HOLOCAUSTUL ROŞU

Dialog cu dr. Florin Mătrescu, autorul carţii  (apărute la Libraria „Sophia”)

– Domnule doctor Florin Matrescu, ati realizat o carte fundamentala pentru întelegerea istoriei moderne si contemporane a României, a Europei si chiar a lumii. De ce i-ati spus “Holocaustul Rosu”?
– Întrebarea este legitima pentru ca aceasta sintagma îmi apartine, fara lipsa de modestie. Nu a fost asa de greu sa gasesc aceasta sintagma. Nu cred ca este rezultatul cautarii mele, cât al faptului ca am avut curajul sa folosesc acest termen care era rezervat în exclusivitate “holocaustului negru” sau “holocaustului nazist” si de aici paralela cu ceea ce au facut comunistii mi s-a parut absolut fireasca. Aproape nu-mi vine sa cred ca sunt primul care m-am gândit la aceasta sintagma. N-a fost o chestiune de inovatie, cât mai mult o problema de curaj. Fiindca în lumea vestica – ma refer în special la Germania – se spun atât de multe lucruri despre tragedia nazismului si despre holocaustul fascist, încât aproape nimeni nu are curajul sa vorbeasca despre cealalta tragedie care i-a urmat nazismului.

Complexul vinovatiei

– De ce?
– Pentru ca în Germania, complexul vinovatiei se cultiva într-un fel. Un autor celebru si un om de mare corectitudine – este vorba de Norman Finkelstein – a avut curajul chiar sa scrie o carte despre Industria holocaustului – reflectii cu privire la exploatarea suferintei evreilor. Exista cercuri care, din aceasta tragedie a poporului evreu, au facut un obiect aducator de bani. Va reamintesc ca, în afara de Procesul de la Nürenberg, care a fost, în principal un proces împotriva poporului german, vinovat de holocaustul negru, s-au adaugat despagubirile date nu numai evreilor care au suferit direct, dar si generatiilor care au urmat si care însumeaza deja circa 180 de miliarde de euro. Bani platiti de-a lungul timpului. Când ai în urma un asemenea trecut istoric tragic, aducator de bani si daca îti întareste si pozitia în societate, este firesc sa-ti aperi cu dintii aceasta lume ciudata a holocaustului. Ba chiar s-a deviat mai mult si s-a spus ca, daca cineva ar îndrazni sa compare holocaustul cu alta tragedie din istoria omenirii, înseamna ca relativizeaza un soclu de care n-ai voie sa te-atingi. Rezulta de-aici o anumita teama pentru istoricii de mare faima care au încercat sa compare cele doua tragedii. Exista chiar un caz celebru al unui mare istoric german actual, Helmuth von Mollte, care spune ca n-ar fi existat fascismul fara procesiunea comunismului. Ca fascismul a fost o contrareactie la comunizarea Europei.
– Este justificata o asemenea perceptie?
– Este oricând de discutat, cu argumente pro si contra. Este foarte greu de spus daca este în întregime adevarata si cred ca aici e cheia problemei. Fara îndoiala ca Mollte are în parte dreptate, dar nu sunt istoric si nici contemporan cu cele doua tragedii. Nu stiu daca chiar asa a fost. În orice caz, este evidenta asemanarea dintre doctrinele fascismului si comunismului si mai ales mentinerea acestor regimuri la putere printr-un aparat de teroare, cu o componenta specifica fascismului. Hitler, spre deosebire de Stalin, a dus la început o politica economica benefica pentru Germania. A rezolvat problema celor sapte milioane de someri, a restabilit putin demnitatea poporului german, foarte umilit prin Pacea de la Versailles, a creat locuri de munca, a facut autostrazi, o masina pentru popor – Volkswagen etc. Manipularea multimii prin doctrina, alaturi de acoperirea monstruozitatii – ma refer la lagare, la Aushcwitz si celelalte – i-au creat o oarecare popularitate legitima. Ce popularitate aveau Lenin sau Stalin care au provocat o întreaga tragedie?

Dumnezeu si propaganda

– Totusi, exista astazi rusi care-i fac din nou statuie lui Stalin, pe care îl vad ca pe un erou al Uniunii Sovietice. Ca el ar fi salvat Uniunea Sovietica de la disparitie, ca daca n-ar fi fost el, Hitler ar fi reusit sa distruga URSS. Exista si o asemenea perceptie în Rasarit.
– Teza aceasta are si ea un dram de legitimitate. Numai ca este si aici o imensa manipulare. Sa vedem legitimitatea. Stalin a stiut sa mobilizeze poporul rus într-un mod foarte abil, în acea parte a razboiului când nemtii au ajuns la portile Moscovei. Este vorba de acel act de tradare, decisiva pentru razboi, când armata germana în loc sa prinda ca într-o punga zeci de divizii sovietice, printr-un avertisment de la Orchestra Rosie din Elvetia, sovieticii au fost preveniti, au început atacurile de artilerie mai devreme si asa au evitat o catastrofa militara de proportii, care probabil ar fi deschis întreaga Rusie armatei germane. Au fost deci erori militare, dar si imense greseli politice, care nu se datoreaza Wermachtului, cât aparatului de propaganda al SS. Si anume politica rasiala, de discriminare a oamenilor si de tratare a rusilor ca popor inferior, ca neoameni, desi sunt rasa nordica, la fel ca germanii. Sunt înruditi.
– Este interesant ca germanii de astazi ar avea suficiente motive sa vorbeasca despre “Holocausutul Rosu”, dar totusi n-o fac.
– Asa e. Prin urmare, au fost greseli militare, au fost erori politice îngrozitoare fata de poporul rus. Iar Stalin si-a tras de partea lui, printr-un discurs demagogic, Biserica. E cunoscuta demonstratia facuta cu trei mii de preoti devotati KGB-ului, care s-au rugat la Dumnezeu, în Piata Rosie, pentru Matuska Rossia. Ideea ca Stalin apara Rusia, ca are de partea lui pe Dumnezeu si Biserica pravoslavnica a fost un factor de propaganda foarte important. Deci, în afara de aceasta efervescenta a fermentului national rus în fata agresiunii germane, imperiul sovietic avea o experienta tragica de pe urma lui Stalin. Pe de alta parte, masele reactioneaza identic la victorie sau la înfrângere. Desi tara era distrusa, chiar daca 38000 de militari de elita fusesera casapite de Stalin înainte de razboi, desi economia era la pamânt, URSS a supravietuit numai cu infuzie de capital si tehnologie occidentala. Cel mai mare transfer venea din America.

America, o tara de stânga

– De ce credeti ca, dintre cele doua rele, americanii, care faceau comert si cu URSS, si cu Germania nazista, au optat în final pentru ciuma rosie?
– Întrebarea nu este asa de simpla. În primul rând, nu este cunoscuta o atitudine de dreapta a Statelor Unite în secolul XX. America a facut permanent caz de democratie si s-a pretins tara cu cel mai democratic regim din lume, chiar daca un asemenea statut de obârsie a democratiei apartine Angliei. America nu a avut niciodata o înclinatie spre ceea ce noi numim “centru-dreapta”. Si mai ales, catre o doctrina crestina. Nu putem defini nici acum curentele politice din SUA. Stim ca exista doua partide care alterneaza la putere, dar mi-ar fi greu sa încadrez politica dusa de republicani sau de democrati într-un curent politic sau doctrina. Ceea ce este sigur – democratii au fost asezati mai la stânga decât republicanii. Atunci avem dintr-odata o tara care, la aparitia comunismului în Europa, n-a reactionat cum ar fi trebuit sa reactioneze o tara crestina. America este un stat în care Biserica este secularizata, unde religia nu se preda în scoli, unde se depune juramânt masonic de multe ori, dar nu se jura pe Biblie. Prin urmare, americanii nu au avut imediat o reactie de respingere a comunismului.

În al doilea rând, destule cercuri americane au sustinut financiar comunismul. De la Trotki si Lenin. Prin urmare, a fost colaborare, nu s-a cultivat repulsia fata de comunism. Imediat dupa Revolutia din Octombrie, Rockefeller avea exploatari petroliere în Caucaz. Avea banca în centrul Moscovei, existau schimburi comerciale si de tehnologii. Numai pentru opinia publica sovietica, America a fost prezentata ca un adversar al comunismului. În realitate, între cele doua razboaie mondiale, a existat o colaborare perfecta între URSS si SUA. Aproape 20 de ani. S-a adaugat apoi un pretext, un alibi extraordinar pentru americani: ajutându-i pe sovietici, s-au opus fascismului. Acest alibi le-a favorizat sa continue ajutorul masiv pentru URSS, carte trebuia sa se mentina pe linia de plutire. Cum a ajuns un sistem falimentar la o asemena forta militara? Nu doar printr-un buget militar urias. Existau apoi 17 orase din seria “X”, care au adus prizonieri germani din toate orasele Germaniei cucerite. Toata intelighentia germana era adusa dupa invazia sovietica în aceste orase cu circuit închis, cu unele conditii de viata chiar foarte bune. Asa au ajuns sovieticii la o tehnica militara, care sa-i concureze pe americani.

Mare parte din tehnologia nucleara au furat-o. Este un adevar axiomatic. Toti erau agenti KGB. Au fost cercuri de stânga din SUA, care puteau ceda din convingere. Demonstrate sunt multe, cum a fost procesul sotilor Rosenberg, condamnati la moarte pentru tehnologia furata, fiindca aveau resentimente fata de America. Se adauga fizicienii germani, confiscati dupa razboi. Exista documente ca americanii acordau ajutoare URSS în domeniul nuclear, chiar si ulterior.

