Archive for iulie 2011

CA SĂ VEDEŢI CE TÂMPIT E PONTA. SAU TENIE PENTRU USL

Duminică 31 iulie 2011

Domnului Jeffrey Franks, Şeful Misiunii FMI în România

Stimate domnule Jeffrey Franks,
 
Am aflat cu surprindere şi încântare în acelaşi timp că Guvernul României intenţionează să adopte o serie de măsuri pe care Opoziţia le promovează de multă vreme. Este vorba despre revenirea pensiilor şi a salariilor din sectorul bugetar la nivelul anterior taierilor, precum şi despre proiectul ‘coşul de solidaritate’, pentru pensionari. Sunt iniţiative de stanga, pe care le apreciem si de care românii au mare nevoie.În baza unor principii elementare de comportament democratic, precum consecvenţă, responsabilitate şi consens, am deosebita plăcere de a vă informa că Partidul Social Democrat va susţine toate aceste măsuri cu caracter social, anunţate de Guvernul României, si le va promova si in cadrul Uniunii Social Liberale.

Deşi adoptarea lor s-ar fi impus mult mai devreme, încă din debutul crizei economice, ele sunt bine venite şi acum. Sunt bucuros să aflu că Guvernul condus de premierul Emul Boc a descoperit, chiar si dupa mai mult timp, dimensiunea socială a guvernării şi o va îmbina cu abordarea cantitativă şi contabilicească adoptată până acum.

Remarc, ca un semn de seriozitate şi de garanţie a implementării acestor măsuri, faptul că ele au fost anunţate în timpul prezenţei Delegaţiei Fondului Monetar Internaţional în România. Aceasta înseamnă că ele nu sunt simple enunţuri menite să amăgească populaţia şi să creeze false aşteptări. Lansarea lor în contextul discuţiilor dintre reprezentanţii Guvernului României şi Delegaţia FMI denotă că ele sunt agreate de dumneavoastră.

Revenirea salariilor din sectorul bugetar la nivelul anterior tăierilor, conform Deciziei nr. 872 din 25 iunie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 433/28 iunie 2010, majorarea pensiilor şi ‘coşul de solidaritate’ pentru pensionari sunt, daca vor fi aplicate, acte de justiţie socială, prin care costurile crizei sunt împărţite ceva mai echitabil la nivelul societăţii.

Deşi extrem de necesare, aceste măsuri vin foarte tarziu si nu sunt şi suficiente. Din păcate, ele nu pot acoperi creşterea fulminantă a taxelor si a preţurilor la alimente şi bunuri de larg consum şi nici nu pot oferi populaţiei, în special categoriilor defavorizate, posibilitatea de a privi cu linişte şi detaşare iminenta eliminare a subvenţiei la căldură şi apă caldă, precum şi introducerea sistemului de coplată în sistemul de sănătate.

România nu a ieşit încă din criza economică, iar evoluţiile din plan european, în special criza datoriilor, nu sunt în măsură să ofere o perspectivă optimistă. Prin urmare, societatea românească are în continuare nevoie de astfel de iniţiative de responsabilitate şi solidaritate socială.

Ele trebuie îmbinate în mod inteligent cu măsuri proactive de stimulare a economiei, de reducere a fiscalitatii şi de multiplicare a locurilor de muncă. Partidul Social Democrat sprijină deschis o astfel abordare, inclusiv la nivelul Uniunii Social Liberale. Îmi exprim speranţa că Fondul Monetar Internaţional va fi un partener nu doar al Guvernului României, ci şi al românilor. Dacă mesajul dumneavoastră conform căruia creşterea economică nu are nici un rost dacă nu este resimţită de către populaţie va fi înţeles şi urmat de către Guvernul condus de premierul Emil Boc, atunci România se va afla pe un drum bun.

