BĂSESCU: ROMÂNIA, COLONIA ISRAELULUI :(((

Băsescu s-a cărat oficial în Israel, din păcate, dus-întors.

Înainte de plecare, a făcut declaraţii atât de scandaloase încât dacă România ar avea bărbaţi de stat, ar fi nu doar demis direct pe cale parlamentară, ci şi arestat. Pentru înaltă trădare.

Dar cum nu sunt bărbaţi în ţărişoară, ci doar nişte nevolnici cărora le ţâţâie partea dorsală,  Băsescu îşi permite orice. De data asta, fără limite.

Nimeni niciodată nu şi-a bătut joc de România în asemenea hal, din postura de demnitar ultim. Au fost în istorie domnitori care au plătit haraci pentru tron, dar implicit au apărat, cu acest preţ, identitatea naţională. Băsescu o calcă în picioare.

Înainte de plecarea la Tel Aviv, a declarat pentru postul de radio Kol Israel, citat de adev.ro/mzldlt, că românii nu sunt educaţi, dar că vor fi învăţaţi să se prosterneze în faţa holocaustului şi să-şi pună cenuşă-n cap, scop în care a fost adoptată legislaţia punitivă privind „interzicerea antisemitismului” şi a „negării holocaustului”, în aşa fel încât românii să fie dresaţi de aşa natură încât să susţină că „istoria holocaustului face parte din istoria României”, cum declarase oficial Vândutul anul trecut, la „comemorarea holocaustului”.

Băsescu a pledat pentru Ministerul Adevărului care, adică, să pedepsească delictul de opinie şi să oblige oamenii să gândească regulamentar, salutând introducerea în manualele şcolare a dresajului în acest sex pedofil.

„Eu am convingerea că dacă vom continua implementarea concluziilor raportului Wiesel, care împlineşte zece ani, anul acesta – sunt zece ani de când România a recunoscut Holocaustul, printr-un raport al unei comisii conduse de Elie Wiesel – dacă vom implementa concluziile acestui raport, cu certitudine, vor fi tot mai puţini români care să aibă atitudini antisemite”.

„Sunt, însă, declaraţii sporadice, uneori chiar ale unor oameni politici, şi ne amintim cazul ministrului Şova, care creează o impresie care nu reflectă realitatea. Românii, vă pot spune cu certitudine, nu sunt antisemiţi, dar avem de lucru pentru a-i face să înţeleagă şi să recunoască existenţa Holocaustului pe teritoriul României„

Cu ocazia interviului, am aflat că ni se pregăteşte ceva, anume, ca statul român să preia preşedinţia International Holocaust Remembrance Alliance (IHRA) în 2016 – din decizia cui, pe cine au întrebat?

„Vrem să afirmăm şi internaţional că România a recunoscut greşeala trecutului de la începutul anilor 40 şi vrem să vadă şi toţi românii că nu ne este ruşine să ne recunoaştem greşelile, prin asumarea preşedinţiei acestei organizaţii”.Până când? Şi până unde? 👿

P.S. La plecare a declarat că merge în Israel pentru „anti-terorism”.  Motiv pentru care a plecat însoţit de un alai al S.R.I. Ca să nu mai avem vreun dubiu că e guvernat de Mossad.

Despre chestiile-astea cu „interzicerea antisemitismului” şi cu privire la „negarea holocaustului” aş putea spune că urmează o altă postare. Spun – deocamdată – doar că asta-i culmea rasismului şi a totalitarismului.

DUBLĂ BULIBĂŞEALĂ. RREGATUL RROMÂNIEI. SAU PROCLAMAREA STATALITĂŢII PARALELE A ŢIGĂNIEI

Foto: Antena 3

Ce se întâmplă de câteva zile la Sibiu nu face decât să pună cruce pe imaginea internaţională a României. România de acum încolo are ca o piatră de mormânt convingerea străinilor că este de fapt Rromânia, ţara internaţională a rromilor, regatul ţiganilor de pretutindeni.

Pentru asta a fost o activitate neobosită, de 23 de ani, începută de Ion Iliescu şi încoronată de Traian Băsescu. Ilici a fondat oficial „Casa Regală Cioabă”, iar Băsea i-a încununat succesul.

Toată tevatura, din Antalya încoace, a consolidat impresia internaţională că România e patria romilor, ţara ţiganilor. Declaraţia „împăratului” Iulian cu privire la Udrea, etnică pe care o vrea de nevastă, a pigmentat ţigăneşte campania de distrugere a României. Fiindcă nu e vorba numai de imagine. E vorba de ţară. Depreciată în ultimul hal.

Dubla bulibăşeală de la Sibiu e imaginea lipită de fruntea României. Câtă activitate diplomatică ar trebui ca să-i convingi pe străini – şi ignoranţi, şi interesaţi de batjocorirea noastră – că România nu-i Rromânia, ci un leagăn al civilizaţiei creştine? Bulibăşeala e totodată menită să maculeze ideea de monarhie şi să blasfemieze Coroana Română, a cărei deviză este Nihil sine Deo. În sfântă tradiţie ortodoxă. Deci, e, de fapt, o triplă bulibăşeală: macularea României, a monarhiei şi a ortodoxiei.

