BĂTAIA DE JOC BĂSECURISTĂ

Tonta degeaba se scuză că n-a ştiut. Ca să demonstreze că într-adevăr n-a ştiut, îi cere demisia lui Zgonea. Dacă nu i-o cere, ori a ştiut, ori îl guvernează Zgonea pe linie ierarhică.

A fost un exerciţiu-şcoală al serviciilor, absolvit cu brio, din cauză că ţinta era vulnerabilă până la prostie. Adică, în Parlament, mai precis, inclusiv printre USL-iştii din Parlament, sunt băsecurişti care fac jocurile. Şi au băgat modificările hilare la Codul Penal, de natură să facă, din nou, din România o colonie, iar ambasadorii unor state să se ridice de pe ouă şi să cotcodăcească punitiv la impotenţii noştri de guvernanţi.

Dacă erau bărbaţi, le-ar fi pus în vedere că România e stat aliat, deci membru al NATO cu victime pentru o cauză care nu e a ei şi stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, unde nimeni nu e mai egal decât celălalt decât dacă vrem să dovedim totalitarismul orwellian al UE, noua URSS.

Oricum, bine le face Băsescu că le cere demisia, lui Ponta şi lui Crin, precum şi dizolvarea Parlamentului cu 70% USL, din moment ce l-au avut în mână şi în loc să-l spulbere, l-au graţiat, de frica mărimile 😳 mărimilor mondialiste. De ei ar putea să-şi bată joc cât vrea. Partea proastă e că dezaxatul de la Cotroceni îşi bate joc de popor. Din cauza nevolnicilor pe care i-am votat şi nu sunt în stare să ne apere. Dimpotrivă, îşi văd doar de interesele lor meschine. Deci, continuă să facă ce au făcut şi cei pe care i-au dat jos doar ca să le ia locul.

Demisia ar trebui să şi-o dea toţi. Şi să vină la putere nişte oameni normali. Care nu uită de unde au plecat.

Din păcate, e o utopie. Deci trebuie să ne mulţumim cu ce avem.

Numai că şi ei ar trebui să nu se mai atace pentru că îi troznim de proşti ce sunt. Faptul că sunt mai acceptabili fiindcă nu le mai vedem feţele celorlalţi nu-i face scuzabili. Dimpotrivă, îi obligă să se pună în patru labe în faţa alegătorilor. Nu de alta, dar fiindcă mai urmează alegeri.

BOTEZUL NEPOATEI LUI BĂSESCU, PE BANI PUBLICI

Foto: libertatea.ro

Azi a avut loc botezul fetiţei loazei lui Băsescu. Bineînţeles, la Sf. Spiridon Nou, ca să fie o biserică foarte mare, în care să poată intra toată presa doritoare de a le face parveniţilor publicitate pe gratis şi acreditată în acest sens. În rest, sita a fost deasă, agenţi ai serviciilor şi foarte puţini invitaţi, ca să fie suficient spaţiu de manevră pentru jurnalişti. N-a lipsit Udrea, mai jenantă apariţie decât oricând, într-o rochie albă de dantelă ca nuca-n perete cu evenimentul şi cu ea însăşi (grasă şi albul mulat o îngrăşa suplimentar, iar golurile porno din dantela scumpă n-au făcut decât să-i evidenţieze vulgaritatea). Iar EBA şi-a asortat roz-lila-ul veşmintelor cu pantofi verde-brotac. Ioana şi-a tras rochie cu buline imense şi un gigolo cu care să marcheze ulterior vânzări anterioare.

Biserica a fost împodobită de parcă se boteza prinţesa moştenitoare. Ce-a căutat P.S. Varlaam Ploieşteanul sau trebuia neapărat să fie şi un vicar patriarhal, pe lângă ceilalţi oficianţi? I-a mai şi dăruit fetiţei o icoană ferecată în argint. Aşa face membrul Sfântului Sinod cu toţi copiii după ce sunt botezaţi?

O taină sfântă a fost pentru ei doar un eveniment monden şi prilej de nouă spălare de bani. Trăncăneau în timpul slujbei, mai ales EBA cu taică-său. Biserica, evident, blindată. Şi evident, atâta securitate plătită din bani publici pentru un eveniment privat. De famiglie.

Tot din bani publici şi reuniunea de la Vila Lac?

Ostentaţie din convingerea că nu vor suporta vreodată consecinţele.

Sfidează fără margini.

GEORGE SCUTARU, CÂRTIŢA DIN PNL. DECLARAŢIE CU POTENŢIAL CATASTROFAL ASUPRA LUI CRIN

E a doua lovitură pe care George Scutaru – liderul?! deputaţilor PNL – i-o trage lui Crin Antonescu. De data asta, probabil, letal, dacă Antonescu nu-l dă afară.