Cu încredere şi consideraţie,

Bucureşti, 31.07.2011

Victor Ponta,

Preşedinte PSD

Text preluat de la Agerpres

REQUIEM PENTRU KARIN ELENA ŞI RECHIZITORIU PENTRU DEZAXAŢII C(L)INICI. CA BREIVIK ŞI (REGIMUL) BĂSESCU

Duminică 31 iulie 2011

Foto via realitatea.net

Legat de oroarea din Norvegia se poate vorbi despre multe – eternul conflict israeliano-palestinian, mereu alimentat în favoarea mentorilor dezaxaţi ai terorii continue; despre Islam; despre dreapta şi despre stânga, despre extremismele lor, la fel de descreierate, pentru că atât comunismul, cât şi nazismul/fascismul, atât sub aspect ideologic, cât şi prin dovezile crâncene ale realităţii, sunt la fel de criminale împotriva umanităţii prin esenţa lor (de fapt, nazismul este egal naţional-socialism, deci extremă stângă, la fel ca şi PRM la noi, cum le atrăgea atenţia Corneliu Coposu interlocutorilor internaţionali). Dar toate astea n-au nici o importanţă şi devin pretexte sau scuze sau inadmisibile, inacceptabile, incalificabile justificări ale crimei, ale asasinatului – în acest caz, chiar în masă.

Foto: anewlifeinnorway

Absolut nimic nu mai are absolut nici o importanţă când e vorba de viaţă. O viaţă. De om, de vietate de la Dumnezeu. Viaţa trebuie apărată mai presus de orice. Viaţa e nepreţuită. Viaţa e darul dumnezeiesc inviolabil altfel decât sub păcatul satanic. Porunca a şasea: să nu ucizi. Nimeni nu are dreptul să ia o viaţă. Nu-i momentul să aducem în discuţie războaiele. Nu-i momentul să aducem în discuţie nimic altceva decât faptul că zeci de oameni, majoritatea tineri şi foarte tineri, chiar copii, au fost masacraţi. N-are absolut nici o importanţă culoarea lor politică – dar smintiţii care susţin asasinatul ori o fac deliberat, ori victimizează involuntar gruparea în rândurile căreia se comite un atentat. Deci, nu-i vreme decât de reculegere şi compasiune, de solidaritate cu familiile victimelor. Cu toate, nu doar cu familia lui Karin-Elena Holst a noastră. Şi a noastră. Şi a lor, a norvegienilor. Şi a umanităţii. Şi acum – a familiei de îngeri. Asta e Karin acum: un înger, ca orice copil cu viaţa neconsumată, cu visele ucise chiar în momentul în care îşi luau zborul. De fapt, visele ei n-au fost ucise, i-au devenit doar aripi în zbor.

Nu e vreme acum decât de flori, lumânări, rugăciuni. Şi solidaritate dârză. Aşa cum manifestă bravii norvegieni, începând cu Suveranii lor. Simbolul pe care aflăm că dezaxatul cinic îl voia decapitat. E o vreme pentru toate, va fi şi vremea judecăţii, şi a evaluărilor, dure şi lucide, inclusiv a Uniunii Europene cu privire la ea însăşi. Şi a SUA, tot aşa. Şi a Islamului, şi a Israelului. Şi a tot ceea ce se leagă mai mult sau mai puţin de ororarea din Norvegia.

E o oroare şi un semn de solidarizare cu oroarea, cu răul, a încerca în aceste zile să teoretizezi, să filosofezi sfertodoct sau chiar strălucit, să speculezi, în loc să te cutremuri de oroare faţă de asasinat, în loc să te rogi la Dumnezeu să ajute umanitatea în derivă, în loc să participi cu toată compasiunea omenească la doliul care ar trebui să fie nu doar al Norvegiei, nu doar al Europei, nu doar al comunităţii internaţionale, ci al umanităţii, pur şi simplu, al planetei ameninţate în însăşi esenţa vieţii.

Foto: www.eurofarm.ro

Şi asta fac, Băsescu şi ai lui, dovedind, încă o dată – şi de data asta întregii lumi, nu doar nouă – că sunt o grupare de crimă organizată la adresa vieţii, un regim criminal care urăşte oamenii, animalele, viaţa, în general şi în particular, un regim de mutanţi incapabili de compasiune – care este însăşi esenţa fiinţei umane, a viului vieţii, pentru că şi animalele sunt capabile de compasiune, de afecţiune, dovedind adesea aceasta chiar împotriva instinctului de conservare, chiar şi unele fiare. Jigodiile regimului Băsescu, nu. Sunt împetriţi în egoism meschin, rapacitate, obsesie de răzbunare, primitivism epidermic. Nu-i interesează decât puterea şi averea, n-au absolut nici un sistem de valori, în nici un caz morale. Sunt odioşi ca moartea. Şi sunt chipuri satanice ale morţii care defilează în lux material.