Deci, ce s-au gândit ţiganii? Ia să ne tragem doi regi, ca să fie clar că ţărişoara e un rezervor nesecat de ţigănie. Plus că pe linie penticostală şi baptistă, asta e imaginea care se va cimenta cel puţin în SUA.

Dorin, pe care toţi îl vedeau succesor, şi-a plătit scump declaraţia prostească de ieri, anume că-i va preda sceptrul şi coroana lui Băsescu, „după ce-şi gată mandatul”. Că asta a spus, când l-a numit „al doilea tată”. Deci, a primit un premiu de consolare, o coroană turnată pe loc din monede imense din aur de 24 k, ca „rege internaţional”, adică, o funcţie de reprezentare, prin care lumea să nu uite că Rromânia, ca ţară de baştină, guvernează ţiganii pe plan mondial: adică, mangleala. Dorin Cioabă e de fapt şi fără succesiune, şi cu banii luaţi, pentru că „rege al ţiganilor” din ţară a fost „încoronat” mezinul Daniel, care a moştenit deopotrivă „sceptrul şi coroana”, şi averea, şi „palatul regal”, în care rămâne lângă „regina-mamă”.

Şi ca ţigănia să fie maximă, deci şi ecoul internaţional pe măsură, intervine şi „Împăratul” Iulian pe interval, anunţând o contestare a dublei „încoronări”, spre revolta supuşilor ciobari care-l contestă pe „Împărat”, îl consideră autointitulat, spre deosebire de al lor, care e uns oficial de Iliescu şi confirmat de Băsescu.

S-a băgat moţ la discurs între ţigani şi V.C. Tudor, chiar între cele două „încoronări”, elogiind „Familia Regală Cioabă” – după ce mai mult de două decenii a înjurat ţiganii. A fost acolo din dublu oportunism, confesional şi electoral, fiind prima dată când şi-a recunoscut apartenenţa neoprotestantă, de unde până acum se pretindea ortodox. Dar vin europarlamentarele şi are nevoie de voturi, poate o face în tandem cu EBA – păcat numai că Manţog e la pârnaie, fiindcă el era expertul în distribuit voturi electorale.

A fost o maimuţărire a ceremoniilor de încoronare, s-a strigat, grotesc, „Trăiască regele” pentru ambii fraţi. Şi ce-i extrem de grav, de-o gravitate maximă, e faptul că la Sibiu s-a etalat manifest o STATALITATE PARALELĂ. Inaugurată pe vremea lui Iliescu şi „consacrată” pe vremea lui Băsescu care, la patru ace, a depus la priveghi o coroană semnată „preşedintele Traian Băsescu”. Partener strategic al Casei Regale Cioabă. Sau supus?

Oricum, declaraţia episcopului Tőkés privind protectoratul asupra Transilvaniei – sau a unei părţi din Transilvania – pe care l-a solicitat de la Ungaria păleşte faţă de evenimentul de la Sibiu, care a constituit de fapt proclamarea statalităţii ţigăneşti a României.

În asemenea hal a ajuns România. Şi ironia e că toată „panarama” se petrece chiar de 23 august, data în care Regele Mihai a întors România alături de puterile Aliate, ceea ce avea să scurteze al Doilea Război cu o jumătate de an şi să salveze zeci de mii de vieţi. Şi să ducă la recuperarea părţii de Transilvanie ocupată, salvând totodată ţara noastră de spectrul aglutinării sfâşiate în URSS. Dar cine să dezbată despre această dată? În prim-plan e rregatul Rromâniei.

Băsescu ar trebui convocat în Parlament să explice cum e asta cu dubla statalitate. Dar cine să-l convoace?

În mod sigur am să mai scriu despre proiectul de distrugere ireversibilă a României. 👿

P.S. Felicitări Carminei Othman, reporter de elită, ca de obicei! Un model de reporter special (discreţie informativă, eleganţă a ştirii, ştiinţă a interviului spontan). Antena 3 ar trebui să ţină stacheta jurnalelor la nivelul ei.

DE CE S-A MAIMUŢĂRIT UDREA TOCMAI LA ROHIA?!

Foto: http://www.crestinortodox.ro

Udrea a început din nou să se bage-n seamă ţigăneşte (să mă ierte romii). Că ţigănie înseamnă stridenţa, ostentaţia.

Unu: e tot grasă. 😀 Motivul pentru care pare „trasă prin inel” – cum au papagalicit tembelii din presă o ştire plătită gras şi propagată gratis – este că a avut mult(ă masă) de unde să dea jos. Şi a dat vreo 10 kg (din 90, la înălţimea ei :shock:). Ca să fie trasă prin inel, ar trebui să mai dea vreo 20 kg, spre 22 – marja de 2 kg pentru ciocolată 😛 . Că la 1,60 şi ceva, şi la vârsta ei, trebuie să ai maximum maximorum 50 kg ca să fii la standardul estetic şi maximum maximorum 55 ca să te încadrezi în parametrii de sănătate. Ea are 80 de kile ca popa (numai posteriorul trage vreo 10, 5 şi 5). Nu-i pretinde nimeni standardul sportiv (15-20 kg diferenţa faţă de înălţime).

