THE SAME OLD BEAUTIFUL SONG, HAPPY NEW YEAR, ALL!

Să petreceţi bine! Şi să nu uitaţi că avem o secundă în plus între 2008 şi 2009!

Şi Anul Nou să ne găsească sănătoşi, voioşi şi dornici de a dărui tot ce avem mai bun în noi!

La Mulţi Ani tuturor celor dragi ai mei, ai noştri, ai voştri!

LA MULŢI ANI TUTUROR CETĂŢENILOR ROMÂNI!

Foto: ASR Principele Radu

Români,

Țara noastră a încheiat cel de-al doilea an ca membru al Uniunii Europene. Apartenența la NATO și la Uniunea Europeană lucrează în favoarea democrației, libertății și stabilității. Nu este, însă, de ajuns. Viața politică și alegerile anului 2008 arată cât de importantă este lucrarea neîntreruptă a societății, a oamenilor, pentru a menține și a întări instituțiile democrației și libertății. Sunt încredințat că înțelepciunea și voința românilor vor aduce echilibrul de care ducem lipsă.

Vine o vreme de încercări pentru lumea liberă. Dezechilibre economice vor afecta democrațiile lumii. România, nevindecată deplin de anii comunismului, nu poate fi un partener egal și respectabil fără instituții solide, predictibile și servite cu loialitate. Viitorul României este în mâna instituțiilor, nu a oamenilor care le servesc.

În anul care începe, va conta fiecare gest românesc, pe arena politică și economică mondială. Etica instituțională nu este opțională. Rostul României, în momentele viitoare de criză economică, va depinde de comportamentul celor care îi reprezintă interesele.

Sistemul instituțional respectabil este cheia stabilității țării. Pentru aceasta, Romania are nevoie să-și dăltuiască o Constituție care să dea un rol limpede, neechivoc și complementar instituțiilor Statului. Este o chestiune de onoare, de respect pentru tradițiile noastre. Este singura soluție pentru salvarea democrației și a demnității noastre.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R

Castelul Săvârșin, 26 decembrie 2008

RĂZBOI ISRAELIANO-PALESTINIAN ÎN PRAG DE NOU AN

Ne pregătim pentru petrecerea de Anul Nou, dar în Gaza, din 19 decembrie încoace,  războiul rece  israeliano-palestinian a devenit din nou fierbinte.

A trecut la cele veşnice de curând Sam Huntington, autorul teoriei „ciocnirii civilizaţiilor”,  pe care l-am contrazis afirmând că e vorba de un conflict între civilizaţie şi barbarie.

Şi asumându-mi toate riscurile de a fi înfierată ca antisemită – semiţi este egal evrei plus arabi – reafirm deschis opinia mea că acest conflict ancestral între cele două seminţii semite, deliberat întreţinut de mentorii extremişti ai ambelor părţi, reprezintă o ameninţare la adresa civilizaţiei şi a vieţii, pentru că afectează lumea toată, centrează atenţia asupra lor şi determină, astfel, întreaga politică şi chiar economie mondială.

În vremea globalizării, conflictul barbar israeliano-palestinian reprezintă globalizarea terorismului – internaţional şi de stat. Cui foloseşte?

Mult-blamatul preşedintele George W.Bush, care îşi încheie peste trei săptămâni ultimul mandat, este primul şef de stat al SUA care s-a pronunţat pentru statul Palestina, în contiguitate cu statul Israel. Demersurile lui, însă, care au debutat promiţător, au eşuat, într-un boicot general bine dirijat, pentru că nu sunt suficienţi liderii raţionali ca Mahmoud Abbas ca să-şi cunoască interesele şi să acţioneze în consecinţă, şi nu e suficient nici ca un lider israelian să fie pacifist ca actualul preşedinte Shimon Peres (care, cândva, a angajat negocieri clandestine de pace cu Yasser Arafat), pentru a-şi impune linia.

De altfel, zilele acestea, în frunte cu preşedintele lor, liderii israelieni refuză un armistiţiu cu palestinienii, respectiv, aripa militară a Hamas, în ciuda faptului că toată comunitatea internaţională le-o cere – respectiv, Cvartetul: SUA, UE, Rusia, ONU.

Până când acest conflict?

P.S. Promit să postez, cât de repede, mesaje optimiste de Anul Nou, dar până atunci, vă rog să vă gândiţi, acum, când mai sunt 12 ore până la trecerea în 2009, doar câteva minute la această temă nevralgică.

30 DECEMBRIE, O ZI NEFASTĂ ÎN CALENDARUL ROMÂNIEI

Video postat de Miutsa

Condamnarea comunismului rămâne o simplă retorică electorală, atâta vreme cât nu se înlătură consecinţele. Începând cu proclamarea ilegitimă şi ilegală a republicii. Care s-a făcut la 30 decembrie 1947, în prezenţa tancurilor sovietice, sub şantaj – ameninţarea că dacă Regele Mihai nu semnează actul abdicării vor fi executaţi 1000 de studenţi arestaţi -, fără respectarea procedurilor constituţionale – parlamentul nu a avut cvorum, nu s-a instituit regenţa şi nici nu s-a făcut vreodată referendum, deci revenirea la monarhia constituţională nici nu necesită să fie plebiscitată.

