DEMISIA, ACT UNILATERAL. ZBOARĂ, FIREA! :)

Video de agyongyvirag

Problema Găbiţii Firea era că Petrache deranjează mafia lui Pandele din Ilfov. 😀

Nu că Petrache ar fi uşă de biserică, dar nici politica nu e.

Bietul Ivan, el e categorie chiar mai uşoară decât demisionara Firea. A îngânat-o prosteşte, fără să-şi dea seama că obiectivul ei e(ra) să-i ia locul ca PR al PSD. 😛

Demisia e un act unilateral, ea nu se acceptă sau se respinge, doar se ia act de ea. Mascarada că Ponta „nu-i acceptă demisia”  denotă moşmoandă anterioară.

Iar Crin Antonescu acceptă abulic orice. Numai să ajungă preşedintele ţării.

Ca să ce?

P.S. Despre chestia cu referendumul, data viitoare.

„ROMÂNIA LIBERALĂ” SE FACE „ŢĂRĂNISTĂ”. CHILIMAN, ÎN CONDUCEREA „PNŢCD. RUINĂ DE PARTID ISTORIC, DEVENIT AFACERE IMOBILIARĂ

Un glorios partid istoric devenit o ruină – mai bine murea odată cu preşedintele Coposu, aşa ar fi rămas în istorie, nemaculat. Dar pe ruina politică a PNŢCD se înalţă edificii profitabile.

Scriam acum câţiva ani că pentru Miluţ, PNŢCD e o afacere imobiliară. La fel şi pentru tovarăşul lui care l-a dat jos şi i-a luat locul, Aiurelian Pavelescu. Pavelescu a pus mâna pe partid în detrimentul lui Victor Ciorbea, cu care s-a asociat doar până să se vadă instalat în sediul central, după care l-a înlăturat – păcat că domnul Ciorbea s-a înhăitat anterior cu el, paralel cu angajamentul pentru care i se cedase conducerea partidului, inclusiv condiţia ca Pavelescu să nu mai aibă ce căuta în PNŢCD, mai ales că îl dăduse jos chiar facţiunea care îl instalase şi care l-a susţinut ulterior pe Victor Ciorbea în ideea unificării (facţiunea cu pricina fiind constituită majoritar din membri care nu mai făcuseră parte din PNŢCD, inclusiv din diaspora) . Acum, Victor Ciorbea e onorabil parlamentar liberal. Ideea era ca să candideze din partea PNL-USL, iar ulterior, să resusciteze PNŢCD – de altfel, o sisifiadă.

Aşa, deci, Pavelescu s-a înhăitat cu – cine altul, decât – Vasile Lupu, ca să-l înlăture pe Ciorbea şi să revendice sediile – că asta e miza, sediile, frumoase, valoroase, la fel şi intravilanele lor.

Lupu la rândul lui nu-şi schimbă năravul, adică, se înhăitează cu oricine îi serveşte interesul oportunist, după care îl înlătură ca să-i ia locul. Aşa a făcut şi cu Pavelescu. În colaborare cu … Sandra Pralong, adusă de Pavelescu şi care arată că ştie să-i întreacă chiar şi pe cei mai abjecţi.

Au ajuns Lupu şi Pralong să revendice legitimitatea PNŢCD, în detrimentul lui Pavelescu! 😯 N-a reuşit comunismul să distrugă partidul istoric şi au reuşit epigonii.

Şi greţos la maximum e că ambele tabere de impostori se întrec în felaţii băsiste.

Favoritul rămâne Pavelescu – Băsescu n-ar merge cu Lupu nici să treacă strada, e la fel ca el, iar Sandra Pralong e cantitate neglijabilă. Deci, Pavelescu face fuziune prin absorbţie cu IRL, adică, penibilii daţi afară de Crin Antonescu din PNL – mă mir doar de Diana Tuşa, o credeam fată deşteaptă. Ar urma fuziunea cu „Forţa Civică” 😆 a lui MRU, care are potrocol cu IRL-ul lui Chiliman, mare autor de lucru manual.Eu cred că dacă Andrei Chiliman ar merge la Crin Antonescu şi ar recita refrenul lui Postelnicu ar mai fi o şansă. 🙂

Ce urmăresc impostorii e să valorifice afacerea imobiliară care a ajuns PNŢCD. Una lucrativă.

Deci, ceea ce urmăreşte sistemul cu PNŢCD e răzbunarea ultimă, până la umilinţă fără margini: dubla confiscare a partidului, politică, pentru cauţionarea falsei drepte şi comercială.

În rest, ce-a mai rămas din PNŢCD e în aer, nişte fraieri idealişti care încă îşi închipuie că s-ar mai putea face vreodată ceva pentru reconstituirea partidului istoric.