Oricum, treaba ei, dacă n-ar fi ţinut morţiş să devină treabă publică, pentru care s-a dus să pozeze din baie la mare! Că ea asta face la mare, baie cu colacul, nici nu ştie să înoate – se vede şi după structura psiho-somatică orizontală, pentru că înotătorii au fibră longilină, chiar şi ăia mai graşi – poftim, că am pus-o să înveţe să înoate la 40 de ani! Şi să vedeţi că va da filmuleţe pe chestia-asta. 😀 Dar îmi va mulţumi, fiindcă aşa experimentează o senzaţie unică, slăbeşte durabil şi nu se mai murdăreşte cu atâta transpiraţie gulerată. Uite, poate să-i plătească lui Băsescu chirie la piscina din Dante şi el s-o verse la bugetul vânzărilor anterioare.

Serios, n-avea decât să se dea în stambă cât voia, nu face decât să-şi activeze voaiorii pentru a prelua Mişcarea de la Tolomac. N-avea decât să meargă, de la marea grecească, în delta românească şi să se lamenteze că n-are semnal ca să posteze pe facebucale. N-avea decât să meargă, pe urmă şi la munte, să se îmbrace popular, să se dezbrace, să cânte, să joace. Orice. Oriunde.

Dar nu la Rohia! De ce s-a dus tocmai la Rohia să se dea în spectacol?! Lasă că a maimuţărit portul oşenesc şi imaginea de moaţă! Dar s-a maimuţărit la Rohia, lângă mănăstirea plină de sfinţenie. 😯 Chiar nu găsea alt loc, altă localitate? Sau ăştia vor să spurce absolut tot? Mai ales că acum sunt degajaţi de guvernare şi au toată libertatea să se distreze coabitac.

Oricum, Urdea nu se califică pentru moroşeni. Nu ştie să guste o rachie, să simtă o pălincă. Nu bea niciodată. Ori e alcoolică, ori soră cu frigiderul. Cu bulimia ei, pune la loc repede ce s-a chinuit să dea jos ca să arate că are voinţa politică să supraliciteze poşta română.

Deci, dacă imaginea pe care şi-o propagă cu disperare e de găină bătrână care face supa bună, ce caută la mănăstire?

P.S. Mai ales cu bretonul ăla, maimuţa o surclasează. Original. Poate îi împrumută banana.

O ZI CRUCIALĂ PENTRU ROMÂNI, IGNORATĂ. ROG SF. SINOD AL B.O.R. SĂ DECIDĂ CRUCE ROŞIE PENTRU SĂRBĂTOAREA SFINŢILOR BRÂNCOVENI

Foto via http://www.razbointrucuvant.ro

Sfinţii Brâncoveni au fost martirizaţi în zi de Adormirea Maicii Domnului, acum 299 de ani. De aceea, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, când a decis canonizarea (20 iunie 1992), i-a trecut în calendar cu data de 16 august. Rog Sfântul Sinod să acorde cruce roşie acestei date.

Ar trebui să fie sărbătoare naţională. Măcar fiindcă ar fi două zile libere una după alta, poate s-ar întreba şi românii cărui fapt datorează bucuria.

Cât(e) mai ştim despre această istorie, despre istoria noastră, în general şi în particular? La noi, memoria se defineşte prin uitare a identităţii naţionale.

După lunga noapte comunistă, în care propaganda ne-a virusat sistemul imunitar, noi fie „ne demitizăm”, fie ne ignorăm reperele cardinale.

De ce? De proşti, era să să zic. A fost primul impuls. De fapt, e o campanie de spălare a creierelor care are ca finalitate transformarea poporului român într-o populaţie aflată la discreţia tuturor manipulărilor distrugătoare de conştiinţă şi de fiinţă naţională.

Nu trebuie să avem demnitate de ţară şi conştiinţă a apartenenţei creştine etnogenetice; noi trebuie să avem complexe, în aşa fel încât să ne dispreţuim ţara şi tradiţia, şi să cultivăm, până la cult idolatru, repere şi valori străine de interesele naţionale. Ca să cerem să fim aserviţi.

Tot felul de inculţi cu aere docte vin şi ne dau lecţii, de exemplu, despre „vechea” Europă şi „noua”. Iar tinereii de noi, care am apărat-o pe bătrânică de mai multe atentate, tăcem şi încasăm. În loc să le spunem că „noua Europă” sunt ei, cei spălaţi pe creier, Iudele lepădării de Hristos.

Un popor sănătos ar marca evenimentul din calendarul de azi, l-ar cinsti firesc, aşa cum respiră. Dacă s-ar face un sondaj real, poate nici 5% n-ar şti despre ce e vorba şi mai puţini cei care ar avea informaţiile istorice.

Constantin Brâncoveanu era un tânăr boier luminat, destoinic şi mai ales, credincios. Adică, în Dumnezeu. Adică, fidel ţării, neamului, familiei şi totodată – sau tocmai de aceea – excelent diplomat. Depăşise cu doar un an vârsta lui Hristos de pe cruce când, după moartea lui Şerban Cantacuzino, l-au chemat pe tron. Iniţial, a refuzat. Au urmat 26 de ani de înflorire a Ţării Româneşti, culturală, bisericească, educaţională – toate trei, în strânsă relaţie – o epocă, un stil care persistă, după atâtea vicisitudini, în patrimoniul cultural şi identitar al României.

