REGIMUL BĂSESCU: 2009-2011, TREI OAMENI DRAGI, MORŢI CU ZILE ÎN TREI ANI. S-A DUS ŞI UNCHIUL MEU ARDELEAN

Sistemul de sănătate din România, distrus de regimul Băsescu, respectiv, Spitalul Militar Central, transformat în partener de corupţie criminală, cu preţul vieţii oamenilor. Principalii vinovaţi: Băsescu şi Udrea-Cocoş. Vor plăti pentru asta.

N-are sens să vă dau detalii. Vă spun esenţialul:

2009: unchiul Cici, fratele mamei. Mort cu zile, din pricina germenilor din SMC, răspândiţi din cauza mizeriei firmei lui Cocoş, „încredinţată” să facă „renovarea”, inclusiv la Reanimare.  

2010: mama, viaţa mea. Din aceeaşi cauză, plus incompetenţa unor medici rămaşi fără concurenţă. Că doar i-a trimis nemernicul de la Cotroceni afară din ţară. Să rămână el cu nulităţile lui bolnave după putere şi avere.

2011: unchiul Puiu, bărbatul ardelean al Ninei, sora cea mică a mamei. A prins Crăciunul – îl merita -, toate cele trei zilele şi s-a dus pe 28 decembrie dimineaţa. Liniştit, împăcat – spovedit şi împărtăşit. Din fericire, acasă. Avea 67 de ani, un pic mai mic decât Cici. Ştia că se duce şi în acelaşi timp, îi era dragă viaţa, ar mai fi vrut să trăiască şi spera asta – realist fiind, în acelaşi timp. Avea păcatele lui, ca noi toţi, dar minore şi rămase fără importanţă în faţa credinţei în Dumnezeu.

El şi Cici mi-au rămas în loc de tată, pierdut subit când eram fetiţă. Puteau trăi până la adânci bătrâneţe, dacă ţara era normală. De fapt, ţara n-are nici o vină.

Deci, Puiu. Numele de alint. Numele de botez: Terentie-Constantin. Superficialitate medicală şi cinism – repet, din lipsă de concurenţă. Oncologul le zicea oamenilor: dacă nu vă convine, mergeţi la Fundeni! Repet, repet: din pricina lipsei de concurenţă îşi permitea mizeria. Am suportat de la acel personaj incalificabil afronturi pe care nu le-aş fi crezut posibile, dar am făcut-o pentru unchiul meu şi medicul pe asta miza, şantaja aparţinătorii. Un fel de Mengele, pentru care medicina nu era nici pe departe apostolat – cum a fost pentru mama şi alţi medici magnifici, mama, care a lucrat 30 de ani în acel spital, de fapt, şi-a dedicat viaţa – ci experiment cinic (un poponar psihopat, atipic, fiindcă homosexualii pe care i-am întâlnit anterior sunt fără excepţie de-o delicateţe rară).

Casa de asigurări – OPSNAJ – nu i-a aprobat medicamentul salvator, mai multe luni. Călcând legea în picioare, pentru că avea dreptul, din moment ce a contribuit toată viaţa cu CAS-uri. Imensa majoritate a contribuabililor nu beneficiază niciodată de drepturile lor, adică plătesc degeaba, fiindcă n-au treabă cu spitalele toată viaţa lor. Iar minoritatea celor care au nevoie la un moment dat se pomenesc cu drepturile refuzate (trebuie să plătească şi seringile de unică folosinţă, iar medicamentele la care ar avea dreptul gratuit nu le sunt asigurate). Unde s-au dus banii? Nimeni cu putere de reprezentare n-a întrebat. Adică, opoziţia de kkt.

Răspuns de oncolog. L-am întrebat, penultima dată, ce facem dacă nu ni se aprobă nici luna asta medicamentul – ar fi fost vreo 700 de milioane cura, ceea ce nici într-un milion de ani nu ne puteam permite. Şi ce-a răspuns? Cică: ne rugăm la Doamne-Doamne să se îmbogăţească statul!

Pe scurt, nu s-a făcut nici pe departe ceea ce putea şi trebuia să fie făcut pentru unchiul meu. Iar ultimele trei luni nu i-au mai făcut nimic. A slăbit 20 de kg în 2 luni. Toată viaţa lui a fost înalt şi subţire, dar în ultima vreme, era pur şi simplu eteric.

