OPOZIŢIA ÎŞI DĂ CU STÂNGA-N DREAPTA. OMUL LUI TONTA

Video de GazetaNoua

Politică de grupa mare cu grupa mică. Pentru câteva ore, opoziţia revendică majoritatea în Senat, prin demisia lui Şerban Rădulescu – al doilea clujean, după Mircia Giurgiu, care le-o face – din PD-L, să se sature. Şerbane, măi dragă doctore, ţi-au trebuit câţiva ani ca să te deconspiri ca mai vechi ţărănist. 🙂 Independent, evident.

După care, puterea re-revendică majoritatea – care este, adică o diferenţă de un senator, dar în realitate, PD-L şi anexele, de la o vreme,  nu mai au majoritate parlamentară, cum a recunoscut chiar domnul Frunda, adică nu pot trece legi organice orice-ar face. Dar un senator în plus îşi pot revendica, anume, pe Ion Toma, după anuţul lui că trece la UNPR.

Şi asta din cauza prostiei PSD, ca s-o numesc eufemistic, Ponta fiind implicat personal – în PNL chiar nu e cine să-l informeze corect, prompt şi continuu pe preşedintele Antonescu sau poate vor să-l compromită prin indolenţă iubitoare? E clar că el nu a ştiut, fiindcă dacă ştia, Crin în mod sigur nu putea admite aşa ceva.

Cel mai de ispravă parlamentar al PSD din Olt şi unul din cei mai buni ai partidului social-democrat, Ion Toma, în loc să fie cultivat, a fost sabotat şi finalmente exclus din partid, în urma uneltirilor actualului preşedinte judeţean, Paul Stănescu, al cărui obiectiv a fost să-i ia locul. Ca să continue nestingherit cârdăşia de corupţie transpartinică, ca să nu-i zic fesenistă, cu mafiotul Vâlcov, liderul de la PD-L. Din păcate, PNL Olt se complace în promiscuitate. Nu era obligatorie încheierea protocolului local doar ca să se bifeze. Ponta a avizat debarcarea senatorului Toma, doar fiindcă era „omul lui Geoană”. Au mai plecat şi alţii, care nu puteau suporta coaliţia subterană a PSD cu PD-L de la Olt.

Gura păcătosului „Bulă” (video), de-alde Nicolae Stan, plecat şi el din PSD, cel care a făcut demersuri tenace pentru ca Ion Toma să se înscrie în UNPR, grăieşte, citat de Gazeta Oltului: „Păi,  ce  să fac dacă PSD şi PD-L au fost căsătoriţi şi tata era un beţiv, iar mama era o curvă ordinară„. Urmăriţi filmuleţul şi vă lămuriţi pe ce se bazează „majoritatea” guvernamentală. Tot Nicolae Stan declară că UNPR va fuziona prin absorbţie cu PSD. Dacă acolo e ceva minte. Dacă nu, nu.

P.S. Despre  mârâielile stupide ale (unora din) PSD la adresa lui Crin, urmează. Şi ca să anticipez reacţiile de galerie: dacă Ponta nu ajungea preşedinte al PSD, probabil că azi Băsescu era deja demis prin referendum. Despre asta-i vorba.

L-A ÎNTREBAT CINEVA PE IOAN OLTEANU DE SĂNĂTATE?

Video de  stiritele2drobeta

Nimeni nu mai spune nimic de protestul domnului Ioan Oltean, care face din nou greva foamei, cum a făcut şi în noiembrie anul trecut.

Fost deţinut politic, refugiat 20 de ani în SUA, întors în ţară doar ca să poată protesta liber. Relativ liber, fiindcă, acum, în mai, a fost umflat, bătut de forţele de ordine şi amendat pentru „tulburarea liniştii publice”. După care a reluat greva foamei, în lanţuri. Şi nu în mod sinucigaş, cum ar vrea regimul împotriva căruia protestează – spre indiferenţa noastră. Ci exact atât cât se permite ştiinţific organismului uman pentru ca starea de sănătate să nu înceapă să se deterioreze ireversibil (cum a riscat doamna Cristiana Anghel).

