoare naţională. Măcar fiindcă ar fi două zile libere una după alta, poate s-ar întreba şi românii cărui fapt datorează bucuria.
Cât(e) mai ştim despre această istorie, despre istoria noastră, în general şi în particular? La noi, memoria se defineşte prin uitare a identităţii naţionale.
După lunga noapte comunistă, în care propaganda ne-a virusat sistemul imunitar, noi fie „ne demitizăm”, fie ne ignorăm reperele cardinale.
De ce? De proşti, era să să zic. A fost primul impuls. De fapt, e o campanie de spălare a creierelor care are ca finalitate transformarea poporului român într-o populaţie aflată la discreţia tuturor manipulărilor distrugătoare de conştiinţă şi de fiinţă naţională.
Nu trebuie să avem demnitate de ţară şi conştiinţă a apartenenţei creştine etnogenetice; noi trebuie să avem complexe, în aşa fel încât să ne dispreţuim ţara şi tradiţia, şi să cultivăm, până la cult idolatru, repere şi valori străine de interesele naţionale. Ca să cerem să fim aserviţi.
Tot felul de inculţi cu aere docte vin şi ne dau lecţii, de exemplu, despre „vechea” Europă şi „noua”. Iar tinereii de noi, care am apărat-o pe bătrânică de mai multe atentate, tăcem şi încasăm. În loc să le spunem că „noua Europă” sunt ei, cei spălaţi pe creier, Iudele lepădării de Hristos.
Un popor sănătos ar marca evenimentul din calendarul de azi, l-ar cinsti firesc, aşa cum respiră. Dacă s-ar face un sondaj real, poate nici 5% n-ar şti despre ce e vorba şi mai puţini cei care ar avea informaţiile istorice.
Constantin Brâncoveanu era un tânăr boier luminat, destoinic şi mai ales, credincios. Adică, în Dumnezeu. Adică, fidel ţării, neamului, familiei şi totodată – sau tocmai de aceea – excelent diplomat. Depăşise cu doar un an vârsta lui Hristos de pe cruce când, după moartea lui Şerban Cantacuzino, l-au chemat pe tron. Iniţial, a refuzat. Au urmat 26 de ani de înflorire a Ţării Româneşti, culturală, bisericească, educaţională – toate trei, în strânsă relaţie – o epocă, un stil care persistă, după atâtea vicisitudini, în patrimoniul cultural şi identitar al României.
După care blestemul fratricid, firul roşu al istoriei naţionale, a lovit din nou, cu mâna rudelor Cantacuzine, care, deşi era garantat pe viaţă, l-au detronat profitând de conjunctura cantemirească din Moldova a războiului ruso-turc, turnându-l turcilor că ar fi uneltitor contra Înaltei Porţi. Trădarea s-a comis chiar în Miercurea Mare, cea cu arginţii lui Iuda, după care, în Vinerea Mare a anului 1714, domnitorul mazilit şi familia lui au fost duşi şi întemniţaţi la Istanbul, în „Temniţa celor Şapte Turnuri”.
Avea unsprezece copii, patru băieţi şi şapte fete. Sultanul Ahmed al III-lea, cunoscându-i pregătirea culturală, diplomatică şi militară, a vrut să-l folosească de partea lui, cerându-i să treacă la mahomedanism, împreună cu familia. Domnul a refuzat să se lepede de Hristos şi au urmat torturi, din primăvară până-n vară, chinuri cumplite şi fără rezultat, căci nici un fiu nu s-a clintit din credinţă. Cununa muceniciei începea să se ivească deasupra creştetelor lor.
Execuţia a fost programată cu multă ostentaţie imperială, cruzime belicoasă şi sfidare cinică, în chiar ziua de 15 iunie, de Adormirea Maicii Domnului, de onomastica Doamnei Maria Brâncoveanu şi totodată, aniversarea Domnului Constantin Brâncoveanu, care împlinea 60 de ani.
La marele spectacol în aer liber, cu Marea Neagră martoră, sultanul i-a lăsat să-şi facă o rugăciune, după care le-a mai cerut o dată osândiţilor să abjure şi să se turcească. Românii L-au mărturisit încă o dată pe Hristos. Sultanul s-a înfuriat şi a ordonat gâdelui să-i decapiteze succesiv, în aşa fel încât tatăl să-şi vadă fiii murind. Primul cap căzut – dar numai prin secure – a fost cel al ginerelui domnitorului-martir, sfetnicul Ianache Văcărescu. Au urmat, în ordinea descrescătoare a vârstei, fiii, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei. Ultimul mucenic fiind Constantin cel mare Brâncoveanu – căruia toată viaţa numele imperial cu semnul crucii i-a fost stea polară.