Mizeria cu „aprobarea” medicamentelor – neprevăzută în nici o lege şi cu atât mai puţin în Constituţie – se bazează pe faptul că e vorba mereu de pseudo-licitaţii: în realitate, sunt încredinţări directe, cu multe parandărături. La asta se reduce totul pentru secăturile de la putere. Dar vor primi ceea ce merită.

Sigur că asta nu mi-i va aduce pe cei dragi înapoi. Dar va se va face dreptate (nu-mi fac iluzii şi nu-mi pasă că opoziţia e proastă, aş vota şi o broască râioasă, am mai spus, numai să-i văd pe nemernici la puşcărie – şi mai întâi târâţi pe la televiziuni cu cătuşele).

Îi mai sunt datoare lui Puiu următoarele precizări: era monarhist, monarhist curat, i-a spus moş Terente, moşul lui şi strămoşul Alinei, că nimic nu se va face în ţara asta fără monarhie şi că trebuie să vină la locul lui Regele Mihai – era 22 decembrie 1989. L-a susţinut pe Principele Radu şi după ce s-a retras, pe Crin (vota PNL, în lipsă de PNŢCD, partidul ardelenilor conştienţi, dar sigur, cu condiţia să mai existe, deci, să merite succesiunea istorică).

Îmi e foarte dor de unchiul meu ardelean. Şi de toţi cei dragi. Să nu-şi facă iluzii nemernicii: am să fac în continuare tot ce depinde de mine ca să se facă dreptate.

P.S. Raed Arafat, prim-ministru! Medic adevărat, căruia îi mulţumesc personal pentru că i-a pus la dispoziţie avionul, unchiului meu, Cici, fără să ştie că e unchiul meu. Doar un pacient care merită: viaţa. Despre Raed, va urma. Negreşit!

PRINŢESA MARGARETA ŞI PRINCIPELE RADU. POVESTEA LOR

Video de garidu191

Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Consort Radu împlinesc, azi, 15 ani de la căsătorie.

Este una din cele mai frumoase şi armonioase perechi princiare europene şi devotată sută la sută angajamentelor pentru România: pe care le îndeplinesc cu discreţie şi naturaleţe.

Le mulţumesc şi le urez, din toată inima, tot ce e frumos şi bun! Nu în ultimul rând, le doresc ca poporul român să recupereze darul Familiei Regale:  suveranitatea. Şi să se încoroneze cu ea.

La mulţi ani fericiţi!

DE CE NU MERGE BĂSESCU LA NUNTA PRINŢULUI ALBERT

Foto via princeradu.blog

De prost crescut. Şi de laş.

Antena 3 a preluat de la televiziunea (devertebratu)lui Radu Moraru fragmente din interviul cu parodia care este preşedintele nefericitei noastre ţări şi reprezintă statul român.

Declaraţia privind neparticiparea la nunta Prinţului Albert de Monaco e o nouă pată pe obrazul României, care ne umple de ruşine. Băsescu a zis că trimite, acolo, „o ceramică de-asta de, mbî, un artist român şi cu asta basta”. 😳

Andrei Pleşu a încercat să justifice eschiva lui Băsescu prin faptul că are o jenă să participe la reuniuni protocolare de nivel înalt, pentru că „se simte inconfortabil”. Normal! Acolo  nu poate bea direct din sticlă, nu se poate îmbăta, nu poate întinge cu mâinile în farfurie, nu se poate scobi în nas sau cu unghiuţa în ureche, nu poate râgâi, nu poate hăhăi la propriile-i glumiţe cu păsărici şi nu poate arunca după oameni cu scrumiere. Nici măcar nu poate fuma, aşa cum face când îi vine pe chelie în plină şedinţă a guvernului României.

În plus, în Principatul Monegasc sunt invitate persoane de stat care nici nu-l bagă-n seamă. Iar după declaraţiile inacalificabile privindu-l pe Majestatea Sa Regele Mihai, toată crema monarhiilor,  toată elita politică şi culturală a Europei l-ar fi ignorat în ton cu declaraţia de „no comment” din partea Casei Regale a României. Ar fi fost izolat ca un personaj în carantină.