Foto: msnbc.msn.com

Băsescu nu a trimis mesaj de condoleanţe la Oslo (sigur, pe urmă a pozat la ambasadă). Nici nu-i pasă şi nici nu e capabil de nimic altceva decât să se agaţe cu ghearele şi dinţii de putere. De parcă asta ar dura la nesfârşit. De parcă timpul n-ar trece mai repede decât glonţul pe lângă ureche şi n-ar trebui, într-o zi dreaptă ca o sabie în lumină – vorba poetei Ana Blandiana cu privire la revanşa „poporului vegetal” – să răspundă în faţa lui Dumnezeu. Pe care nu poţi să-l minţi, nu poţi să-l înşeli, nu poţi să-l mituieşti. Deşi soldaţii şi (de)gradaţii regimului Băsescu fac asta în mod cotidian, cu oamenii, care sunt chipuri ale lui Dumnezeu. Şi nu le pasă de cei care suferă, iar suferinţa e şi ea chip al lui Dumnezeu pe cruce pentru noi.

Foto: www.cbs.ca

Cei masacraţi în Norvegia fac parte din mântuirea lumii. Aşa cum din mântuirea lumii fac parte şi evreii nevinovaţi, înfometaţi, gazaţi şi arşi; aşa cum din mântuirea lumii fac parte şi ofiţerii polonezi masacraţi la Katyn de bestiile sovietice;  şi ofiţerii români batjocoriţi şi masacraţi de bolşevici, printre care şi evrei, după pierderea Basarabiei în urma pactului Ribbentrop-Molotiv, criminal la adresa umanităţii; şi Familia Imperială a Rusiei; şi sfinţii închisorilor comuniste, milioanele de deţinuţi politici, unii dintre ei, îngropaţi în gropi comune, uneori, şi de vii;  şi miile de martiri ai ororii de la 11 septembrie asupra (umanităţii) Americii. Şi mulţi, şi mulţi alţii, toţi cei persecutaţi şi masacraţi. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate!

Foto: stareanatiunii.com

Numai că astfel de gânduri n-au loc în inimile reci şi în capetele seci – unele, cu pretenţii sau chiar cu sclipiri intelectuale – ale mutanţilor care alcătuiesc regimul Băsescu. Oricine aderă se sminteşte. Sunt câţiva care au simţit că se alterează şi au plecat, exemplul cel mai credibil fiind Mircia Giurgiu, un om. Cum o inimă de om e şi Sorin Ilieşiu, care amar de aproape 11 ani a rătăcit în deşertul înşelăciunii. Puteţi să vă supăraţi – domnia sa şi-aşa e cronic supărat pe mine, încă de când eram o puştoaică prea sinceră pentru convenţiile lor – dar Andrei Pleşu, nu. Frizează ridicolul mărturisirile dumisale retroactive. Nu-i însă locul şi momentul, risc să cad la rândul meu în păcatul de a scrie acum despre orice altceva decât suferinţa şi compasiunea care ne apropie ca oameni dincolo, dincoace şi mai presus de orice. Pentru că asta suntem, în primă şi în ultimă instanţă, suflete de la Dumnezeu.

Regimul Băsescu îşi bate joc de oameni, roboţii regimului Băsescu îşi bat joc în primul rând de ei, ca oameni automutilaţi pe altarul patimilor pe cât de stupide, pe atât de efemere. Sorina Plăcintă – mamă care se mândreşte cu fiul ei care urinează ostentativ pe troiţe şi îşi exhibă teribilismele sexuale, Iulian Urban – unul care la început părea dintre puţinii civilizaţi şi normali din stabiliment, s-au apucat să justifice oroarea asasinului din Norvegia. Tot aşa cum extremiştii de cealaltă parte au justificat oroarea de la 11 septembrie, pentru cauza Palestinei. De fapt, asta fac exponenţii regimului Băsescu, justifică crima. Iar pe fruntea României se aşează din nou un stigmat nemeritat. Şi extrem de pervers. Băsescu şi ai lui provoacă blamarea României, au depreciat-o sinistru şi acum o vând la litru. De sânge de om.

