
Nelson Mandela a dat colţul, la o vârstă venerabilă, 95 de ani. Vârsta, nu persoana. Care, din perspectiva mea, nu merită veneraţie. Aşa cum i se acordă fără număr pe plan mondial, în eulogii de-o „corectitudine politică” atât de deşănţată cum numai extremismul poate fi. 🙂
Dar, despre morţi numai de bine, aşa ne învaţă strămoşii noştri romani, de care e bine să fim mândri.
Deci, zic aşa, să-l ierte Dumnezeu!
În rest, adaug doar ce i-am scris Corinei Creţu pe blog, care l-a ridicat în slăvi pe decedat, ca mare caracter: că e singurul terorist ajuns erou internaţional.
În realitate, dacă e cineva care merită statuie pentru Africa de Sud şi pentru liberalizare, el se numeşte Frederick de Clerk.
A civilizat acel stat, timp în care l-a ţinut la pârnaie pe eroul „eliberator” exact cât să pregătească terenul pentru preşedinţia celui pe care îl putea executa şi fără judecată. Pentru acte de terorism. Sabotaje grave.
Despre coana mare, prima lui nevastă, condamnată pentru corupţie, în timp ce el s-a spălat pe mâini şi şi-a tras muiere tânără, chiar nu mai zic nimic. Că l-aş face moş libidinos. Şi nu-i frumos. 😳
P.S. Am fost şi mai rea, i-am scris Corinei Creţu că dacă aş fi rea i-aş spune că are predilecţie pentru negri. 😛
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.