Dar partea cea mai imposibilă pentru Băsescu, mai insuportabilă chiar decât embargoul internaţional ar fi fost să dea ochii cu Alteţele Lor Principesa Margareta şi Principele Radu. I-ar fi distrus ficaţii să se confrunte cu graţia lor condescendentă. Amintiţi-vă figura Principesei Margareta când a fost întrebată cu privire la declaraţia lui Băsescu şi a răspuns că a vorbit acasă şi nu comentează. Era surâsul luminos al unei alteţe regale pe care nu o poate atinge mizeria. Şi pentru care contează doar „ceea ce poţi face pozitiv”. Şi sunt atâtea de făcut.

Băsescu, însă, se află-n treabă şi se bagă-n seamă cu declaraţii de toată jena pentru România şi pentru poporul român. La evenimentul din Monaco şi portarii l-ar fi ignorat, şi chelnerii, în caz că ar fi încercat să intre cu ei în vorbă.

Dar cel mai tare i-a fost frică să nu cumva să fie aşezat în preajma Principesei Margareta şi a Principelui Radu, de parcă protocolul princiar i-ar fi făcut o asemenea nemeritată onoare. Băsescu e obişnuit cu şefa protocolului prezidenţial, ucenica meşterului Manolea, care, după călcătura-i apăsată, provine din medii în care Băsescu se simte confortabil. La curtea „regelui” Cioabă şi în compania unor impostori ca el, gen falsul prinţ Paul şi stridenta pseudoprinţesă Lia. Probabil că în timpul nunţii princiare, profită şi-i taie moţul nefericitului născut de părinţi iresponsabili, care s-au tratat ca să-l aibă şi să-l condamne la stigmat. Pe viaţă. Nici nu putea avea alt naş decât pe Băsescu. Eventual doar pe fratele Mircea.

P.S. Oare ce-o fi scris în scrisoarea în care îşi motivează neparticiparea? 😯

UITĂM: 93 DE ANI DE LA UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA

Foto: princeradublog.ro

Şi-a amintit Principele Radu, în rest, tăcere.

Mergeţi şi vedeţi dacă aveţi date pentru Vlad Cubreacov.

VALERIAN STAN COMBATE IREFUTABIL CLIŞEELE INVOCATE DE OPONENŢII REVENIRII LA MONARHIE CONSTITUŢIONALĂ

Video de Lilick

(…) Pare greu de explicat cum de un om ca Neagu Djuvara a putut să recapituleze în doar câteva fraze mai toată reaua-credinţă cu care cei ce au toate motivele să se teamă de reintrarea în normalitate a ţării au tratat, după 1989, chestiunea monarhică. D-l Djuvara se numără printre regaliştii apostaţi mai ales din frustrări personale, care şi-au găsit consolarea reproşînd Regelui că în decembrie 2007 a renunţat la principiul Legii Salice (succesiunea la tron exclusiv masculină). La momentul respectiv, Regele a explicat cât se poate de convingător (inclusiv prin Normele fundamentale ale Familiei Regale) decizia luată: „Legea Salică nu mai corespundea nici drepturilor din Europa de astăzi, nici valorilor societăţii româneşti”. De altfel, decizia în cauză, stabilind succesiunea după principiul preferinţei pentru primogenitura de sex masculin, încă poate fi discutată sub aspectul conformităţii cu „standardele” europene. Dar nouă ne place mai mult să bombănim decât să ne batem capul cu, de pildă, paragrafele Protocolului 12 la Convenţia europeană a drepturilor omului. Sigur că da, nimeni nu poate şi nu trebuie să ceară d-lui Djuvara să renunţe la opiniile sale. Însă aceasta este una, şi cu totul alta este ca, pornind de la ele – ori, încă şi mai rău, transformîndu-le în pretext – să îţi arogi dreptul unor judecăţi nu doar flagrant nedrepte şi vexatorii dar şi prezumţioase şi profund inadecvate contextual.

Filipica d-lui Djuvara constituie, în chestiune, un material didactic rarisim, în principal mulţumită modului în care cele numai câteva fraze ale sale reuşesc să îngemăneze falsele probleme (inventate parcă anume pentru a servi şi ele ca motiv de gâlceavă), procesele de intenţie şi limbajul necuviincios. Concret, de pildă, dacă problema chiar asta ar fi, că (fără să-l consulte pe d-l Djuvara) Regele a decis să se renunţe la principiul Legii Salice, de ce restabilirea Monarhiei ar fi fost „o soluţie” doar „acum 20 de ani”, şi nu şi acum 10 ani, să zicem, ori la această dată sau oricând în viitor, cât Regele va mai fi în viaţă – de vreme ce problema „modificării mai întâi a Constituţiei din 1923” nu ar mai fi avut de ce să se pună? (…)