Foto via princeradu.ro

Norocul nostru – şi talantul nostru neînmulţit, pentru care vom plăti la judecata neamurilor – cu Majestatea Sa Regele Mihai, care ne-a spălat din nou onoarea, când i-a trimis – imediat după atentat – Majestăţii Sale Regelui Harald al V-lea al Norvegiei o scrisoare plină de căldură umană, cuvinte simple şi pure, care comunică direct compasiune şi comuniune. Măreţia blândă a Regelui Mihai, înţelepciunea lui care ne-ar putea fi călăuză. Şi pe care o ignorăm. Preferăm derizoriul, falsul, surogatul, într-un cuvânt, impostura şi ăsta e păcatul nostru naţional postcomunist. Păcat revărsat dintr-un regim satanic.

Foto: nationalpostnews

Azi e lăsata secului, mâine începe Postul Sfintei Marii, în care ne putem reculege un pic mai aşezat. Şi poate nu uităm să ne rugăm pentru toţi cei ucişi, pentru toţi cei duşi, ştiuţi sau neştiuţi, pentru noi, să nu alungăm lumina lui Dumnezeu care ne călăuzeşte întru viaţă frumoasă. Sigur, postul nu-i obligatoriu. E o absolută libertate, cum e creştinismul însuşi. Eşti liber să alegi. Viaţa sau moartea. Asasinul din Norvegia a ales moartea – cea mai cinică ofensă la adresa religiei pe care a pretins că o îmbrăţişează: până la strangulare. La fel a ales şi regimul Băsescu: moartea. Poporul român a devenit o Irodiadă indiferent de vârstă.

În Grădina Maicii Domnului ţopăie o frunză.

O NOUĂ NUNTĂ ÎN FAMILIA REGALĂ BRITANICĂ. ZARA PHILLIPS S-A MĂRITAT CU MARK TINDALL, LA EDINBURGH

Duminică 31 iulie 2011

Nepoata Reginei Elisabeta a II-a, Prinţesa Zara Phillips – fiica Prinţesei Anne şi a Căpitanului Mark Phillips – s-a căsătorit, ieri, cu simpaticul rugbyst englez Mike Tindall.

Ceremonia a avut loc la Edinburgh – prima nuntă princiară după aproape 20 pe tărâm scoţian -, în biserica din secolul al XVII-lea, Canongate. Publicul entuziast a aclamat Familia Regală. Evenimentul a fost onorat inclusiv de Regină şi de Prinţul Consort.

Este un cuplu frumos şi sportiv, amândoi tinerii fiind campioni. Prinţesa Zara şi-a păstrat numele de fată, în virtutea titlului de campioană mondială la echitaţie şi pentru onorarea unor contracte, informează BBC.

Mirele şi cavalerul de onoare, Iain Balshaw, au făcut parte din echipa Angliei campioană mondială a ediţiei 2003 din Australia, ocazie cu care viitorii miri s-au cunoscut, prezentările fiind făcute de vărul miresei, Prinţul Harry.

Să aibă o viaţă frumoasă şi plină de bucurii pentru poporul britanic!

DE CE S-A PROSTIT PATRICIU. POATE NU IREVERSIBIL

Sâmbătă 30 iulie 2011

Am stat şi l-am urmărit pe Dinu Patriciu la „3X3” cu Stelian Tănase. Situaţia dumisale pare chiar mai gravă.

În ce sens? În sensul că e rupt de realitatea românească. Habar n-are despre ce e vorba în propoziţia supravieţuirii, care e majoritară în România. O ţine în teorii, în timp ce practic, oamenii mor de foame, se duce naibii fibra românească – de fapt, e cam terminată.