Realitatea statistică e că Pavelescu e dator la stat vândut şi că deşi sediul central e păzit de o firmă de pază pentru 8ooo pe lună, în corpul B dorm aurolaci.

Unde eşti, Coposu, Doamne?

ZGONEA LOVEŞTE DIN NOU :)))

Cum spuneam, Valerică Zgonea e zăcământul din fundul PSD. 🙂

Azi, cică, despre iniţiativa lui Crin, de fapt, a PNL, adică, amendamentul la legea electorală privind alegerile locale, ca primarii să fie aleşi în două tururi, pe principiul electoral valabil pentru alegerea preşedintelui ţării.

Zice Zgonea că iniţiativa PNL înseamnă înapoiere, fiindcă numai alegerea dintr-un singur tur e reprezentativă. 😆

Mâine-poimâine o să-l auziţi la fel şi despre unicameralul lui Băsea, pe care iniţial îl susţinea şi Ponta, şi la care a renunţat din cauza relei influenţe pe care o exercită asupra lui anturajul lui Crin Antonescu. 😛

Deci, la naiba cu faptul că se poate întâmpla ca trei sferturi dintr-un electorat să nu fie reprezentat, prin alegerea dintr-un tur! Important e că unele cârtiţe din PSD premeditează disperat ruperea USL şi atunci se pregătesc să-şi aplice regula majorităţii simple, că adică ei au mai mulţi alegători şi să câştige peste tot, ca să fie toată ţara de la oraşe şi sate colorată în roşu PSD. 😀

Despre asta-i vorba. Iar Zgonea, ca de obicei, spune şi ce n-a făcut (încă) gaşca demolatoare din minele PSD.

În rest, tare s-au ofuscat ei că PNL a făcut publică iniţiativa democratică, deci, în acord atât cu principiul reprezentativităţii, cât şi al libertăţii de asociere pe plan local. E la mintea cocoşului că mult mai reprezentativ va fi un primar ales prin asocierea mai multor electorate, în caz că în primul tur nu se obţine reprezentativitatea de 50 plus 1: ca la preşedintele ţării.

S-au ofuscat rău trepăduşii din PSD, aşa cum n-au făcut când cu pactul cu Băsescu, când cu Kovesi şi toţi ceilalţi porcurori ai lui Băsescu propuşi de Tonta şi chiar mi-ar fi lene să enumăr celelalte exemple similare (trecute şi din păcate, probabil viitoare).

Oricum, Zgonea e non-stop. 😆

P.S. 1. Vă chinuiţi degeaba, USL nu se rupe şi dacă aveţi cap, amintiţi-vă că de câte ori Ponta a adoptat recomandările lui Crin a fost bine pentru toţi. Ceea ce îşi doresc alegătorii USL.

2. Urmează despre Oprescu. Şi pe urmă, despre un eveniment important şi în consecinţă, ignorat. 🙂

CAZUL MIRANDA, ABUZ COLOSAL ASUPRA LIBERTĂŢII PRESEI. SUA ANEXEAZĂ LONDRA, EXPUSĂ UNUI CONFLICT DIPLOMATIC CU BRAZILIA

Foto: Ricardo Moraes, Reuters via http://www.theguardian.com/world/2013/aug/19/david-miranda-interview-detention-heathrow

Duminică dimineaţa, un cetăţean brazilian, pe nume David Miranda, a fost reţinut pe aeroportul de tranzit Heathrow şi supus interogatoriului sub ameninţarea detenţiei.

Evenimentul a avut loc cu invocarea Legii Terorismului, al cărui articol 7 permite reţinerea pentru maximum 9 ore a unei persoane aflate în aeroport, port sau alte zone de graniţă, percheziţionarea şi interogarea fără apărare i.e. avocat (doar cel mult unul din oficiu, adică, din servicii).

Poliţia de frontieră – cu suspiciunea că ar fi implicate servicii secrete britanice – l-a interogat pe Miranda cu privire la orice în afară de terorism. Abuz, în sine, uriaş. Moţul pe mizerie l-au constituit întrebările privitoare la Edward Snowden. Şi chiar la mişcările de protest din Brazilia!

David Miranda a relatat toată sinistra păţanie pentru jurnalul „The Guardian”, al cărui corespondent din Brazila este Glenn Greenwald, partenerul lui şi avocat acreditat în SUA, pe care n-a avut voie să-l sune din Marea Britanie.

Corespondentul „The Guardian”, Greenwald, i-a luat interviu lui Snowden şi a scris mai multe articole privind poliţia politică practicată de NSA – Agenţia de Securitate Americană şi de serviciile britanice aferente.