„Radu Duda a intrat în Familia Regală însă nu a servit-o deloc”. Parcă nimic nu probează mai grăitor decât această afirmaţie reaua-credinţă a istoricului. D-l Djuvara îşi va fi spus probabil că afirmînd ce a afirmat nu riscă prea multe de vreme ce înaintea lui s-au exprimat în cam aceiaşi termeni Andrei Pleşu şi Mircea Dinescu înşişi (dar şi Vadim Tudor, ca să fim riguroşi). Cine înţelege cât de flagrant şi injust este neadevărul la care mă refer înţelege bine şi de ce spun că acesta nici nu este în fapt un neadevăr, ci o insultă la fel de infamă ca aceea potrivit căreia Principele Radu „este cioclul Monarhiei române”. Ajuns aici, aş vrea să spun şi că greu de înţeles nu este atât că Andrei Pleşu, Mircea Dinescu şi Neagu Djuvara au vorbit şi vorbesc astfel despre Principele Radu. Greu de înţeles este de ce aproape nimeni dintre „elitele noastre intelectuale” nu spune un singur cuvânt despre prezenţa tot mai consistentă şi meritorie a Principelui Radu în viaţa publică din România şi despre contribuţia sa incontestabilă la consolidarea şi reuşitele tot mai importante ale Casei noastre Regale. (…)

M-a mirat, şi mă tem că mă va mai mira şi în continuare, atitudinea „elitelor” noastre „post-comuniste” faţă de „chestiunea Monarhiei” într-o ţară aproape ruinată de „republicanismul” stalinist şi mai apoi securist. În timp ce oameni ca Adrei Pleşu, Neagu Djuvara şi Mircea Dinescu fac rău prin cuvântul lor iar cei mai mulţi dintre colegii lor intelectuali prin tăcerea lor, partidul d-lui Voiculescu – da, tocmai el! – a deplâns în chiar aceste zile ostilitatea într-adevăr absurdă a guvernării Băsescu faţă de Casa Regală. Care nu doar că i-a suprimat şi aşa derizoriile alocaţii bugetare (servind până nu demult efortului pe care Casa Regală îl dedica intereselor ţării), dar a ignorat şi ignoră cu totul susţinerea pe care Casa Regală o putea da inclusiv în actuala criză generată de opoziţia europeană la aderarea României la spaţiul Schengen. Şi ca şi când toate acestea n-ar fi fost de ajuns, intelectualii actualului prezident, camarazi de-ai detractorilor Casei Regale, îi atacă pe liberali – tot ei! – pe motiv că s-au aliat cu partidul „dubiosului Voiculescu” – şi nu, vezi bine, cu al binefăcătorului lor, fostul agent-şef de la Anvers, sub regimul comunist-securist, şi cel care, după, a făcut mai tot răul care se putea.

Articolul integral, pe site-ul autorului:  

http://valerianstan.ro/a714-o-filipica-absurda.html

GAUDEAMUS. PRINCIPESA MARGARETA ŞI PRINCIPELE RADU

Foto: www.fabricadebani.ro

Alteţele Lor Principesa Margareta şi Principele Radu îşi lansează câte o carte la Târgul GAUDEAMUS.

Mâine, începând cu ora 16, la standul editurii „Curtea Veche”, are loc lansarea volumului „Carte Regală de bucate”, semnată de Principesa moştenitoare, iar duminică, de la ora 17, Principele Radu îşi lansează „Provizoratul istoric”, carte editată de Polirom. Academicianul Dinu C. Giurescu va face prezentarea volumului.

DESPRE RETRAGEREA PRINCIPELUI RADU

Foto: Ziua

„Retragerea reprezentantului Casei Regale din cursa electorală arată că Securitatea nu se lasă, că e hotărâtă să moară cu ţara de gât. Dar şi că mulţi români – prea mulţi, vai – nu înţeleg lucrul acesta sau nu le pasă. E un moment al separării apelor la care „urmaşii Brătienilor” ar face bine să ia şi ei aminte”.

Valerian Stan

Valerian Stan a fost şeful Corpului de Control al Guvernului Ciorbea. A fost demis pentru că punea în pericol ascensiunea lui Traian Băsescu. Poate vă aminţiţi, înainte de a fi tentaţi să daţi cu piatra. Atacul la persoană nu ţine loc de argumente.