Dinu Patriciu era sclipitor de inteligent, un parlamentar extraordinar. Pe măsură ce s-a îmbogăţit, s-a prostit. Nu toţi rezistă la acest test, deşi el ar fi trebuit să reziste, fiindcă provine dintr-o familie avută, înainte de regimul comunist, deci şi educată, deci şi adecvată la realitate.

„Eu nu sunt radical anti-Băsescu, sunt un liberal radical”. Nici o contradicţie, nu? E o declaraţie de prostie, fiindcă prostia în cazul celor dotaţi intelectual şi cultivaţi se măsoară în funcţie de inadecvarea la realitate. Un liberal e realist, altfel n-are cum să fie realmente pragmatic. Şi ca să fie realist, trebuie să cunoască realitatea, să evalueze în funcţie de datele realităţii şi să opereze cu materialul clientului, cum se spune.

La o altă întrebare a lui Stelian Tănase a zis: „Nu numai vehement, dar s-a decolorat, e alb-negru”. Înţeleg că numai boul e consecvent, dar cum rămâne cu logica? Dacă e în alb-negru, atunci de ce fiţe teoretice, atunci când ştii că, practic, de cealaltă parte a baricadei e impostura?

Referitor la USL, alianţă la a cărei fondare a contribuit, magnatul a răspuns: „USL-ul ar fi putut fi util doar dacă programul era unul liberal de reformă rapidă, nu o ciorbă dulce ameţită între cele două”. Serios? Dar când a năşit Uniunea şi i s-a zis „social-liberală”, adică so-ci-al-liberală, n-a avut revelaţia că-şi trădează „liberalismul paleolitic”, vorba lui Crin? N-a sesizat, atunci, termenul social? Şi serios, cum poate un tip inteligent să facă acea confuzie indusă de propaganda băşistă, între caracterul social al statului şi statul „asistenţial”? Caracterul social înseamnă pur şi simplu responsabilitate faţă de om, nu asistenţă. Asistenţă este acum, la greu, pentru clientela politică aducătoare de parandărături. Marii corupţi sunt şi marii asistaţi ai statului român. Începând cu guvernanţii. Contribuabilii sunt cei care îi asistă pe guvernanţii corupţi.

Asta e realitatea. În timp ce imensa majoritate a populaţiei se zbate la limita supravieţuirii, mai degrabă cu minus. Patriciu pluteşte în reverii teoretice, în timp ce problema oamenilor e supravieţuirea – a celor de rând, inclusiv a celor medii. Puţin le pasă de fiţe (pseudo)doctrinare oamenilor care nu ştiu ce pun – azi, nu mâine – pe masă, majoritatea având şi copii. Imensa majoritate a oamenilor vor să scape de regimul Băsescu şi sunt exasperaţi de pasivitatea opoziţiei. În loc să fie exasperat la rându-i de această pasivitate, domnul Patriciu strâmbă din nas la „ciorba” social-liberală, deşi a fost şef de sală la prepararea ei.

Dacă chiar ar fi blocat în proiect şi n-ar mai putea de dragul purităţii doctrinei, Băsescu ar râde de el şi cu partea dorsală. Băsescu, căruia i se rupe de orice în afară de putere şi avere. Băsescu, care n-are cu Patriciu decât interesul de a prosti nişte liberali şi mai ales, de a-l face să renunţe la procese (poate-l întreabă pe Varujan Vosganian câte ceva despre asta), procese pe care le pierde răsunător. După care va exulta că l-a călcat pe demnitate.

Patriciu se închină la fosile doctrinare în timp ce oamenii mor de foame din pricina politicii staliniste a PD-L. Măsuri bolşevice şi atitudine anti-umană ca a regimului actual nu s-au pomenit decât în zorii comunismului.

Dar domnul Patriciu invocă pretexte. Mai bine ar spune drept că la ora actuală are el alte interese decât să-l dea jos pe Băsescu.

EMISIUNEA LUI CIUTACU, UN PROMO DE NAŞPA CU PREDA

Sâmbătă 30 iulie 2011

Video de victorciutacu

Cristian Preda a intrat telefonic la Antena 3 în ziua declarării „embargoului”, ca să folosească spaţiul pentru batjocorirea postului ca pe o adunătură de reduşi mintal.

