Archive for the ‘Curtea Constituţională’ Category

LA MULŢI ANI, RADU SÂRBU!

Miercuri 22 Ianuarie 2014

Azi e ziua lui Radu Sârbu. Dacă ar fi fost prim-ministru, cred că schimba ceva. N-a fost să fie, fiindcă era o lovitură prea grea pentru Sistem.

Ştiu că răscolesc muşuroiul şi generez resentimente în tabăra PSD, deşi absolut deloc nu-i asta intenţia mea. Ci aceea de a semnala realitatea. Cu date şi fapte. Cauza. Pentru că rari sunt în România actuală oamenii care merg la cauză. Majoritatea reflectă efectele.

Preiau două editoriale ale lui Radu Sârbu din „Bursa”, mereu actuale, deşi sunt din (primă)vara anului trecut:

RATÂND O BUNĂ OCAZIE DE A TĂCEA,

VĂCĂROIU A VORBIT DESPRE PRIVATIZARE

BURSA 08.04.2013

„Privatizările au fost în proporţie de 80% un eşec, iar România ar fi trebuit să aibă astăzi un PIB de cel puţin trei ori mai mare decât cel actual”, ceea ce nu reuşeşte (şi) pentru că „totul e impus de afară”, a afirmat preşedintele Curţii de Conturi, Nicolae Văcăroiu.
Când Nicolae Văcăroiu vorbeşte despre economia naţională, este ca şi cum un criminal ar vorbi despre consecinţele nefaste ale unor crime, de-taşându-se de orice responsabilitate! Dacă Ion Iliescu este marele responsabil pentru proasta construcţie a statului post decembrist, apoi Nicolae Văcăroiu a fost cel mai important complice în îngreunarea tranziţiei spre capitalism a economiei naţionale.
La începutul anilor ’90, startul României a fost ratat pentru că guvernul nu a început procesul de reformă structurală, nici la nivel macroeconomic şi nici la nivel microeconomic, în fiecare întreprindere în parte. Soluţia principală era atunci, ca şi acum, privatizarea, urmată de capitalizare. Privatizarea a fost esenţa reformei economice în toate ţările fost comuniste. Ţine de evidenţă: ţările care au privatizat mult şi repede o duc mai bine decât celelalte.
Cred că natura unui sistem este definită, mai degrabă decât prin altele, de natura proprietăţii economice. România iliesciană, deşi „decretase” că revoluţia a fost anticomunistă şi că se reorientează spre capitalism, a păstrat cât de mult a putut în mâinile statului proprietatea asupra întreprinderilor economice şi financiare. Interesul a fost dublu: politic şi financiar. Pe de o parte, FSN/FDSN, care – ca organism politic – s-a suprapus administraţiei de stat în mai mare măsură decât o făcuse însuşi partidul comunist, avea nevoie de salariaţii întreprinderilor de stat, ca masă de manevră în arena politică. Pe de altă parte, clientela de sorginte comunisto-securistă nu putea căpuşa decât întreprinderi de stat. S-au construit structuri sindicale puternice, care au fost manipulate prin ofiţerii acoperiţi infiltraţi în conducerile lor, pentru a se opune reformelor, în general, şi privatizării, în special.
*  În timpul guvernării văcăroide:
– S-a furat tot ce s-a putut: comerţul exterior, băncile, fondurile mutuale şi au fost căpuşate întreprinderile din toate sferele economiei şi bugetul de stat. Prima metodă de privatizare folosită în România a fost privatizarea prin furt.
– Au fost aduse sub pragul rentabilităţii sute de societăţi comerciale din ramurile industriei şi serviciilor. În loc să se înceapă cu privatizarea întreprinderilor rentabile, iar cu banii obţinuţi să se restructureze şi să se retehnologizeze celelalte, pentru o privatizare ulterioară, s-a preferat o politică prin care toate întreprinderile au fost coborâte la cel mai mic numitor comun. Metoda prin care s-a reuşit această „performanţă” a fost cea a subvenţionării. În perioada 1992-1996, s-au alocat întreprinderilor cu pierderi „fonduri de restructurare” mai mari decât sumele încasate din privatizare, diferenţa fiind acoperită din dividendele companiilor profitabile.
– Economia naţională a funcţionat pe principiul vaselor comunicante: profiturile companiilor rentabile au fost folosite pentru acoperirea pierderilor celor nerentabile (mineritul, siderurgia, industria de armament, agricultura de stat), cărora li s-a prelungit agonia. De salvat, nu au fost salvate, căci se ştie: boala lungă, moarte sigură, dar s-au înecat şi cele profitabile.
– S-a preferat privatizarea populistă, în favoarea asociaţiilor salariaţilor, adică un fel de cooperativizare: aproape 1900 de societăţi comerciale au fost vândute PAS-urilor, care în marea majoritate a cazurilor nu au fost capabile să le menţină competitivitatea şi fie le-au falimentat, fie au pierdut controlul.
– Numai 11 contracte de privatizare, însumând 36 milioane dolari, s-au încheiat cu investitori străini, ceea ce spune totul despre imaginea României lui Iliescu şi Văcăroiu în mediile de afaceri internaţionale. Investiţiile străine erau necesare nu numai pentru infuzia de capital şi devize, ci, la fel de important, pentru implementarea unui nou tip de cultură organizaţională şi managerială.
Au fost falimentate toate întreprinderile agricole de stat, toate combinatele avicole şi de creştere a porcilor şi majoritatea comcerealurilor, prin limitarea de către guvern a preţurilor de vânzare a produselor lor, în timp ce preţurile la care se aprovizionau au fost lăsate libere. În acelaşi timp, Banca Agricolă a fost obligată să le finanţeze, fiind împinsă la un activ net contabil negativ.
– Băncile de stat, mai ales BANCOREX, au fost jefuite de clientela securisto-politică, din ele volatilizându-se mai mult de 4 miliarde dolari. Singura soluţie pentru recapitalizarea lor a fost privatizarea, iar acum ne văităm că le-am înstrăinat…
– S-au „topit” rezervele valutare ale României, guvernul Văcăroiu lăsând, la plecare, mai nimic: 565 milioane dolari în rezerva BNR, după patru ani, în care indicele inflaţiei s-a situat între 295% şi 59%. Din această cauză, guvernarea CDR a început cu o prăbuşire a cursului leu/dolar şi cu un nou puseu inflaţionist.
– Au fost întrerupte relaţiile Ro-mâniei cu organismele financiare internaţionale, din cauza politicilor nereformiste practicate.
– Justiţia, împănată cu foşti ofiţeri de miliţie şi securitate (doar erau, măcar formal, absolvenţi ai facultăţii de drept), a fost oarbă, dar nu imparţială, ci incapabilă să vadă şi să condamne jefuitorii.