PRINCIPELE RADU SE RETRAGE DIN CURSA PREZIDENŢIALĂ

Din grădina Palatului Elisabeta, la 9 aprilie 2009, am anunţat intenţia mea de a candida la Presedinţia României. Mesajul de astăzi este mai însemnat decât cel din aprilie, fiindcă este rezultatul unei experienţe inegalabile.

De când am hotărât să mă prezint la alegerile prezidenţiale până astăzi au trecut cinci luni. Acum ştiu că „România Altfel” este posibilă, că ea are adepţi. Cei 12% dintre români care ar dori să voteze cu mine sunt un izvor de bine nepreţuit. Ei s-au aşezat în jurul ideii de respect al Statului şi de profesionalism în viaţa publică fără să-i oblige nimeni. 12% dintre români convinşi sunt mai puternici decât 35% dintre români păcăliţi, constrânşi sau interesati.

Cum stau lucrurile astăzi: Stânga politica este in buzunarul prezidenţial. Dreapta politică a ales să ignore proiectul Casei Regale, crezând că astfel va avea un câstig politic pe termen scurt. Va fi o repetare a greşelii din 1997. În mod normal, demersul de însănătoşire a instituţiilor Statului ar fi trebuit să facă mediul de afaceri, corifeii societăţii civile şi mass-media solidari cu proiectul meu. Nu s-a intâmplat aşa. 12% dintre români cred, însă, astăzi, altfel.

Intelectualii români, cei mulţi şi anonimi, vor suferi o nouă porţie de umilinţă. Cei care au avut urechi să audă ştiu, însă, astăzi, că se poate conta pe o „Românie Altfel”.

După un efort entuziast şi neobosit, anunţ retragerea mea din cursa pentru Preşedinţie, cu părere de rău, dar cu speranţa pentru viitor.

Odată cu ieşirea mea din cursă, de aici încolo, campania prezidenţială nu va mai fi o luptă electorală, ci o luptă între clanuri.

Preşedintele politician, oricare va fi el, va acţiona în detrimentul instituţiei Statului român, în avantajul partidului său şi pe criteriul intereselor economice de grup. Majoritatea oamenilor puterii din România tratează instituţiile publice şi Statul ca pe bunuri personale. Preşedintele actual a început privatizarea Statului român. Preşedintele viitor va continua privatizarea.

Majestatea Voastră, aţi aşteptat mai bine de şaizeci de ani ca Europa, apoi România, să-şi vină în fire. Binecuvântarea pe care mi-aţi dat-o să candidez este cel mai frumos semn de încredere pe care l-am primit în viaţa mea. Prin ea, mi-aţi dat o şansă să fiu cu adevărat util ţării. Va trebui, cred, să mai aşteptaţi. Chiriaşii istoriei sunt la locul lor, neclintiţi.

Cu toate acestea, România anului 2010 va fi o ţară conectată, cu 12 milioane de oameni care intră pe internet. Cu sute de mii de tineri care nu înteleg ce înseamnă îngenuncherea identitară sau ideologică, acţiunea securistă ori cumpărarea inteligenţei. Cu milioane de români care domiciliază temporar în Europa occidentală şi care au scăpat de cercul vicios al puterii personale de la Bucureşti.

România profundă de astăzi cunoaşte proiectul meu prezidenţial şi are, în bună parte, sentimentul că avem nevoie de o altfel de ţară, de un altfel de Stat, de altfel de instituţii. De etică şi profesionalism.

Principesa şi cu mine va asteptăm pe toţi cei care credeţi că România merită să aibă un Stat respectabil, instituţii profesioniste, mândrie şi etică, să ne construim, în anii care vor urma, „România Altfel”.

Palatul Elisabeta, 2 septembrie 2009

PREVIZIBIL. GEOANĂ ŞI ANTONESCU ÎL REALEG PE BĂSESCU

Foto: Cotidianul

Crin Antonescu a anunţat că se retrage din funcţia de vicepreşedinte al Senatului, ca să n-o neglijeze&folosească electoral. Minge la Geoană şi Băsescu. De fapt, o mingiucă politicianistă.

Crin Antonescu mai bine s-ar retrage din cursa prezidenţială,  şi l-ar convinge şi pe Mircea Geoană să facă acelaşi lucru.