Deci, promo-ul pentru ediţia „Vorbelor grele” de aseară selectează el0giile la adresa lui Victor Ciutacu şi a Gabrielei Firea, dintr-o declaraţie în care ceilalţi erau consideraţi nefrecventabili, debili prestatori de servicii pentru mogulul care îl urăşte pe Băsescu.

Deci, promo de naşpa. Părerea mea!

LOAZA S-A PREDAT ŞI OCUPĂ TOT TIMPUL. TAXU, DEMISIA!

Vineri 29 iulie 2011

Ştirea serii de vineri sau diversiunea zilei, Bogdan Roman, primul fiu din Deta, s-a predat, că altfel nu-l găsea poliţia şi putea chiar zbur(d)a în apropiata Pula. Pe naiba l-a prins SRI, a fost ordin cu plăcere, că băieţii lucrează împreună. Cu interlopii. La pseudo-concurenţă. De ochii fraierilor.

Ideea e ca populaţia să-şi cimenteze ideea de cât de tâmpită şi coruptă e poliţia, cum spunea chestorul Popa, şeful ei. Şi şeful şefului ei, preşedintele nefericitei noastre ţări manelizate. Şi partea proastă e că o parte din poliţie chiar e tâmpită şi coruptă, de unde şi eficienţa propagandei. Numai că nu partea cu javră ordinară. Împotriva căreia s-a declanşat isteria preşedintelui la andropauză.

Cert e că circul merge mai departe şi că primarul Detei, taxu al loazelor care sunt acum amândouă în arest, l-a imitat pe tartorul lor Băsescu şi de dimineaţă s-a smiorcăit într-o scrisoare deschisă în care îi pare rău şi sabotează ziua localităţii prin neparticipare, că tot e primar în funcţie, dar nici nu-şi dă demisia, pentru că zice el, nici fiii lui nu-s cei mai mari criminali şi nici el n-are vină ca primar. Pentru proşti.

Se poate întâmpla să te străduieşti să dai educaţie unor copii ai tăi şi ei să iasă loaze infractoare. S-a întâmplat la case mari, pretutindeni. Dar prin excepţie. Problema este că în cazul în care unul din nefericiţii părinţi sau amândoi ocupă funcţii publice nu mai au ce căuta acolo, chiar dacă personal n-ar avea nici o vină şi chiar dacă ar fi competenţii competenţilor. De ce? Elementar: pentru că părintele devine şantajabil. Fie că patronează, fie că nu patronează local lumea interlopă, tot şantajabil este. Dacă o patronează, trebuie să meargă până-n pânzele albe cu cotizaţia la partid, care este gruparea infracţională numărul unu. Dacă nu o patronează, tot aşa, fiindcă în caz contrar e şantajat cu fiii. Arestarea fiilor e foc de paie. Nu li se va întâmpla nimic, vor rămâne cu banii, iar PD-L, cu primarul. Şantajabil.

Şi-a făcut numărul lacrimogen, acum trebuie să-şi dea demisia. În 5 minute, ca şi modelul lui. Partea cea mai gravă în toată istoria-asta de la Deta este care credeţi? Vă spun deocamdată ce cred eu: crima organizată face legea electorală în România. Vă daţi seama ce-a fost la alegeri? Şi cum se întâmplă în foarte multe localităţi, la ţară şi în târguri, unde frica locală e majoritară? Şi paralizantă electoral. Oamenii pot sta acasă, şampila se pune din oficiu din partea lor. Unde trebuie.

Despre asta-i vorba.