Juramântul masonic

– Ati vorbit de juramântul masonic în societatea americana. La ce va referiti?
– La un lucru foarte simplu.

Nu exista America fara masoni. Este statul masonic ideal. În nici un alt stat din lume, lojile masonice nu exercita o influenta mai mare în tot ce se numeste viata politica, economica, financiara, sociala. În calatoriile mele prin toata lumea, nu am vazut nici un oras în care, în centrul localitatii sa fie temple masonice de rit scotian, etalate precum catedralele în Europa crestina. Am vazut la intrarea în orasul Sedona din Arizona, pe o placa de lemn, ziua si locul unde au loc întrunirile lojii. Este de notorietate. Un stat care se pretinde crestin are peste 400 de religii si culte. Vicepresedintele Dick Cheney a fost fotografiat când depunea juramântul: avea cele doua coloane masonice ale templului lui Solomon în spate.
– Mai este valabil astazi juramântul masonic, de care vorbeste Nicolae Paulescu, ritualul cu tapul pe care ciracul, legat la ochi si în patru labe, trebuie sa-l sarute sub coada?
– Fara îndoiala. Multi americani obisnuiti cred ca tara lor este crestina, dar ei stiu ca trebuie sa faca si compromisuri ca sa promoveze într-o functie. Trebuie sa ai un anumit loc în ierarhia masonica, altfel nu poti promova în Statele Unite. Acasa, americanul poate sa fie un bun tata de familie, sa-si doreasca sa aiba copii, sa-si creasca familia conform moralei crestine. Exista deci o duplicitate pe care noi am trait-o în comunism.
– O asemenea duplicitate a început sa se exporte si în România dupa 1990.
– Exact. Nu este o acuza la adresa poporului american, un conglomerat de natiuni, unde putem gasi orice stare de fapt, ca în orice tara.

Cu siguranta însa, politica americana se face la nivelul lojilor. Într-un interviu, Dan Lazarescu spunea ca nu poporul american îsi alege presedintele, ci lojile din Washington si Baltimore. Procesul electoral nu are nimic de-a face cu democratia. Asa cum George Bush si John Kerry au facut parte din loja “Oasele si Craniul”. Democratia este un joc pentru multime. În realitate, hotarârea apartine lojilor. Ce se întâmpla cu pax americana nu are nici o legatura cu ce crede poprul american despre politica. Am fost în America de sase ori. Am înteles ca pe Coasta Atlanticului este ingerinta lojilor de stânga sau a Marelui Orient. Coasta Pacificului e controlata de masoneria de dreapta, are tot o politica straina poporului american, pe care-l gasim în orasele mici, în ferme, acolo unde oamenii nu sunt contaminati de politica.

Cupola Ocultei

– Nu este falsa disjunctia masonerie de dreapta – masonerie de stânga?
– În parte, da. Între ei, exista, prin definitie si prin regulamente, o armonie, cuvânt auzit frecvent în televizor, un semnal care arata ca în subteran noi ne întelegem si putem discuta orice tema din politica lumii. Concurenta apare numai atunci când vine vorba de aria de actiune si influenta, de teritoriu. Deci o adevarata lupta între ei apare numai când se creeaza grupuri de interese. În subsol, acolo unde se întâlnesc cei de gradul 33 de Rit Scotian sau Marele Orient, este o concordanta totala. De fapt, la masa dintre cele doua ordine care guverneaza lumea, are loc o împartire a teritoriului. O sa spuneti ca este o fabulatie; e dreptul dumneavoastra.
– În perioada interbelica, s-au realizat studii care arata ca Loja B’nai B’rith de la New York ar fi capacul universal pentru toate aceste jocuri, cu aparenta de stânga sau de dreapta. Care este adevarul?
– Este o afirmatie incorecta ca B’nai B’rith ar fi vârful ierarhiei. Noi stim ceva despre ierarhia masonica mondiala dupa aparitia descrierii piramidei masonice a unui individ, John Todd, care a fost mason de gradul 33 si a facut parte din Tribunalul Rotschild – o grupare de 13 – forul suprem al masoneriei mondiale. El a atras atentia ca pe dolarul american se afla treptele piramidei masonice, care detin puterea mondiala suprema. Cam doua treimi din aceasta piramida o formeaza asa numitii iluminati: ei detin puterea efectiva a masoneriei mondiale – cam 5000 de persoane. Estimari relative din literatura de specialitate. B’nai B’rith este ordin exclusiv kazar. Nu are nici o legatura cu evreii. Kazarii sunt o populatie turcica, trecuta la mozaism, în secolele VIII-IX. Are cam 500.000 de membri în lume si se încadreaza în treptele superioare ale masoneriei a lui Todd, deci nu se afla în vârful piramidei. A doua mentiune: exista însa structuri masonice în care kazarii au o reprezentare prevalenta, dar nu avem spatiu aici. La întrebarea cât de puternic este ordinul kazar în structura masoneriei mondiale, raspunsul este: covârsitor.
– Asadar, masoneria este implicata în toate procesele politice mondiale, inclusiv în construirea comunismului, a epocii de aur. Nu le atribuim prea multe masonilor?
– Este un lucru pe care l-am aflat destul de târziu. Sloganul era ca tancurile rusesti – rareori spuneam “tancurile sovietice” – ne-au adus comunismul.
Taranul român a venit în contact direct cu mujicul rus, care avea mitraliera, prada, viola. El nu stia cum arata un NKVD-ist. În schimb, acelasi taran român, contrar propagandei comuniste, a ramas cu o imagine rezonabila, chiar frumoasa, despre soldatul german, care platea fiecare gaina, fiecare litru de vin.
Sistemul nazist a fost un epifenomen, doar de câtiva ani. Actele de cruzime au fost opera unui numar redus de germani. Pe când sistemul sovietic si doctrina bolsevica, cu Ilia Erenburg – un ucigas cu sânge rece prin instigare la crima – au creat un soldat bolsevic reeducat, cu o morala de lupta îngrozitoare. A ucide facea parte din doctrina de ocupant a soldatului sovietic. Pe când armata germana a venit ca partenera în România. Când un neamt aparea în tramvai, cei din jur aveau senzatia de securitate. Si când intra soldatul sovietic, sareau pe geamuri, ascundeau femeile, tuica era rasturnata în sant. Se confruntau doua civilizatii doua armate.
– Cartea Holocaustul Rosu demonstreaza ca sistemul comunist este un experiment de distrugere sociala. De ce?
– Nici un sistem politic nu se poate edifica fara o baza materiala. Idei politice, de transformare revolutionara, au avut si altii în istoria lumii. Pentru a trasnforma o ideologie în dorinta de a acapara un teritoriu, de a lua puterea politica de la altcineva, trebuie multi bani si forta materiala. Când am vazut ce se întâmpla în lumea vestica, m-am întrebat imediat: Cine a finantat comunismul? Pentru ca eu, organizând demonstratii anticomuniste cu doar câteva zeci de oameni, initial, facând un sediu al Congresului Mondial Românesc si al Natiunilor Captive, platind chiria pentru acea camera, organizând ziua natiunilor captive pe banii mei si o conferinta de presa la care nu venea nimeni si vazând cât ma costa, normal ca mi-am pus întrebarea fireasca: daca noi, pentru o eficienta atât de redusa, depunem eforturi financiare atât de mari, oare ce-a însemnat sa organizezi revolutia bolsevica? Trotki n-a venit cu o gentuta în Europa, ci a traversat Atlanticul însotit de circa 500 de camarazi, care de fapt erau ostasi de elita, instruiti pe un teren oferit de Rockfeller. Astfel încât, dintr-un idealist cum parea Trotki – pentru ca idealistul poate avea toate culorile – am vazut dintr-odata o persoana pragmatica, pregatita pentru a face revolutie, cu o mica armata lânga el. S-au adaugat ulterior finantarea americana pentru statul sovietic, fondurile alocate pentru partidele comuniste. În Germania, la un moment dat, fonduri ale Bisericii Evanghelice erau deturnate catre sandinistii din Nicaragua. Dintr-o discutie la televizor a rezultat ca bietul contribuabil german îsi vedea donatiile facute pentru Biserica mergând spre o miscare de gherila comunista. Asa s-a închegat mecanismul explicarii punerii pe scena a comunismului, mentinerea lui ca sistem si mai ales extensia lui, printr-o finantare care tine de anumite cercuri financiare. Încercând sa esalonam cronologic expansiunea acestui monstru, m-am lamurit ca revolutia bolsevica nu este o miscare spontana, într-o situatie speciala – o armata tarista vlaguita de razboi, mujicul rus satul de saracie si de razboi – a existat un factor subiectiv, au fost agitatorii care au dat scânteia, au stiut unde sa actioneze pentru a face revolutie.