Partenerul lui Greenwald, David Miranda, se întorcea de la Berlin la Rio de Janeiro, via Londra. Şi a fost umflat imediat după debarcarea spre linia aeriană către Brazilia. Mai precis, i-a fost confiscat tot bagajul, cu toate articolele electronice, printre care stick-uri de memorie, un hard-disk detaşabil, un computer şi telefonul mobil. I-au fost cerute parolele sub ameninţarea că dacă nu e „cooperant”, va fi dus în arestul poliţiei, cu toate consecinţele.

Miranda a spus că nici nu ştie ce conţin dispozitivele cu memorie, pentru că el n-a făcut decât un comision între o realizatoare de film din Berlin, cetăţean american, Laura Poitras şi partenerul lui, jurnalistul Greenwald de la Rio.  Laura Poitras e autoare ea însăşi de articole privind dosarele Securităţii Americane pe care Snowden le-a dezvăluit presei interne şi internaţionale. Şi chiar dacă Miranda ar fi (fost) la rândul lui colaborator al anchetelor jurnalistice, tot nu se justifică reţinerea lui. O reţinere scandaloasă, abuzivă şi care a provocat alertă maximă în mediile jurnalistice şi civice din lumea – teoretic, încă – liberă.

După 9 ore de interogatoriu, Miranda a fost eliberat şi condus pe teritorul britanic, de parcă nici n-ar fi fost anterior încadrat ca suspect de terorism. Între timp, brazilianul a ajuns acasă, iar Glen Greenwald a declarat că abuzul la adresa partenerului lui a fost „o tentativă nereuşită de intimidare”, fiindcă de acum încolo va fi şi mai vigilent şi mai dur în anchetarea jurnalistică şi livrarea de dovezi privind caracterul represiv al forţelor britanice.

Libertăţile cetăţeneşti, libertatea de expresie şi cea de manifestare, libertatea presei sunt grav prejudiciate. Cazul Miranda e un precedent extrem de periculos. Şi ispititor pentru autorităţile de pretutindeni, pentru că nu puţini guvernanţi au fantasma botniţei puse presei (doar că nici unul nu-i atât de idiot ca Băsescu, care a vrut să încadreze presa la pericol contra securităţii statului – sluga tot slugă, nici n-a ţinut seama de faptul că stăpânii lui cel puţin păstrează aparenţele). După care orice abuz şi orice crimă sunt posibile. Inclusiv împotriva umanităţii.

Primul adjunct al purtătorului de vorbe al Casei Albe a declarat, la o conferinţă de presă, că Statele Unite nu sunt implicate în eveniment, dar că au fost notificate înainte ca Miranda să fi fost reţinut!

E greu spre imposibil de crezut că nu Washingtonul se află la originea acţiunii de intimidare. Ne amintim că după 11 septembrie, Regatul Unit a fost cel mai năpăstuit de atentate teroriste, după care, Spania – principalii aliaţi în coaliţia din Irak. Toate astea ca să determine adoptarea unei legislaţii draconice, teoretic, antiteroriste, practic, una totalitară, represivă împotriva drepturilor omului şi a libertăţilor cetăţeneşti, culminând cu libertatea cuvântului: deci, a presei.

Ministrul brazilian de Externe a protestat dur şi i-a solicitat omologului britanic să dezavueze abuzul şi să se angajeze că aşa ceva nu se va repeta.

Totodată, în Parlamentul britanic se definitivează iniţiative – aflate deja în pregătire – privind modificarea legislaţiei antiteroriste, în aşa fel încât ea să nu mai pună în pericol valorile democraţiei şi ale statului de drept, libertatea persoanei umane.

Cineva are tot interesul să compromită Regatul Unit, să-l pună în situaţii de conflict diplomatic – pentru început, cu Spania, cu Brazilia -, eventual să-l dezmembreze şi să-l neutralizeze. Pentru că Londra e singura contrapondere puternică din lumea liberă faţă de agresiunea finanţei mondiale. Se opune din interior transformării oficiale a UE în nouă URSS, nu va adopta niciodată euro, iar lira britanică va rămâne cea mai puternică monedă în tranzacţia reală şi nu în ultimul rând, Commonwealth-ul e singura contrapondere temeinică la „globalizare”. În plus, Londra a cam susţinut de-a lungul vremii cauza palestiniană. Prinde bine ca Regatul Unit să fie acuzat de terorism de stat. Şi de aservire faţă de Washington.

Cazul Miranda e un semnal de alertă maximă. Presa din România tace. Absolut nimic nu se pomeneşte. În prim-planul televiziunilor se află înmormântarea lui Florin Cioabă, penticostal autointitulat rege al ţiganilor din România. Care mor de foame şi sunt obligaţi să presteze infracţional, în timp ce mai marii lor îşi permit luxuri, inclusiv sicrie, atât de scumpe încât sumele ar putea întreţine vreme de un an multe familii de ţigani. În aşa fel încât să nu mai fie pericol social şi agenţi ai prejudicierii imaginii internaţionale a României.