După care blestemul fratricid, firul roşu al istoriei naţionale, a lovit din nou, cu mâna rudelor Cantacuzine, care, deşi era garantat pe viaţă, l-au detronat profitând de conjunctura cantemirească din Moldova a războiului ruso-turc, turnându-l turcilor că ar fi uneltitor contra Înaltei Porţi. Trădarea s-a comis chiar în Miercurea Mare, cea cu arginţii lui Iuda, după care, în Vinerea Mare a anului 1714, domnitorul mazilit şi familia lui au fost duşi şi întemniţaţi la Istanbul, în „Temniţa celor Şapte Turnuri”.

Avea unsprezece copii, patru băieţi şi şapte fete. Sultanul Ahmed al III-lea, cunoscându-i pregătirea culturală, diplomatică şi militară, a vrut să-l folosească de partea lui, cerându-i să treacă la mahomedanism, împreună cu familia. Domnul a refuzat să se lepede de Hristos şi au urmat torturi, din primăvară până-n vară, chinuri cumplite şi fără rezultat, căci nici un fiu nu s-a clintit din credinţă. Cununa muceniciei începea să se ivească deasupra creştetelor lor.

Execuţia a fost programată cu multă ostentaţie imperială, cruzime belicoasă şi sfidare cinică, în chiar ziua de 15 iunie, de Adormirea Maicii Domnului, de onomastica Doamnei Maria Brâncoveanu şi totodată, aniversarea Domnului Constantin Brâncoveanu, care împlinea 60 de ani.

La marele spectacol în aer liber, cu Marea Neagră martoră, sultanul i-a lăsat să-şi facă o rugăciune, după care le-a mai cerut o dată osândiţilor să abjure şi să se turcească. Românii L-au mărturisit încă o dată pe Hristos. Sultanul s-a înfuriat şi a ordonat gâdelui să-i decapiteze succesiv, în aşa fel încât tatăl să-şi vadă fiii murind. Primul cap căzut – dar numai prin secure – a fost cel al ginerelui domnitorului-martir, sfetnicul Ianache Văcărescu. Au urmat, în ordinea descrescătoare a vârstei, fiii, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei. Ultimul mucenic fiind Constantin cel mare Brâncoveanu – căruia toată viaţa numele imperial cu semnul crucii i-a fost stea polară.

Magnifică e gloria creştină a morţii celor şase sfinţi români. Sunt relatări ale unor martori străini, nu doar legende testimoniale. Printre ei, ambasadorul Veneţiei, Andrea Memno, care i-a raportat Dogelui într-o scrisoare scena execuţiei (integral redată aici: http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/cararea-imparatiei/cum-murit-constantin-brancoveanu-copiii-79722.html). Constantin Brâncoveanu a zis aşa:

„Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut, am pierdut; să nu ne pierdem însa şi sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seamă de moarte! Priviţi la Hristos Mântuitorul nostru câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit: credeti tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi nici vă clătinaţi din credinţa cea pravoslavnică, pentru viaţa şi lumea aceasta!”

Iar când i-a venit rândul, Mateiaş, fiul cel mai mic, de 16 ani, s-a îngrozit şi a zis că se turceşte. Atunci, tatălui lui l-a ajutat să-şi capete cunună: „Mai bine să mori în legea creştinească, decât să te faci păgân, lepadându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câtiva ani mai mult pe pământ!„.

Iar băiatul i-a ordonat gâdelui: „Vreau să mor creştin. Loveşte!”.

Ar trebui să fie o deviză pe blazonul guvernanţilor. Mai ales că ei nici nu sunt în situaţia să se martirizeze, ci doar să fie demni. Şi să apere demnitatea naţională.

Numai că ai noştri se turcesc de voie, pentru măriri deşarte şi arginţi. Au închinat mai multor „Înalte Porţi”, ţara sfinţită dumnezeieşte de sângele sfinţilor martiri. Martiriul Brâncovenilor şi al Văcărescului e un blazon naţional în faţa căruia mărimile UE ar trebui să se plece. Iar gitensteinii şi femeiştii, să plece.

Apropo, staţi să vedeţi, că n-am terminat de rememorat. Sultanul a invitat la execuţie toţi ambasadorii puterilor europene. Şi presa vremii (dintre care o gazetă franţuzească a scris inepţia că Brâncoveanu a fost executat fiindcă era datornic la Poartă). „Vechea” Europă a tremurat în fusta-pantalon. Şi nici n-a suflat în faţa spectacolului înfiorător cu ţestele martirilor creştini înfipte în pari şi lăsate mai multe zile în faţa Seraiului. Trupurile au fost aruncate în mare şi recuperate, ulterior, de pescari, ca să fie îngropate creştineşte.

Mai vreau să amintesc câteva aspecte. Fiii Brâncoveni erau de-o elevaţie impresionantă. Ca şi ginerele Ianache. Nu beizadele răsfăţate, ci atleţi ai lui Hristos, oşteni cu educaţie puternică, spirituală şi militară. Fiul cel mare, Constantin, era viteaz de mic. Fiii mijlocii, Ştefan şi Radu, aveau o vocaţie literară şi mistică luminoasă. Au scris imne de laudă creştine şi îndemnuri la urmarea sfinţilor, chiar a sfinţilor martiri. Ştefăniţă şi-a celebrat patronul, primul martir al creştinismului, care l-a imitat pe Hristos chiar şi prin rugăciunea de a-i fi iertaţi torţionarii. Radu a cântat-o pe Maica Domnului. Iar Constantin-Vodă, înainte de a fi legat şi dus la Istanbul, i-a spus uzurpatorului să fie iertat, dar şi ferit de mânia divină. Sfârşitul trădătorilor avea să fie jalnic, o moarte fără onoare, de mâna turcilor întorşi împotriva lor.