FMI şi Banca Mondială tăiaseră finanţările ţării şi afirmau răspicat că, în anul 1997, când deveneau scadente primele rate la creditele post-ceauşiste, România va intra în incapacitate de plată. Evitarea crahului a fost meritul guvernării ulterioare, a CDR, iar pivotul reformei a fost tocmai privatizarea.
Statisticile demonstrează că privatizare a început să se facă cu adevărat în România abia începând cu anul 1996, când a devenit evident că nu mai exista alternativă. Nerestructurate, întreprinderile se transformaseră în adevărate bombe sociale, al căror ceas ticăia în mâinile guvernului. Ineficienţa şi jaful fuseseră subvenţionate până la sleirea finanţelor publice. Nerestructurându-le tehnologic şi menţinându-le suprapopulate, guvernul Văcăroiu a condamnat întreprinderile la a fi vândute pe nimic. Până la urmă, statul român le-a externalizat, lăsând pe seama cumpărătorilor pachetelor sale de acţiuni restructurarea şi rentabilizarea companiilor din economia naţională. De aici au pornit toate dificultăţile privatizării din România.
Pentru toate acestea, Nicolae Văcăroiu a fost răsplătit: prim ministru în perioada 1992-1996, preşedinte al Senatului în perioada 2001-2004, preşedinte interimar al României, în aprilie-mai 2007, iar din 2008 este preşedintele Curţii de Conturi. Nici un alt român nu a mai acumulat asemenea funcţii! Pentru dânsul nu a fost destul: întrebat ce caută în conducerea băncii lui Sorin Ovidiu Vântu, dl Văcăroiu a răspuns cu modestie: „sunt un Hagi al finanţelor!”. Pare firesc să vorbească, dar poate că era mai bine dacă tăcea…

POIANA RINOCERILOR:

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ A ROMÂNIEI

BURSA 10.07.2012
Suspendarea preşedintelui Traian Băsescu a readus în atenţia opiniei publice Curtea Constituţională a României (CCR).
Toată lumea a aşteptat avizul CCR: susţinătorii pre­şedintelui – cu speranţa obţinerii unui atu în campania care urmează, iar adversarii – conştienţi că un aviz, fie el numai consultativ, poate spăla sau murdări ireversibil obraji politici.
Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Urmate de o fâsâială pe măsură, pentru că, în ciuda clarităţii textului din Constituţie, Curtea „a dat-o remiză”!
Fiind o acţiune pur politică, sus­pendarea este uşor de înţeles în logica politică, dar greu, chiar imposibil, de argumentat constituţional.
Tocmai de aceea, arbitrul de ultimă instanţă, CCR, ar trebui să fie imun la influenţele politicului şi administrativului.
Ceea ce, din păcate, nu este cazul, pentru că CCR este o instanţă numită politic, în mod egal de către Preşedinte, Camera Deputaţilor şi Senat, iar numirea politică a unei Curţi, cel puţin în România, nu duce la independenţă.
* Încovoierea politică a Curţii
Cum poate să ajungă cineva judecător la Curtea Constituţională a României?
În Constituţie scrie că „Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior.”
Este incredibil, dar adevărat: componenţii CCR nu trebuie să fie magistraţi de carieră!
Orice jurisconsult poate accede în instanţa care tranşează conflictele între instituţiile puterii în statul român; condiţia sine qua non este să fi servit conştiincios interesele vreunui partid; să fie clar că se poate conta pe omul acela!
CV-ul preşedintelui CCR este ilus­trativ: consilier juridic la COMAT şi BJATM Bistriţa (1980-1989), avocat în baroul Bistriţa (1990-2007) şi – decisiv! – deputat (2004­-2008).
De regulă, judecătorii CCR sunt foşti parlamentari, care s-au evidenţiat mai degrabă prin obedienţă decât prin iniţiative, iar Ion Predescu, Acsinte Gaspar sau Puskas Zoltan – dintre actualii, sau Petre Ninosu ori Nicolae Cochinescu – dintre foştii, exemplifică perfect această teză.
CCR este o poiană paradisiacă, în care nişte rinoceri politici pasc cele mai mari salarii din întreg sistemul bugetar (generatoare şi de pensii pe măsură).
De aceea, nu este de mirare că CCR fie acţionează sub imperiul presiunilor politice, fie nu are curaj să exprime o poziţie clară, care să aibă caracter de precedent pentru cazuri similare.
În repetate rânduri, Curtea a dovedit că e influenţată de presiunile politice, nu numai în cazuri de conflict inter-instituţional, ci şi în cazuri în care ar fi trebuit să apere principii generale ale dreptului (dreptul la proprietate şi garantarea proprietăţii).
Independenţa puterii judecătoreşti este – alături de modernizarea şi simplificarea legislaţiei, integritatea şi corectitudinea judecătorilor, termene rapide în procese – o condiţie fundamentală a unei societăţi bine guvernate, într-un stat de drept. Separaţia autentică a puterilor în Stat poate fi realizată numai prin delimitarea clară a celor trei puteri ale Statului – Legislativă, Executivă şi Judecătorească – şi prin stabilirea unui sistem de verificare şi de echilibru între ele.
* Recuperarea separaţiei
Soluţia, simplă şi evidentă, rezidă în suprimarea Curţii Constituţionale şi preluarea atribuţiilor ei de către o secţie specială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ai cărei judecători sunt magistraţi în adevăratul sens al cuvântului, iar numirea lor este făcută prin intermediul Consiliului Superior al Magistraturii, fără intervenţia celorlalte puteri ale Statului.
S-ar reveni, astfel, la sistemul de control al constituţionalităţii, conform tradiţiei româneşti, ce începe la 1912: puterea judecătorească ordinară examina constituţionalitatea legilor.
În plus, pentru degrevarea justiţiei de problemele inerente unui regim semiprezidenţial, bine ar fi ca Româ­nia să adopte un regim parlamentar raţionalizat.
http://www.bursa.ro/
Anunțuri

PONTA A TRIMIS-O PE MOTOC LA CEDO

Miercuri 2 Octombrie 2013

Familia Motoc se reîntregeşte pe ruta Strasbourg-Bruxelles. A avut grijă Ponta s-o recompenseze pe Iulia Motoc pentru băsismul zelos.