Doctrina si ingineria sociala

– Din cartea dumneavoastra rezulta clar ca de experimentul comunist tot masonii se fac vinovati si tot ei l-au distrus, pe principiul “Eu te-am facut, eu te omor!”. Este aici o anume continuitate?
– Fara îndoiala! Asta pentru ca a intervenit altceva. Este continuitate, dar cu alte mijloace. Mai întâi afirmatia ca nu exista doctrina masonica de dreapta. Chiar lojile de Rit Scotian din care fac parte familiile regale din Europa sau Ritul Scotian din America, mult mai de dreapta decât Marele Orient.
– Nu este tot o iluzie întretinuta? Am întâlnit masoni români care pretind ca fac parte din loja de dreapta “Bujor Sion”…
– Nu, nu este o iluzie. Este în parte si un act de manipulare. Eu trebuie sa demonstrez alegatorului ca am ceva cu dreapta sau ca sunt opus stângii macar. Altfel, cum s-ar întâmpla ca în loji masonice de dreapta au intrat o multime de ofiteri de securitate? Prin urmare, este un joc politic.
Experimentul comunist are legatura cu ideologia masoneriei, care este atee si internationalista. Deci nu are cum sa fie de dreapta.
– Daca parcurgem toate etapele, de la Revolutia Franceza pâna la constructia europeana actuala, care este scopul politic discret al masoneriei?
– Nici nu mai este discret pentru cei care citesc. Am facut comunismul fiindca este foarte apropiat de ideologia masoneriei, care tinde spre un guvern mondial si un stat masonic unic. Iar pasii catre acest stat masonic unic sunt Statele Unite ale Americii si Statele Unite ale Europei. Iar ce va urma este un guvern mondial cu dependinta politica socialista sau comunista, conform ritualurilor masonice. Prin urmare ne îndreptam spre un guvern mondial, care nu va avea alaturi Biserica, în calitate de sfatuitor. Ne îndreptam catre un stat care tinde catre distrugerea natiunilor, a familiei si a religiei. Se doreste concentrarea puterii într-un singur centru sau în câteva centre de putere. De aceea, internationalistii, mondialistii, globalistii nu sunt în nici un caz de dreapta. Ei doar mimeaza un joc al dreptei. Problema vizeaza doar concentrarea puterii.

Consumismul

– În aceasta lupta teribila pentru putere, care mai este adversarul redutabil al masoneriei?
– Nationalismul.
Mai întâi trebuie însa precizat ca sucombarea imperiului comunist a fost un act deliberat si calculat. Sistemul nu mai functiona, îsi facuse deja datoria. Una din misiuni era sa mentina o mare parte a Globului într-o stare de subdezvoltare, de dictatura, provocând erodarea statului national. Sa ne imaginam ca, daca tari mici, ca Singapore sau Coreea de Sud, au devenit concurenti comerciali puternici pe piata mondiala, ce-ar fi fost tari cu traditie ca România, Polonia sau China, ce concurenta uriasa ar fi creat aceste state pentru cei vreo 5000 de indivizi care vor sa tina în mâini puterea lumii? Daca aceste state ar fi beneficiat de un regim democratic? Experimentul comunist de inginerie sociala a tinut în mare parte din lume nu numai sub dictaturi odioase, care au distrus destine individuale, dar care au anihilat economiile nationale. Prin tratate comerciale subterane, bogatiile acestor tari au fost spoliate. Ne aflam într-o tara de unde s-au defrisat padurile, s-au furat resursele de uraniu si de alte rezerve strategice. Scenariul este valabil pentru toate statele ex-comuniste. În acest timp, lumea occidcentala a progresat. Nivelul de bunastare a crescut. Concomitent, statul masonic bine organizat are grija sa satisfaca niste nevoi elementare ale omului obisnuit. Asta este deosebirea colosala între Europa Occidentala si tarile post-comuniste. Asa s-a ajuns ca nivelul de viata al omului mediu din vest sa fie cu mult superior fata de conditiile de viata ale individului din spatiul comunist.
– Sa întelegem ca se pregateste un imperiu mult mai subtil, mai pervers decât comunismul, un imperiu al consumismului?
– Un imperiu mondial, iar consumismul si datoria – traitul “înainte” pe carti de credit – a te face dator, a te împovara pâna la sfârsitul vietii pentru casa, pentru masina, pentru studiile copiilor – pe de o parte, este singura sansa a oamenilor tineri, pe de alta parte îi împovareaza tot restul vietii cu rate lunare si vor avea foarte putin spatiu de respiratie. Iar dobânzile de la leasing, de la credite, care sunt uriase, în comparatie cu averile acumulate, nu fac decât sa-i îndatoreze pe tineri. Anumite drepturi ale omului se reduc si mai mult. În comunism, îmi era frica sa vad daca nu s-a oprit masina neagra a Securitatii în fata casei, ca sa-l aresteze pe tata, pe bunicul sau pe un vecin. Masina neagra dispare acum. Cei care vorbesc limbajul politic corect sau care se comporta politic corect vor fi oamenii viitorului, pe care mondialistii se sprijina. Este o varianta a lui homo sovieticus.

Strategia

– De ce mondializarea este perceputa de unii observatori drept marea revansa, ultima, fata de toate natiunile lumii?
– Fara îndoiala ca este o perceptie corecta. Asa cum masoneria a contribuit si la faurirea statului român. Dar atunci ne aflam în momentul în care se lucra la erodarea imperiilor, a regatelor si trebuiau stimulate statele nationale. Deci acceptarea statelor nationale era un pas fiindca dusmanul numarul unu al masonilor atunci erau imperiile. În acel context, România si-a dobândit independenta nationala. Dupa ce-am terminat imperiile, am ajuns la faza în care avem în fata natiunile. Întâi monarhiile, pe care, daca nu le-am terminat, le distrugem din interior prin compromiterea familiilor regale.

Printesa Diana a fost transformata, dintr-o posibila purtatoare a coroanei regale britanice, într-o femeie de proasta calitate. În familiile regale din Suedia, Danemarca, Norvegia, au patruns prin casatorii – probabil dirijate – componenti ce nu fac cinste acestor familii. Cuvântul “regalitate” nu mai trezeste respect total si supunere ca oameni dati de Dumnezeu pentru conducerea natiunii. Monarhia devine un dusman de baza, dar din ea n-a ramas mare lucru. Sa nu uitam ca seful de la London City, care este mare mason, merge înainte, iar regina Elisabeta a II-a vine dupa el. Prin urmare, regii ramasi au putere consultativa, drepturile lor s-au redus foarte mult. Regele Spaniei colaboreaza mult cu prim-ministrul, are discutii private, dar hotarârile guvernului socialist nu se luau de acord cu regele. Socialistii fac tot ce se spune de la lojile superioare. De aceea, si regelui Mihai, care face si el parte din Ritul Scotian, nu i s-a dat dreptul sa ramâna în România. Am convingerea ca asa a fost. Când s-au adunat un milion de oameni în fata lui, putea sa ramâna în România. Dar se hotarâse sa nu mai fie regalitate. Dupa distrugerea monarhiilor, se anihileaza natiunile. Acesta este procesul la nivel macroscopic. La scara microscopica, institutiile care ne sunt adversare si care trebuie sa dispara sunt Biserica, Armata si Familia. Aceasta erodare continua arata planul foarte clar al unei institutii ce nu are a face cu morala noastra crestina.

Aurul lumii

– Exista în Vechiul Testament un dicton straniu: “Voi veti înghiti aurul lumii!”. Nici o natiune nu are înscris ceva similar în cartea ei fundamentala. Unde merge aurul lumii moderne?
– La ora actuala, nu se mai poate raspunde simplu, nici cunoscatorii nu pot spune unde este trezorierul principal. Ca sa evaluam unde se concentreaza banii, va amintesc un lucru. Daca vrei sa faci o excursie în Statele Unite, am cerut bani de la banca în dolari. De fiecare data, primeam bancnote noi. Toti turistii germani, care pleaca peste Atlantic, primesc bani noi. Dolarul circula în întreaga lume. Cum sa tiparesti atâtia dolari noi? Trebuie sa ai acoperire. Nici o tara din lume nu are însa acoperire în aur, platina sau actiuni bancare pentru emisiunea de dolari. Prin urmare, emisiunea de dolari costa doar hârtia, cerneala si manopera. Nu mai are nici o acoperire. Si atunci, cum raspundem la întrebarea unde este depozitul bancar al lumii? Înainte se facea trimiterea la depozitul de lingouri din aur al Bancii Nationale. Astazi, vedem niste virgule care se muta în computer. Am trait în Germania un episod interesant. Fara sa dau detalii, o anumita firma avea o datorie foarte mare si era în pericol de faliment. Printr-un simplu joc cu mouse-ul, datoria s-a transformat dintr-o suma fabuloasa într-una ridicola, a unei familii obisnuite. Deci se joaca cum vor ei cu bunastarea unei tari. Am devenit tributari cartilor de credit si manipularii financiare prin banca. Banul ca atare îl folosim pentru cumparaturi marunte. Se dau deja pensii pe carduri si în România.
– Înseamna ca nu trebuia sa aruncam cartile de marxism, în care se scria ca banii vor disparea, natiunile vor disparea…
– Sigur ca da, se lucreaza deja. Se vor implanta cipuri sub piele si vom arata în fata cititorului electronic si vom beneficia de cumparaturi în toate magazinele. Fara bani. Cartea de credit este o etapa intermediara. Dupa cum numerele recente de înmatriculare ale masinilor sunt urmarite prin satelit. Nu sunt povesti.