În curând, mass media de la noi vor fi libere doar pentru ceremonii funerare. Începând cu funeraliile presei înseşi. Oficiale.

P.S. Şi perversitatea proiectului e că nu poţi să nu te întrebi dacă băieţii-ăştia „parteneri de viaţă” persecutaţi nu sunt ei înşişi agenţi ai scenariului. Ca să te împiedice să te solidarizezi şi să protestezi. Deci, ca să te determine să capitulezi. Înainte de luptă. Pentru asta sunt compromise prin confiscare/înscenare cauzele vitale. Preventiv.

IISUS DESPRE COABITARE

„Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea.

Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminteri burdufurile crapă: vinul se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună”.

Matei, 9, 16-17

Notă (dacă mai era necesară): USL: 65% (plus previzibila redistribuire până la 70%), Băsescu: 6%. La alegerile parlamentare. A urmat un pact premeditat şi acum e clar că votul imens l-a încurcat pe Ponta. Aşteptau ceva pe muchie, ca să justifice aranjamentul de culise. I-a scăpat lui Ponta când a mărturisit că draftul era din vară, de după referendum.

Şi pactul l-au făcut în mod extrem de pervers, în aşa fel încât alegătorii USL să stea acasă la alegerile prezidenţiale.

Oricum, România e eternă. Atât de eternă pe cât poate fi lumea. Şi poate mai mult decât atât. Măcar un pic. 🙂

P.S. Mai încolo, mă ocup de Ponta. Se pare că nu mai e nimeni care să-l trezească.

STĂNIŞOARĂ: BLAGA E UZAT, UDREA E AGRESIVĂ:)

Mihai Stănişoară a declarat, la Realitatea TV, că Udrea vine pe turnantă, fiindcă Blaga e uzat, pe când ea e mai proaspătă şi agresivă.

Declaraţia a fost făcută în cadrul unui interviu realitat de Rareş Bogdan.

PREMIERUL PONTA SĂ-L AVERTIZEZE PE BARROSO CĂ PARLAMENTUL VA CONSTATA DEMITEREA LUI BĂSESCU LA REFERENDUM. CCR, ABUZ ÎN FUNCŢIE

Fraier a fost Ponta cu Barosu – că îi lua boii de la bicicletă. Şi ce dacă l-a presat Şulf? Fiindcă are el blat cu coana Merkel, ca să fie Germania buricul Europei. A mai vrut o dată în istorie şi s-a văzut ce a ieşit. Trebuia să i se rupă lui Ponta de presiunile lui Barosu şi Şulf! Nimeni n-ar fi îndrăznit şi n-ar îndrăzni ever sancţiuni contra României, că nu riscă plecarea noastră din UE, au nevoie de noi. Mâine, să-i spună Ponta lui Barosu să fie pregătit, că Parlamentul României va lua act de demiterea lui Băsescu de către popor.

Ca jurist bun la carte, Ponta n-are cum să nu ştie că argumentaţia lui Ghişe e impecabilă. Să i-o prezinte maoistului, fără inhibiţii! E absolut clar că Parlamentul României are toate atuurile legale şi constituţionale ca să constate demiterea lui Băsescu. Absolut clar – însăşi Curtea Constituţională, chiar şi în componenţa ei frauduloasă, a recunoscut că Parlamentul are ultimul cuvânt. Cum e şi normal, ca putere a poporului. Pentru că Parlamentul reprezintă suveranitatea poporului român, pe care nimeni n-are dreptul să şi-o aroge personal, conform articolului 2 din Constituţie.

Premierul României are mingea la mână, n-are decât să puncteze decisiv la întâlnirea de mâine cu Barosu, că PPE e în defensivă. De asemenea, România trebuie să profite de scrisorile preşedintelui Constantinescu, au contat enorm. Au pus PPE cu botul pe labe.

Deci, Ponta să dea afară din PSD grupul de la Cluj. Jartelele-alea i-au executat pe toţi cei pe care i-au susţinut iniţial, pentru că grupaţii de la Cluj îi susţinuseră doar ca să-i neutralizeze şi să facă jocuri securistice, id est: pentru perpetuarea sistemului.

Morţii securistici îi umflă pe unii în sondaje, respectiv, pe Oprescu şi Ponta.  În locul lui Crin, dădeam cu Ponta de pământ când a venit cu frauda către UE. Ponta nu avea dreptul să decidă  în numele poporului român.

Deci, dacă vă mai trageţi sondaje gonflabile cu amicul Oprescu şi cu Ponta în detrimentul lui Crin, asta e o nesimţire băsistă.