În caz contrar, vor fi responsabili de realegerea lui Traian Băsescu. Impropriu spus, responsabili. În sensul că nu vor răspunde decât cel mult în faţa partidelor lor. Ceea ce pentru alegătorii absenteişti va fi egal cu zero.

Trei sferturi din electorat e absenteist. Absenteiştii nu vor fi convinşi să iasă pentru nişte candidaţi de partid. Votul negativ nu mai convinge.

Am mai spus ce cred, repet şi voi repeta, ca să nu ziceţi că nu v-am spus: PNL, PSD şi UDMR, dacă ţin la România şi vor scoaterea ţării noastre din condiţia umilitoare în care a adus-o regimul Băsescu, să renunţe la candidaţii partizani şi să susţină împreună alternativa pe care numai un independent o poate reprezenta.

Repet şi asta: dacă vrem România altfel şi un preşedinte esenţial diferit de cel actual, atunci partidele se reabilitează în faţa electoratului şi îl susţin împreună pe Radu al României. Dacă vrem doar sau măcar să scăpăm de Băsescu (este egal persoana lui plus bordelul guvernamental), atunci partidele îl susţin împreună pe Sorin Oprescu. Nu-i esenţial diferit de Băsescu, în sensul că provine din sistem, dar cel puţin e simpatic şi vorba doamnei Anca Florea: sunt vreo câteva biblioteci distanţă între el şi preşedintele în exerciţiu. Un intelectual golan e, totuşi, altceva decât un derbedeu de port.

Partidele ar trebui somate să se trezească. De fapt, se complac. La fel şi electoratele lor blocate în proiectul partizan. Probabil că nu vor fi convinse să se obiectiveze şi nici să-şi asume responsabilitatea conştiinţei că interesul naţional nu-i, totuşi, doar o vorbă retorică. Deşi utilizarea politicianistă l-a depreciat.

O majoritate absentă şi o minoritate inconştientă, iată electoratul României. Dar despre asta, cu altă, apropiată, ocazie.

SCHIMBAREA MAJORITĂŢII ŞI CANDIDAT PREZIDENŢIAL UNIC

Foto: www.europafm.ro               Gândul                          www.irecson.ro

După şedinţa coaliţiei, Boc a ieşit din poloboc şi a anunţat angajarea răspunderii pe 2 septembrie, pentru patru tipuri de legi diferite – educaţia, salarizarea unică, restructurarea agenţiilor şi interzicerea cumulului pensiei cu salariul la stat (ultima, deja declarată neconstituţională de C.C.).

Geoană a zis că nici vorbă, nu s-a discutat despre angajarea răspunderii. Oricum, nu pe educaţie. Ministrul Ecaterina Andronescu a reamintit că are un proiect pe care l-a trimis – pe mail – spre dezbatere sindicatelor şi unor organizaţii civice.

Un bâlci care denotă iresponsabilitate politicianistă. De parcă, la şedinţa coaliţiei, au făcut repetiţie pentru o scenetă de prost gust. Boc a zis că dacă procedura parlamentară pică, Guvernul pleacă acasă. După care Băsescu să joace scena dezamăgirii. Iar Geoană, pe cea a iepurelui care se dă viteaz.

Autoritatea Electorală Permanentă – din care face parte şi individa provenită din PD, care în seara alegerilor europarlamentare s-a dus la cârciumă cu EBA, taică-său, preşedintele ţării şi gaşca portocalie – a dat şi ea un proiect care calcă în picioare Constituţia, prin prevederile lui aberante, anume obligativitatea pentru candidaţi de a strânge nu 200,000, ci 500,000 de semnături şi de a depune o taxă de 300,000 de euro! Care li se înapoiază doar dacă obţin „procente semnificative”. S-a anunţat că proiectul nu se va mai împiedica de Parlament, urmând să fie adoptat prin ordonanţă de urgenţă.

Nu doar că dreptul constituţional de a alege şi de a fi ales e cenzurat flagrant. Proiectul are şi caracter conjunctural flagrant, ca aproape orice în România. Intenţia este de a coaliza partidele împotriva independenţilor, adică, de a-i scoate din cursă pe singurii contracandidaţi capabili să-l bată pe Băsescu, Radu al României şi Oprescu. Partidele n-au avut nici o obiecţie faţă de proiectul aberant. Le convine. În politicianismul lor mărunt, pasibil să-i ofere pe tavă lui Băsescu al doilea mandat.  