În final, mă refer la Maria Brâncoveanu. Şi-a pierdut bărbatul, după 40 de ani de convieţuire frumoasă şi rodnică. Şi-a pierdut şi fiii, trăind durerea Maicii Domnului. La fel cum Constantin Brâncoveanu a trăit durerea Tatălui Ceresc, faţă de care martiriul Fiului i-a fost izbăvire.

Maria Brâncoveanu, fetele ei şi ceilalţi gineri au reuşit, până la urmă, să revină în ţară, chiar împreună cu noul domnitor, Constantin Mavrocordat. Ea s-a rugat pentru iertarea şi luminarea trădătorilor. Doar că aceia recidivaseră (cât încă mai erau la putere, au trimis vorbă mincinoasă că, pentru o sumă de bani, turcii sunt dispuşi să-i lase pe Maria şi ai ei să revină acasă, după care tot ei au luat banii, lăsându-i surghiuniţi). Sfârşitul lor a fost, cum aminteam mai sus, cumplit. Cumplit de umilitor.

Moartea înălţătoare a Brâncovenilor a fost cântată în folclorul românesc. Pe atunci, românii încă îşi cinsteau eroii şi martirii. Încă era vie credinţa în Dumnezeu. Adică, lucrătoare.

Printre primele lucruri pe care mi le amintesc din copilărie este şi balada culeasă de Alecsandri, despre Constantin Brâncoveanu. Mi-o spunea mamaia. Şi de multe ori, o rugam să mi-o repete. Ştia pe de rost multe, foarte multe poezii. Şi proverbe. Pe unele chiar le inventa ea, în matricea educaţiei ancestrale.

Poezia despre Brâncoveanu Constantin, domn creştin, care a preferat să moară cu fiii lui decât să se lepede de Hristos face parte din formarea conştiinţei de sine la români. Încă am avut şansa ca la temelia conştiinţei de sine să am credinţa bunicii mele materne. Moştenită din bătrâni.

Nu mă întreb dacă în cărţile de citire sau măcar în clasele superioare din învăţământul obligatoriu mai figurează asemenea baladă. Răspunsul e previzibl. Şi mai trist e că nici nu mai există decât cel mult o generaţie care ar putea-o duce mai departe.

Că din partea guvernanţilor, slabe speranţe. Turcirea e prea lucrativă şi indolenţa, prea ispititoare. Iar presa moare lent, în propria-i ignoranţă. Televiziunile nu pomenesc nimic despre această dată crucială şi constitutivă a istoriei naţionale. Preferă schimonoselile lui Băsescu, maimuţărelile Udrei, palavrele lui Ponta şi alte prostii.

La nivelul ăsta am ajuns. Mult sub Marea Neagră, care a oglindit faptele Sfinţilor Brâncoveni.

P.S. Trupul sfântului Constantin Brâncoveanu a fost adus de Doamna Maria când s-a întors din surghiun şi îngropat în cripta din Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Capitală, una din numeroasele ctitorii brâncoveneşti. La Kilomentrul Zero. De acolo începe toată minunea persistenţei poporului român în istorie şi a României ca stat naţional. Şi repet: oricât de grele vremuri ar veni, România nu piere, iar poporul român va dăinui. Fie şi în criptele martirilor.

BLASFEMIA SAU CÂND CARMEN AVRAM E PENIBILĂ. O CAMPANIE DESCREIERATĂ ÎMPOTRIVA BISERICII

Foto: http://www.basilica.ro

O profesionistă ca Carmen Avram devine penibilă când atacă Biserica. Adică, nu tratează un anume caz,  ci îl generalizează. De fapt, e o ofensivă sistematică la adresa Bisericii apostolice, Ortodoxă şi Catolică. La noi, ţinta e Biserica Ortodoxă. În Vest, Biserica Catolică. De ce? Pentru că Biserica se opune smintelilor acestei lumi patronate satanic. Şi va trebui ca puternicii lumii să trimită din nou Biserica în catacombe, fiindcă altfel Cupola Mondialistă nu va reuşi să o determine să accepte legiferarea unor sminteli, de exemplu, „mariajele” homosexuale.

Biserica Ortodoxă a Greciei surori s-a pronunţat frontal împotriva regimului de ocupaţie din partea finanţei mondiale, ochiul proiectului „globalist”. Păcatul Sfântului Sinod al B.O.R. e pasivitatea în faţa domniei răului, lipsa de reacţie faţă de ofensiva satanică împotriva României creştine. O piatră de temelie a ortodoxiei. A creştinismului, în general. „Grădina Maicii Domnului”. Dar nu pentru pasivitate e blamată Biserica noastră, dimpotrivă, pentru activitatea misionară.