Magnifică e gloria creştină a morţii celor şase sfinţi români. Sunt relatări ale unor martori străini, nu doar legende testimoniale. Printre ei, ambasadorul Veneţiei, Andrea Memno, care i-a raportat Dogelui într-o scrisoare scena execuţiei (integral redată aici: http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/cararea-imparatiei/cum-murit-constantin-brancoveanu-copiii-79722.html). Constantin Brâncoveanu a zis aşa:
„Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut, am pierdut; să nu ne pierdem însa şi sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seamă de moarte! Priviţi la Hristos Mântuitorul nostru câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit: credeti tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi nici vă clătinaţi din credinţa cea pravoslavnică, pentru viaţa şi lumea aceasta!”
Iar când i-a venit rândul, Mateiaş, fiul cel mai mic, de 16 ani, s-a îngrozit şi a zis că se turceşte. Atunci, tatălui lui l-a ajutat să-şi capete cunună: „Mai bine să mori în legea creştinească, decât să te faci păgân, lepadându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câtiva ani mai mult pe pământ!„.
Iar băiatul i-a ordonat gâdelui: „Vreau să mor creştin. Loveşte!”.
Ar trebui să fie o deviză pe blazonul guvernanţilor. Mai ales că ei nici nu sunt în situaţia să se martirizeze, ci doar să fie demni. Şi să apere demnitatea naţională.
Numai că ai noştri se turcesc de voie, pentru măriri deşarte şi arginţi. Au închinat mai multor „Înalte Porţi”, ţara sfinţită dumnezeieşte de sângele sfinţilor martiri. Martiriul Brâncovenilor şi al Văcărescului e un blazon naţional în faţa căruia mărimile UE ar trebui să se plece. Iar gitensteinii şi femeiştii, să plece.
Apropo, staţi să vedeţi, că n-am terminat de rememorat. Sultanul a invitat la execuţie toţi ambasadorii puterilor europene. Şi presa vremii (dintre care o gazetă franţuzească a scris inepţia că Brâncoveanu a fost executat fiindcă era datornic la Poartă). „Vechea” Europă a tremurat în fusta-pantalon. Şi nici n-a suflat în faţa spectacolului înfiorător cu ţestele martirilor creştini înfipte în pari şi lăsate mai multe zile în faţa Seraiului. Trupurile au fost aruncate în mare şi recuperate, ulterior, de pescari, ca să fie îngropate creştineşte.
Mai vreau să amintesc câteva aspecte. Fiii Brâncoveni erau de-o elevaţie impresionantă. Ca şi ginerele Ianache. Nu beizadele răsfăţate, ci atleţi ai lui Hristos, oşteni cu educaţie puternică, spirituală şi militară. Fiul cel mare, Constantin, era viteaz de mic. Fiii mijlocii, Ştefan şi Radu, aveau o vocaţie literară şi mistică luminoasă. Au scris imne de laudă creştine şi îndemnuri la urmarea sfinţilor, chiar a sfinţilor martiri. Ştefăniţă şi-a celebrat patronul, primul martir al creştinismului, care l-a imitat pe Hristos chiar şi prin rugăciunea de a-i fi iertaţi torţionarii. Radu a cântat-o pe Maica Domnului. Iar Constantin-Vodă, înainte de a fi legat şi dus la Istanbul, i-a spus uzurpatorului să fie iertat, dar şi ferit de mânia divină. Sfârşitul trădătorilor avea să fie jalnic, o moarte fără onoare, de mâna turcilor întorşi împotriva lor.
În final, mă refer la Maria Brâncoveanu. Şi-a pierdut bărbatul, după 40 de ani de convieţuire frumoasă şi rodnică. Şi-a pierdut şi fiii, trăind durerea Maicii Domnului. La fel cum Constantin Brâncoveanu a trăit durerea Tatălui Ceresc, faţă de care martiriul Fiului i-a fost izbăvire.
Maria Brâncoveanu, fetele ei şi ceilalţi gineri au reuşit, până la urmă, să revină în ţară, chiar împreună cu noul domnitor, Constantin Mavrocordat. Ea s-a rugat pentru iertarea şi luminarea trădătorilor. Doar că aceia recidivaseră (cât încă mai erau la putere, au trimis vorbă mincinoasă că, pentru o sumă de bani, turcii sunt dispuşi să-i lase pe Maria şi ai ei să revină acasă, după care tot ei au luat banii, lăsându-i surghiuniţi). Sfârşitul lor a fost, cum aminteam mai sus, cumplit. Cumplit de umilitor.