Ponta ar putea fi premier opt ani garantat. De fapt, ştie el ce vrea? Sau e doar o piesă în jocul altora? După cum s-a comportat, nu e un om liber.

L-am avertizat că am să întreb pe blogul meu dacă e şantajabil. Întreb, aşadar. De fapt, toţi candidaţii USL ar trebui să completeze o declaraţie pe propria răspundere că nu sunt şantajabili. În nici un fel. Ceea ce îi urez lui Ponta.

PE NOI, CEI 7,4 MILIOANE, CÂND NE PUBLICAŢI ÎN MONITORUL OFICIAL? ŞI O DEPARAZITARE LA CCR

„OPINIE SEPARATĂ,

Dezacordul exprimat în raport cu hotărâre de invalidare a rezultatelor referendumului naţional din data de 29 iulie 2012, are la bază faptul că aceasta a fost adoptată prin raportare la prevederile art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, soluţie prefigurată prin ‘erata’ din data de 6 august 2012, referitoare la Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 3 din 2 august 2012, ‘erată’ la adoptarea căreia nu am fost consultaţi, procedeu fără precedent în jurisprudenţa constituţională.

În acest sens, evidenţiem faptul că, pe de o parte, prin Hotărârea nr. 3 din 2 august 2012, Curtea Constituţională a statuat în sensul că cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate ‘au dreptul de a vota în mod liber în străinătate pe listele electorale suplimentare’, iar ‘raţiunea pentru care aceşti cetăţeni nu sunt înscrişi în listele electorale permanente rezidă în faptul că nu au domiciliul în ţară, astfel încât numărul acestora nu poate influenţa cvorumul legal de participare la referendum, respectiv majoritatea persoanelor înscrise pe listele electorale permanente’, iar pe de altă parte, erata completatoare face referire la ‘listele electorale cuprinzând cetăţenii români cu drept de vot care au împlinit vârsta de 18 ani până în ziua alegerilor inclusiv’, aşadar indiferent de domiciliu.

Soluţia adoptată este contrară şi celor statuate prin pct. 2 din Hotărârea nr. 4 din 14 august 2012, hotărâre prin care, cu majoritate de voturi, Curtea a statuat următoarele – ‘completarea operată de către judecătorul raportor nu influenţează şi nu poate influenţa hotărârea pe care Curtea Constituţională o va adopta conform art. 47 alin. 1 din Legea nr. 47/1992′.

Pe de altă parte, în jurisprudenţa sa referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului, ‘Curtea reţine că cetăţenii români care îşi exercită dreptul de vot în secţiile de votare aflate în străinătate sunt înscrişi pe liste electorale suplimentare’.

Potrivit art.25 alin.(22) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului ,,pentru corecta desfăşurare a referendumului, Biroul Electoral Central emite hotărâri în interpretarea legii, hotărâri care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I’.

În baza acestui text, Biroul Electoral Central a adoptat Hotărârea nr.34H din 28 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.531 din 31 iulie 2012, prin care a stabilit că ,,în cazul referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României sunt aplicabile prevederile titlului I al Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare, nu dispune altfel’.

Articolul 26 alin.(2) din Legea nr. 35/2008 prevede că listele electorale permanente ,,se întocmesc pe localităţi şi cuprind pe toţi cetăţenii cu drept de vot care domiciliază în localitatea pentru care ele au fost întocmite’.

Potrivit art.27 alin.(2) din aceeaşi lege, în listele electorale suplimentare vor fi trecuţi cetăţenii români din străinătate care fac dovada cu paşaportul cu menţiunea privind stabilirea domiciliului în străinătate, cetăţenii români care arată că au reşedinţa prin prezentarea paşaportului simplu sau a cărţii de identitate, însoţite de documentul emis de autorităţile străine care dovedeşte reşedinţa în străinătate.

Listele electorale permanente sunt definite prin prevederile art. 7 alin. 1) din Legea nr. 370/2004, pentru alegerea Preşedintelui României, în care se statuează că acestea ‘se întocmesc pe comune, oraşe şi municipii, după caz, şi cuprind toţi alegătorii care domiciliază în comuna, oraşul sau municipiul pentru care ele au fost întocmite’.

În sensul legii, starea de fapt (domiciliază) se suprapune peste starea de drept (au domiciliul), motiv pentru care cetăţenii români cu domiciliul ori reşedinţa în străinătate nu pot fi incluşi în listele electorale permanente, însă îşi pot exercita dreptul de vot fiind cuprinşi în listele electorale suplimentare. Prin urmare includerea în listele electorale permanente a celor 1101809 cetăţeni români cu domiciliul ori reşedinţa în străinătate, la care se adaugă o parte dintre ceilalţi 1468369 cetăţeni aflaţi în aceeaşi situaţie, dintre care unii sunt minori este de natură să afecteze rezultatul referendumului.