Filmul de mai sus este realizat de Crăciunul acestui an, la Săvârşin, iar cel care i-a dăruit M.S. Regelui costumul naţional se numeşte Constantin Ilica, este preot şi s-a născut în localitatea Prăjeşti, judeţul Arad. Costumul se potriveşte cu nobila naturaleţe a Familiei Regale.

FETELOR, RUPEŢI-I CAPUL IMBECILULUI DE MARIAN SÂRBU!

Foto: Wikipedia                                                         Foto: LiveNews

Imbecilul de ministru al Muncii, Marian Sârbu, intenţionează să modifice Legea Guvernului Tăriceanu, în conformitate cu care mamele primesc 85 la sută din venituri pe perioada concediului postnatal.

Idiotul vrea să plafoneze suma, promovând un egalitarism cretin. Unu, că femeile-business, femeile de carieră au contribuit substanţial la CAS,  nu ca femeile sărace. Doi, că în felul ăsta sunt penalizate femeile de succes. Trei şi în primul rând că este descurajată natalitatea tocmai în cazurile în care ar trebui încurajată, adică la familiile/mamele singure cu venituri mari. Patru şi nu în ultimul rând, se rămâne la natalitatea celor săraci, mentalitate anti-economică, pentru că în felul ăsta se sporeşte asistenţa socială (vezi puradeii – născuţi de mame de 12-15 ani, câte 6-10).

Fetelor: în stradă, să îi rupeţi capul lui Marian Sârbu! Lui Boc de asemenea, iar pe Băsescu îl lăsăm ca să ne distrăm şi altă dată.

Imbecililor!

E FOARTE MIŞTO ÎN ROMÂNIA, ŢARA PE DOS

Foto: www.riport.ro

Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a decis eliberarea pe termen de trei luni a lui Mihai Chiţac, pentru intervenţii chirurgicale, în timp ce alt complet a dispus o nouă expertiză medicală în cazul generalului Stănculescu, termenul fiind fixat pentru 26 ianuarie.

Dacă e ţinut în închisoare ca să se cureţe mai repede acolo, asta ar însemna eliberarea documentelor confidenţiale despre care generalul Stănculescu a afirmat că vor fi făcute publice numai după moartea sa.

Să meargă cinismul până acolo sau e vorba doar de prostie?

Sau poate se teme cineva că, eliberat, Victor Stănculescu va declasifica anticipat probele în cauză? Numai că o poate face, dacă vrea şi din închisoare. Trebuie doar să dea aprobare.

Oricum,  foarte mişto în România, ţară în care de-alde Pleşiţă au grade nealterate în rezervă, şi primesc pensii babane pentru crimele pe care le-au comis în vremea comunismului şi pentru care nu sunt judecaţi, iar generalul Stănculescu e degradat la condiţia de soldat, pentru o vinovăţie care nu a fost dovedită niciodată.

La fel de mişto e şi faptul că ofiţerii de Securitate care l-au caftit pe Tokes şi au mărturisit că s-au infiltrat în mulţime – incitând armata la măcel – au fost scoşi din cauza Timişoara, şi acum sfidează ca prosperi afacerişti.

E super-mişto faptul că la noi nu s-a adoptat, ca la nemţi, legea lustraţiei şi sunt senzaţional de mişto consecinţele, după 19 ani.

În consecinţă, e foarte mişto, de-a binelea sublim faptul că un ofiţer acoperit, şef de agenţie în Occident, e preşedintele României, un secretar UTC, cântăreţ de mic al cultului personalităţii prezidenţiale, este prim-ministru – şi asta după ce şeful cu valuta lui Ceauşescu s-a retras încă o dată din cursă, iar un opozant al regimului Ceauşescu, Paul Goma, nu este nici azi repus în drepturile cetăţeneşti şi trăieşte exilat în continuare.

La anul şi la mulţi ani!

SAMUEL HUNTINGTON S-A DUS. V-A SEDUS? PE MINE NU

A încetat din viaţă Samuel Huntington, la 81 de ani. Dumnezeu să-l ierte!

Unii i-au îmbrăţişat teoriile, cu toate că au fost infirmate. Printre altele, cea privind divizarea politică a Europei pe criteriul apartenenţei confesionale (l-au contrazis extinderea NATO şi a UE) şi cea privind „ciocnirea civilizaţiilor”.

În realitate, e vorba de ciocnirea între civilizaţie şi barbarie.

Voi ce credeţi?