Declaraţia că liberalii nu au fost consultaţi cu privire la înfiinţarea comisiei parlamentare privind anchetarea moşmoandei famigliei Băsescu cu terenul agricol de la Nana va fi echivalată propagandistic cu refuzul PNL de a-l ancheta pe Băsescu. Ceea ce probabil că s-a şi urmărit atunci când Ponta a anunţat constituirea comisiei. După care, cârtiţa Scutaru a ieşit şi a vorbit în numele lui Crin Antonescu, declarând că are mandat să declare că liberalii n-au fost consultaţi. Cu privire la comisia de la deputaţi, paralelă cu a senatorilor, care prin comparaţie, pare o frecţie, limitându-se la „controlul asupra activităţii C.E.C.”.

Mesajul subliminal – construit bob cu bob de coabitaci – este cel al amorului subit aprins între Antonescu şi Băsescu. Şi al antibăsismului înflăcărat al lui Ponta. Mesaj pe care îl consolidează însuşi liderul deputaţilor PNL. E un mesaj care n-ar fi avut nici o şansă, în ciuda eforturilor caraghioase ale unora ca Felix Voiculescu, Dragnea sau ciripitoarea PSD, Cătălin Ivan. Faptul, însă, că un liberal cu funcţie reprezentativă se delimitează de o iniţiativă anti-Băsescu e ultima palmă de pământ pe candidatura prezidenţială a lui Crin Antonescu şi mai înainte, pe şansele PNL de a obţine mai mult de 14% la europarlamentare.

Şi uite cum, din situaţie aparent fără ieşire judiciară pentru Băsescu şi famiglia, afacerea Nana devine un mijloc de (auto)distrugere a PNL. Coabitacii se pare că au lucrat-o mai performant chiar decât la referendumul pentru demiterea lui Băsescu.

Culmea grotescului e că a ajuns Zgonea să pozeze în campion al antibăsismului, contra băsistului Antonescu! 😯 👿

Crin Antonescu dacă nu contrează, rapid, ceea ce se anunţă o catastrofă – nu doar electorală, ci şi politică – înseamnă că i-a pus cineva în pahar o substanţă care anihilează personalitatea. Pare că nu vede cum bulgărele deja se rostogoleşte. Peste el. Partea gravă e că se distruge şi (tot ce a făcut atât de remarcabil pentru) PNL. Partea şi mai gravă e că lipsa de alternativă alimentează valul anarhic şi anarhist. Atât de dorit de sistem pentru (re)instaurarea oficială a totalitarismului.

Dar Crin Antonescu nu doar că n-a contrat, ci a confirmat, adică, a declarat că Ponta nu l-a sunat ca să-i obţină acordul cu privire la comisie, aşa cum a anunţat Ponta aseară. Deci, l-a făcut mincinos. Dar asta nu va conta. Imaginea rostogolită e aceea că PNL se opune distrugerii lui Băsescu. Pe când PSD face totul. La fel şi PC.

Precizări: George Scutaru provine din ApR, e (fostă?) mână dreaptă a lui Meleşcanu şi autor al iniţiativei privind legiferarea delictului de opinie, mai precis, condamnarea penală nu doar în cazul negării, ci şi al „minimalizării holocaustului”. Clar, nu?

NASOL SĂ FII ŞI ŢUŢER, ŞI DATOR :)

MERGEM LA C.E.C., FACEM CREDITE DE 1 MILION DE EURO. ŞI GARANTĂM CU FAMIGLIA BĂSESCU :)

Foto: tabu.ro

Vă băgaţi? 🙂

„ROMÂNIA LIBERALĂ” SE FACE „ŢĂRĂNISTĂ”. CHILIMAN, ÎN CONDUCEREA „PNŢCD. RUINĂ DE PARTID ISTORIC, DEVENIT AFACERE IMOBILIARĂ

Un glorios partid istoric devenit o ruină – mai bine murea odată cu preşedintele Coposu, aşa ar fi rămas în istorie, nemaculat. Dar pe ruina politică a PNŢCD se înalţă edificii profitabile.

Scriam acum câţiva ani că pentru Miluţ, PNŢCD e o afacere imobiliară. La fel şi pentru tovarăşul lui care l-a dat jos şi i-a luat locul, Aiurelian Pavelescu. Pavelescu a pus mâna pe partid în detrimentul lui Victor Ciorbea, cu care s-a asociat doar până să se vadă instalat în sediul central, după care l-a înlăturat – păcat că domnul Ciorbea s-a înhăitat anterior cu el, paralel cu angajamentul pentru care i se cedase conducerea partidului, inclusiv condiţia ca Pavelescu să nu mai aibă ce căuta în PNŢCD, mai ales că îl dăduse jos chiar facţiunea care îl instalase şi care l-a susţinut ulterior pe Victor Ciorbea în ideea unificării (facţiunea cu pricina fiind constituită majoritar din membri care nu mai făcuseră parte din PNŢCD, inclusiv din diaspora) . Acum, Victor Ciorbea e onorabil parlamentar liberal. Ideea era ca să candideze din partea PNL-USL, iar ulterior, să resusciteze PNŢCD – de altfel, o sisifiadă.