Altfel de ce ar fi trimis-o în pachetul cu propuneri, în ciuda avizului negativ primit de la comisiile parlamentare de specialitate reunite?

Vorba ceea: dreptate până la capăt.

CURTEA CRIMINALĂ ŞI PROSTITUŢIONALĂ

Miercuri 25 Septembrie 2013

CCR se dovedeşte din nou, Curte Prostituţională, fiindcă la comanda televizată a lui Băsescu, declară constituţională o lege al cărei proiect îl declarase neconstituţional anul trecut.

Curte criminală, o instituţie parazitară, care trebuie desfiinţată şi înlocuită cu o secţie a Curţii Supreme, după ce ea însăşi e deparazitată de toate prostituatele băsecuriste.

Tot felul de politruci psihopaţi au drept de decizie cu privire la viaţă şi moarte.

Numai într-o ţară bolnavă se poate întâmpla aşa ceva. Vrem să ştim cum au votat membrii CCR – că ar fi o insultă pentru profesie să le spunem – en gros – magistraţi. Ei sunt însăşi imaginea prostituţiei politicianiste.

Rămâne cum am anunţat, JIGODIILE parlamentare care au votat pentru moarte să nu mai fie votate niciodată!

Îmi pare rău pentru Maria Grapini, că o preţuiam în mod deosebit, dar după votul pentru uciderea căţeilor, n-are decât s-o dea afară Ponta din guvern, degeaba a crezut că se scoate pledând pentru salvarea Roşiei Montane. Dura lex!

Ruşine! Huoooo!

La fel şi tembeliziunilor, în frunte cu Antena 3. Gâdea şi toate jigodiile care au purtat campania de instigare la ură şi la pedeapsa cu moartea pentru vietăţi nevinovate sunt penale. Merită rating după gratii. Deloc absolut nu-mi poate părea bine când i se întâmplă cuiva ceva rău, dar pe Gâdea chiar mi-ar plăcea să-l văd boschetar. În mod sigur i-aş da de pomană.

UPDATE. Uitasem: OPRESCU, DEMISIA! Ce-ai făcut cu banii pentru marele adăpost? De ce n-ai iniţiat o campanie de genul „Daţi un leu pentru Ateneu”? În mod sigur s-ar fi strâns pentru încă un adăpost de proporţii. Dar nu vă interesează decât să furaţi. Un câine nu fură. 👿

Morala: Şi uite-aşa, SISTEMUL A REUŞIT MAREA ÎNVRĂJBIRE ANTINAŢIONALĂ, amorsată diversionist, pentru ca între timp să poată distruge total ţara.

PONTA PUNE DE-O NOUĂ MAJORITATE CĂCĂNIE. ANTONESCU PUNE ÎNTREBAREA ÎNTREBĂRILOR

Marți 10 Septembrie 2013

Chiar nu putem afla cine a adus ţara în situaţia să-şi piardă independenţa în privinţa resurselor naturale?

Crin Antonescu a pus întrebarea în contextul smiorcăielilor lui Ponta pentru faptul că PNL votează împotriva distrugerii Roşiei Montane şi a jafului asupra celor mai preţioase resurse naturale ale României, dintre care aurul e secundar în afacere. Importante sunt neferoasele rare. Important e şi patrimoniul istoric, de mediu. Şi nu în ultimul rând, importantă e sănătatea.

Miza e enormă la Roşia Montană şi sclifoselile lui Tonta, drobul de sare cu 2 miliarde de dolari despăgubire, sunt menite să prostească oamenii, sub acuzaţia adresată liberalilor, anume „să nu prostim oamenii”! Cum ar veni, premierul iniţiază un proiect al Guvernului şi zice că-l respinge în Parlament. După care dă vina pe PNL. Asta înseamnă să încerci să prosteşti. Până te prosteşti. Dacă mai e nevoie.

Ponta se dovedeşte discipol fidel al lui Ion Iliescu, care a făcut, ce-i drept, mari progrese, de la „golani”, la „neştiutori”. Referitor la protestatarii din Piaţa Universităţii. Ponta le-a acordat calificativul chiar parlamentarilor liberali. Că adică nu ştiu ei despre ce e vorba, spre deosebire de deţinătorii parandărăturilor trecute şi în aşteptare, pe spinarea României.

Despre asta-i vorba, despre o afacere oneroasă cu interesele ţării. Pentru conturile şi funcţiile unor jigodii.

Taică-său socru, răspopitul, a luat o directă de la Crin Antonescu, care l-a invitat să-i spună lui ginerică să caute de-o majoritate cu PD. 😆

Asta-i muzica ce-mi place! Şi cel mai important e că blochează infamiile. Trebuie să limiteze cât se poate daunele acordului cu FMI. Normal ar fi să nu mai fie nici un nou acord, fiindcă asta înseamnă noi condiţionalităţi. Să fie la ei acasă! 👿

Liberalii să facă bine să salveze şi căţeii! 👿 Dacă PNL are un rest de sânge albastru şi mult sânge politic, să conteste legea la Curtea Constituţională!

Mai ales că Oprescu anulează referendumul şi anunţă canicidul: „legea ne permite să lucrăm”. Aşa lucrare, Doctore, să-ţi fie de cap! Mai pupi tu voturi de la noi când te-or vota căţeii.