Masoneria si democratia

– Unde este salvarea, domnule doctor?
– Trebuie o precizare. Ca sa ajungi la etapa în care te dizolvi în creuzetul globalizarii, trebuie sa fi trecut prin etapa democratiei. Democratia este asociata de români cu notiunea de bunastare. Ei nu vor doar sa-si expuna liber opiniile, fara sa scoata cineva pistolul pe masa. Democratia presupune, chiar în regulile fixate de masonerie, o realizare cât de cât a individului. De ce? Un mason care conduce un trust international – si ei le conduc în totalitate – nu-si poate permite sa aiba salariati niste incapabili. Notiunea de concentrare a puterii si de acumulare a banilor se leaga de competenta subordonatilor. Un sef de firma este foarte important – cazul Kruppului. Ultimul descendent al trustului era un homosexual si voia sa transforme Insula Capri într-un paradis al homosexualilor. Nu a trezit rezonante favorabile în familie. N-a fost dezmostenit, a primit o renta viagera, dar n-a ramas conducator. Kruppul s-a desfiintat si a devenit societate pe actiuni. Preluata de masoni, fara îndoiala. Prin urmare, democratia în lumea vestica a însemnat competenta, eficienta. Societatea a produs bani si a permis un nivel de viata. Din considerente de calcul politic, nu din considerente crestine, masonii vorbesc frecvent de liniste sociala. Ca sa le tihneasca procesul lent de cucerire a lumii, nu e nevoie de demonstratii în strada.
– Nu au învatat asta de la marxisti?
– Posibil. Rezultanta a fost însa un nivel de trai ridicat.
– Ceausescu a fost mason?
– Asa zic unii. Eu nu stiu nimic concret. Se zice ca era în masoneria albastra, care nici macar nu este structura masonica. Este o organizatie pentru prostirea prostilor, care si asa sunt prosti. Masoneria albastra acorda trei grade: este vorba de oameni care platesc cotizatie la masonerie, le satisfac vanitatile ca au intrat si ei într-o organizatie secreta, care conduce lumea, de care au auzit si ei de la a saptea mâna. În realitate, nu au nici un fel de acces la operatiunile de împartire a profitului.

Secreta, nu “discreta”

– Se alimenteaza deja discret iluzia ca numai intrând în masonerie poti sa ai parte de afaceri manoase, de cariera stralucita, numai asa poti sa ai acces la functii în stat, chiar la recunoasterea valorii artistice a operei…
– În parte, este valabil. Pare de necrezut, dar eu, care sunt un om foarte obisnuit, am primit invitatia sa fac parte din loja Paneuropa, în care se afla Otto de Habsburg, ultimul urmas al dinastiei. Am refuzat si am fost admonestat într-o situatie îngrozitoare de un mason din New York. Cum de mi-am permis sa refuz?! Mi-a cerut chiar si scrisoarea înapoi. I-am restituit-o. Am refuzat de patru ori sa fac informari pentru Securitate pentru a putea pleca în strainatate, tot asa am refuzat si intrarea în masonerie. Fiindca o consider la fel de pernicioasa. Daca noi, românii, dorim sa ne însusim democratia, sa construim un stat democratic, o facem în speranta sa ne putem exprima opiniile, sa nu mai vedem monstruozitatile de nedreptate sociala de astazi, sa avem un nivel de trai comparabil cu al statelor occidentale. Dar pentru asta nu trebuie platit tributul de a trece de la calitatea de membru de partid comunist la membru de loja. Fiindca asta echivaleaza cu tradarea sistemului nostru de educatie, a credintei noastre în Dumnezeu. Ar însemna sa subordonam interesele prin loja care îsi zice nationala unor loji internationale. Nu pot ca intelectual sa accept formularea masonica a laboratoarelor de idei. Întrunirile din loji se numesc “laboratoare de idei”. Sorin Rosca Stanescu îsi pune ca motto la editorial “Unele idei, înainte de a deveni evenimente, sunt pregatite în laboratoare”. Un cuvânt care nu e ales întâmplator. Si-atunci te-ntrebi ce rost mai au partidele? Din moment ce, parasind Parlamentul, Guvernul, Biserica, Tribunalul, Banca Nationala, ne întâlnim în loja, unde se iau realele hotarâri? Daca optam pentru o societate democratica deschisa, cu egalitate, fraternitate, cu libertate, atunci de ce va ascundeti, domnule? De ce va faceti adunarile în locuri inaccesibile publicului? De ce nu se iau notite, în afara de protocoalele încheieate, pe care nu le vede nimeni? În New Mexic, la Santa Fe, am vazut un centru masonic, unde scria mare “Accesibil publicului între orele cutare si cutare”. De trei ori, am fost acolo în intervalul orar indicat: tot timpul era închis. Omul obisnuit, când vede afisul, chiar crede ca se poate intra acolo, dar nu-l intereseaza problema pentru ca are alte griji. Iar Marele Orient din Franta face si spectacole de vizionare. Îsi permite uneori sa arate ca ar fi deschisi publicului si se considera societate discreta, iar nu secreta. Este o cacealma. În concluzie, eu zic sa nu mai vorbim despre democratie, îi lasam în plata Domnului, desfiintam partidele politice, îi lasam sa tipareasca dolari cu ce vor, hotarâti împartirea tarilor, demolati biserici, faceti ce vreti!

Pionul

– Din cartea dumneavoastra rezulta ca George Soros are un rol deosebit în construirea societatilor deschise. De ce-l preocupa un asemenea obiectiv?
– În momentul de fata, îl consider pe Soros principalul pion al jocurilor financiare mondiale. Este un om care aduce un folos urias pentru masonerie.
– Este un altruist?
– Asa zice el. Eu nu cred. El ofera o capcana foarte atractiva: bursele Soros. Foarte multi tineri straluciti din tarile ex-comuniste, încatusati de neociocoimea rosie, nu au nici o sansa de promovare. Trebuie sa plece. Putine firme îi cauta. Si atunci agentii lui Soros le fac aceasta oferta, care presupune completarea unui formular. Trebuie sa raspunda la întrebari privind atitudinea fata de Biserica, de familie, monarhie, fata de principiile morale. Numai o parte sunt apoi racolati ca bursieri si dintre acestia aproape toti intra în mecanismul masoneriei mondiale. Initial, în lojile de tineret, apoi li se dau functii tot mai mari. Cazul lui Mihai Razvan Ungureanu, ministrul de Externe, este cunoscut. Tot Iasiul stie ca este mason, ca a beneficiat de numeroase burse de care nu au beneficiat alti tineri. Ei trec din burse-n burse, iar copiii nostri sunt prosti!
– Nu ati primit nici un avertisment elegant din partea discretilor lumii?
– N-am primit, probabil pentru ca nu ma considera o persoana atât de importanta, încât sa strice glontul pe mine. Iar eu nu sunt un veleitar. Pot cugeta si asta am facut toata viata si am avut curajul s-o fac în scris. Nimeni nu-mi poate lua dreptul de a spune adevarul si de a ma oferi tarii mele pentru un guvern care ar avea realmente nevoie de sfaturile mele. Mai ales în domeniul sanitar, pentru învatamântul medical superior, dar niciodata încolonat în organizatiile lor.”

Sursa: http://carteromaneasca.wordpress.com/2012/06/27/dialog-cu-dr-florin-matrescu-autorul-cartii-holocaustul-rosu/

TOKES SE IUBEŞTE CU ORBAN ŞI TONTA E COPILOT

Ştiţi deja că mie îmi place Tokes (chiar e foarte cald şi îmi e foarte lene să caut să-i pun alea ale limbii maghiare 🙂 ). Deci, domnul episcop  – care e foarte mişto, chiar şi aşa, albit şi cam buhăit -, nu face decât să confirme propaganda securistică pentru multe milioane de români frustraţi – dacă nu cam toţi – anume că de fapt Ceauşescu a fost un erou naţional, ucis pentru că şi-a apărt patria, iar la rivoluţie de fapt ruşii şi cu ungurii au dat o lovitură de stat ca să rupă Transilvania de România. Trebuie neapărat activată eroizarea lui Ceaşcă acum, pentru că nostalgia pentru părintili naţiunii, genial şi discreţionar, e folositoare pentru noi fraieriri electorale. Şi sigur că totodată iubăreala anuală de la Tuşnad e o bună diversiune, dacă, în loc s-o administrezi, te laşi jucat.

Domnul episcop îşi face misiunea cu tenacitate. Susţinut de coabitaci. Care tac ca mortu-n păpuşoi. De-aia şi-au şi pus gura în gips, Băsea, la mare, Tonta, la munte, pe post de copilot. Ca să se zică că ei sunt în concediu, deci, de-aia n-au fost la post ca să-i pună la punct pe Tokes şi pe Orban Viktor, penetrant ca-n brânză pe teritoriul României, care autorităţi din România respectă libertatea de exprimare a oricui în afară de jurnalişti şi oameni de rând. În rest, toată lumea are voie. Mai ales dacă în cauză e bătaia de joc de România. Sigur că ar fi o idioţenie ca tu, demnitar român, să te cobori la mintea lor, să le faci jocul conflictual. Dar o idioţenie impardonabilă e şi să-i ignori, laş. În loc să-i execuţi cu umor şi graţie.

Poporul român poate avea impresia îndreptăţită că nimeni nu apără România. Şi că ea e lăsată pradă tuturor celor care satisfac interesele de putere şi avere ale celor – deopotrivă – de la putere şi din opoziţie. E o licitaţie în toi. De cele mai multe ori, o încredinţare directă.