Aşa, deci, Pavelescu s-a înhăitat cu – cine altul, decât – Vasile Lupu, ca să-l înlăture pe Ciorbea şi să revendice sediile – că asta e miza, sediile, frumoase, valoroase, la fel şi intravilanele lor.

Lupu la rândul lui nu-şi schimbă năravul, adică, se înhăitează cu oricine îi serveşte interesul oportunist, după care îl înlătură ca să-i ia locul. Aşa a făcut şi cu Pavelescu. În colaborare cu … Sandra Pralong, adusă de Pavelescu şi care arată că ştie să-i întreacă chiar şi pe cei mai abjecţi.

Au ajuns Lupu şi Pralong să revendice legitimitatea PNŢCD, în detrimentul lui Pavelescu! 😯 N-a reuşit comunismul să distrugă partidul istoric şi au reuşit epigonii.

Şi greţos la maximum e că ambele tabere de impostori se întrec în felaţii băsiste.

Favoritul rămâne Pavelescu – Băsescu n-ar merge cu Lupu nici să treacă strada, e la fel ca el, iar Sandra Pralong e cantitate neglijabilă. Deci, Pavelescu face fuziune prin absorbţie cu IRL, adică, penibilii daţi afară de Crin Antonescu din PNL – mă mir doar de Diana Tuşa, o credeam fată deşteaptă. Ar urma fuziunea cu „Forţa Civică” 😆 a lui MRU, care are potrocol cu IRL-ul lui Chiliman, mare autor de lucru manual.Eu cred că dacă Andrei Chiliman ar merge la Crin Antonescu şi ar recita refrenul lui Postelnicu ar mai fi o şansă. 🙂

Ce urmăresc impostorii e să valorifice afacerea imobiliară care a ajuns PNŢCD. Una lucrativă.

Deci, ceea ce urmăreşte sistemul cu PNŢCD e răzbunarea ultimă, până la umilinţă fără margini: dubla confiscare a partidului, politică, pentru cauţionarea falsei drepte şi comercială.

În rest, ce-a mai rămas din PNŢCD e în aer, nişte fraieri idealişti care încă îşi închipuie că s-ar mai putea face vreodată ceva pentru reconstituirea partidului istoric.

Realitatea statistică e că Pavelescu e dator la stat vândut şi că deşi sediul central e păzit de o firmă de pază pentru 8ooo pe lună, în corpul B dorm aurolaci.

Unde eşti, Coposu, Doamne?

DANIEL BARBU ÎL DEMASCĂ PE CLAUDIU CRĂCIUN

Din momentul în care Daniel Barbu i-a făcut o plecăciune lui Băsescu până la nivelul şliţului, după depunerea jurământului ministerial, a fost un semnal că ne putem aştepta la orice. Din partea (unora din) USL. Cu foarte puţin timp înainte, fusese consilier prezidenţial al preşedintelui interimar.

Precizare: m-am mirat când Crin Antonescu l-a luat consilier prezidenţial, era pontac mai vechi. Adică, de exemplu, lăudase discursul de mămăligă al lui Ponta la moţiunea de cenzură contra lui Boc şi declarase că nu i-a plăcut abordarea tranşantă a lui Antonescu.

Oricum, nivelul de degradare la care a ajuns profesorul Barbu era greu de anticipat. N-aş fi zis că se poate preta. Dar după cum se poartă, pot zice că e prêt-à-porter.

Faptul că l-a demascat pe Claudiu Crăciun ca „organizator” al protestului „violent” din faţa Clubului A mi-a amintit de demascările din anii 90, când apăreau la televiziunea unică personaje care înfierau Piaţa Universităţii pentru „violenţă”. Era ceva extraordinar de frustrant, o minciună infamă şi incitatoare la ură pe care nu aveam cum să o contracarăm, pentru că nu exista televiziune alternativă. Nici acum nu mai există. Sunt doar mai multe forme de manipulare. Atunci, minciuna despre „violenţa” Pieţii Universităţii pregătea represiunea. Acum se întâmplă la fel. Numai că persoana care a iniţiat campania represivă nu-i nici Gică de la Sculărie, nici contramanifestant de la „Ţevi Republica”, nici vreun profitor al regimului comunist care îşi apără poziţia. Ci un profesor universitar care se lasă folosit ca coadă de topor pentru declanşarea celei mai perverse mineriade.

E o campanie concertată şi Daniel Barbu e cel care a inaugurat-o. Şi toate televiziunile papagalicesc propaganda sistemului – să mă ierte păsările nevinovate şi atât de inteligente -, adică placa privind „caracterul violent” al protestelor şi necesitatea ca violenţa să fie condamnată.

Am tot scris că aşa se va întâmpla, era previzibil. Antinaţionalii aveau nevoie de mascarade prin care să justifice represiunea, adică, să amorseze false violenţe. Sunt suficienţi infiltraţi ca să-i provoace pe jandarmi şi suficienţi dezaxaţi care chiar să maşeze la violenţă şi care au ca obiectiv în acest sens să-l înlăture pe Claudiu Crăciun din peisaj (despre asta, separat). Trebuia, însă, un demnitar „atacat”, aşa cum a trebuit şi povestea cu „băieţelul mâncat de câini”. Aşa se instrumentează campaniile crimei organizate. Fiindcă asta a devenit statul român, o anexă mafiotă.