Eşti medic, Adi Sobaru e din nou în greva foamei, dar ţie ţi se rupe, te interesează doar mafia hingherească! Dacă nu ca edil, măcar în calitate de medic ar fi (fost) cazul să mergi să vezi ce face. Îţi spun eu: protest pentru ca televiziunea publică să devină cu adevărat publică, pentru ca Roşia Montană să fie salvată, pentru ca să fie salvaţi căţeii şi pentru ca „demnitarii” votaţi sub semnul USL să facă, vorba ceea, dreptate până la capăt. Nouă, nu vouă! :mrgreen:

MEDIEREA OBLIGATORIE, DENEGARE DE DREPTATE. ŞI O NOUĂ CATEGORIE A SISTEMULUI SECURISTIC

Joi 1 August 2013

Presa expediază la fapt divers o ştire de-o gravitate care ar trebui să alerteze de aşa natură încât să se organizeze nu doar dezbateri, ci chiar o campanie de presă. Numai că mass media au temele servite de PR-ul sistemului.

Azi a intrat în vigoare prevederea din Legea nr. 214/2013 privind obligativitatea medierii. Legea cu pricina reprezintă aprobarea parlamentară a OUG 4/2013, „privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe”.

E vorba, deci, de INADMISIBILITATEA CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ în absenţa procedurii de mediere, cu alte cuvinte, e vorba de DENEGARE DE DREPTATE LEGIFERATĂ!

O deosebită performanţă a ministrei Pivniceru, a USL, PD-L, UDMR, etc., pentru că nimeni n-a făcut sesizare la CCR. Nu că ai putea pune vreo bază pe Cur-te. Că politicianist e alcătuită, politicianist votează. Dar aşa, pur şi simplu, ca măcar să mai avem un reper. Mă întreb ce-o fi păzit Tudor Chiuariu, dacă n-a sesizat enormitatea totalitară, ostentativ antiliberală. Măcar să se fi gândit avocăţeşte, că mediatorii le iau pâinea de la gură. Una atât de … integrală.

Pentru cine chiar nu înţelege: nu ţi se admite o acţiune în justiţie, dacă nu treci în prealabil prin procedura de mediere. Care se taxează. Doar explicarea utilităţii medierii e gratis – dulceaţă pentru infractori. Că de beneficiile medierii se bucură, de regulă, nu partea vătămată, ci partea infracţională. Intră în obligativitatea medierii nu doar cauzele civile, ci şi o parte din cele penale, printre care violul şi şantajul (ameninţarea).

Sigur, unii vor sări să spună că măsura vizează o protejare a justiţiei de procesomani, să nu se surmeneze instanţele. Serios? Orice om are dreptul la Justiţie, are dreptul să dea în judecată şi să i se admită cererea. În SUA, acest drept, ca şi Primul Amendament – privind dreptul inviolabil la liberă exprimare – e supt din faşă. Orice justificare a denegării de dreptate e la fel de securistică precum justificarea „urmăririi informative”, adică, a anulării drepturilor şi libertăţilor omului pe motiv de anti-terorism. De fapt, de terorism de stat. Statul de tip mafiot, crima organizată legiferată.

Pe lângă faptul că e o obligativitate totalitară, violent anticonstituţională, ce poate fi mai mizerabil şi mai oneros în obligativitatea medierii decât faptul că violul poate rămâne nepedepsit? Sau simularea lui. Pentru o femeie, moartea e preferabilă violului. Deci, dacă e vorba de viol, cum adică să mergi la mediere şi violatorul să rămână nepedepsit, fiindcă te plăteşte – şi îl plăteşte pe mediator regeşte? Mediator, adică codoş, adică, proxenet la pătrat, mai rău decât peştele. Mediatorul, de fapt, e peştele Justiţiei în combinaţia ei cu Infracţiunea. Evident, aşa cum îl prevede legea totalitară pe care Ponta a adoptat-o prin ordonanţă de urgenţă şi nişte bezmetici au votat-o ulterior în Parlament fie ca proştii, fie în dispreţul drepturilor omului. Cealaltă faţă a monedei – unele prostituate (pe cont propriu sau puse de proxeneţii personali ori de cei din servicii) pot revendica violul, ca să-i sece de bani la mediere, pe dobitocii dornici să scape de instanţă – mai ales dacă ar fi vorba de persoane publice. În orice ipoteză – fie că transformă retroactiv victima unui viol în prostituată, din moment ce ar fi pusă în situaţia să negocieze o plată ca să renunţe la dreptatea din justiţie, fie că victima poate fi un tâmpit căruia i se înscenează un viol ca să fie şantajat şi să plătească până nu mai poate duce – obligativitatea medierii e o mizerie poliţienească de tip super-nazist şi ultra-stalinist. Pe scurt: totalitar. Mai cinstit ar fi fost ca statul român să adopte sharia, legea islamică în care nici nu există violul, pentru că femeia e obiect sexual.

La fel, în cazul şantajului sau al ameninţării. Adică, un ofiţer acoperit sau un colaborator vine şi zice, băi, Gâdea, eu sunt premierul României şi coabitac cu Băsea, cu care am pus şefii parchetelor, deci, dacă nu-mi faci propagandă, tai publicitatea pentru Antena 3 şi rămâneţi toţi şomeri. După care directorul şantajat sau ameninţat – că tot aia-i – al televiziunii cu pricina, n-are voie nici să depună plângere penală, nici să recurgă la instanţă, până nu trece prin mediere. Unde un mediator dintre „ai noştri” îl poate convinge să renunţe, naibii, la cauză şi să se conformeze directivelor infractorului nu doar nepedepsit, ci chiar discriminat pozitiv.  Cu atât mai mult cu cât îl cheamă Băsescu sau slugile lui, de exemplu, Lăbă, cu grila Antenei 3. Dacă de-alde Gâdea nu s-a grăbit cu acţiunea judiciară, de azi încolo intră la mediere.