Soluţia este promovată şi prin Liniile directoare privind alegerile, adoptate de către Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 51-a sesiuni plenare de la Veneţia, din 5-6 iulie 2002, prin care la art. I 1.2. se prevede că o listă electorală suplimentară poate permite să voteze persoanelor care şi-au schimbat domiciliul.

Considerăm că listele electorale permanente nu pot cuprinde nici pe cei 512379 cetăţeni români cu drept de vot ale căror acte de identitate au expirat, fără a fi reînnoite până în ziua votului. Aceasta deoarece, în sensul art. 2 lit. d) din Legea nr. 370/2004, pentru alegerea Preşedintelui României, actele de identitate trebuie să fie valabile în ziua votării. În caz contrar, menţinerea acestei categorii de persoane pe listele electorale permanente, este de natură să consacre o nouă categorie, a celor care nu îşi pot exercita dreptul de vot, persoane care în mod obiectiv vor fi absente. În ipoteza în care dreptul de vot este exercitat pe baza unei cărţi de identitate provizorie, respectivele persoane sunt trecute şi pe liste electorale suplimentare.

Faţă de cele expuse, cifra de 18292464 de persoane înscrise în listele electorale permanente, cifră luată în considerare la adoptarea hotărârii, nu reflectă structura şi dimensiunea corpului electoral actual.

Pornind de la continua scădere a populaţiei României, de la datele statistice furnizate în mod oficial, de la necesitatea eliminării din liste a celor decedaţi, a persoanelor care au pierdut cetăţenia ori drepturile electorale considerând că în listele electorale permanente nu pot fi incluşi cetăţenii români cu domiciliul ori reşedinţa în străinătate şi nici cei ale căror acte de identitate nu sunt valabile, constatăm că datele finale sunt de natură să conducă la validarea rezultatelor referendumului.”

Judecător Judecător Judecător

Ion Predescu Acsinte Gaspar Tudorel Toader

NELEGEA LUSTRAŢIEI ŞI CE FĂCEA UN ŞEF UTC

Azi, PD-L a comis o nouă diversiune – s-a votat legea lustraţiei, la Camera Deputaţilor, în absenţa opoziţiei. O falsă lege, dacă n-ar fi decât faptul elementar că n-are caracter de generalitate – adică, lustrabilii pot fi „doar” aleşi, nu şi numiţi. O parodie! Chiar o bătaie de joc pe faţă. Şi ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, au fost exceptaţi reprezentanţii misiunilor diplomatice şi foştii secretari UTC – ca Boc şi Ungureanu. Adică, rezerva de cadre securisto-comunistă.

Ce spunea punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara? Interzicerea candidaturii foştilor secretari PCR şi a foştilor ofiţeri de Securitate pentru funcţii publice, vreme de două legislaturi, a câte 5 ani. Deci, se cerea pur şi simplu absenţa din viaţa publică pe termen de NUMAI 10 ani, a celor care au contribuit la instaurarea şi perpetuarea regimului comunist, criminal la adresa umanităţii – solicitare infinit mai blândă decât embargoul etern şi universal la adresa omologilor nazişti şi fascişti.

Proclamaţia de la Timişoara – pentru care a avut loc fenomenul Piaţa Universităţii, reprimat în sânge de tandemul Iliescu-Băsescu, adică Partidul în tandem cu Securitatea, preciza că persoanele din categoriile menţionate mai sus constituie „principala sursă de tensiune în societate” – factori de propagandă pentru manipulare şi dezbinare socială. Şi furt al avuţiei naţionale, printr-o privatizare în mâinile aparatului represiv, de partid şi de stat – cum avea să se dovedească, după reţeta de la Moscova, aplicată de câţiva ani şi în China. Sigur, ulterior aproape tot ce-a mai rămas s-a dat aproape gratis unor companii externe, în schimbul unor comisioane grase şi oneroase, intrate în burţile aceloraşi foşti şi urmaşi ai lor – vezi Borfeta Anastase, frauda din capul Camerei Deputaţilor, succesoare fesenistă de la 13 ani, după propria-i mândră mărturisire, a părinţilor parveniţi de mici pe linie de partid şi de stat, şi care au închis porţile unei întreprinderi în 22 decembrie 1989.

Toate astea puteau fi evitate, dacă legea se adopta ca în Germania reunificată şi în Cehia, de exemplu. Parodia de azi nu-i o lege, ci o nouă nelegiuire propagandistică, care nu lustrează pe nimeni şi nimic – printre altele, pentru că ofiţerii acoperiţi vor putea fi în continuare nu doar aleşi, ci şi numiţi. Nu? Şi simpatică a fost coincidenţa – simpatică pentru că e Meleşcanu dulcic, fiindcă altfel ar fi de-a binelea cinică – potrivit căreia deputaţii coaliţiei portocalii au adoptat „legea lustraţiei”  în acelaşi timp cu validarea noului şef al SIE.