Mai ştiţi ceva de Ioan Olteanu? Aveţi idee, l-a întrebat cineva de sănătate, s-a interesat vreo somitate de el? Chiar şi presa tace, e mai interesant să prezinte false repere – unele, chiar caricaturale – sau să facă jocul puterii.

Toate prostiile simpatice pe care le scoate pe gură simpaticul Ioan Oltean, secretar general al PD-L, sunt mediatizate. O literă îl desparte pe Ioan Olteanu de acest privilegiu. Nu?

Nu aşteptam nimic de la nimeni de la putere şi nici de la prea mulţi din opoziţie. Totuşi, chiar nimeni? Vorba Oanei Pellea, dacă nu puteţi gândi frumos, măcar gândiţi urât, dar gândiţi, barem din cinism: că vreţi voturile noastre.

Nota bene: un bărbat ca domnul Ioan Olteanu ar fi printre extrem de puţinii îndreptăţiţi să susţină că „toţi sunt o apă şi-un pământ”, propaganda otrăvită a puterii. Totuşi, are tăria morală şi fibra intelectuală să-şi vadă de protest şi să ignore modul în care este ignorat de opoziţie. În general şi în particular, ignorat.

Pentru că nu ne place. Istoria lui ne povesteşte ceva de care noi n-am fost în stare. Şi nu-i nici „de-al nostru”, nostalgic al regimului comunist; dimpotrivă, regimul după care majoritatea suspinăm amnezic l-a băgat la închisoare fiindcă a avut curajul să protesteze în laşitatea generală furajată cu surogate. Ca şi acum.

Dacă ar plânge după Ceauşescu, poate că ar fi băgat în seamă. Dar e incomod. Incomod pentru mai toţi. E prea drept, prea direct. Prea pur şi simplu hotărât să protesteze personal. Chiar şi în numele tuturor laşilor care ar vrea să le pice din cer eliberarea de regimul criminal fără ca ei să facă nimic: personal.

Omagii, domnule Ioan Olteanu! Nu vă rog să ne iertaţi, fiindcă e clar că nu v-aţi făcut iluzii. Ştiaţi că puterea nu-şi va abandona nesimţirea şi că opoziţia nu va ieşi din obiceiul prost de a lua ca pe o garanţie electorală anticipată votul contra puterii. Cu alte cuvinte, nu le pasă.

Altfel, nici n-ar emite vorbe de genul „noi avem timp să aşteptăm”. A comis-o Crin, aseară, la Realitatea TV. Când apare lângă Ponta pare că trăieşte în propria-i postumitate: ca Grecia turistică pe seama Greciei antice. De la Ponta n-am nici o pretenţie. Dar de la Crin mă aştept cel puţin să nu se complacă.

P.S. Uneori – şi în orice caz din perspectivă electorală – deşteptăciunea e mai importantă decât inteligenţa.

SPANIA IMPERIALĂ. BARCELONA, CAMPIOANĂ EUROPEANĂ

Foto 1,2 : facebook

C.F. Barcelona – Manchester United: 3-1 (1-1 la pauză).

Spiritul aristocratic britanic nu se dezminte. Stadionul a recunoscut cu fair-play învingătoarea, iar Sir Alex Ferguson a declarat: „Mă aşteptam la mai mult din partea noastră, dar în final trebuie să recunoaştem că am fost învinşi de o echipă mai bună. Cea mai bună echipă cu care  ne-am confruntat vreodată. A fost un sezon bun pentru noi cu două apariţii pe Wembley – păcat doar că se termină într-o notă atât de dezamăgitoare. Dar nu-i nici o ruşine să pierzi în faţa Barcelonei. Am dovedit că suntem o bună formaţie europeană, dar din când în când te confrunţi cu o echipă mai bună decât tine şi asta s-a întâmplat astă-seară.” (traducerea îmi aparţine)

De câţiva ani, Spania face legea în lumea fotbalului, atât la nivel de echipe naţionale, cât şi de cluburi.

2007: Spania, campioană europeană la juniori (sub 19 ani).

2008: Spania, campioană europeană.

2008-2009: Barcelona, campioană europeană.

2009-2010: Real Madrid, campioană europeană.

2010: Spania, campioană mondială.

2010-2011: Barcelona, campioană europeană.