Ce-ar fi dacă Ponta s-ar duce la Budapesta şi un lider al minorităţii române i-ar spune să acorde protectorat teritoriului pe care România l-a retrocedat Ungariei după ce a eliberat-o de bolşevici? Vă închipuiţi scandal diplomatic? Eu nu, pentru că demnitarul român nici n-ar apuca să deschidă gura despre aşa ceva. Poliţia lui Orban i-ar pune în vedere, mai mult sau mai puţin politicos, să se care de pe teritoriul naţional al Ungariei. Şi să-l ia şi pe minoritarul căruia i s-a urât cu binele din patria care îl hrăneşte.

Nici la referendum Tonta n-a făcut nimic, a aşteptat 6 seara ca să iasă la vot şi l-a lăsat pe Orban Viktor să-şi facă de cap, să dicteze cetăţenilor români din Transilvania ce să facă. În mod normal, până în prânz, Orban trebuia pus la punct, iar cetăţenii români, invitaţi să-şi exercite drepturile naţionale şi nu să asculte de un lider străin care poate să fie arogant doar fiindcă i se permite. Îşi cunoaşte interesul, joacă pentru ţara lui. Ceea ce îi urez şi României.

Mai ales că şi lui Crin al nostru pare că i-a mâncat pisica limba.

P.S. Deci, Tokes, simpaticule, dacă vreţi protectorat, vorbesc eu cu ministrul de Interne. Şi vă promit că veţi fi pe deplin protejat, va fi linişte, nu veţi fi deranjat. 🙂 Acum, sincer, meritaţi din plin, că altfel nu ne-am fi mişcat fundurile atât de româneşti ca să scăpăm de regimul Ceauşescu. Deci, eu pentru aia vă iubesc, chiar dacă pentru restul vă detest. Cum se zice, dragoste cu năbădăi. Şi vă asigur că biciul e moale. Doar efectul e foarte tare. 😳

UPDATE. Cum de uitasem? Băsescu l-a decorat pe Tokes cu „Steaua României#, în grad de cavaler.

FOTO: cotidianul.ro. jurnalul.ro

PONTA ÎL FACE K.D. PE CRIN CU DIRECTA LUI SEBI

Ceva mai pervers decât iniţiativa lui Sebastian Ghiţă privind o lege Big Brother generalizată asupra cartelelor prepay cu greu puteau instrumenta mentorii sistemului securistic guvernator al României.

Era previzibil că mai ales zona liberală se va revolta. Ceea ce s-a şi întâmplat.

După care, a ieşit imediat Ponta şi a declarat că amicul Sebi nu face decât să vrea să legifereze o decizie a CSAT din august anul trecut, de când cu atentatul din Bulgaria, pe când preşedinte interimar era Crin Antonescu.

Dacă omul nostru a aprobat aşa ceva şi-o merită. Din plin.

Crin Antonescu a luat o directă dură, profesionist calculată şi aplicată diabolic, chiar nu am cum să nu admir o lovitură atât de perfectă, profesional vorbind. Aş fi preferat să fie Crin autorul şi Ponta sau Băsescu, încasatorul.

Crin e knock-down. Altfel, bine mersi în SUA. Dacă nu cumva chiar se va lăuda pe lângă Administraţia Obama cu imitarea practicilor care au scandalizat lumea liberă, după ce Snowden a dezvăluit mecanismul aplicat la nivel mondial – şi pe care acum spionul răspopit i-l livrează lui Putin, c-aşa-i în tenis.

Deviza consultantului lui Crin, simpaticul Nils, e STOP OBAMA. La el acasă. Iar la noi, să-l imităm. Sau cum?

Culmea pervesiunii e că domnul Antonescu se află în dublă greşeală: imposibilitate de a-şi asuma decizia, imposibilitate de a se delimita de ea. Adică, dacă ar declara cumva că n-a ştiut ce decide CSAŢ pe care îl conducea n-ar face decât să-şi decline competenţa prezidenţială. Şi dacă şi-ar asuma decizia, n-ar face decât să confirme zicala mizerabilă despre „aceeaşi mizerie”. Iar  tertium ar suna ca refrenul lui Postelnicu.

Să vedem cum iese Crin Antonescu din acest K.D. Că nici prosopul nu-l poate arunca.

Norocul lui – provizoriu, ca orice noroc – e că sistemul rostogoleşte diversiuni în valuri, iar asta se va uita. O vreme. Atât cât trebuie ca să-şi facă efectul de avertisment. Adică, până după vacanţa parlamentară, când Ghiţă îşi va băga iniţiativa pontacă, adică, băsecuristă, în Parlament. Dacă va renunţa la ea va însemna că (între timp)  şi Crin a semnat pactul. Cu cerneală simpatică.

P.S. 1. De fapt, iniţiativa n-ar face decât să legifereze o practică la negru a SRI. Sau aveţi dubii că toacă banii oamenilor pe ascultarea urmărirea lor?

2. V-aş ruga să nu comentaţi cu privire la „greva medicilor”. În mod sigur urmează o postare. După ce vă pronunţaţi cu privire la postarea actuală. Între timp, plimb căţaua. E neagră, imensă, blănoasă, mătăsoasă. Frumoasă ar fi tautologic. Aţi văzut căţel urât? 🙂

BĂSESCU CANDIDEAZĂ LA PREZIDENŢIA R.MOLDOVA. CHIRTOACĂ, IA-ŢI-L LA CHIŞINĂU!

Băsescu şi-a (re)găsit în Basarabia imbecilii.

Tembelul de Chitroacă i-a oferit cetăţenia „molovenească”. Şi aşa îi vine infractorului im(p)unitatea. De la Chişinău.

Coabitarea ruso-americană.

SISTEMUL COABITAC ŞI MANEVRELE LUI MAFIOTE

Unii mai fezandaţi pentru manipulare chiar cred că Băsescu i-a trimis lui Cherecheş DNA să-l caute fiindcă s-a pozat lipit de Udrea. Nu cumva, tocmai de-aia s-a lipit Udrea, ca să-l tragă în poză porumbit lângă ea şi să i se trimită DNA, pentru ca mahalaua de presă să stabilească raportul de cauzalitate telenovelist(ic)ă? (Plus pista falsă, adică, doar nu vă închipuiţi că pentru Cherecheş a divorţat Udrea? :P)

De fapt, sunt manevre sistem(at)ice, cu partea lor vizibilă ostentativ, anume, rocada Marga-Buşoi, adică, sacrificarea brutală sau exemplară (de tip mafiot) a subalternilor din PSD şi PNL fiindcă au intervenit în jocurile coabitace, dublată de promovarea convertiţilor la coabitare – să vedeţi cine vine la ICR (ca să băsecurească din partea PSD).

Oribilă manevra lui Ponta cu Bădescu, care declarase că readucerea lui Duţă la CNAS e o acţiune de tip mafiot a lui Băsescu, declaraţie dezavuată de Ponta în stil mafiot. Ca nu cumva să se mai ia cineva de sistem şi de oamenii lui. Omerta. Cinică în consecinţă falsa renunţare a lui Băsescu la Duţă: manevră prin care Ponta să justifice debarcarea lui Bădescu şi înlocuirea lui cu Buşoi, pentru ca şi Marga să fie debarcat de la ICR şi înlocuit cu un securist. Cinică la maximum pasarea responsabilităţii asupra consilierului Păunescu, dar care n-are de ce să fie demis pentru că – nu-i aşa? – se mai întâmplă ca un consilier să semneze pe post de preşedinte al ţării, cum i-a răspuns lui Ionuţ Cristache, reporterul Antenei 3, la Cotroceni, pentru că fix a doua zi un alt consilier prezidenţial, Fota (care i-a blocat cvorumul fraierului de preşedinte interimar) avea să semneze un act de subordonare a securităţii naţionale către securitatea de la Moscova, cu acordul SUA – un fapt nu doar anticonstituţional, ci de-a binelea infracţional, situat în afara oricăror norme de drept internaţional, dar cui îi mai pasă, din moment ce statul însuşi e de aşa natură? Că nu avem puteri în stat, ci vase comunicante în alambicul serviciilor. Şi nu avem instituţii, ci crimă organizată la nivel instituţional. Şi nu avem stat, ci comodat (al cărui contract l-au semnat unii aşa cum se obţineau, în vechime, firmanele şi/sau graţierile).

Deci eu treaba cu primarul Băii Mari căutat de DNA o văd aşa: Cherecheş e ex-PSD şi ex-PNL, deci cui îi pasă dacă e marfă pentru rapoartele MCV? Nici nouă nu ne pasă, ba chiar nici de justiţie, dar zicem în sinea ficaţilor noştri că se face dreptate, că, adică, aşa-i trebuie lui Cherecheş, că traseiază inelegant, ca să nu zicem, cu bale. Şi aşa-i trebuie, că a lins-o pe Udrea când ea n-avea voie în peisaj, mai precis, în timpul referendumului pentru suspendarea iubitului ei preşedinte. I-a ridicat laude. Deci, să-l salte DNA! Este că manevra e de succes pe cale emoţională? Aşa cum a fost şi cu Năstase, sunt destui care au zis, ce dacă nu sunt probe, merită puşcăria şi pe asta s-a şi bazat actul de condamnare care validează un rechizitoriu fără legătură cu principiile sistemului judiciar; aşa cum se întâmplă şi cu Gigi Becali – oricum, dar să facă pârnaie, la fel şi cu Vântu (căruia de fapt i se face o favoare, că a fost condamnat cu firimituri pentru nimic), asta-i satisfacţia unora, dintre care, unii, chiar de calitate, care pentru ideea lor de dreptate, acceptă să fie sacrificată justiţia – şi din această complicitate „civică” a copt până la refuz buba metastazică în trupul statului de drept, care doar teoretic este de drept. De fapt, România e un stat infracţional de tip mafiot transpartinic şi transnaţional.