Tot azi, şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, ne-a dat indicaţii preţioase, neuitând să precizeze că, de fapt, negocierile cu Guvernul României sunt apă de ploaie, fiindcă decizia o ia Biroul FMI (board-ul, cum îi zic papagaliceşte, prezentatorii de ştiri şi politicienii, poate ca să demonstreze la scenă deschisă că nu ştiu limba română şi se jenează să o vorbească). Nu avem, de fapt, un guvern. FMI ne guvernează şi are interesul ca în România să se perpetueze o stare de fapt care face ţara noastră dependentă de ei. Până la incapacitate de plată.

Guvernanţilor nu le pasă de nimic, totul e de azi pe mâine. Au adus România de la condiţia de stat respectat  la condiţia de stat asistat, coada şi ruşinea Europei. Şi bătaia de joc ţine, pentru că suntem o populaţie de distruşi.

Dacă ar avea demnitate şi personalitate, PSD ar acţiona diferit de partenerii de guvernare, cu care, de fapt,  sunt de-o mamă (FSN). Nu le-ar face jocul conflictual. Ci ar ieşi cu un mesaj tranşant, pentru a nu fi acuzaţi că dezertează de la guvernare: ar plusa, anunţând că îşi asumă integral guvernarea şi invită PD-L să plece, pentru că în toate combinaţiile de guvernare în care a intrat, n-a fost decât un factor conflictual şi destructiv.

Dacă Boc (de fapt, ordonanţa lui Băsescu) forţează angajarea răspunderii pe 2 septembrie, PSD ar trebui să trântească Guvernul şi să propună un premier. Băsescu n-are ce face. PSD, PNL, UDMR au capacitatea de a impune un guvern responsabil. Şi de a forma o coaliţie care să susţină un candidat independent la prezidenţiale. Şi terminăm cu mascarada catastrofală pentru România.

Va fi extrem de greu să ieşim din dezastru, dar vom avea motivaţia şi determinarea. Pe când, dacă vom continua aşa, suntem condamnaţi, ca stat şi naţiune. Ne-o facem cu mâna noastră, prin complicitate (fie participare oportunistă, fie acceptare pasivă).

S-ar putea obiecta că trecerea PD-L în opoziţie l-ar favoriza electoral pe Băsescu, care s-ar victimiza din nou pe tema „322”, iar responsabilitatea pentru dezastru ar fi pasată asupra noii majorităţi. Obiecţia nu este decât un drob de sare. O coaliţie PNL-PSD-UDMR la guvernare şi cu un candidat prezidenţial unic ar fi imbatabilă. Un candidat independent, Radu al României sau Sorin Oprescu, susţinut de partide, ar fi de natură să motiveze electoral absenteiştii. Şi un premier independent, de calibrul lui Mugur Isărescu sau Daniel Dăianu, ar da motivaţie pentru aplicarea unui program de natură să scoată România din criză.

Nu-mi fac, însă, iluzii că partidele vor fi capabile de un proiect atât de generos pentru ţară. Stă în putinţa lor să schimbe situaţia, dar n-au voinţa. Preferă să se complacă în mascaradă. Şi să participe la distrugerea ţării.

PRINCIPELE RADU. LANSARE DE CARTE DISEARĂ LA DALLES

Foto: www.princeradublog.ro

Astă-seară, de la ora 18, Cafeneaua Dalles găzduieşte lansarea cărţii „Principele Radu”, o biografie foarte bine scrisă, frumos ilustrată şi pe care o citeşti cu plăcere. Cartea a apărut la Editura Litera Internaţional.

Alături de Alteţele Lor Principesa Margareta şi Principele Radu, participă Principesa Elena şi soţul ei, Alexander Nixon, şi evident, autorii cărţii, Vladimir Creţulescu şi Corina Murafa.

Va fi prezentă minunata actriţă Carmen Tănase, parteneră a actorului Radu Duda în interpretări memorabile ale pieselor „Doi pe-un balansoar„, de William Gibson – la Teatrul Naţional din Iaşi şi în turnee, „Fluturi, fluturi…” de Aldo Nicolaj – la Teatrul Mic şi în turnee în Israel, împreună cu maestra Olga Tudorache sau „Raport pentru o Academie„, adaptare dramatică a nuvelei lui Kafka – sub patronajul UNITER, care a trimis spectacolul în mai multe turnee internaţionale.

Lansarea cărţii e urmată de autografe.