Spania se întrece pe sine.

CE (MAI) FACEŢI ASTĂ SEARĂ? E SÂMBĂTĂ ŞI DEJA VARĂ

Foto: Maică-sa lui Toti 🙂

E o vreme frumoasă, ziua lungă, a venit seara cu lumină târzie de vară timpurie, soarele încă se reflectă blând pe clădiri şi nu dă semne că vrea să plece la culcare.

Ce faceţi astă-seară?

Ieşiţi la plimbare, la un spectacol, la o cârciumioară?

Vă întâlniţi cu cineva?

Aveţi un eveniment în familie?

Mergeţi în vizită?

Faceţi o alergare de seară?

Scoateţi cuţu/cuţii?

Team-building?

Lucraţi şi în weekend? Pentru job/afacere sau pentru voi? Sau pentru ambele?

Staţi acasă şi:

1. Vă jucaţi cu copiii – ai voştri sau ai celor dragi.

2. Vă odihniţi sau vă lăsaţi lenii dulci.

3. Ascultaţi muzică. Ce fel?

4. Staţi pe net.

5. Staţi pe net şi faceţi multe altele în acelaşi timp, Napoleoni

6. Inclusiv chestii domestice (curăţenie, papa, spălat rufe, etc., în continuare, fiindcă nu v-a ajuns ziua).

7. Seară intimă cu cineva drag.

8. Primiţi musafiri – rude, prieteni, cină de afaceri la domiciliu.

9. Vorbiţi la telefon, fiindcă aţi activat o ofertă Orange stupidă şi trebuie să consumaţi cele 1500 de minute pentru 30 de zile şi 1500 de SMS-uri, plus încă 500 bonus, pentru aceeaşi perioadă.

10. Vă gândiţi că aţi putea face multe lucruri şi nu faceţi nimic.

11. Deci, vă uitaţi la televizor. Optaţi pentru:

– un film, artistic (de exemplu, „Enough”, cu Jay Lo, pe PRO TV,  văzut mai demult, plăcut sau „Dublura”, cu incredibilul Anthony Perkins, la Prima – ambele, de la 20:30 sau „Anna Karenina”, UK-2000, cu Helen McCrory, pe Diva sau „Napoleon şi Josephine”, cu Jaqueline Bisset şi Armand Assante, pe Romantica) sau documentar (de exemplu, „Sfârşitul lui bin Laden, pe Discovery, ora 22) sau mai multe filme, ca o cină din deserturi.

– un show

– o emisiune politică, la o televiziune de ştiri (care?)

– finala Ligii Campionilor, Barcelona- Manchester United, pe TVR1, 21:30, live de pe Wembley, caz în care cu cine ţineţi, dacă puteţi opta?

Poate că aţi urmărit emisiunea Oanei Stancu plus Adrian Ursu, probabil, cea mai dură emisiune de anchetă politică – adică de devoalare a corupţiei în toate ramificaţiile ei – programată sâmbăta seara, de la şapte fără un sfert, când lumea are cu totul altă preocupare. Chiar şi noi, cei preocupaţi de politică. Atenţia e volatilă, în ton cu momentul din săptămână. Atenţi nu pot fi decât cei obligaţi – de meseria ingrată, de exemplu, ofiţerii (de presă sau nu) ai puterii. Că ai opoziţiei sigur îşi iau liber. Ca dovadă şi faptul că niciodată vârfurile din USL nu preiau temele lansate în deşert de Oana Stancu. Trofeul din vitrina lui Felix.

NU MAI POT CU REGIMUL BĂSESCU! NU MAI POT ŞI GATA

Video de microgun94

Video de TEXPROD06

Video de larrylurex23

Video de vodbox

 

CRIN, BURTA JOS! ANTONESCU NU EXISTĂ CU BURTĂ

Foto: realitatea.net

Incredibil, Crin Antonescu a făcut început de burtă! Subit. 😯

No way! Promit să nu-l votez, dacă nu revine la standardele lui intelectuale, rapid! Crin e suplu. Crin nu poate fi (conceput) cu grăsime. Grăsimea, până la urmă, alterează şi creierul.