Lamentabil e că un om integru ca fostul primar de Baia Mare, Cristian Anghe,l a fost condamnat nevinovat şi a făcut puşcărie ca un borfaş pe vremea guvernului Boc, fiindcă era un primar popular, respectat şi ales în conducerea naţională a PNL. Care PNL l-a lăsat sacrificat ca să se arate că nu intervine în Justiţie. Şi nu intervine. Dar tolerează intervenţiile altora. Şi călcarea în picioare a Justiţiei. Statul de drept mafiot. Că mafia are tot dreptul.

Deci, dragilor, dacă n-aveţi bilet la tribuna oficială, eu zic să staţi la televizor (dacă nu găsiţi ceva cu adevărat bun de făcut). Meciul e aranjat şi arbitrul e jucător declarat.

Nu mă refer la Băsescu, el nu mai contează – şi pentru el nu mai contează decât im(p)unitatea. De-aia, probabil, a şi acceptat Crin Antonescu să fie castrat curat constituţional, a făcut-o preventiv, ca să nu i se atribuie viitoarele porcării ale lui Ponta. Succesorul. Ghinion: tot i se vor atribui. Iar lumea va crede, după precedentul Băsescu, care a făcut mereu totul fără să-i pese de Constituţie.

Faptul că domnul Antonescu a devenit coabitac – pentru a ajunge preşedinte de vitrină – e demonstrat, printre altele, de lejeritatea cu care îşi expediază „nucleul dur” la capitolul „daune colaterale”. Într-un război în care, dacă nu se bate pentru noi, noi de ce ne-am bate pentru el? Doar aşa, ca să ne batem joc de noi? Ca fraieri de serviciu, votanţi din oficiu. Pentru ce?

AFACEREA WATERTOWN ŞI „ZMEURA DE AUR”

Video de sevenfuture

Am urmărit azi-noapte evenimentele din suburbia metropolei Boston, Watertown, anume, desfăşurarea de forţe demenţială, pentru prinderea unui suspect în cazul actului cu aparenţe teroriste şi efecte criminale împotriva umanităţii din timpul maratonului.

Mă uitam şi nu-mi venea să cred că e altceva decât un film extrem de prost, absolut lamentabil, fără contracandidat pentru „Zmeura de aur”.

Adică, în urmă cu o zi îl lichidaseră pe suspectul frate al suspectului pe care căutau să-l prindă. Cel ucis avea 26 de ani. Fugarul, 19.

Şi pentru un puşti de 19 ani, s-au mobilizat MII – aţi citit bine, mii – de ofiţeri FBI, plus poliţie locală, plus presă care să transmită live, campioană mondială la o relatare pentru naivi grav fiind CNN International, sub coordonarea din stradă a nelipsitului butaforist, Wolf Blitzer.

Ore în şir a durat desfăşurarea de forţe. Mai întâi, au fost cercetate TOATE locuinţele din suburbie, adică, mii, cu justificarea poliţiei locale că în acest fel este căutat suspectul şi totodată, forţele se asigură că locatarii n-au păţit nimic. 😆 👿 Uite un pretext plauzibil pentru percheziţii viitoare, inopinate şi fără mandat.

Pe urmă, pe seară, s-a adus un căţel de urmă, scump foc – ce să mai vorbim de scumpetea operaţiunii -, adică el, căţelul, era poate singurul poliţist care chiar credea ce făcea, în sensul că s-a dus cu nasul direct la suspect, scos fără incidente dintr-o curte a unei case în care se afla o barcă şi băgat într-o magaoaie de ambulanţă cu girofaruri. În acest timp, televiziunile au transmis defazat, că adică să nu se vadă momentul capturării suspectului. Din ce motive? De securitate, evident. Deci, rămase neprecizate. Că poza puştiului era pe toate ecranele. Sau poate tocmai de aceea. Uitasem: proprietarul bărcii l-a reţinut pe „terorist” şi a chemat poliţia.

Ce-am reţinut eu din tot filmul ăsta nocturn, absolut incredibil?

Coada căţelului, spectaculoasă. Lungă de tot şi întoarsă la vârf, foarte haioasă. Şi el, un cuţu vesel că îşi face datoria şi mândru că poartă hăinuţa de poliţist. M-a înduioşat până la lacrimi. La propriu – doar ştiţi că animăluţele sunt febleţea mea.

După coada căţelului, am mai reţinut SOLIDARIZAREA MOSCOVEI, efect previzibil şi preconizat, de altfel, al originii cecene a fraţilor suspecţi de terorism, dintre care unul se comunică că a fost ucis, iar puştiul de 19 ani, prins: ca să fie trimis să-şi continue studiile într-un amplasament de specialitate.

Uluitor! 9/11 avea o crâncenă plauzibilitate. Cu undă de şoc mondială.

Filmul Watertown, care insultă inteligenţa şi speculează sensibilitatea naivilor, pare un mod populist de a propaga reiterarea sferelor de influenţă ruso-americane, sub pretextul terorismului internaţional, de interes regional. Terorismul îl chiar înfrăţeşte pe Putin cu Obama, adică, Putin îl susţine pe Obama în terorismul de stat până la victoria finală, adică Statele Sovietice Unite, iar Obama îl susţine pe Putin în terorismul imperial, în sensul că se justifică din oficiu orice acţiune soldată cu măcelărirea civililor din Cecenia.

Am adormit cu inima strânsă de milă şi de duioşie faţă de sutele şi ulterior, miile de prostuţi care, ridicându-se embargoul ieşirii din casă, au inundat străzile cu drapele şi au scandat USA, USA!

(A)clamau aceeaşi Americă pe care o iubesc şi eu. Una pe cale de dispariţie. Şi nu cred că există un mod mai cinic de a distruge o mare ţară decât bătându-ţi joc de eroismul unui popor, spirit în care sunt educaţi copiii americani din faşă. 😥

ILIE NĂSTASE ŞI GERARD DEPARDIEU VOR SĂ CONTRIBUIE LA A 50-A VILĂ A LUI PUTIN. :) ALTFEL, AU DREPTATE CONTRA FISCALITĂŢII, BATJOCURĂ CONTRA OAMENILOR CINSTIŢI

Am salutat iniţiativa lui Depardieu – unul din artiştii mei preferaţi, plus că e şi de dreapta 🙂 – de a pleca din Franţa, în semn de protest faţă de preconizatele creşteri de taxe şi impozite din partea lui Hollande, socialist caviar, căruia de altfel i se rupe personal. Creşterea fiscalităţii favorizează mereu evaziunea şi loveşte în oamenii cinstiţi.

Salut şi anunţul lui Ilie Năstase, în semn de protest faţă de fiscalitatea din România, de pe urma căreia suferă cei corecţi, pe când marii hoţi huzuresc evazionist – deci, transpartinic. Şi protejaţi de consecinţele penale, de către un premier care îşi bate joc de voturile pentru USL.

Atâta doar că şi Depardieu – dacă n-aţi văzut „Michou”, n-aţi văzut nimic -, şi Ilie Năstase comit o prostie, prin faptul că răspund flatării lui Putin. Sigur că lui îi convine, poate îşi mai ia a milioana vilă şi a nu ştiu câta maşină.

Sper ca totuşi cei doi simpatici prieteni să-şi aleagă altă ţară în care să-şi plătească dările.

Ştiu, e rost de înjurături din toate părţile.  Asta e situaţia. 🙂

P.S. Anunţul cu forfetarul sună a nostalgie pentru alianţa căcănie. 😛

MAE AL ROMÂNIEI CERE RIDICAREA IMUNITĂŢII DIPLOMATULUI CRIMINAL DE LA AMBASADA RUSIEI

Foto: ziarelive.ro

La solicitarea premierului Ponta, ministrul de Externe, Titus Corlăţean, a cerut ridicarea imunităţii diplomatului rus care a accidentat grav o tânără pe trecerea de pietoni de la intersecţia Ressu-Ilioara, din sectorul 3.

Ieri, şeful diplomaţiei române l-a convocat la MAE pe ambasadorul Rusiei, pe tema accidentului în cauză.

În replică de tip sovietic, Consulul Ambasadei Rusiei la Bucureşti, Andrei Lancikov, a declarat pentru agenţia rusă de ştiri Ria Novosti, citată de Antena 3, că fata e de vină!

A scos consulul rus pe gură aşa nişte tâmpenii încât ele nu pot fi puse decât ori pe seama aroganţei, ori a băuturii tradiţionale.

Oficialul rus a spus că secretarul I de la Ambasada Rusiei, Alexandr Evciukov, care se afla la volan, circula regulamentar, pe când fata fugea.

Aţi auzit ceva mai idiot, în lipsă hilară de logică?

Chiar dacă n-ar exista proba video care atestă culpa criminală, unu: că era vorba de trecere de pietoni, în proximitatea căreia şoferii sunt obligaţi să încetinească şi să oprească atunci când sunt pietoni care aşteaptă să traverseze, chiar dacă sau tocmai pentru că trecerea de pietoni nu e semaforizată (că altfel, pietonii n-ar mai apuca să traverseze decât cel mult noaptea) şi doi: dacă fata fugea şi rusul circula cu viteza adecvată trecerii de pietoni, nici n-ar fi atins-o, mai ales că el ar fi trebuit să anticipeze probabilitatea de a trebui să oprească în faţa trecerii de pietoni.