CĂRTĂRESCU, CAMPION MONDIAL LA UMOR INVOLUNTAR. SAU VISUL PD-L VISAT CU OCHII LARG DESCHIŞI ÎN LEVANT

Vineri 29 iulie 2011

Foto via radupress.wordpress

Superb, absolut superb articol al lui Mircea Cărtărescu în oficiosul zilei! Reconfortant la maximum.  😆 😆 😆

„Ultimele declaraţii publice ale lui Dinu Patriciu mi s-au părut atât de interesante şi de surprinzătoare, că am abandonat gândul de a scrie săptămâna aceasta despre evenimentele din Norvegia.” (…)

„Dinu Patriciu nu exclude, în acelaşi interviu dat „Evenimentului zilei”, o reapropiere „pragmatică” de preşedintele Băsescu. Singurul impediment ar fi firea destructivă a celui din urmă, care-şi face duşmani cu nemiluita. De data asta, i-aş recomanda preşedintelui să-şi ţină firea acasă, fiindcă nu se va mai întâlni şi altădată cu o astfel de ofertă. De altfel, o ştie prea bine şi dumnealui, căci nu degeaba l-a numit de curând pe Patriciu „un liberal adevărat”. În acest moment există condiţii reale pentru discutarea unei refaceri, peste capul lui Ponta şi Antonescu, a alianţei DA, care-a fost marea şansă a României post-decembriste, stricată prosteşte de chiar cei doi protagonişti de azi. „Eu te-am făcut, eu te omor”, spuneau taţii de modă veche la mânie. Băsescu şi Patriciu au omorât alianţa DA, tot ei – şi numai ei – ar putea s-o reconstruiască, acum, când au USL-ul în coaste.”
 
Cum spuneam: 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆 😆
 
Morala: dacă ar exista Premiul Nobel pentru umor involuntar, Mircea Cărtărescu n-ar avea concurent.
 
Nota bene: articolul lui Mircea Cărtărescu este material didactic perfect pentru wishful thinking.  😆 😆 😆 etc.

OPOZIŢIA DOARME. PUTEREA, PLANUL PENTRU LA ANUL

Vineri 29 iulie 2011

Etnobotanicul plantat la Ministerul Muncii ca să-şi aplice strategia pentru perpetuarea regimului Băsescu a anunţat, azi, că salariile bugetarilor „vor fi mărite”.

Totul previzibil. Şi circul lui Ialomiţianu care spune că nu sunt bani decât începând de la începutul anului viitor face parte din scenariu. Am anticipat din momentul în care au făcut tăierile sinistre, că în anul preelectoral vor începe să anunţe restituirea cu picătura a tăierilor din pensii şi salarii, pentru ca în anul electoral să le refacă la nivelul din momentul tăierii. Evident electoral. Şi eficient.

Plus economatele şi alte pomeni. Suficient ca să obţină suficiente procente care plus frauda să-i menţină la putere.

Repet şi că asta se va întâmpla dacă opoziţia aşteaptă alegerile la termen, aşa cum resemnat a declarat în mod repetat Ponta, marioneta  lui Băsescu. Iar Crin (doar par)e levantin, deci sper să fie sănătos, că sunt suficiente mijloace pentru puterea asasină de a-şi lichida fizic principalii adversari.

SALUTĂRI DE LA BOGDAN ROMAN, PRIMUL FIU DIN DETA

Vineri 29 iulie 2011

Video de mchorvat

I-o fi închiriat tati elicopterul de la SRI sau a luat de la Băsescu, flota?

P.S. Vă daţi seama ce pereche ar face Bogdănel cu EBA? Şi să vedeţi bătălie pentru năşie…

TARE-TARE BOICOTUL PD-L CU OAJDEA PE POST DE HOARĂ

Joi 28 iulie 2011

Video de ewanobrian08

Antena 3 e singura televiziune care ar putea constitui un reper pentru publicul normal la cap care vrea scăparea de regimul Băsescu. Sunt câţiva realizatori şi câteva emisiuni, în rest, din păcate, emisii pavloviene. De ce? Simplu. Pentru că tot despre „omul nou” e vorba. Patronul postului e din sistem, la fel ca şi Băsescu, la fel ca şi Iliescu. Iar puradeii care comit pe post sunt şi ei rodul aceleiaşi spălări pe creier.

Dar nu-i nimic, e bine că există Oana Stancu, de exemplu. N-are importanţă că trebuie să presteze printre „coledzi”. Principalul e că mereu îşi lansează mesajul, clar şi dur. E bine că sunt Dana şi Radu, chiar dacă uneori le mai ies şi emisiuni tâmpite, adică, mult sub nivelul lor. Ceea ce la emisiunea lui Radu Tudor nu s-a întâmplat niciodată, chiar dacă se poate întâmpla să nu fii de acord cu el. Paiaţa „tuţi” e o idioţenie, nedemnă de Dana Grecu.