Dar nu se va întâmpla, pentru că un rocker stilat nu poate accepta aşa ceva. (Eric Clapton, gras?! Mark Knopfler, gras?! ) Ca dovadă, câteva bune la „Vorbe grele”, astă-seară, cu Ciutacu. Nu l-am urmărit prea atent, vorbeam între timp şi la telefon, ştiam că oricum prind cel puţin destule dure, că are de unde. De exemplu, probabil, zicala perioadei postdecembriste:

„În România s-au furat bani cu nemiluita şi cei mai nevinovaţi au fost puşi să plătească„.

Şi fiindcă a produs-o, şi-a permis şi rateuri. Cum ar fi:

„O să fac tot ce pot ca cei vinovaţi penal să plătească. Dar nu pot să dau false speranţe”.

Păi atunci, pierdem! Nu există speranţe false sau veritabile. Există numai speranţe. Şi fără ele, nema putirinţa electorală.

Deci, Crin Antonescu, burta jos!

Şi repede.

P.S. L-a troznit (rău) pe Patriciu. Care a făcut burtă cronică.

PROGRAMUL ECONOMIC AL USL, UN EŞEC DE COMUNICARE

Camera de Comerţ, lansarea „programului economic” al USL.

Cine a urmărit evenimentul, vinerea, la ora 11? Transmis, oricum, doar de TVR INFO vreo oră şi de Antena 3, mai puţin – că doar n-a devenit televiziune de adormit audienţa. Realitatea TV n-a găsit Elanul să amintească de eveniment.

Dar mai bine că n-a urmărit mai nimeni, fiindcă dacă urmăreau mai mulţi îşi pierdeau orice speranţă.

Evenimentul cu pricina poate figura ca material didactic pentru modul în care nu se organizează un eveniment.

Nu doar ora, data şi momentul. Ci scenariul în sine denotă puţinătate conceptuală, ca să nu zic altceva.

A vorbit Ponta până când era clar că se plictisise şi el de el. Şi după ce a vorbit interminabil fără să spună nimic, a intrat în aspecte economice, la care nici nu se pricepe şi le-a frecat până când a fost clar că a pierdut şi ultimul strop de atenţie chiar al celui mai tenace ascultător cu fanatism partizan.

Nu vreau să intru în „programul economic” pentru că nici nu l-am reperat, din moment ce a fost o vorbărie fără rost, în loc să vină unul priceput şi să puncteze, memorabil, nişte linii de guvernare care să se imprime în mentalul public cu efect determinant în intenţia de vot. Că despre asta e vorba, nu? Despre mobilizare.

Or, repet, mai bine că evenimentul a fost organizat de aşa natură încât să nu aibă audienţă, fiindcă altfel producea demobilizare.

După vorbăria lui Ponta, a venit la microfon Tăriceanu, dar cota de atenţie era la pământ şi oricum n-a mai transmis nimeni nimic – Antena 3 a preferat să reia, a zecea oară, nişte inepţii ale lui Băsescu de ieri, de la RRA, în timp ce Tăriceanu era în medalion, fără sonor. Au dat drumul la voce, în schimb, imediat ce a terminat premierul liberal şi a început să vorbească premierul Năstase – întrerupt şi el. De fapt, doar ei doi ar fi trebuit să vorbească azi, simplu şi clar, pe teme economice. Restul, să tacă şi să facă bine să nu mai ruineze şansele oamenilor la o viaţă normală.

Când vor pricepe băieţii-ăştia că oamenii nu de datul lor cu stânga-n dreapta au nevoie? Nu de vorbărie interminabilă, plictisitoare, exasperant de plată şi neconvingătoare, ci de încredere în schimbare, de promisiunea schimbării apropiate, de câteva certitudini în cuvinte simple care ţin de garantarea supravieţuirii lor pe termen mediu, ridicată măcar pe prima treaptă de nivel de viaţă, aceea a decenţei.

Totodată, câteva certitudini pentru mediul de afaceri. Nu aşa, aruncate şi diluate într-un potop de declaraţii de intenţii.

Evenimentul de azi a fost ratat din pricina organizării lamentabile şi a comunicării execrabile.