În România, bisericile sunt pline. Chiar dau pe dinafară. Dar propaganda nu vede în asta decât înghesuială pentru apă sfinţită şi pomană. Plus miştoul de pelerinajele la sfintele moaşte, din care blasfemiatorii nu înţeleg decât că sunt nişte oase. Relicvele sfinte sunt puterea sfinţilor şi de aceea oamenii fac pelerinaje. Înghesuiala şi îmbrânceala la pomană nu-s imputabile Bisericii, sunt imputabile statului care a îndobitocit populaţia prin înfometare şi alte lipsuri materiale ca s-o ţină sub control.

Carmen Avram s-a oţărât la Biserică, de parcă s-ar considera o bucată de carne eternă. Şi de parcă n-ar fi şi ea parte din Biserică, în caz că e botezată. Biserica este o instituţie divino-umană, ea înseamnă comunitatea clerului şi a mirenilor (laicilor).

Tot ceea ce realizează Carmen Avram – sau mai precis, coordonează – excepţional profesional se face pulbere, atunci când huleşte prosteşte.

Hula la adresa Bisericii o proferează visceral. Conceptul însuşi de Biserică e abordat epidermic. Adică, biserica e percepută ca o clădire materială. Şi atât.

Cu o voce de comisăroaică sovietică – din alea care au dărâmat biserici – a înfierat faptul că se construiesc biserici, că autorităţile donează pentru ridicarea de biserici şi pentru reabilitarea unor alte sfinte lăcaşuri.

Şi nelipsita întrebare, ce face Biserica cu atâţia bani de la stat. O întrebare atât de vulgară, un clişeu stupid.

De fapt, bisericile se ridică la iniţiativa enoriaşilor şi în principal, din banii lor. Inclusiv Catedrala Mântuirii Neamului (de care face mişto ca ultimul habarnist însuşi îmbuibatul de cultură Andrei Preşu), tot din banii credincioşilor se clădeşte.

O asemenea emisiune o descalifică profesional pe Carmen Avram. Pentru că dacă ar fi voit să vadă unde se duc banii, ar fi făcut o anchetă, un documentar onest cu privire la filantropia Bisericii Ortodoxe Române. Sau ar fi pus pe cineva să facă ancheta, că ea nu mai face pâinea profesiei. Doar ia frişca de pe tortul echipei.

O satisface nedisimulat grija că Biserica scade în sondaje.

Dacă o întrebi ce e Biserica habar n-are. Cel puţin, aşa dă impresia. E genul care merge la biserică cel mult o dată pe an şi atunci, maximum 5 minute, la Înviere, ca „să ia lumină”. Un fel de ritual formal după care pleacă acasă şi la îndopare. Când nu face „turism pascal”, adică să-ţi porţi fizicul la paranghelii lumeşti fiindcă Sfintele Paşti sunt în prelungirea zilelor de 1 mai muncitoresc şi 2 mai tineresc, plus weekend. Cam asta fac vulgarii care atacă Biserica. Habar n-au.  Am o infinită milă. Ceea ce nu-i de rău decât în mentalitatea viciată de vanităţi. De fapt, mila e iubire. Că nu poţi să iubeşti fără să compătimeşti. Condiţia umană.

Mă rog pentru Carmen Avram. Şi pentru toţi blasfemiatorii. Să-i certe Dumnezeu, să-i ierte şi să-i lumineze.

Nu-mi fac iluzii că vreo televiziune ar putea face o emisiune adevărată despre Biserică.

Revenind la emisiunea blasfemiatoare, e incalificabil ce face Carmen Avram, ce fac televiziunile, în general, mă refer la campania contra Bisericii, pentru că dacă ar fi semnalat cazuri scandaloase, excepţii care compromit Biserica, era corect. Numai că ea prezintă excepţia ca regulă, atacă Biserica în esenţa ei, atacă Biserica în general şi în particular, blamează, extrem de vulgar, ceea ce nu cunoaşte. Şi nici nu se străduie să afle.

Suficienţa e unul din cele mai triste păcate.

Faceți o donație pentru
Catedrala Mântuirii Neamului

Cont BCR (ROL):
RO53 RNCB 0075 0048 9503 0109
Sucursala Sector 4, București

Cont BCR (EUR):
RO96 RNCB 0075 0048 9503 0111
Sucursala Sector 4, București

Cont BCR (USD):
RO26 RNCB 0075 0048 9503 0110
Sucursala Sector 4, București

Anunțuri

Redirectionarea impozitului din veniturile persoanelor fizice

NOU – Anunt privind angajarea de ingineri instalatii pentru obiectivul Catedrala Mantuirii Neamului

Documentatia pentru atribuirea contractului de proiectare instalaţii electrice de racordare la sistem a obiectivului Catedrala Mantuirii Neamului

Perioada de depunere a documentatiei privind selectia ofertantilor in vederea atribuirii contractului de executie lucrari suprastructura se prelungeste pana la data de 20.08.2012 – PROCEDURA FINALIZATA

Documentatia privind selectia ofertantilor in vederea atribuirii contractului de executie lucrari suprastructura – PROCEDURA FINALIZATA

Documentatie pentru atribuirea contractului de achizitie structuri metalice – CONTRACT ATRIBUIT

REMUS CERNEA CERE TAXĂ PE CREDINŢĂ. UN ECOLOGIST PESEDIST CARE UITĂ GAZELE DE ŞIST

Foto via biserica.org

Deputatul USL, Remus Cernea, mai precis, deputat PSD şi apropiat al premierului Ponta, şi-a băgat o iniţiativă legislativă conform căreia biserica, în general, cultele, să nu mai primească bani de la stat. Aia cu, în general, cultele, e un pretext. Chiar nu vreau să fiu maliţioasă şi să vă întreb cum se racolează prozeliţii.