Şi să vă mai spun, adică, înţelegerea e parafată de notarul public. Şi gata. Nu mai ai dreptul la instanţă. Deci, o propun ca notar public pe fata cu vânzările anterioare, absenta motivat de la judecata penală, aţi ghicit, Ioana Băsescu. Şi totul se rezolvă amiabil. Pentru ai noştri. :mrgreen:

Mai semnalez o altă ştire, foarte simpatică, adică, Uniunea Centrelor de Mediere se oferă să medieze respectarea pactului de coabitare Băsescu-Ponta, ca să anuleze efectele nepriceperii consilierilor celor două părţi. :mrgreen: Ia vedeţi: „Având în vedere tensiunile apărute în ultima vreme între instituţia Preşedintelui şi instituţia Prim-Ministrului referitoare la respectarea pactului de coabitare, pact încheiat pentru normalizarea vieţii politice româneşti în beneficiul întregii societăţi, Uniunea Centrelor de Mediere din România, prin profesioniştii săi, îşi oferă serviciile pentru a media sincopa intervenită între cele două instituţii ale statului cu rol fundamental în coordonarea unitară a strategiilor de traversare cu succes a acestei perioade dificile şi, în general, de dezvoltare durabilă a României. Plecând de la premisa că disputa este reprezentată de incompatibilitatea generată de percepţii diferite la nivel relaţional, UCMR consideră ca serviciile sale pot asigura o compatibilizare a nevoilor instituţionale şi o stingere a stării de tensiune”, se arată într-un comunicat remis MEDIAFAX, marţi, de UCMR.

Superb! 😛

Şi cum Corina Drăgotescu e mediatoare, propun să medieze ea, în direct şi la o oră de vârf, între Tonta şi Băsea. La Cocina TV.

VĂ ROG SĂ RECITIŢI O POSTARE DIN 20.09.12

Joi 1 August 2013

Motivul pentru care vă rog să revedeţi o postare mai veche, despre sistemul judiciar, îl veţi înţelege din postarea ulterioară. Deocamdată, precizez doar că, din păcate, anticiparea din final s-a confirmat, adică, dacă din 7,4 milioane de votanţi anti-Băsescu scădem vreun milion de votanţi PP-DD (fraieri care chiar credeau că DD e alternativa la sistem, ci nu doar ipostaza lui ultrapopulistă, fraieri mobilizaţi, de altfel, de mascarada cu Oltchim, în care Ponta l-a victimizat pe D.D. în direct şi la ore de vârf), constatăm că vreo 2 milioane de antibăsişti au stat acasă la alegerile parlamentare. Socotiţi cât a pierdut USL prin „coabitare” şi veţi avea rezultatul de la europarlamentare. Ca să nu mai vorbim de prezidenţiale.

https://roxanaiordache.wordpress.com/2012/09/20/mona-pivniceru-cronica-unei-dezamagiri-anuntate-usl-pasivitate-fata-de-politia-politica-iar-alegatorii-sunt-expusi-terorii/

BĂSESCU, JENA SIBIULUI. ŞI NU NUMAI

Duminică 28 Iulie 2013

Băsilă e în goniţă, sare ca purecele, se bagă-n seamă, se dă la Ponta din concediu ca să nu decedeze fiţuica electronică a lui Adamescu, care se va sparge ca o băşică după ce pică Băsescu. Fiindcă Ponta deja are toată presa la picioare, iar Pirpirică nu s-a prins la timp că directivele sunt să şi ponteze, nu doar să băsească. Biata Fati nici acum nu pricepe că Băsea şi Tonta sunt pe moşmoandă. Dar are circumstanţe, milioane de fraieri care cred că „s-a sfârşit coabitarea”. Asta nu se va sfârşi decât în momentul în care Băsescu va fi demis. Direct, de Parlament. Cu toţi ambasadorii invitaţi în loje, Numai că n-are cine s-o facă, fiindcă nimeni dintre politicieni n-are interesul.

Ca de obicei, Băsescu vorbeşte pentru reduşi mintal, cică s-ar putea să fie suspendat din nou, fiindcă prea mulţi se tem de venirea lui Omar Hayssam. 😆 Şi că trebuie să se vadă cum de a ajuns el în privatizările din România, pe vremea lui Năstase. Băsea mizează pe faptul că nimeni n-o să-l întrebe de ce nu l-a luat la întrebări pe Omar pe vremea în care cotiza la campania lui prezidenţială sau măcar atunci când l-a trimis pe consilierul prezidenţial Degeratu la şuete amicale.

Oare cât parandărăt s-a scos din transferul averii către preacinstitul Yassin?

Presa siriană, citată de Realitatea TV, susţine că întoarcerea lui Omar a fost la schimb cu avantaje pentru regimul Bashar-al-Assad. Oricum, Omar Hayssam e o diversiune colosală, omul va tăcea convenabil. Ponta n-are vreo problemă în ecuaţie, nu l-ar deranja să scape de vechea zgardă din PSD, iar ameninţările lui Băsescu nu sunt altceva decât propagandă pavloviană pentru electoratul băsist blocat în proiectul anti-Iliescu şi anti-Năstase, şi care trebuie mobilizat în cauza „Mişcării populare” dedicate Divorţaţei – numită cel mai puternic politician din ţară. 😛 Iar Ponta jubilează anticipând că Blaga îşi pierde parlamentarii în favoarea ei.

Aşa, deci, Băsea s-a dat în spectacol preventiv, pentru comemorarea morţii democraţiei în România – că asta înseamnă ca 6 indivizi să anuleze 7,4 milioane de voturi, cu susţinerea noilor Hitleri şi Stalini din exterior.

Bietul de el s-a îmbrăcat tot cu tricoul de anul trecut, sindrom maniaco-obsesiv. A fost pe vaporaş în şlapi – că de unde flotă? După care a zburat inopinat la Jina Sibiului, să arate ce popular e el când gustă brânză – ba a zis că sigur nu pleacă până nu mănâncă şi mămăligă. Şi nu ştiu cum de s-a nimerit, ca norocu’, să nu fie nici un căţel la stână.

Ce-mi doresc pentru 7,4 milioane e să-l văd alergat de căţei. Şi el să fugă ca-n desene animate. Până-l prinde unul de fund şi-l duce cu fundiţă la facultate, după grilajul lui Lăbă, lângă cei mai jegoşi interlopi. Din Transnistria. 🙂

P.S. Draga Olteanu Matei, la Antena 3: Aţi văzut anul trecut când era d-l Băsescu la garaj, că se uita drept? Eu cred că era beat, pentru că el numai când bea mult se uită drept. 😆

Ne râdem.

DEMIS, NU SUSPENDAT!