Moartea înălţătoare a Brâncovenilor a fost cântată în folclorul românesc. Pe atunci, românii încă îşi cinsteau eroii şi martirii. Încă era vie credinţa în Dumnezeu. Adică, lucrătoare.
Printre primele lucruri pe care mi le amintesc din copilărie este şi balada culeasă de Alecsandri, despre Constantin Brâncoveanu. Mi-o spunea mamaia. Şi de multe ori, o rugam să mi-o repete. Ştia pe de rost multe, foarte multe poezii. Şi proverbe. Pe unele chiar le inventa ea, în matricea educaţiei ancestrale.
Poezia despre Brâncoveanu Constantin, domn creştin, care a preferat să moară cu fiii lui decât să se lepede de Hristos face parte din formarea conştiinţei de sine la români. Încă am avut şansa ca la temelia conştiinţei de sine să am credinţa bunicii mele materne. Moştenită din bătrâni.
Nu mă întreb dacă în cărţile de citire sau măcar în clasele superioare din învăţământul obligatoriu mai figurează asemenea baladă. Răspunsul e previzibl. Şi mai trist e că nici nu mai există decât cel mult o generaţie care ar putea-o duce mai departe.
Că din partea guvernanţilor, slabe speranţe. Turcirea e prea lucrativă şi indolenţa, prea ispititoare. Iar presa moare lent, în propria-i ignoranţă. Televiziunile nu pomenesc nimic despre această dată crucială şi constitutivă a istoriei naţionale. Preferă schimonoselile lui Băsescu, maimuţărelile Udrei, palavrele lui Ponta şi alte prostii.
La nivelul ăsta am ajuns. Mult sub Marea Neagră, care a oglindit faptele Sfinţilor Brâncoveni.
P.S. Trupul sfântului Constantin Brâncoveanu a fost adus de Doamna Maria când s-a întors din surghiun şi îngropat în cripta din Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Capitală, una din numeroasele ctitorii brâncoveneşti. La Kilomentrul Zero. De acolo începe toată minunea persistenţei poporului român în istorie şi a României ca stat naţional. Şi repet: oricât de grele vremuri ar veni, România nu piere, iar poporul român va dăinui. Fie şi în criptele martirilor.
Am mai scris că televiziunile noastre sunt bâtă la politică externă. Inclusiv sau mai ales Antena 3.
Să-l compari pe Erdogan cu Băsescu înseamnă ori să fii prost, ori să fii dezinformat de serviciul Documentare al televiziunii pe care o conduci. Sau poate că acolo domneşte prostia.
Guvernul represiv din Siria se plânge de Guvernul represiv din Turcia 
Dar Mihai Gâdea recidivează în susţinerea tinerilor din stradă, de parcă forţele de ordine ar trebui să stea cu mâinile-n sân şi să le scoată doar ca să aplaude anarhia.
Nu neapărat să fii tânăr înseamnă să ai dreptate. Se întâmplă să fii tânăr şi prost. Ca manifestanţii de la Istanbul, păpuşăriţi de serviciile secrete ale regimului Bashar-al-Assad.
Dacă tinerii-ăia ar cere demisia lui Erdogan pe motiv că Turcia trebuie să se care de acolo şi creştinii să-şi reia drepturile asupra Constantinopolului, atunci, da, ar fi de susţinut. Dar nu când sunt parte a unui război care nu e al nostru, unul flagrant manipulat.
Îi detest în egală măsură pe Bashar-al-Assad şi pe Obama. Erdogan forţează articolul 5, iar tembelii din stradă îl ajută, involuntar.
Oricum, dacă Gâdea continuă pe linia contraperformanţei din ultimele seri, Antena 3 cade şi fără să-l aresteze pe Voiculescu.
P.S. Ediţia de astă-seară a Sintezei zilei e idioată. O polemică la genunchiul broaştei cu TVR – nişte imbecili care ar fi trebuit expediaţi scurt şi daţi în judecată sau doar cerută expertiză psihiatrică pentru pamfleţelul la adresa iniţiativei lor cu drapelul în Guiness Book. Păi i-ai fi făcut praf doar ironizându-i cât sunt de idioţi închipuindu-şi că ar putea face mişto de Angela Gheorghiu. Pe bani publici. Nişte nulităţi. Iar ideea e că acolo conduce Săftoiu trimis de Crin, veste care îi creşte nivelul lui Ponta.