Nu-i nimic simpatic, însă, când mă refer la exceptarea şefilor UTC-UASCR – rezerva de cadre a regimului Băsescu, întru promovarea „omului nou”, visul de aur al comunismului.

Încep prin a preciza că există şi excepţii, dar, de regulă, cine ţinea să fie secretar UTC, mai ales în anii cei mai crânceni de pe vremea lui Ceauşescu, o făcea ca să parvină, în total dispreţ faţă de semeni şi de meritocraţie. Pentru avantaje personale, tinerii vătafi comunişti îşi băteau joc de ceilalţi şi de însăşi ideea de învăţământ şi educaţie. Criteriile erau strict politice, propovăduirea politicii partidului. Cu zel vomitiv.

Am să vă spun o istorioară, strict autentică, de la o „repartiţie guvernamentală”. Era o fată din provincie, care învăţase pe rupte, chiar chestii inutile, pentru o medie cât mai mare, ca să prindă o repartiţie cât mai apropiată de casă. Şi ajunsese şefă de promoţie. Avea de ales o localitate aflată la doi paşi de cea natală. Dar i-a fost suflată de o nemernică – nu vreau să jignesc scroafa! – care a primit la media finală 50 de sutimi pentru activitatea UTC-UASCR şi deci dreptul de a alege prima.

Adevărata şefă de promoţie şi-a ascuns capul între braţe şi a început să plângă – mut, doar lacrimile îi curgeau pe bancă, pe jos – era revoltător ce se întâmpla. Şi sala fierbea, tot mut, pentru că nimeni nu avea curajul să spună nimic – absolvenţi, rude sau prieteni – nu mai era mult până să cadă Ceauşescu, dar nimeni nu credea că se va întâmpla vreodată. Şi în liniştea aceea mormântală s-a ridicat un necioplit, care a râs cu braţul drept în sus şi a exclamat, textual: „Ura! Trăiască partidul!”. Era tatăl impostoarei.

Profii de la catedră aveau feţele căzute, cu o excepţie – dar cam de complezenţă şi aceea, că era, totuşi, profesor. După ce s-a terminat repartiţia – timp în care fata frustrată de meritele ei tot n-a terminat de plâns şi mă tem că plânge şi azi – NIMENI, absolut nimeni n-a felicitat-o pe hoaţă. Şi toţi au consolat-o pe fata care era dintr-o familie cu multe sacrificii pentru ea şi se luptase ca să se întoarcă acasă.

Sentimentul nedreptăţii era insuportabil. Şi a rămas.

CONCLUZIE:

Deci, eu cred că legea lustraţiei, una adevărată, e necesară. Dar fiindcă au trecut 22 de ani, NUMAI pentru cei exceptaţi de parodia actuală, adică, foştii reprezentanţi ai misiunilor diplomatice, şi foştii secretari UTC şi UASCR.

10 ANI DE LA 11 SEPTEMBRIE. MĂREŢIA SUA. ETERNĂ

Video de Twodeez

10 ani de la atentatul împotriva lumii libere. Atentat satanic, care a urmărit sfârşitul libertăţii. Subminarea din temelii a creştinătăţii. Să fim serioşi, e şi un război religios. Dar nu mor creştinii când vor musulmanii. Realitatea e că Islamul e un pericol la adresa vieţii, un atentat la fiinţa umanităţii. O religie primitivă, o religie a urii, o propovăduire a exclusivismului: tot ce nu e musulman e considerat necredincios şi tot ce e necredincios, dacă nu se converteşte de bună voie, trebuie exterminat. Asta e esenţa Islamului. Pe când esenţa umanităţii e libertatea şi nici o religie nu o celebrează mai deplin decât creştinismul. Eşti liber să optezi.

Am urmărit ceremoniile de comemorare din America în direct la CNN. Pentru că ştiu să vorbească numai atunci când trebuie şi deci ştiu când şi cât să tacă. Dacă s-ar prinde Fox la noi, aş urmări-o.

Se citesc numele celor aproape 3000 de morţi din 11 septembrie. E o linişte deplină. E măreţia poporului american. Incomparabilă. Chintesenţa lumii. De fapt, americanii sunt creştin-ortodocşi care se ignoră. Dacă s-ar fi născut în dreapta credinţă, li s-ar fi potrivit mănuşă. Iar ea ar fi dominat lumea, în sens graţios. Fiindcă americanii sunt cei mai practicanţi creştini din lume. Poporul cel mai religios. Cel mai credincios. Fiindcă religia e un mod de viaţă la ei. O practică senin, cu inimă de copil. Acolo sunt vreo sută de milioane de catolici. Nu ştiu câţi ortodocşi. Foarte mulţi baptişti. Diverse alte culte. Dar practicanţi.