Luni 22 Iulie 2013

Băsescu e mort politic, îmi e indiferent de foarte multă vreme. Nici nu mai ştiu de câte ori am zis că dacă presa l-ar ignora, ar deceda oficial, cu avortonul partiduleţului Divorţatei în sân. Şi chiar dacă l-ar face preşedinte al R.Moldova coabitacii ruso-americani, tot expirat rămâne. Un maimuţoi agitat. Paiaţa propriei epave. 🙂 N-are decât să-l ia Chirtoacă la Chişinău, să se închine la el.

Partea proastă e că sistemul rămâne. Mai consolidat ca oricând. Decapitarea lui de Băsescu acum nu prea l-ar durea. Şi n-ar avea decât să mai dea din mânuţe şi picioruşe câţiva din exterior. Deja mondialiştii ştiu că proiectul lor, „Terminate Romania”, merge mai departe prin Ponta şi că Antonescu s-a domesticit. Deja toarce în braţele Unchiului Sam şi în poala Coanii Mari de la Bruxelles, în plus, nu se mai opune unui nou acord cu FMI, iar europarlamentarul Adina Vălean face lobby pentru Roşia Montană. Ponta şi Antonescu şi-au consolidat relaţiile internaţionale, primul, ostentativ, celălalt, discret. Filiera spaniolă, de exemplu, e a lui Crin Antonescu, el a fost antemergătorul lui Ponta la Madrid, având în vedere şi faptul că premierul Rajoy e de dreapta, şi e dintre cei care ştiu că dreapta veritabilă din România e PNL.

Azi aş fi vrut să urmăresc declaraţia premierului Mariano Rajoy, dar televiziunile de ştiri au întrerupt transmisia după declaraţia lui Ponta. Anunţând, în schimb, că Băsescu face declaraţii la 18. De data asta, am vrut să văd ce spune, pentru că e în sevraj şi mă amuză când se dă de ceasul morţii. Dacă fraierii de lideri ai USL aveau sânge, îl făceau să se înece cu propriile secreţii, anul trecut pe vremea asta. Nici acum n-ar fi târziu. Poate fi demis direct – nu suspendat, cum revine Frunzăverde. Ci demis pentru înaltă trădare, mai ales că azi, la întrebarea lui Ionuţ Cristache – duşmănuţul poporului de la Antena 3 – Băsescu a zis că menţine cu tărie declaraţia privind faptul că aducerea lui Hayssam Omar a fost o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat. Iar la follow-up-ul lui Ionuţ, dacă nu i se pare că declaraţia e periculoasă, Băsescu a zis că e „declaraţia care ne trebuia”, după care şi-a luat bună-seara. Şi a revenit la microfon doar ca să nege că a îndemnat nişte primari să plece din PD-L şi să se înscrie în „Mişcarea Populară” – ocazie, evident, ca să-i facă publicitate. Mai ales că nimeni nu observă că primarii plecaţi din PD-L n-au cum să se înscrie în nici un alt partid, pentru simplul fapt că şi-ar pierde mandatul. Dar presa noastră, săraca! Excepţiile ca Ionuţ Cristache nu fac decât să confirme regula.

Revenind, Băsea a transpirat rău în conferinţa de presă-fulger. Pe lângă propaganda pentru Laba Dreaptă, a ţinut să-şi mai reverse veninul asupra lui Relu Fenechiu, ca să fie clar pentru completul de 5 ce are de făcut la Cur-te. Şi-a scuipat ranchiuna contra lui Fenechiu, omiţând esenţialul, anume, deblocarea fondurilor europene, arestate, printre altele, din pricina pupilei lui, preacinstita Anca Boagiu. Şi l-a mai înfierat pentru CFR Marfă, jucând rolul muierilor din Prostia Omenească, jelitoare cu drobul de sare, că adică, se profilează repetarea cazului Oltchim, că nu e solvabil cumpărătorul român şi aleargă la bănci ca să facă rost de 200 de milioane de euro: de parcă ar trebui să-i scoată din ciorap. 😆 De fapt, i-a băgat DNA DIICOT, să-l cerceteze pentru crimă organizată.

Comic la maximum a fost când s-a arătat fulgerat de grija lui Silaghi, aproape că i-au dat lacrimile când a zis că n-ar vrea ca bietul om să deconteze un eşec al privatizării, ci să-l ducă la capăt Ponta, în interimat. 😆 În realitate, Băsescu nu vrea ca PNL să ponteze o reuşită şi totodată, strâmbele lui sunt un mod de a se justifica în faţa gitensteinilor că el face totul ca să recupereze CFR Marfă din ghearele unui român. 😛

Eu zic că e o parte foarte bună în tălpile pe care Băsescu le pune privatizării CFR Marfă, în sensul că obstrucţia e de natură să incomodeze preconizatul nou acord cu FMI – din partea mea, le-aş închide sediul din România. 🙂

Vicepreşedintele PNL, Sorin Frunzăverde, a reiterat, telefonic, la Antena 3, consideraţia că Băsescu trebuie suspendat din nou, pentru încălcarea Constituţiei prin refuzul de a numi un ministru. Wrong! Ar fi un eşec previzibil:  CCR ar zice fault, presupunând că s-ar ajunge până la procedură, dar nu s-ar ajunge, pentru că PSD n-ar marşa din cauza „coabitării”, dar ar fi o ocazie de dispută dură între cele două partide. Ale căror situaţii conflictuale au fost provocate, vă amintiţi, de Băsescu. De băsecuritate.

Deci, nu suspendare, ci demitere pentru înaltă trădare.

Repet, n-are decât să scape via Chişinău. Adică, să efectueze fraţii de peste Prut o operaţiune neautorizată pe teritoriul României. 😆

Eu vorbesc serios. Cu demiterea. Am mai spus-o. Am spus-o de când cu declaraţia iresponsabilă privindu-l pe Omar.

Şi actul demiterii să-l citească Ghişe. 😆

Absolut deloc nu glumesc.

UPDATE. Relu Fenechiu a declarat telefonic, la Realitatea TV, că sunt instituţii ale statului care aveau obligaţia să-l informeze în cazul în care Gruia Stoica urma să fie urmărit penal şi că, dacă DIICOT l-a incriminat azi, acest fapt e de natură să instituie un embargo din partea băncilor. Cu alte cuvinte, să se confirme afirmaţia lui Băsescu, anume că patronul GFR nu va avea bani să-şi onoreze contractul de cumpărare a CFR Marfă.