Cei de la Antena 3 muşcă adânc momelile băsecurităţii, deci, ale succesiunii ei pontace. Şi îi fac jocul. Cu cârligul în gât. Că asta vrea Sistemul, emisiuni narcisiste stupide la Antena 3, în loc de semnalarea unor nelegiuiri colosale. Şi antinaţionale.
Foto: ziarulring.ro
Aveam de plecat, tocmai începuse Dana Grecu şi o avea invitată pe o ţaţă de tot dispreţul, Trăilă, puşcăriabila de la ANRMAP. În loc să răspundă pentru ce va răspunde în justiţie, venea cu tot felul de sofisme penibile, jeguri de 2 bani în faţa realităţii. Şi a logicii. Dar spun a mia oară, pentru ei, logica e duşmanul poporului. De fapt, poporul însuşi pentru ei e duşmanul poporului.
Flaşnetele puşcăriabile cu tupeu fără margini nu ştiu decât să vină în emisiuni şi să ţipe, să vorbească tot timpul aberaţii, ca să acopere invitaţii cu bun simţ şi chiar pe moderatori, şi să arunce emisiunile în aer. O frământa grija de Crin, pentru că nu e Văcăroiu, pentru care au dezvoltat un adevărat cult nostalgic. 🙂
Îşi ridică poalele, fac ţigănie, orice, numai să nu se vorbească despre ilegalităţile lui Băsescu. Fufa cu pricina chiar a zis că nu-i vorba de Băsescu. Iar Mircea Coşea, logic: Ba tocmai că de Băsescu e vorba, fiindcă a distrus ţara asta. O spune cineva care a fost în PD-L. Şi a plecat fiindcă n-a mai suportat.
Când m-am întors, emisiunea era pe sfârşite şi puşcăriabila, tot acolo. Şi tot cu tupeu – complice cu Ridzi, Livache. Şi tot cu faţă de ţaţă. Ăştia sunt. Şi repet, e superb că apar la televiziuni şi enervează oamenii. E superb că îndeamnă oamenii să meargă la vot şi să-i scoată pe toţi din viaţa publică, odată cu Băsescu.
Votaţi DA şi scăpaţi de târfe şi hoţi. Nu le vom mai vedea faţa. Nici lui Băsescu, nici Udrei, nici lui Trăilă, nici lui Boureanu, nici unuia sau uneia din smintiţii agresivi, din adunătura de hoţi tupeişti care ne-au otrăvit viaţa vreme de opt ani.
Îi mai vedem doar atunci când li se pun cătuşele. Şi în fragmente de procese publice, evident. Ca la americani. 😉
Puţică (care şi-a făcut extensie) mănâncă necomestibil cu privire la Crin.
Îi atribuie afirmaţia că ar da afară judecători de la Curtea Constituţională.
O minciună greţoasă, care denotă impotenţă de slugă proastă.
Realitatea e că USL ELIBEREAZĂ JUSTIŢIA pentru ca toate loazele penale să facă brutărie.
RĂSPÂNDIREA DE INFORMAŢII FALSE E PENALĂ.
Boureanu, sesizare penală. Pentru dezinformare live, la televiziunea cu audienţa cea mai mare în prime-time, Antena 3, Răzvan Dumitrescu.
Scriu imediat despre ce e vorba.
Băsescu l-a primit la Cotroceni pe ambasadorul Gitenstein, ca să discute, printre altele, interne, despre ceva ce v-am semnalat, dar a fost tratat cu superficialitate. Sau ignorat. Anume, litigiul Turciei cu Siria, după doborârea unui avion turcesc de către armata siriană, agresiune pentru care Turcia a sesizat NATO, conform art. 5. Spuneam zilele trecute că pe ordinea de zi a CSAT prioritară e această temă. Nu ni s-a comunicat nimic, absolut nimic după CSAT-ul cu pricina.
Azi, după ce s-a întors de la reuniunea OCEMN, Băsescu a declarat, citat de realitatea.net: ”Eu am discutat cu președintele turc și Turcia are toată susținerea noastră politică, susținere pe care, de altfel, a și comunicat-o MAE încă de ieri seară și suntem parte a comunicatului NATO în care spunem fără rezerve că suntem solidari cu Turcia și amintim că securitatea statelor membre NATO e indivizibilă”.