Consulul a mai spus că secretarul nu băuse alcool, motiv pentru care a şi refuzat testele. Diplomatul de la Ambasada Rusiei a invocat în apărarea subordonatului lui faptul că în maşină se aflau soţia şi copilul secretarului. Ceea ce, de fapt, dacă se confirmă, constituie o agravantă, că trebuie să fie cu atât mai iresponsabil!

Şi a mai spus consulul că presa exagerează. Biata presă română abia spusese în şoaptă ştirea despre accident (mai ales că victima nu e o persoană publică) şi a ridicat glasul abia după luarea de poziţie a MAE al României.

Partea bună e că fata şi-a revenit din comă şi comunică, deşi incoerent, fiind încă în stare de şoc post-traumatic. Numai că leziunile craniene au consecinţe imprevizibile. Să dea Dumnezeu să se recupereze complet şi să depăşească trauma psihică!

Salut iniţiativa MAE al României! Consider că atitudinea premierului Ponta şi a ministrului Corlăţean e binevenită.

Dacă s-ar fi comportat aşa şi cu Philip Gordon plus Barroso, azi număram căzăturile aparatului securistic spulberat precum popicele după căderea căpeteniei lor, Băsescu.

Să sperăm că după 9 decembrie. Am zis: să sperăm.

CRIMINALUL DE LA AMBASADA RUSIEI ŞI DESPRE LIMITELE IMUNITĂŢII. MRU L-A COCOLOŞIT PE UCIGAŞUL AMERICAN AL LUI TEO PETER. CINE ÎL VA COCOLIŞI PE RUSUL CARE ACCIDENTAT O FATĂ?

Foto: Click

Ieri, la intersecţia Camil Ressu-Ilioara, un diplomat rus a accidentat grav o fată pe trecerea de pietoni – zonă care nu e semaforizată, dar şi dacă ar fi, tot nu trebuie să mergi cu viteză de dement când ştii că pe acolo traversează pietonii. Din păcate, se întâmplă cam peste tot în draga noastră capitală.

Sper să scape fata şi să-şi revină complet, atât fizic, cât şi psihic.

Să fie pedepsit rusul de la volan nu sper, că ar însemna să fiu mai mult decât naivă. Diplomat rus, nu rus diplomat, evident.

Pe ucigaşul american al lui Teo Peter l-a acoperit MRU. Meleşcanu sau cine îl va acoperi pe rus?

Nu cred că vom afla vreodată răspunsul şi nici că populaţia va fi distrusă de grijă. De altfel, s-a făcut mare caz când cu americanul. Când cu rusul, se tace chitic. Poate şi fiindcă victima criminalului american a fost o persoană publică, un artist iubit. În rest, dacă eşti un om obişnuit, poate să te omoare cineva cu imunitate – de toate felurile, fără ca criminalul să suporte consecinţele.

Vedeţi de ce Dumnezeu e cel mai democrat? El nu face diferenţă între oameni pe criterii exterioare caracterului. 🙂

Şi ce mai vreau să spun este despre imunitate. Ea totuşi ar trebui să aibă nişte limite, că altfel putem fi guvernaţi de asasini protejaţi. Şi favorizaţi la recidivă.

Adică, imunitatea diplomatică n-ar trebui să funcţioneze decât pentru protecţie politică, nu şi penală. La fel şi imunitatea prezidenţială de la noi.

Conform legii, de exemplu, Băsescu – şi ilegitim, şi când era preşedinte legitim – nu păţeşte nimic şi rămâne în funcţie şi dacă violează sau ucide. Sau orice, din domeniul penal. E aberant ca imunitatea să echivaleze cu impunitate pentru fapte penale.

Băsescu, de altfel, e un violator şi cel puţin complice la asasinat, din moment ce fratele fetei violate şi moarte între timp, a fost găsit mort şi el într-un şanţ în campania prezidenţială din 2009.

Şi? Şi nimic.

De-aia suntem unde ne aflăm.

APOCALIPSA DUPĂ ROXANIA :) PONTA, AGENT BĂSIST AL PROMOVĂRII LUI DD. RETRAGEREA LUI MECHEL SAU ŞAMPONUL RUSESC AL LUI TONTA. SE PROFILEAZĂ O CATASTROFĂ PENTRU USL. PREFERABILĂ O ALIANŢĂ PNL-PPDD? CONTRA „CIOCOILOR” FSN (PSD PLUS PD-L)? :)

Ponta a reuşit să facă din Dan Diaconescu, prezenţa scenică principală, chiar şi în absenţă. Iar când revine, Ponta îl face vedetă. Atâta grămadă de presă ca la întoarcerea lui DD din vizita „misterioasă” în Vest (în realitate, o vacanţă la Nisa, informează RTV) n-am mai văzut de la vizita Papei în România. Acum pleacă în SUA.

Care SUA plus Rusia fac jocuri comerciale pe spatele fraierilor ca România. Hăituită şi de la Bruxelles, din prostia guvernanţilor actuali şi ticăloşia guvernanţilor anteriori. Sferele de influenţă nu se mai împart, doar se distribuie.

Ponta să se spele pe cap cu preferinţa pentru investitorul rus la Oltchim, după anunţul devastator al retragerii Mechel: să vedeţi revolte sociale, cu potenţial de masă, după închiderea a patru mari combinate, închidere corelată cu scandalul de la Vâlcea şi Piteşti (Arpechim), plus lanţul de vânzări ale obiectivelor strategice! 😯

Iar USL: nema strategie! În aceste condiţii, eşecul la alegerile din decembrie e previzibil. Şi catastrofal. Urmat de un divorţ urât, între pontănacii de la PSD, căţei ai aparatului băsist şi o umbră a PNL-ului care a intrat în USL.

Îi cerem prea mult(e) lui Crin. Din păcate, e singur.

Ar fi o mizerie, dar n-ar strica o decizie a fraudei CCR de revenire a fraudei Blaga la şefia Senatului: l-ar degreva pe Crin de o funcţie care-l iroseşte şi l-ar obliga să gândească în exclusivitate strategia electorală a USL. Sau o candidatură pe cont propriu a PNL, cu un pact de neagresiune cu PPDD: o alianţă ar fi devastatoare pentru sistem. Ca o implozie.

Cel mai prost e că nimănui nu pare să-i pese de oameni – ei sunt (încă) vii, muncesc din greu şi nici n-au ce mânca, fiindcă nu li se plătesc drepturile cuvenite. E normal şi e legitim social să se revolte, deşi e nedrept politic, pentru că de revoltat, ar fi trebuit să se revolte contra lui Videanu şi a jefuitorilor fraţi Boureanu, dar îi ţinea robi pe plantaţie Roibu, care îi ameninţa că-i dă afară. Acum fiind libertate, oamenii protestează. Îşi strigă drepturile şi nici măcar de imagine cineva de la USL nu vine să-i consoleze sau măcar atunci când apar pe la televiziuni, să se solidarizeze cu ei. Nici gând! Sunt trataţi aşa cum îi trata şi PD-L: aşa cum tratezi cifrele.

Retorica naţionalist-populistă a lui Dan Diaconescu n-are cum să nu prindă. Probabil că va veni cu banii, iar investitorii din spate vor plăti şi datoriile, fiindcă altfel e previzibilă mişcarea de intrare a Oltchim în insolvenţă. Şi când va veni cu banii şi cu investitorii va creşte cu 10-15% în sondaje. După care urmează show-urile cu TAROM, CFR, Poşta, etc. Procentele nu le fură de la PD-L, fiindcă PD-L nu mai are ce pierde, a rămas cu nucleul dur. Dan Diaconescu şi formaţiunea lui vor umfla, masiv, procente de la USL. Iar cu rusismele lui Ponta, se vor pierde voturi şi din partea PNL. Şi evident că DD îl contrează pe Crin, nu pe MRU (pe Alifie îl face arşice).

Poate vedeţi o finală prezidenţială între Sorin Oprescu şi Dan Diaconescu. După care, unul să fie preşedinte, iar celălalt, premier.

Triumful buf al sistemului. Şi sigur, vom zice că e un rău infinit preferabil lui MRU şi adunăturii lui de ciudaţi.

P.S. Nu-i de râs. E o perspectivă de luat în serios. Din păcate.

VIDEANU ŞI BOUREANU, TUPEU ASTRONOMIC. BLAGA, NESIMŢIRE. DAR PONTA, TOT TONTA! USL ORI RENUNŢĂ LA VÂNZAREA OBIECTIVELOR ŢĂRII PROMISĂ DE PD-L, ORI PNL CANDIDEAZĂ SEPARAT, ÎN NUMELE MIŞCĂRII DE ELIBERARE NAŢIONALĂ

A zis odată Ponta o vorbă, că băsiştii şi împuşcaţi ar fi prea puţin.

De-atunci, a devenit prim-ministru. Şi s-a coabitat. Ca să devină Tonta, ciuca bătăilor.

Mă uit la Boureanu, care a jefuit Oltchim, în cârdăşie cu Videanu, cum dă vina pe Ponta! Tupeu colosal! Şi mă uit la Videanu, tupeu astronomic! Îşi bate joc nu doar de Ponta, că dacă ar fi să încaseze doar el, şi-ar merta-o. Ci îşi bate joc de noi toţi. Sfidează o ţară întreagă!