Jalnică atitudinea ministrului Daniel Barbu! Oare ce făcea el în momentele în care Claudiu Crăciun obţinea aplauze în Parlamentul European, pentru Piaţa Universităţii, pe vremea în care regimul Băsescu era fără fisură, extrem de agresiv şi aparent, de neînlăturat?

Nu Daniel Barbu, ci Claudiu Crăciun trebuia să fie consilier prezidenţial al preşedintelui interimar Crin Antonescu. Dar nu, lor nu le trebuie oameni dezinteresaţi. Le trebuie personaje fără caracter.

N-a fost absolut nici o agresiune la adresa ministrului Daniel Barbu, singur a recunoscut. Cine i-a „vandalizat” maşina rămâne „agresor necunoscut”. Că altfel, vreo 16 „suspecţi” au fost imediat depistaţi de poliţie, mare faptă de vitejie, având în vedere faptul că n-au fugit nicăieri şi nici nu aveau de ce, din moment ce n-au făcut decât să-şi exprime dreptul la opinie şi să-şi exercite libertatea de exprimare, drepturi sancrosancte pentru liberalism.

Repet ce-am mai scris într-o postare anterioară: dacă voiau, protestatarii îl făceau zob pe Daniel Barbu, dar nu l-au atins nici cu o floare, fiindcă nici nu erau de aşa natură, erau tineri elevaţi, iar profesorului universitar ar trebui să-i fie ruşine că i-a blamat – i-ar putea fi studenţi – şi că l-a înfierat pe colegul lui universitar mai tânăr, Claudiu Crăciun (faţă de care Ponta rămâne repetent la engleză).

Repet şi că mari oameni ca Helmut Kohl şi-au luat ouă în cap sau roşii, etc. şi n-au îndrăznit să zică nimic. Se găsi Daniel Barbu să se victimizeze, ca să amorseze neîncrederea publică faţă de protest şi să justifice represiunea. Sau nici măcar să nu mai fie nevoie de represiune, pur şi simplu oamenii să nu mai vină, din suspiciune şi precauţie, în aşa fel încât să rămână doar impostorii, oportuniştii, profitorii. Şi aflătorii în treabă.

Nu numai că Daniel Barbu n-a păţit nimic. De fapt, el a fost agresor verbal, s-a răstit ca la şatră la protestatari, i-a numit „neofascişti”, le-a reproşat însăşi exercitarea drepturilor la opinie, exprimare, liberă asociere şi protest. Cu alte cuvinte, Daniel Barbu i-a provocat din răsputeri pe protestatari, care cu toate acestea au păstrat distanţa. Ministrul e cel care s-a apropiat, fără să păţească absolut nimic, decât să primească în faţă opinii defavorabile. Sau ar fi trebuit aplaudat, fiindcă a ascuns probe şi s-a opus includerii Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO?!

Deci, ăsta-i rolul lui Daniel Barbu, să amorseze compromiterea mişcării de apărare a intereselor naţionale, să-i facă jocul lui Ponta contra lui Antonescu, să compromită PNL, mai precis, pe ministrul de Interne. Care ar merita să cadă, din pricina prostiei cu care fac jocul celor care vor să-i scoată dn peisaj.

Că dacă nea Caisă primea o bâtă-n lunetă sau chiar un topor în radiator, declanşa Ulea ancheta. Dar dacă e vorba de tovarăşul ministru, se face anchetă cu viteza luminii. Degeaba. Şi pe banii celor incriminaţi fără vină.

Daniel Barbu, demisia!

P.S. Claudiu Crăciun e vânat fiindcă e dezinteresat. Un prost care n-a urmărit nimic pentru el, deci, merită blamat.

BĂSESCU PUPĂ POALA „GUVERNULUI MONDIAL”. NUMAI ORTODOXIA MAI SALVEAZĂ ROMÂNIA

Preşedintele grupului „Bilderberg”, vicontele Etienne Davignon, a venit la Bucureşti invitat de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Băsescu l-a primit la Cotroceni cu plecăciuni. Iar vicontele a declarat o minciună colosală şi cu atât mai hilară, că „euro e un experiment reuşit”. 😆

Cât de abuziv poate să fie să-ţi arogi guvernarea/guvernanţa mondială? Şi se comportă de parcă ar fi normal. Au fraudat totul, au devenit putred de bogaţi, deţin finanţa – de fapt, sunt guvernaţi de ea – şi se joacă de-a Dumnezeu.

Părintele Patriarh Daniel a fost curajos, s-a luat de bieţii căţei, creaţia lui Dumnezeu mai veche decât omul, s-a pronunţat contra (vieţii) lor. Dar când e vorba de domnia Satanei etalată explicit şi arogant asupra României, capul Bisericii noastre strămoşeşti tace.

Sper să vorbească. Speranţa e o virtute creştină.