Întrebat dacă solidaritatea României cu Turcia merge până la intervenţie militară, Băsescu a răspuns în doi peri şi cu hăhăială: ”Hai doamnă, suntem între oameni maturi. Cum credeți că aș face astfel de afirmații?”
Răspuns prostesc şi iresponsabil, pentru cine nu ştie că art.5 exact asta înseamnă: intervenţie solidară a aliaţilor NATO, în cazul în care un stat membru este atacat şi sesizează Consiliul de Securitate.
Ce i-a spus Băsescu ambasadorului Gitenstein, mai mult decât a spus naţiunii române (mai precis, nimic)? Cu ce a angajat România, fără mandat parlamentar?
Reamintesc că preşedintele Constantinescu a respectat legea, solicitând şi obţinând acordul Parlamentului României pentru a permite forţelor NATO survolul asupra teritoriului României, în atacul asupra fostei Iugoslavii.
Băsescu n-a cerut niciodată acordul Parlamentului. Pentru nimic. S-a considerat mereu mandatat din oficiu, aşa cum a şi declarat, arogându-şi nu doar reprezentativitatea protocolară a statului român, ci însuşi statutul de stat. Discreţionar.
UPDATE. Ce altceva a discutat Băsescu cu ambasadorul SUA? În numele României.
Băsescu se dă de ceasul morţii, l-a ameninţat pe Ponta cu Parchetul dacă pleacă la Bruxelles, pe urmă, a sesizat Curtea Constituţională cu Zegrean antepronunţatul penal şi suspendabil pe viaţă din profesia de magistrat.
Pus la pământ de Adrian Năstase, Băsescu a încercat să se consoleze cu excursia la Ford, unde n-a luat-o prima dată la umilinţă, fiindcă eroul oamenilor uzinei de la Craiova e Tăriceanu – ceea ce nu înseamnă că trebuie să abandonăm Dacia-Renault. Partea şi mai proastă pentru Băsescu azi la Craiova a fost că şi-a luat-o şi de la Olguţa. 😛
OK, deci e o iresponsabilitate incomensurabilă atitudinea comandantului suprem al forţelor armate, Traian Băsescu, şef al CSAT. Nici premierul nu e departe. Că ori nu ştie care e tema principală de pe agenda zilei, ori i s-a urcat puterea la cap când a anunţat că „unele teme nu sunt publice”.
Ba da, absolut toate temele CSAT sunt publice, pentru că sunt pe bani publici. Confidenţial rămâne conţinutul discuţiilor. Decizia, în nici un caz. Cu atât mai mult cu cât ea implică direct cetăţenii ţării.
Situaţia e fierbinte pe plan internaţional şi noi ne pierdem în ţigănii interne. Principala temă pe ordinea de zi a CSAT nu putea fi alta decât poziţia României faţă de solicitarea Turciei către NATO privind cauza atacării de către Siria.
Turcia a sesizat Consiliul de Securitate al NATO, conform articolului 5 al Tratatului Nord-Atlantic (one 4 all and all 4 one):
The Parties agree that an armed attack against one or more of them in Europe or North America shall be considered an attack against them all and consequently they agree that, if such an armed attack occurs, each of them, in exercise of the right of individual or collective self-defence recognised by Article 51 of the Charter of the United Nations, will assist the Party or Parties so attacked by taking forthwith, individually and in concert with the other Parties, such action as it deems necessary, including the use of armed force, to restore and maintain the security of the North Atlantic area.
Any such armed attack and all measures taken as a result thereof shall immediately be reported to the Security Council. Such measures shall be terminated when the Security Council has taken the measures necessary to restore and maintain international peace and security.
Că nouă nu ni se spune nimic din partea preşedinţiei nu constituie nici o surpriză, dar că nici premierul nu ne informează sau ne dezinformează prin omisiune e o problemă. Gravă.
Sau poate NU s-a discutat în CSAT tema momentului la NATO?
Caz de demitere directă.
P.S. Ceremonia depunerii jurământului din partea liberalului Puiu Haşotti nu putea avea loc fără o mârlănie a lui Băsescu, care şi ea frizează anticonstituţionalitatea, anume, felicitarea ministrului Haşotti că „a luat în serios solicitarea legitimă” privind declaraţia pe proprie răspundere că n-a plagiat. În locul lui Crin îl dădeam afară din PNL, cu tot prestigiul lui, dacă nu se recuza din calitatea de ministru desemnat. Dar sigur, sunt eu prea radicală.
Welcome to Roxania 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.