În rest, anteniştiitrei sunt în extaz de fericirea lumii că îi onorează cu prezenţa Oajdea, purtătorul de cuvânt al PD-L. Nu prididesc să îi mulţumească, de la început şi până în zilele noastre, vorba bietului Piru (nu vă chinuiţi neuronii, era bun profesional, mi-a dat 10 la examen deşi ne-am încontrat, dar politic, era pe linia voastră – căcănie, adică, roşu-portocalie).

Anteniştii s-au bătut cu cărămida în pieptu-le că, vezi, Doamne!, PD-L îi boicotează. Şi se târăsc pe burtă de recunoştinţă că în cadrul boicotului, îi onorează cu prezenţa pseudo-disidentul stabilimentului de guvernare, anume, (mai sus-)numitul Oajdea. Prostie sau ticăloşie? Sau ambele?

Deci, Oajdea pentru oricine nu e cretin e clar că face jocul puterii, la modul tupeist eficient la maximum, din pricina prostiei de a i se oferi spaţiu – în cazul în care chiar au/aţi crezut că sunt „boicotaţi” de putere, când, de fapt, se completează de minune: Antena 3 – rating, regimul Băsescu – perpetuarea la putere. Iar proştii – defularea. Măcar se răcoresc şi ei. Proştii pot fi şi cei cu 24K intelectuale. De ambele părţi. Şi cam aşa se şi întâmplă.

Hoară era mic copil faţă de Oajdea. Atâta nesimţire e greu de imaginat. Am aşteptat să văd dacă ia atitudine cineva faţă de nesimţirea fără margini proferată la adresa unei femei de toată isprava, Maria Grapini, într-un dialog care a avut loc în urmă cu câteva săptămâni. Nimic. Cum era de aşteptat.

Ce face Oajdea? Unu, dă impresia că adevărata şi singura opoziţie e în interiorul puterii. Doi, lansează otrăvurile cu adresa subliminală. Şi nimeni nu-l opreşte. Că Antena 3 nici n-are interesul. Păcat de profesionişti. Şi de iluziile fraierilor.

Nimeni, absolut nimeni nu a protestat în momentul în care jigodia s-a pronunţat că Udrea a fost „răstignită” când a fost huiduită după meciul lui Bute din stabilimentul de mucava. Una din cele mai scârbavnice blasfemii posibile.

Popor creştin. Populaţie cretină.

CE VĂ ENERVEAZĂ MAI TARE? PROSTIA, TICĂLOŞIA, ETC.

Miercuri 27 iulie 2011

Dacă vreţi să răspundeţi, bine. Dacă nu, tot aşa. Mi-ar părea rău doar pentru nişte minţi şi inimi, despre care ştiu că sunt. Şi pricep că toate temele zilelor sunt diversiunile puterii, muşcate cu voluptate prostească de presă (cum ar fi deprinderea sordidă de a face cuiva sex oral, cam asta e presa română la ora actuală).

Opoziţia nu există. Există doar interesele deştepţilor, pe spinarea proştilor. Aşa se şi explică armistiţiul perpetuu între putere şi opoziţie. Doar fraierii cred că e vreo bătălie între tabere. Doar masa de manevră.  De fapt,  nula na nula. Ca atunci când ne uitam la televizor la bulgari. Naruşenie. Adică fault. Ca fals prieten, mereu am asimilat termenul ăsta bulgăresc cu ceva de ruşine. Dar cui îi mai e ruşine? Şi la urma urmelor, de ce? Din moment ce neruşinarea face legea.

Noapte bună!

P.S. Animalele sunt infinit mai bune decât oamenii. Asta, ca să aveţi un pretext de defulare. Că aşa se zice. Nu refulare. Nu se zice aşa nici când ai o problemă cu instalaţia. Corect e refluare. Dar de regulă gramatica, săraca, aşa cum face şi viaţa, e obligată să adopte prostia majorităţii.