Organizaţiile oculte au aroganţa lor de-a se substitui lui Dumnezeu. „Bilderberg” deja o face pe faţă. România e pentru ei o ţintă majoră. Numai ortodoxia mai salvează România. Să nu se supere prietenii şi inamicii mei din restul cultelor şi confesiunilor, dar asta e realitatea.

P.S. Aştept dezbatere şi resping orice calomnie.

BĂSESCU REŞAPEAZĂ MINCIUNA CU FLOTA

Nu-l mai urmăresc pe caraghiosul de Băsescu de multă vreme, e degradant şi pierdere de vreme. Am văzut la ştiri o secvenţă cu o declaraţie a lui în care a reşapat vechea minciună că a demisionat din Parlament ca să se pună la dispoziţia „Justiţiei” în cauza Flota.

Declaraţie pentru fraieri, ca să le zic eufemistic.

Minte de îngheaţă apele. Minte prin omisiune. De fapt, prin omisiuni.

Unu, a demisionat ca să candideze din nou în scurt timp şi să intre la loc pe lista PD în Parlament.

Doi. De altfel, demisia a fost de operetă şi dat fiind faptul că a fi parlamentar nu împiedica absolut cu nimic Parchetul să-l trimită în judecată, pentru că nu există imunitate parlamentară judiciară decât pentru ignoranţi, cum ar fi bipezii de la Ambasada SUA care se trezesc vorbind în dispreţul adevărului.

Trei şi în primul rând: demisia lui Băsescu din Parlament, în toamna anului 1996, a fost absolut de operetă, pentru că pe vremea aceea nici nu se pusese în mişcare acţiunea penală în cauza în care Băsescu e incriminabil direct – şi cu semnătură proprie – în dosarul „Flota”, anume, Petroklav. Deci, a demisionat propagandistic, ca să prostească lumea pentru momentul în care ar fi urmat să fie incriminat. Dosarul avea să fie pus în atenţia sistemului judiciar abia în 1997, pe când Băsescu era – din nou – ministru al Transporturilor.

Şeful Departamentului de Control al Guvernului Ciorbea, domnul Valerian Stan (vezi postarea anterioară) a fost demis pentru că şi-a permis să anunţe trimiterea la Parchet a două dosare, care vizau politicieni fără deosebire de partid, inclusiv pe Traian Băsescu – în ambele cauze -, anume, „Apartamentul” şi „Flota-Petroklav”. Omul a fost dat afară fiindcă a deranjat o viespărie.

Deci, Băsescu a reşapat o mare minciună propagandistică, a vorbit gura fără el, ca să lovească în Varujan Vosganian. A nimerit în zid. Numai că presa – care habar n-are – i-a făcut jocul şi nici măcar ministrul demisionar liberal n-a avut datele să-l pună la punct. A zis doar primul din cele trei capete de acuzare ale mele, ăla cu realegerea rapidă ca deputat. După care a redevenit ministru al Transporturilor.

Ce declară Valerian Stan:

„În anii de după 1996, preşedintele Traian Băsescu şi susţinătorii săi au acreditat sistematic ideea că, în cursul anului 1996, acesta a demisionat din Parlament pentru a se pune la dispoziţia Parchetului General, care ar fi avut în instrumentare, în acea perioadă dosarul „Flota”, în care era implicat şi Traian Băsescu – verificări în urma cărora acesta ar fi fost găsit nevinovat. Respectivele afirmaţii sunt neadevărate. Întradevăr, la vremea respectivă au existat câteva verificări ale unei comisii parlamentare de control şi ale Departamentului de Control al Guvernului, făcute de nespecialişti, abandonate neglijent şi fără finalizarea vreunui act de control prin care să fie sesizat Parchetul. În aceste condiţii a demisionat Traian Băsescu din Parlament şi „s-a pus la dispozitia Parchetului”, când mai rămăsese foarte puţin timp până la alegerile din toamna lui 1996, şi ştiind bine că la Parchet nu exista nici un dosar care să-l vizeze. Asemenea verificări, finalizate prin sesizarea Parchetului, au fost făcute numai începînd cu luna ianuarie 1997 când, în calitate de şef al Departamentului de Control la Guvernului, am organizat aceste verificări (ceea ce, în luna august a aceluiaşi an, avea să-mi aducă destituirea din funcţie, la presiunile fostului ministru al Transporturilor de la acea vreme, Traian Băsescu şi ale partidului său – dar şi ale preşedintelui României de atunci Emil Constantinescu).

Verificările pe care le-am iniţiat s-au finalizat în dosarul care în cursul anului 2004 a ajuns pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Inexactitatea afirmaţiilor că Traian Băsescu s-ar fi pus la dispoziţia Parchetului în anul 1996 rezultă şi din răspunsul pe care Inspectoratul General al Poliţiei, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie mi l-au comunicat, la jumătatea anului 2003, în urma unei cereri de informaţii publice cu care m-am adresat celor două instituţii.