Videanu acuză guvernul Ponta de „subminare a economiei naţionale” şi ameninţă că va sesiza „organele”, după ce Ponta a afirmat că Dan Diaconescu a fost înţeles cu Videanu.

De ce îşi permite Videanu asemenea tupeu de bulibaşă la stabor? De ce îşi pot permite infractorii ăştia care au distrus ţara şi au angajat vânzarea ei la bucată să acuze Guvernul USL?

Pentru că sistemul judiciar din România e staborul lui Băsescu, să mă ierte ţiganii, fiindcă probabil ei au acolo anumite reguli. La băsişti nu există reguli, ei fac mereu cum vor, pentru că îi întreţine sistemul, aparatul securistic din spate, protejat de mafioţii din UE.

USL n-a făcut sesizări penale cu privire la hoţiile colosale ale demnitarilor băsişti pentru că erau previzibile NUP-urile în serie de la DNA. Videanu, în schimb, ştie că dacă unul ca el băseşte la DNA, Kovesi şi Morar execută. Pentru că e mafia în joc.

Deci, Videanu cere demisia lui Ponta, îl face „Bulă” şi îl ameninţă penal, de „subminare a economiei naţionale” pentru chiar vinovăţia lui, a lui Boc şi al lui MRU, în cap cu Băsescu, care au cârdăşit cu FMI vânzarea pe nimic a obiectivelor strategice ale ţării.

Totodată, Blaga îi cere lui Crin Antonescu să-i cedeze şefia Senatului, pe care el o obţinuse fraudulos după revocarea lui Geoană, pe care PD-L n-a contestat-o, tocmai ca să beneficieze de ea.

În tot acest timp, Ponta face greşeli catastrofale de strategie şi comunicare. Declaraţia că ar fi preferat un investitor rus la Oltchim e una dintre cele mai imbecile greşeli de comunicare din perioada postcomunistă. Imbecilă e puţin zis. Din toate punctele de vedere. Totodată, l-a victimizat la maximum pe Dan Diaconescu, aproape că l-a eroizat, ceea ce se şi urmărea.

(PP)DD e cea mai periculoasă creaţie a sistemului, prin retorica lui naţionalistă, exact într-o perioadă în care naţionalismul a devenit obligatoriu pentru oricine are sentimente naţionale şi îşi dă seama de pericolul care paşte ţara, fără precedent – repet – de la cedarea Basarabiei şi a Ardealului încoace. Iar victimizarea unui impostor extrem de talentat şi convingător ca Dan Diaconescu, „din popor”, nu-i aşa? se amplifică „senzaţional” prin coincidenţa că tot azi are termen la judecătorie în procesul de şantaj, cauză în debutul căreia a fost arestat, după care şi-a tras un partid cotat imediat în sondaje, cu procente fulminante pentru un debutant. O mascaradă judiciară similară îl victimizase pe Becali, rezultatul fiind că el şi CVTudor au ajuns europarlamentari. Dar, vorba lui Gigi însuşi, „Dan Diaconescu e mult mai tare”. Şi chiar înainte de acest termen de judecată, Ponta se ridică din baie şi îl ameninţă pe DDD cu încadrarea de 15 ani, dacă nu dă banii pentru Oltchim, iar DDD evident că îl acuză că vrea să-l bage la puşcărie. Şi se bate cu cărămida-n piept, că el reprezintă poporul, împotriva „ciocoilor”. Cicoii fiind, evident, „PD-L şi USL, aceeaşi mizerie”, placă băsistă pornită după revoltele din iarnă.

Dar şi unii din PNL băsesc alături de Tonta, atacându-l, deci, victimizându-l suplimentar pe Dan Diaconescu – de exemplu, Fenechiu, care n-a înţeles încă şi nici nu vrea să priceapă că dacă tot nu s-a simţit dator să-şi dea demisia din conducerea PNL, după catastrofa de campanie pentru referendum pe care a coordonat-o, e cazul ca măcar să facă gura mică, vorba bunică-mii.

Ministrul Chiţoiu a fost singurul care a făcut declaraţia adecvată în raport cu situaţia, anume că s-ar bucura ca Dan Diaconescu să aibă banii şi să onoreze oferta, inclusiv sumele foarte mari de bani pe care s-a angajat prin contract să le investească, iar mai înainte, să plătească salariile restante. Numai că şi Chiţoiu trage la pasivul USL, prin faptul că i se impută închiderea Oltchim, nejustificată, zic salariaţii, în condiţiile în care vrei să faci o vânzare pe un preţ cât mai bun: că e o vânzare – atrag atenţia specialiştii -, nu-i o privatizare, după cum a fost alcătuit caietul de sarcini de către băsişti, la sfaturile consultantului de mare … preţ.

Ponta declară, aiuritor, că „privatizarea a eşuat şi va fi reluată la anul” şi „căutăm un investitor serios”, pe când Chiţoiu spune că nu poate fi eşuată decât dacă Dan Diaconescu nu plăteşte preţul în termen de 10 zile, aşa cum obligă caietul de sarcini.

Crin Antonescu a declarat că nu se pune problema schimbării ministrului Economiei.

Iar Ponta l-a avertizat pe Chiţoiu că „plăteşte cu capul” – iar dacă l-ar da afară ar fi un pretext perfect pentru PNL să iasă de la guvernare, iar Crin să defileze cu Ghişe şi să reafirme principiile naţionalismului luminat, nu a unuia tribal, care de ani de zile a confiscat ideea naţională şi a deturnat-o.

Dan Diaconescu are dreptate în declaraţiile lui privind vânzarea criminală a obiectivelor strategice şi rostogoleşte asemenea declaraţii tocmai ca să speculeze electoral la maximum sentimentele naţionale, valul naţionalist pe care, de altfel, chiar Crin Antonescu l-a motivat anterior. După care a păstrat un profil discret, care a favorizat impostura de mare succes a lui Dan Diaconescu.

Guvernul Ponta trebuie să reia negocierile cu FMI şi să scoată din programul vânzărilor companiile strategice, adică, pe toate celelalte nouă – de altfel, înainte de a ajunge la guvernare, Ponta contesta vehement respectivul program considerat antinaţional: cum şi este. Absolut deloc nu ne interesează că, în caz contrar, nu se mai încheie un nou acord de „garanţie”. La ce bun acel nou acord, în condiţile în care, după ce că plătim datoria, ne vindem şi capacităţile, deci, rămânem şi fără economie, fără resurse, în curând, fără ţară? De fapt, restituim către FMI o datorie care s-a topit în bănci, deci în buzunarele finanţei mondiale şi ale crimei organizate (pe) care o flanchează. Adică, plătim din nou banii spălaţi ai altora.

Dan Diaconescu mai are dreptate într-o privinţă fundamentală şi cred că e cartea pe care mizează maximal pentru ca să poată jongla postelectoral, într-o libertate de alianţă: anume, ideea micului investitor român, acţionariatul pe care vrea să-l boteze „Proprietatea Poporului”. Dincolo de orice populism, ideea conţine în sine esenţa însăşi a capitalismului luminat, a însuşi SOCIAL-LIBERALISMULUI. Scoaterea poporului român din inerţia noninvestiţională e esenţială pentru dezvoltarea ţării. Românul nu investeşte pentru că abia dacă are bani de supravieţuire. Dar ideea că investind câţiva euro sau chiar câţiva lei devine acţionar al unui proiect de dezvoltare naţional care îi poate aduce în curând şi dividende e motivantă şi mobilizatoare. USL ar fi trebuit să o lanseze. Iar dacă tot n-a lansat-o, să o încurajeze, ceea ce l-ar fi descurajat pe Dan Diaconescu în galopul electoral.

Sunt chestiuni care trebuie discutate şi tranşate acum la nivelul conducerii USL, înainte de „congresul” comun. Pentru că era previzibilă intervenţia electorală a lui Dan Diaconescu şi guvernanţii se prezintă de parcă au fost singurii care n-au prevăzut-o. Şi e previzibil că, fiind libertate de manifestare, se pot amorsa uşor revolte sociale, adică, USL să deconteze prosteşte hoţiile PD-L, pe care a promis că le va face cunoscute. Dacă o acţiune judiciară e sterilă în acest moment, o enumerare a rezultatelor auditurilor e mai mult decât electorală: e un act de igienă naţională.

UPDATE. În sfârşit, răspunzând unui reporter la conferinţa de presă de la PSD, Ponta face o dezvăluire deşteaptă, anume că Guvernul a vrut să convertească datoriile de la AVAS în acţiuni, dar „acţionarul minoritar puternic”, PCC, s-a opus. Numai că ar fi trebuit să ştim şi noi, încă de atunci. Sau nu era voie de la Bruxelles (Berlin) ?!

Deci, aşa nu se poate. Trebuie o poziţie tranşantă. Ori USL rupe ireversibil continuitatea cu guvernarea băsistă, ori USL se rupe. Calea de mijloc nu poate duce decât la (mult) sub 50%.

P.S. Echipa de handbal „OLTCHIM” a fost uitată. USL ar putea măcar iniţia o campanie de investiţie în această echipă. Din atâţia sponsori politici, chiar nu se găsesc doi-trei care să se asocieze şi să-i devină proprietari? Sau poate face senatorul Ghişe o campanie cu 7,4 milioane de acţionari? 🙂