Nu de aşa ceva era nevoie, ci de un miting puternic, cu puţine cuvinte, dar percutante. E nevoie de mesaje clare, care să se imprime în memoria publică în aşa fel încât oamenii să nu mai poată fi otrăviţi cu propaganda aglutinantă conform căreia „toţi sunt o apă şi-un pământ”.

E nevoie de comunicare directă, puternică şi eficientă. Trei lucruri să fie clare: certitudinea schimbării, încrederea în schimbare, promisiunea că vinovaţii pentru dezastrul actual vor plăti. Cu libertatea şi cu averea lor.

Din averile lor frauduloase să se plătească datoriile pe care le-au făcut în numele ţării ca să fure, ca pe urmă să vină opoziţia la putere şi să plătim tot noi pentru hoţia fostei puteri, deci USL să se compromită, iar PD-L, în loc să dispară, să crească la loc şi să revină pe calul alb.

Dacă USL continuă ca azi, regimul Băsescu bate recordul lui Ceauşescu.

P.S. Acum trebuie să plec, nu mai am timp să aştept discursul lui Crin.

BOC A COMIS-O LA REALITATEA : MIRONESCU NU ERA PROTEJAT DE REGIM, ALTFEL NU AJUNGEA OBIECT PENAL!

Interviu live al lui Cătălin Striblea cu premierul 😯 Boc, la Realitatea TV.

La un moment dat, Boc o comite – că nici Striblea nu-i dat jos din copac – şi zice că Mironescu nu era favorizat de regim, că altfel n-ar fi făcut obiect penal.

Televiziunea evident că nu ratează momentul şi bagă titlul „Declaraţie-şoc a premierului”.

La care Boc sare şi spune că dacă nu se şterge titlul, el se retage în acel moment din studio. Striblea invocă pauza publicitară.

Tontul a comis-o monumental. A recunoscut involuntar în ce hal e comandat politic sistemul judiciar sub regimul Băsescu. Mai puţin justiţia, dar asta n-a mai spus-o. O făcuse când s-a plâns la CSM că Justiţia nu recunoaşte „linia” guvernului. De partid şi de stat.

Ce căzături patetice!

P.S. Stârpitura a mai recunoscut, pentru prima oară şi schema mitei electorale pe care am anticipat-o din start, anume recuperarea tăierilor salariale şi din pensii în 2012. Doar că nu vor fi alegeri la termen: nu vor mai apuca.

Apropo, cine sunt celelalte două personaje din poză?

CÂT DE NESIMŢIT POATE FI BĂSESCU! SUFLET SPURCAT

Azi, televiziunile de ştiri, Antena 3 şi Realitatea TV, l-au ignorat pe Băsescu, adică, n-au transmis decât o bucăţică live şi au preluat doar sporadic din paleaşca lui verbală de la RRA. Aşa trebuie. N-ar trebui chiar deloc, fiindcă atunci s-ar decompensa. De tot, vreau să zic.

Din fragmenţelele pe care le-au preluat televiziunile am văzut un individ disperat, desfigurat, penibil. Preşedintele României!

Se lua de oameni, ca de obicei. Mai nou, propovăduieşte, ca moara stricată, imperativul nesubvenţionării căldurii la iarnă.

Ce nesimţit! Îşi îndoapă clientela, vezi  ALRO –  rusească, românească, americănească, ţigănească, de care-o fi, doar să fie cu parandărături sau profituri personale electorale. Şi tot nu se satură să ia de la gura oamenilor, din casele lor, din vieţile lor, din dreptul la viaţă. Codul penal n-are un articol privind dreptul la autoapărare?

La picioare, cu o suspendare. Ca să-l execute ţara, la referendum. Şi să fie judecat. În cel mai tare proces televizat.

BECALI PRIMEŞTE O DUBLĂ LECŢIE: DE LA DICĂ ŞI OLĂROIU

Foto: sport.ro

Nici n-am terminat bine de savurat victoria de aseară, că Gigi Becali a şi dat cu bâta-n baltă. Zdravăn. În loc să-şi pună cenuşă-n cap măcar pentru faptul că ani de zile a declarat, prosteşte, că pentru el nu există Cupa României, e un trofeu minor, care nu-l interesează la obiectivele lui planetare, s-a umflat în pene cu o victorie obţinută nu datorită, ci în pofida lui. A tuturor obstacolelor pe care le-a aşezat, continuu, în calea redresării ascendente a echipei. Şi acum, ce credeţi?