Din răspunsul amintit, rezultă că înainte de 1997 Parchetul şi Poliţia au făcut cercetări exclusiv în legătură cu dosarul ERMES, (pierderea proprietăţii a 7 nave prin care s-a produs un prejudiciu de peste 150 de milioane de dolari). Dosarul în care Traian Băsescu a fost şi este implicat este cel în care a fost pierdută proprietatea a 15 nave către Grupul norvegian Torvald Klaveness – un prejudiciu de circa 350 de milioane de dolari”.

În completare, am să redau o parte dintr-un articol al domnului Valerian Stan, intitulat „Pilda conducătorului nelegiuit”:

<În confruntarea cu Băsescu din actualele prezidenţiale, Crin Antonescu i-a imputat pe bună dreptate fostului ministru al Transporturilor una din nenorocirile cele mai mari pe care le-a făcut după 1989 – afacerea „Flota”. Perfect previzibil, Băsescu a scos în emisiune o aşa zisă expertiză, prin care, a pretins el, „dosarul <Flota> a fost închis”. La care liberalul a rămas pur şi simplu fără replică – iar Băsescu a scăpat încă o dată cu faţa curată. Sigur că nu-i putea cere nimeni lui Antonescu să ştie pe dinafară tot dosarul, atât de gros şi destul de complicat, în care actualul prezident are bine-meritata calitate de inculpat. Cu toate acestea, dacă tot a decis să aducă în discuţie această poveste, era absolut obligatoriu să ştie câteva dintre chestiunile elementare (dar şi cele mai semnificative) din acest dosar – unele dintre ele documentate destul de exact chiar de doi sau trei ziarişti de investigaţii mai profesionişti.

În cele mai puţine cuvinte, capitolul din dosarul „Flota” în care a fost şi este implicat Traian Băsescu constă într-o asociere esenţial nelegală şi profund păgubitoare pentru statul român a Companiei de navigaţie maritimă Petromin cu Grupul norvegian Torvald Klaveness. Oficial, obiectul de activitate al societăţii mixte (50% – 50%) urma să-l constituie retehnologizarea şi exploatarea în comun a navelor aparţinînd Petromin (se mai stabilise de asemenea şi retehnologizarea instalaţiilor de descărcare a minereului de fier din portul Constanţa). Afacerea a fost iniţiată la 11 aprilie 1991 prin scrisoarea de intenţie semnată la Oslo de Traian Băsescu (şeful Marinei civile, la acea dată) şi de nu mai puţin celebrul co-inculpat Călin Marinescu, directorul general de atunci al Petromin.

Şirul ilegalităţilor şi actelor păgubitoare pentru statul român a fost nesfârşit, cele mai multe dintre ele nefiind vreodate contestate de Băsescu (nici n-ar fi putut, dată fiind evidenţa lor): constituirea societăţii mixte s-a făcut fără aprobarea Guvernului României (astfel cum la acea dată era obligatoriu potrivit Decretului 52/1975 privind participarea unităţilor economice române la societăţile mixte în străinătate, şi cum se stabilise prin chiar contractul de constituire a societăţii că se va proceda; Traian Băsescu, devenit între timp ministru al Transporturilor, s-a autonumit director al Petroklav (din partea Companie române); Petroklav a deschis conturi şi a efectuat operaţiuni bancare de ordinul milioanelor de dolari la o bancă londoneză, fără aprobarea Băncii naţionale, astfel cum la acea dată era de asemenea obligatoriu; pentru evitarea unor alte aprobări legale, Băsescu a falsificat emiterea unui Ordin al Ministerului Transporturilor (1349/1991) etc etc. Gestionarea abuzivă şi în contra intereselor statului român a afacerii a dus la pierderea proprietăţii a 16 nave (vândute fiecare cu câte un dolar), prejudiciul cauzat find estimat la circa 300 de milioane de dolari. În sfârşit, un fapt mai puţin ştiut e că, în iulie 1999, într-un moment în care dosarul ajunsese de-acum în faza judiciară a instrumentării sale (ca urmare a verificărilor pe care le iniţiasem prin Departamentul de Control al Guvernului), Vasile Matei, reprezentant al Petromin la Oslo până în 1998, s-a sinucis. Matei, care ştia mai bine decât oricine ce grozăvii se petrecuseră în această afacere, îşi luase zilele speriat de consecinţele ce pe atunci păreau să urmeze implacabil.

Dar pretenţiei insolente şi evident manipulatoare a fostului agent al Securităţii la Anvers ar fi trebuit să se replice chiar şi în absenţa toturor acestor informaţii. Între altele ar fi fost de spus că expertiza fluturată telespectatorilor votanţi de candidatul infractor nu a putut şi nu o să poată „închide” dosarul în cauză. Este adevărat că în toamna lui 2007 procurorii de la DNA ai Monicăi Macovei au comandat şi obţinut o aşa zisă expertiză care să-l absolve de răspundere pe camaradul său politic. Dar până la „închiderea dosarului” drumul e lung şi presupune neapărat, între multe altele, ca şi magistraţii (alţii decât marionetele actualului DNA) să-şi însuşească concluziile respectivei „expertize”>.