Pe cine miră, din moment ce Tonta a pus procurorii lui Băsescu şefi peste parchete?

Tot la Realitatea, SRS a lansat ipoteza că Omar Hayssam, care era un cetăţean liber sirian, a fost drogat şi răpit de SRI sau SIE din Damasc.

BĂSESCU, DECI, MARŞ! PONTA, SIKTIR!

Joi 4 Iulie 2013

Oricât s-au scremut (i)responsabilii de la INS să încerce să o lase aşa cum a vrut Rus, tot n-a ieşit. Adică, să fim serioşi, cum să fim doar cu un milion şi jumătate  mai puţin(i), doar pe chestia migraţiei „căpşunare”? Unde e (s)căderea natalităţii în chestia-asta? Drastică. Oricum, chiar şi aşa, tot îmi iese evaluarea, anume că de fapt noi l-am demis pe Băsescu anul trecut cu cel puţin 3 procente peste 50.

Nu mai urmăresc televiziunile de ştiri mai mult de câteva minute pe zi sau deloc, dar s-a nimerit că azi l-am prins pe o fraudă de la INS care zicea că oricum nu contează electoral datele recensământului, că adică, ei nu – sau nu ei – stabilesc numărul de alegători. Cu alte cuvinte, vorbea pentru cretini. Că nu e vorba să stabilească ei, ci e în cauză o statistică simplă, care poartă asupra datelor electorale, direct.

Băsescu e demis şi dacă ar avea vreun strop de demnitate ar pleca. Măcar acum. Dar, să fim serioşi, ce demnitate? El ştie că dacă se cară fără i(m)punitate îl mănâncă puşcăria. Atât.

În ce-l priveşte pe Ponta, ce-a avut el azi de declarat a fost – ca să traduc – că măcar să ştim cum stăm statistic când e vorba de demiterea lui Crin Antonescu. Aşa a zis. A zis aşa: că dacă nu ne-a ieşit prima oară, măcar să reuşim să-l trântim pe viitorul preşedinte.

Dar nici Crin nu-i mai breaz, s-a prostit.  N-a speculat nimic din datele recensământului. Semn – al câtelea? – că de fapt a fost acceptat de sistem ca viitor preşedinte al ţării. De vitrină.

De ce aş mai merge la vot? Păi, să vă reamintesc: ca să-i dai pe toţi, cu pixul negru. Să le pun cruce.

Trăiască Regele!

Sigur că şi asta e o naivitate. N-are cum să revină monarhia în România fără un preşedinte ca Antonescu.

Deci, Niels, fă, naibii, ceva! :mrgreen:

P.S. Despre ziua SUA, sigur va urma. Mai ales despre handicapatul mintal care asigură interimatul postului de ambasador.

UPDATE. Uitasem: ce s-a întâmplat în Egipt e material didactic pentru lovitură de stat. Poate află şi imbecilii de la UE.

CSM ADAUGĂ LA LEGE. ŞI PONTA CE FACE?

Joi 27 Iunie 2013

Jartelele de la CSM au făcut cadou Antenei 3, de ziua ei – opt anişori, la mai mare! -, o decizie care nu se poate compara în imbecilitate decât cu aia de ieri a CCR.

Şi CSM, ca şi CCR, adaugă la lege. Adică, se decretează ca CEKA, STASI, GESTAPO sau pe româneşte, poliţie politică.

Şi zice că libertatea presei nu e absolută, fiindcă aşa vrea foliculina Hăinelii. Că mai sunt suficiente jartele în CSM care au votat ruşinea asta-i de fapt explicaţia degradării. Slugărnicia.

Slugărnicia nu poate avea decât o gamă restrânsă de explicaţii: precaritatea profesională, frica de represiune. Mai poate fi şi carierismul cu orice preţ. Ceea ce tot precaritate dovedeşte: dacă nu profesională, atunci, morală. Cât cuprinde.

Deci, comunicat imbecilissim al CSM, că inspecţia judiciară sexizată contra Antenei 3 a decis că televiziunea e vinovată pentru că şi-a exercitat dreptul la liberă exprimare, în detrimentul unor fraude din justiţie. Şi mai ce?

Dacă aşa ceva s-ar întâmpla în oricare altă ţară care are pretenţia, teoretică, de stat de drept şi democraţie funcţională, Hăineală şi gaşca ei ar zbura din funcţii, cu fulgi cu tot. Mai ales că tot corpul veritabil al magistraţilor denunţă nereprezentativitatea flagrantă a CSM şi modul mai mult decât abuziv, modul totalitar de a (re)acţiona contra propriei bresle, a clasei politice, a presei, a societăţii, în general. Şi în particular, la adresa tuturor celor care nu fac nici parte din sistem, nici sluj în faţa lui.

Radu Tudor rămâne vertical, a sesizat Parlamentul European cu privire la atentatul împotriva libertăţii presei, a libertăţii de exprimare, în general, pe care îl comit chiar instituţii care ar trebui să le garanteze.

Dar Ponta va tăcea adânc, iar dacă va fi întrebat, cumva, va răspunde atât de stupid-previzibil, că nu se poate băga în statalitatea în stat a CSM. Nici a CCR. Nici a SRI, etc. Pentru că e parte din totalitarismul care îi convine, sperând să-i fie, după ce pleacă Băsescu, noul moţ pe fecale.

Aşa ceva atât de ostentativ nu s-a întâmplat nici în timpul guvernărilor băsiste oficiale. Bravo, Ponta! Justiţia ta. Procuroriada.

P.S. Repet şi de această dată, cu privire la CSM, cum am spus-o şi ieri, referitor la totalitarismul CCR: Crin Antonescu e de vină. Pentru că nu s-a bătut ca să introducă în Constituţia revizuită acel articol unic pe care îl are Constituţia SUA, anume, Primul Amendament, privind libertatea nelimitată de exprimare. Şi pentru că a cedat în faţa lui Ponta, acceptând statutul de magistrat pentru procuror, care nu este decât un funcţionar de stat ca şi poliţistul, iar în proiectul revizuit al Constituţiei avea posibilitatea şi datoria să introducă prevederea că procurorul este avocat al statului. Atât. Ba conta, conta enorm, pentru că toţi ar fi pus decizia CCR pe seama faptului că proiectul de revizuire a Constituţiei e prea radical pentru a fi admis de sistem. Când colo, e prost. Preferabilă rămâne Constituţia actuală. E remarcabilă, oricum, declaraţia preşedintelui Antonescu, anume că poate referendumul privind revizuirea Constituţiei va fi simultan cu alegerile prezidenţiale. Mai urmează şi să revizuiască revizuirile. Că altfel nu face decât să se autosubmineze.