Ce păcat că ortodoxia – care e adevărata religie universală – are o anume inhibiţie provincială. Prozelitismul e reprobabil, nu despre asta e vorba şi slavă Domnului că nu ne caracterizează! Dar despre misionarism e vorba. Am impresia că trăim o închistare, o limitare egoistă la un spaţiu restrâns. Sunt sigură că revelaţia ortodoxiei ar cuprinde învăluitor America. În loc de asta, vin sectele la noi. Cu propagandă stupidă. Nu vreau să lezez pe nimeni, nu despre naivi sau credincioşi convinşi e vorba. Ci evident despre escroci. Profitori. Şi care smintesc.

Bat clopotele, într-o pauză între scandarea numelor martirilor. De pe toată suprafaţa pământului. Din toate locurile. De toate rasele. De toate credinţele. W Bush e aclamat. Spre deosebire de Obama. Oricum, preşedinţii şi primele doamne merg împreună la familiile victimelor. Şi asta face parte din măreţia Americii. Şi sentimentul apartenenţei naţionale, dincolo de apartenenţa politică. Vicepreşedintele Biden elogiindu-l pe secretarul de stat al Apărării din vremea preşedintelui Bush, Donald Rumsfeld, pentru deciziile luate atunci.

Momentele de reculegere sunt de linişte care pare de pe altă lume. Auzi aerul.

Patriotismul pentru americani e ca respiraţia. Aşa sunt crescuţi. Cu imnul şi drapelul. Cu sentimentul naţional şi cu aceeaşi convingere a datoriei Americii ca apărătoare a libertăţii universale.

Sigur, atentatele au vizat sfârşitul lumii libere şi din păcate, parţial au reuşit. Nimic de atunci încoace nu mai e cum era. Mentorii terorii au reuşit să determine marile democraţii  să limiteze însăşi esenţa democraţiei şi a statului de drept: libertatea individuală, libertatea persoanei umane, dreptul inalienabil la intimitate. Asta s-a şi urmărit, compromiterea sistemului lumii libere, alterarea lui până la substituire cu sisteme poliţieneşti.

Personal, dacă ar fi să plec cu avionul şi sorţii m-ar alege să fiu descălţată sau căutată antitero, n-aş îngădui,  m-aş întoarce acasă. Indiferent cât de importantă ar fi călătoria. Chiar dacă pentru mine personal ar avea o miză capitală.

Cam asta au reuşit teroriştii. Într-un anumit sens, să guverneze prin ameninţarea perpetuă lumea liberă. Care a devenit tot mai puţin liberă. Tocmai ca să apere libertatea ameninţată de teroare. Trist paradox, de fapt, un cerc vicios.

Şi partea proastă e că tertium non datur. Nu ne vor lăsa în pace (nici) dacă-i lăsăm în pace. Războiul continuă. Declarat sau nu. Şi cine-l întreţine are interesul să nu existe niciodată pace în Orientul Mijlociu. Şi-ar pierde obiectul muncii.

Oricum, America nu va fi niciodată îngenuchiată.

CRIN, BURTA JOS! ANTONESCU NU EXISTĂ CU BURTĂ

Foto: realitatea.net

Incredibil, Crin Antonescu a făcut început de burtă! Subit. 😯

No way! Promit să nu-l votez, dacă nu revine la standardele lui intelectuale, rapid! Crin e suplu. Crin nu poate fi (conceput) cu grăsime. Grăsimea, până la urmă, alterează şi creierul.

Dar nu se va întâmpla, pentru că un rocker stilat nu poate accepta aşa ceva. (Eric Clapton, gras?! Mark Knopfler, gras?! ) Ca dovadă, câteva bune la „Vorbe grele”, astă-seară, cu Ciutacu. Nu l-am urmărit prea atent, vorbeam între timp şi la telefon, ştiam că oricum prind cel puţin destule dure, că are de unde. De exemplu, probabil, zicala perioadei postdecembriste:

„În România s-au furat bani cu nemiluita şi cei mai nevinovaţi au fost puşi să plătească„.

Şi fiindcă a produs-o, şi-a permis şi rateuri. Cum ar fi:

„O să fac tot ce pot ca cei vinovaţi penal să plătească. Dar nu pot să dau false speranţe”.

Păi atunci, pierdem! Nu există speranţe false sau veritabile. Există numai speranţe. Şi fără ele, nema putirinţa electorală.

Deci, Crin Antonescu, burta jos!

Şi repede.

P.S. L-a troznit (rău) pe Patriciu. Care a făcut burtă cronică.