Fragment din articolul lui Valerian Stan, publicat în New York Magazin, 2 decembrie 2009.

Lecţie şi cu privire la lipsa de consilieri. Că dacă ar fi fost măcar o persoană care să-i fi dat lui Crin Antonescu documentele deţinute de către Valerian Stan sau dacă pe catindat l-ar fi dus mintea să-l contacteze şi să-l roage să facă parte din echipa lui electorală, câştiga alegerile chiar şi fără susţinerea PSD. După care să-l fi numit prim-ministru.

Pe scurt, niciodată nu s-a judecat cazul Băsescu în cauza Flota.

P.S. Faptul că oameni ca Valerian Stan au fost îndepărtaţi a făcut posibilă parvenirea unora ca Băsescu şi mafia. Transpartinică.

SĂ-L VOTEZE ELIE WIESEL!

Terminase cu toate angajamentele electorale de îndeplinit. Crin Antonescu. De-aia a anunţat colegul lui, George Scutaru, că e coiniţiator al unui exces de zel lamentabil. Anume, iniţiativa legislativă în regim de urgenţă! privind modificarea OUG 31/2002. Ea în sine e o mizerie prostească adoptată din cauza faptului că a vorbit gura fără Ion Iliescu, preşedintele de atunci al României, când s-a ridicat din baie şi s-a apucat să nege că a fost holucaust în România. N-o fi fost, dar taci, ca preşedinte al României, dacă nu vrei să-ţi bagi ţara sub piciorul batjocurii mondiale. Şi al şantajului perpetuu. 👿 După declaraţia cu pricina, Ion Iliescu a fost nevoit să-şi pună cenuşă-n cap şi să expună România unor umilinţe de nedescris, printre care ţintuirea la stâlpul infamiei în „Muzeul Holocaustului”, unde Elie Wiesel a numărat şi pentru Bucureşti faptele atribuite Budapestei, mai precis, regimului Horthy – chestia-asta îl enerva foarte tare pe Corneliu Coposu. Deci, Wiesel le-a numărat de două ori şi a recunoscut asta cu cinism, declarând, rânjind, că are dreptul. Şi că ei au dreptul orice. Aşa cum şi Ariel Sharon înainte să ajungă pe aparate a declarat că Washingtonul e la discreţia Israelului, fiindcă ei deţin finanţa, banca federală, alintată FED.

La fel şi România – de fapt, ţara n-are nici o vină, doar că-i locuită de jigodii care constituie clasa politică şi mafia economică – s-a învăţat că trebuie să obţină firman de la Washington pentru prezidenţie. Fals! Băsescu a câştigat fiindcă aşa a vrut sistemul securistic intern, care pe urmă s-a aliat cu cel internaţionalist şi le-a demonstrat că n-ar găsi o slugă mai felaţionistă. Se pare că, totuşi, s-au înşelat. Din moment ce chiar cel pe care îl salutam ca apărător al demnităţii naţionale, Crin Antonescu, face sluj. Incalificabil. 👿

Nu putea să se abţină? Sau ţine să-şi alunge, definitiv, baza electorală? Abia îşi revenise şi nici n-am apucat să salut propunerea de aseară privind organizarea unei reuniuni a USL cu ambasadorii străini, că a ţinut să-şi dea cu tesla. I-o face Niels Schnecker până la urmă, îl bagă-n pământ: mai întâi cu legea uciderii căţeilor în chinuri, pe urmă, cu puparea în cur a unui fals istoric antinaţional, anume că România ar fi exterminat evrei. N-au găsit ei un regim mai favorabil decât ţara românească, asta e realitatea. A spus-o şi Şova, pe când avea demnitate. După care l-a trimis Ponta la Muzeul Holocaustului, să se taie împrejur. După tradiţia mamei lui. Care era la Paris în decembrie 1989, înainte de 16, pe când muritorul de rând nu mai avea voie nicăieri, decât cel mult, prin ţară – fiind şi unii cu domiciliu obligatoriu chiar pe teritoriul scumpei noastre patrii socialiste.