Vrea să renunţe la Dică! Să-l trimită pe bancă. Şi l-a anunţat că nu mai are loc în echipă, chiar înainte de finala cu Dinamo! Ce cap poţi să ai ca să dai cuiva o astfel de motivaţie „mobilizatoare” pentru un meci cu miză maximală?

Becali s-a mai şi lăudat la  sport.ro cu isprava lui. Şi pentru că prostia nu-i deplină fără fudulie, s-a bătut cu cărămida-n piept că îi face el lui Olăroiu „o ofertă de nerefuzat„, în iluzia „creştinească”, anume că banii fac totul şi cu ei poţi cumpăra orice şi pe oricine.

Autorul dublei ciobănii a primit o dublă lecţie în consecinţă. Din păcate, Becali nu va înţelege nimic din ea.

Foto: Mediafax

Dică a jucat magistral, contribuind determinant la victorie, nu doar prin golul magnific. A jucat pur şi simplu excepţional, cu vână, dăruire, spirit de echipă. De fapt: spirit al echipei, acel coordonator care leagă totul. Şi totul s-a legat aseară la Steaua, cum n-am mai văzut din vremurile de aur. Asta se datorează şi ştiinţei lui Olăroiu, ştiinţa de a imprima arta jocului: ceea ce a făcut, cândva, strălucirea Stelei, stilul ei unic şi atât de iubit. Se cuvine felicitat cu această ocazie şi Ando, pentru meciul frumos, pe măsura mizei (care, adesea, sugrumă anticipat frumuseţea jocului). În treacăt, mulţumim lui Dinamo pentru că a faultat mai puţin ca oricând.

Iar Becali, în loc să facă tot ceea ce trebuie, cu smerenie şi recunoştinţă, pentru a-l convinge pe Cosmin Olăroiu să rămână şi în loc să declare, imediat, că-i mulţumeşte lui Nicolae Dică şi îl roagă să joace în continuare tot aşa, patronul nefericitei noastre echipe multiubite a declanşat becaliada, într-un triumfalism fanfaron stupid.

Nicolae Dică a jucat la maximum şi a plecat, sincer şi demn. Cu lacrimi în ochi, dar vertical. Cosmin Olăroiu a venit, a cucerit trofeul şi pleacă.

Foto: sport.ro

Dică putea sta pe o grămadă de bani în culisele jocului, dar jocul îi stă în sânge şi vocaţia lui, încă neconsumată, l-ar fi consumat pe dinăuntru. La ce bun banii, când în loc să te împlinească, te ştirbesc? Declarat în consecinţă jucătorul meciului, Dică a demonstrat că are resurse pentru câţiva ani buni încă, nu-i în situaţia lui Cristi Chivu. Mai mult, ne-a povestit, aseară, pe terenul din Braşov, ce putea redeveni Steaua, dacă echipa ar fi lăsată în pace, pur şi simplu, să se pregătească şi să joace cum decid experţii.

Olăroiu oricum are bani din expertiza lui fotbalistică şi din afaceri, are cotă internaţională profitabilă şi deci şi-a putut permite demonstraţia de acum, după care să-i dea lecţia lui Becali. Sigur, Oli putea accepta oferta uriaşă, îşi putea spori averea cu preţul umilinţei la care sunt supuşi, rând pe rând, antrenori după antrenori şi nu oricine, ci nume mari.

Păcat de Steaua!

P.S. Becali recunoaşte că ţine echipa ca pe o jucărie şi totodată, ca pe o poliţă de asigurare pe viaţă.

STEAUA – CUPA, OŢELUL – CAMPIONATUL. FELICITĂRI!

Foto: Click Sport

Felicitări, Oli! Felicitări, Dorinel!

Foto: sport.ro

Bravo domnului Marius Stan! Titlul este şi datorită susţinerii lui morale, cu tact şi seriozitate.

Ruşine lui Gigi Becali! Cupa este în pofida atitudinii lui. Despre ultima tâmpenie – imediat.