Şi ce mai zice Cernea? Că să mai bage Tonta o taxă, una barosană, similiară cu taxa de 2% din venit pe care poţi să o direcţionezi la ONG-uri. Dar pe lângă asta, ca să fie clar. Deci, taxă pe credinţă. Pe care ateii nu sunt obligaţi s-o plătească. Vă daţi seama care e intenţia insidioasă? Satanică cu ochi. Sic!

Campania împotriva Bisericii e infectă şi agresivă. Biserica Ortodoxă e ţinta principală la noi în ţară şi în egală măsură, pe plan mondial, Biserica Catolică. Bisericile apostolice.

Creştinismul e ţinta principală a guvernanţei mondiale, care vizează transformarea ţărilor în colonii şi a popoarelor, în turme fără Dumnezeu. Ca să fie setate pentru a executa orice le cere neosclavagismul internaţional.

Poate că Remus Cernea nu-şi dă seama în ce scop e folosită iniţiativa lui. Îi acord prezumţia de credinţă în trasul din maimuţă.

Dar dacă e aşa de ecologist cum se pretinde şi cum se erija înainte de a-l domestici Ponta cu absorbţia în PSD, nu era mai potrivit să se fi alertat cu privire la gazele de şist? Simpla explorare e de natură să pună în pericol şi mediul, şi patrimoniul, şi interesele turistice ale României.

Ne mai amintim că Remus Cernea l-a atacat violent pe Crin Antonescu pentru declaraţia liderului PNL că prima personalitate pe care o va vizita după alegerea ca preşedinte al ţării va fi Patriarhul Daniel.

Poate că următoarea iniţiativă a lui Remus Cernea va fi să ceară cenzurarea Imnului Naţional.

Ar fi interesant să vedem cum PSD susţine proiectul legislativ privind taxa pe credinţă. 🙂 Implicit, lăsarea preoţilor fără salarii.

Iniţiativa lui Cernea e cu atât mai smintită cu cât, statul fiind laic, cultele sunt subvenţionate la fel ca organizaţiile nonguvernamentale/ instituţiile declarate de interes naţional.

Iar interesul naţional se confundă cu păstrarea fiinţei naţionale. Inseparabilă de credinţa creştină. Fiinţă şi credinţă pe care slugile băsecuriste ale guvernanţei mondiale vor să le distrugă.

Deci, să nu-mi spuneţi că în egală măsură ar suferi şi cultele neoprotestante – de pildă, penticostalii care au subvenţionat campania electorală a lui Ponta -, fără subvenţii de la stat şi din pricina taxei crescătoare de prozeliţi. 😛

Sau poate cultul iudaic ar fi afectat? 😛 Dacă tot s-a declarat de acord cu Remus Cernea, mi-ar plăcea să-l aud pe dragul de Niels că-şi vinde averea şi o donează Sinagogii. 😆

Şi să nu-mi veniţi cu texte privind „averea B.O.R.” şi alte clişee vulgare, mai bine gândiţi-vă că voi sunteţi vizaţi direct la buzunare! Adică, ar trebui fie să plătiţi 2% taxă pe credinţă, fie să vă declaraţi atei. Acum e mai clar? Cât de antiliberal e proiectul de stânga extremă, care nu ştie decât să reprime libertăţi şi să jupoaie financiar.

Această iniţiativă condiţionează financiar apartenenţa religioasă şi dreptul la credinţă. Asta face.

Numai că bisericile sunt pline. Iar Sfânta Cruce învinge. Mereu.

Şi ştiţi de ce? Din iubire. Dacă iubirea ar guverna, ar fi raiul pe pământ.

Nu credeţi?

SFÂNTUL ŞI TONTĂNACUL :)))

Foto: Monitorul de Vrancea

Ponta, aseară târziu, după ce s-a ales Marian Oprişan, cică se va vorbi despre starostele aleşilor locali ai PSD ca despre „Francisc al II-lea”, fiindcă alegerea a avut loc în acelaşi timp cu a noului Papă.

Să râzi, să plângi?

Ce să spun, meşter cârmaciul de la care a-nvăţat să facă glumiţe hăhăite!

Dincolo de gafa diplomatică, Ponta a avut gura păcătosului. Adică, Marian Oprişan va trebui să facă jurământul sărăciei. 🙂

Leagănele, azilele, adăposturile şi nu în ultimul rând, asociaţiile pentru protecţia animalelor aşteaptă să-şi onoreze ordinul conferit de primul ministru. 😛

CEL MAI CRETIN FILM

Codul lui da Vinci.

Un film mai cretin chiar decât cartea lui Dan Brown, o blasfemie imbecilă.

Şi filmul nu se scoate nici măcar estetic, e prost şi din punct de vedere cinematografic. Lamentabil.

Păcat de actori, că s-au prostituat.

CEA MAI INFECTĂ MIZERIE A LUI BĂSESCU

Impostorul de la Cotroceni a fost la înmormântarea priveghiul unui arhimandrit de la o mânăstire, despre care stareţul spune că i-a prezis că are să ocupe funcţii importante. Ca şi până atunci. Că doar a fost în nomenclatură – mai puţin de 2000 de privilegiaţi din 22 de milioane de reprimaţi de pe vremea lui Ceauşescu.