Ponta e de înţeles, e sângele, e apartenenţa. Dar Antonescu? 😯 👿

Înainte să zic ce propune iniţiativa girată de Crin Antonescu, să vă depun mărturie că ştiu personal că raportul Wiesel contra României e o fraudă grosieră. Vă spun ce ştiu, adică, am fost inclusă acolo pe lista neagră şi acuzată de „antisemitism” pe un motiv inventat, pe o măsluire incalificabilă. Era o referire distorsionată la un editorial al meu din „România liberă” şi se susţinea că aş fi susţinut ca evreii să cadă în genunchi în faţa României şi să-şi ceară iertare pentru regimul comunist pe care l-au adus pe tancurile sovietice. Ce-am scris eu, în realitate? Am salutat actul liderilor UDMR, în frunte cu preşedintele de atunci, Domokos Geza, de a merge la Sinagoga centrală şi de a înghenuchia pe treptele ei în faţa Rabinului Şef ca să-şi ceară iertare pentru holocaust, act prin care, totodată, exonerau România, dat fiind Diktatul de la Viena. Şi am adăugat că exemplul liderilor UDMR – despre care am precizat că personal, n-au nici o vină, dar îşi asumă vina istorică – s-ar cuveni urmat de către liderii comunităţii evreieşti din România care, adică, ar fi decent să-şi ceară iertare pentru regimul comunist adus pe tancurile sovietice. Că ei l-au adus. Şi l-au impus. Şi au patronat cea mai atroce represiune din lagărul comunist. Tot Corneliu Coposu avea obiceiul să-i scuze pe românii executanţi ai atrocităţilor, şi să-i acuze pe străinii de neam şi ţară care le-au comandat. 👿 Era Corneliu Coposu, a fost odată, unic şi irepetabil. 😦 Incriminarea mea – o tânără jurnalistă din România postcomunistă -, alături de a altora, chiar personalităţi din acea perioadă, era o dovadă că Raportul Wiesel şi-a excedat grav obiectivul declarat, adică, demonstraţia că a fost holocaust în România, transformată într-un cap de acuzare la adresa românilor, anume, că ar fi funciarmente „antisemiţi”. 👿

Deci, Crin vrea acum să asprească acea fraudă de ordonanţă, în regim de urgenţă. Ce dacă mor oameni, căţei, sunt o mulţime de priorităţi?! Urgent e să-i pupe-n cur pe cei despre care îşi face iluzia că îl vor face preşedinte al României. Acum e chiar terminat, Niels se poate felicita. O să-l mai voteze Elie Wiesel şi fantoma pactului Ribbentrop-Molotov. Mai ales că e şi istoric.

Şi ce vrea iniţiativa incalificabilă? De exemplu, să merg la puşcărie pentru articolu-ăsta. Cu agravanta că îl iubesc pe RADU GYR, care e un poet genial, un poet creştin, un fost deţinut politic. Şi cu agravata că refuz să neg sau măcar să ascund că au fost legionari martiri care, adică şi-au riscat viaţa în puşcăriile comuniste ca să-şi salveze camarazii de suferinţă, indiferent de apartenenţa lor politică, de convingerile lor sau de motivul pentru care se aflau acolo. Şi cu agravanta supremă a mărturiei multor foşti deţinuţi politici că au fost legionari care au salvat evrei deşi puteau muri în locul lor.

Legea lui Crin l-ar băga la puşcărie pe Coposu.

Deci, să mă bage Crin la puşcărie, vreau dovezi pentru holocaust. Cel puţin pentru cel din România. Că amendamentele lui Crin te condamnă dacă „minimalizezi holocaustul”. Expresie care vă daţi seama ce plajă de abuzuri favorizează.

Eu îi propun lui Crin Antonescu să reintroducă pedeapsa cu moartea. Strict pentru asta.

Singura şansă a liderului liberal e ca George Scutaru să-şi dea demisia din PNL şi să declare public că a avansat o iniţiativă legislativă la care l-a asociat în mod avuziv pe preşedintele partidului. Altfel, Crin Antonescu nu va fi niciodată preşedintele României. Nu-i vorba că nu l-aş mai vota eu. Să fim serioşi, nu pierde doar un vot. 😦

P.S. „Legea lui Crin” mă bagă la puşcărie pentru opinia că Radu Ioanid e o jigodie, unul dintre cei mai scârboşi urâtori ai României, chiar dacă aduc argumente, de fapt, nici n-aş avea acest drept, tot aşa cum Tribunalul Poporului condamna fără judecată „duşmanii poporului”.  „Legea lui Crin” mă mai bagă la puşcărie şi pentru simplul fapt că am pe blog o categorie numită Ţigănie. Dacă aş mai fuma, aş face schimb de ţigări cu Mădălin Voicu. Printre gratii.

Liberalism înseamnă să am dreptul nelimitat la opinie, deci, la conştiinţă, aşa cum prevedea Constituţia regală a României.

O mulţime neagă holocaustul roşu şi nu doar că nu sunt incriminaţi, ci sunt chiar aplaudaţi. Chiar candidaţi la Premiul Nobel pentru Pace, cum e Putin – şi dacă l-a luat frauda Obama, de ce nu l-ar lua şi el? Uau, deja sunt condamnată pe viaţă, că dacă m-am luat de Obama e rasism. Revin, dacă mergi la originea holocaustului roşu, dai de autorii raportului Wiesel. Asta e realitatea. Şi de-aia niciodată nu va fi procesul comunismului.

PONTA A TRIMIS-O PE MOTOC LA CEDO

Familia Motoc se reîntregeşte pe ruta Strasbourg-Bruxelles. A avut grijă Ponta s-o recompenseze pe Iulia Motoc pentru băsismul zelos.

Altfel de ce ar fi trimis-o în pachetul cu propuneri, în ciuda avizului negativ primit de la comisiile parlamentare de specialitate reunite?

Vorba ceea: dreptate până la capăt.