UPDATE. Uitasem esenţialul: când CSM a sesizat inspecţia judiciară contra unei instituţii mass-media am scris că e o aberaţie fără margini, întrucât jurisdicţia inspecţiei judiciare este exclusiv asupra judecătorilor şi procurorilor.

Dacă CSM a pus inspecţia judiciară pe Antena 3, rezultă, conform aceleiaşi logici, că Antena 3 este instanţă. Deci, îl poate aresta pe Băsescu. Îl poate şi judeca. De fapt, îl poate condamna din momentul arestării. Nu-i ăsta modelul sistemului judiciar băsecurist? :mrgreen:

CCR ADAUGĂ LA LEGE. ŞI CRIN CE FACE?

Miercuri 26 Iunie 2013

CCR rochie a3

Foto via antena3.ro

CCR, de toată coma.  Te gândeşti că această fraudă de Curte nu poate abera mai mult şi data viitoare ţine să te contrazică.

Cică, legea referendumului cu prag coborât la 30% e constituţională, dar aplicabilă doar peste un an.

Dacă n-ar fi atât de grav ar fi de râs în hohote. Aşa ceva, de fapt, nu face decât să confirme statutul de stat în stat pe care şi l-a arogat Curtea Constituţională – la fel ca şi CSM, la fel ca Parchetele.

Nu-i prima oară când CCR adaugă la lege, dar parcă niciodată în asemenea hal. Pe motivul invocat de preşedintele reales, Zegrean, că aşa indică Comisia de la Veneţia, adică, să nu se modifice legile referendumurilor mai devreme de un an.

Unu, că e o declaraţie pentru reduşi mintal. Nici mama Comisiei de la Veneţia nu bate nici Dreptul Roman, nici legislaţia naţională în consecinţă. Adică, e o lege a aplicării tuturor legilor, aceea că ele intră în vigoare din momentul publicării în Monitorul Oficial.

Să vezi că CCR o să-i interzică lui Ponta s-o publice. Iar Ponta se va conforma. Ca să i-o dea lui Crin peste naivitate.

Şi doi, chiar dacă prin absurd am accepta aberaţia că se poate adăuga la lege, atunci, tot pentru tâmpiţi a comis-o Zegrean, în sensul că peste o lună se face un an de la referendumul care l-a spulberat – degeaba – pe Băsescu. CCR l-a adunat cu mătura şi făraşul, înapoi la Cotroceni. Ghişe are dreptate, dar nimeni nu ţine seama. Oricum, până la organizarea referendumului, trece şi mama anului.

Bref, pe lângă scandalul uriaş pe care ar trebui să-l declanşeze – şi nu-l va declanşa – această decizie discreţionară, Crin Antonescu primeşte ce-a aşteptat. Sau a avut naivitatea să se lase din nou lucrat, ca şi anul trecut, la referendum. El chiar credea că nu şi-o va lua? Că, adică, nu va fi condus la un eşec al referendumului pentru revizuirea Constituţiei, cu care e asimilat?

Am mai spus-o, compromisurile compromiţătoare nu fac decât să te afunde în mizerie, iar prostituţia, să te transforme în victimă a propriei erori. Din potenţial erou.

Măcar de-ar fi făcut totul pentru o revizuire brici, printre care, neapărat, să se fi ţinut de cuvânt privind transformarea Curţii Constituţionale, din instanţă politrucă, în secţie a Curţii Supreme. Cel puţin ştia de ce face CCR mizeria, adică, măcar se putea eroiza în faţa alegătorilor şi chiar ar fi fost susţinut. Fiindcă ar fi avut dreptate. Aşa, a cedat degeaba, pe ici-pe colo şi anume, în punctele esenţiale.

Dar să vedeţi că mizeria CCR va fi trecută cu vederea, deoarece lui Ponta îi convine – că îi faultează dintr-o singură lovitură şi pe Crin, şi pe Dragnea (şi mă bucur, dată fiind aberaţia cu regionalizarea). Se va vorbi despre noua dispută din USL, pentru care servitorul Zgonea deja s-a executat şi a convocat sexiune extraordinară, în care să răstoarne votul de bun simţ prin care a fost adoptat amendamentul Chiuariu, privind transferarea dreptului de decizie a urmăririi penale de la procuror, la judecător. Deci, gata cu filajul pe banii proştilor de români, gata cu supravegherea cetăţenilor ţării. Gata, în opinia PNL, impusă datorită faptului că au votat alături de liberali şi UDMR, şi PPDD, şi mai mulţi jurişti din PSD, care au ţinut seama mai mult de Drept, decât de dreptul arogat al lui Ponta de a le da mandat imperativ – deci, de a folosi Constuţia în loc de hârtie igienică, ca şi modelul lui, Băsescu.

Şi ca să impună din răsputeri statul poliţienesc, slugile de la PSD invocă MCV. Să vedem dacă în PSD cei care au votat alături de PNL îşi vor păstra verticalitatea sau şi-o vor face plastilină. Şi ce va (mai) negocia UDMR. Că în privinţa PC, e clară de mult suceala. Lângă PSD.

Singura ieşire din capcană a lui Crin Antonescu e să se victimizeze, adică, să iasă din nou la bătaie cu sistemul şi să anunţe că în condiţiile în care statul de drept e călcat în picioare, nu mai organizează referendumul pentru modificarea Constituţiei decât peste un an, în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale. Şi până atunci, revizuieşte revizuirile. Măcar stema regală să o avem înapoi pe drapel – că fără asta, nu pupă voturile monarhiştilor, care pot fi determinante pentru victoria din primul tur. Că în al doilea, intervin surprizele.

P.S. Am spus şi repet, dacă se va candida după actuala Constituţie, atunci şi numai atunci, îl votez pe Crin Antonescu. Deci, sistemul mă trimite la vot. 🙂