Şi ce face PR-ul impostorului? Lansează intoxicarea că arhimandritul i-a prezis preşedinţia ţării şi că stareţul ar fi confirmat aberaţia satanistă.

Un preot, un călugăr, un diacon, un creştin nu face niciodată – niciodată-niciodată – aşa ceva. Şi dacă vreunul o face, e caterisit. Pentru că preoţia şi călugăria nu înseamnă vrăjitorie. E o blasfemie doar să prezumi aşa ceva.

Şi trebuia ca mânăstirea să fie chiar Rohia, reper de sfinţenie, unde a fost şi părintele Nicolae! Fost Steinhardt. Trebuia ca reperul să fie cât mai înalt, pentru ca blasfemia să opereze cât mai temeinic.

Mai mult, slugărnicia mizerabilă a clientelei din patronatul de presă moguliadă a mers până acolo încât o agenţie – a lui Adrian Sârbu, Mediafax – să lanseze blasfemia blasfemiilor, anume că adormitul arhimandrit i-ar fi fost duhovnic diavolului! 😯 👿

Ce urmăreşte băsecuritatea prin toată mizeria-asta fără precedent?

Unu, să încerce să înşele partea vulnerabilă din rândurile creştinilor practicanţi, chiar dintre cei care au votat pentru demiterea diavolului chior la referendum, prin inducerea îndoielii că poate s-au înşelat, din moment ce Băsescu a avut duhovnic şi înaltul călugăr i-a prezis mărirea lumească.

Şi doi, dar mai ales, să compromită Biserica, să alimenteze ostilitatea ignoranţilor, printre care nu puţini botezaţi nepracticanţi. Ca să nu mai vorbim de muniţia pentru adversari.

Şi din păcate manevra are potenţial de reuşită, fiind previzibilă lipsa de reacţie a Patriarhiei faţă de această – jegoasă – blasfemie.  👿

P.S. Mi-aş dori să mă înşel, mi-aş dori ca BOR să aibă atitudinea cuvenită şi să fiu pusă în situaţia să mă căiesc. Mai am până la 70X câte 7. 😳

PARANGHELIA LUI OBAMA, VOMITIV PLANETAR

Fast de neam prost la ceremonia de inaugurare a celui de-al doilea mandat al lui Obama, prin realegerea căruia majoritatea poporului american şi-a bătut joc de el însuşi.

Mi-a venit să vărs de atâta „affirmative action” şi de atâta aroganţă parvenită care face America detestabilă, prin guvernările ei „democrate”.

Măreţia Americii n-au dat-o vreodată maimuţele-astea, ci preşedinţi magnifici ca Reagan.

Cât a costat paranghelia de complexaţi ajunşi? Câte vieţi s-ar fi putut salva cu un pic de decenţă?

Oricum, pe ei îi înţeleg, dar când văd nişte blonde în extaz,  chiar vomit. Pe neamul lor. Că şi-au luat şi loazele 🙂

Obama a avut cel mai agresiv, arogant şi nesimţit discurs. În realitate, „dimocrăsi” nu-i decât pentru ei, în rest, trimit infecţi ca Gordon ca să calce în picioare voinţa celorlalţi „We the people”. Şi impun ce le dictează interesele lor comerciale.

O jigodie de ambasador ca Gitenstein nu cred că a mai avut America vreodată, niciunde.

Sunt alături de America profundă, care suferă. Şi sper să se revolte.

Obama e atât de ostentativ încât l-a pus secretar de stat pe un trădător de ţară ca Kerry, care are statuie în Muzeul Eroilor Comunismului din Vietnam.

Oricum, cine vrea să mă acuze de rasism e prost cu spume.

Aş fi salutat cu entuziasm alegerea lui Condi Rice ca preşedinte al SUA. Şi sper să am ocazia.

UPDATE. Vă întreb, mi s-a părut mie sau e rost de conflict diplomatic cu Marea Britanie? O femelă a cântat versuri triumfaliste americane pe muzica imnului de stat al Regatului Unit.

BĂSESCU REDUCE LA ABSURD „STEAUA ROMÂNIEI”

Foto: Antena 3

Frauda Băsescu a decorat-o pe frauda de Kovesi cu „Steaua României” în grad de cavaler. Pentru că a fost iapa sistemului judiciar călărită de infractorul de la Cotroceni. Şi vrea în continuare.

N-aveau decât să facă 69 de încântare pentru halul în care şi-au bătut joc de ţară, dar să nu ia în râs decoraţia ultimă a României. E blasfemie cornută să decorezi o nesimţită.

În rest, numirea unei alte pupeze clujene pe post de procuror-şef al DNA, după ce a fost ajutoarea lui Morar, face parte din anomalia care conduce România.

Cu alte cuvinte, extensia Morar şi-a extins extensia Oprean.

Trei Laure şi toate prostituate sub matronatul lui Macovei: Kovesi, Ştefan şi Oprean. Să fie primite la penitenciar!

Chiar ieri îmi spunea un prieten drag despre Cluj că e „locul geometric al prostiei”. Omul e clujean, n-am zis-o noi, vechii regăţeni.

Până când?