OPRESCU V-A DAT CÂRNAT

Foto: www.times.ro

Ieri a intrat în Cartea Recordurilor cârnatul lui Oprescu, 392 m, faţă de 200, cât era recordul anterior.

Aţi sta(t) la coadă să vă dea cârnat?

Sute de oameni au stat.

Ore în şir. În frig. Populaţia.

Şi va  mai sta şi azi ca să-i dea tort-record, cel mai greu din lume.

Şi de mult nu mai e vorba de foame la români.

Despre ce-o fi vorba?

UPDATE. S-a omologat şi tortul: 281 kg.

CE AU PROMIS BĂSESCU, BOC ŞI GEOANĂ, SĂ DEA!

Foto: Mediafax

Preşedintele Băsescu a fost la Guvern 20 de minute, a zis el, la invitaţia premierului (!) Boc.

A venit să dea indicaţii preţioase, afirmând, textual, că a făcut-o pentru ca nu cumva membrii Guvernului să stea cu grija „ce va zice preşedintele” de ce vor face ei.

Preşedintele Băsescu a lăudat toate imbecilităţile populiste gen demiterile penale ale ministrului Berceanu de la Transporturi – nici naiba n-a mai pomenit să dai oamenii afară pe motiv că au salarii prea mari, pe unii chiar el i-a lăsat acolo – sau plafonarea la maximum 50 de milioane vechi a salariilor şefilor de agenţii, în general, a bugetarilor guvernamentali: ca să rămână doar nevolnicii şi în plus, să fie încurajaţi să fure. Numai un tâmpit ar rămâne angajat la stat pe sume de rahat.

Preşedintele Băsescu s-a făcut că uită promisiunea din faţa naţiunii că viitorul Guvern va mări categoric salariile profesorilor cu 50 la sută – să o facă şi la fel să o facă ministereasa Andronescu, care îl contrazicea pe premierul Tăriceanu când avertiza că legea e nesustenabilă financiar şi e de natură să antreneze un dezastru economic în lanţ. Să nu zică tovarăşii că n-au fost avertizaţi şi să nu îndrăznească să dea vina pe Guvernul Tăriceanu, care a prevenit populaţia, asumându-şi riscul pierderilor electorale.

Preşedintele Băsescu a reluat, azi, aberaţia cu „fondul de pensii prăbuşit”, uitând să reamintească istoria extrem de recentă. Când el a promulgat, pre-electoral, legea PSD-PD – la care PNL s-a opus – a majorării pensiilor din grupele 1 şi 2, doamna Mariana Câmpeanu, ministrul de atunci al Muncii, a spus textual că aplicarea legii ar echivala cu prăbuşirea fondului de pensii. Şi la scurt timp, Băsescu a scos porumbelul cu fondul de pensii prăbuşit, de unde rezultă că a premeditat, electoral, prăbuşirea. După alegeri, preşedintele Băsescu l-a felicitat public pe premierul Tăriceanu pentru OUG de prorogare a respectivei legi, în mod similar cu prorogarea legii majorării salariilor profesorilor cu 50 la sută.

Gheorghe Isvoranu, lider sindical din Învăţământ, a afirmat înainte de alegeri că dacă, ajunse la guvernare, PSD şi PD nu vor aplica legea, „dracu îi va lua”. Iar Marius Nistor, lider sindical al Federaţiei „Spiru Haret”, înfiera Guvernul Tăriceanu, pentru ca acum să înfiereze Guvernul Boc şi să-l atace pe preşedintele Băsescu, afirmând: „poate că PNL a avut dreptate”. Iar fraierii şi proştii au crezut în vorba mincinoasă a demagogilor populişti de la Cotroceni, de la PD şi PSD. Care acum dau din colţ în colţ şi sugerează că nici etapele de majorare a punctului de pensie nu vor fi respectate.

Ieşiţi în stradă, rupeţi-le capul!

REMEMBER. DE CE ERA NECESARĂ LEGEA LUSTRAŢIEI ÎN ’90

Video postat de zexe4ever

Video postat de ViperElement

Ion Iliescu nu s-a solidarizat cu Constantin Pârvulescu în noiembrie 1979.  A avut ocazia să fie disident veritabil, în direct şi la o oră de vârf, şi a ratat-o. Ulterior, a declarat că era nevoie „să iasă masele”. Ca să fie loviluţie.

Laşitatea din sală, ticăloşia pupincuristă a aparatului securisto-comunist ne-au costat încă 10 ani de dictatură şi o revoltă însângerată, cu 1104 morţi şi 3352 de răniţi.

Nu meritau nemernicii-ăştia să li se aplice legea lustraţiei – punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, conform căruia foştii activişti PCR şi ofiţerii de Securitate să nu aibă dreptul de a candida la funcţii publice timp de 10 ani? Nici măcar pe viaţă…

În continuare, transcrierea singurului moment de disidenţă dintr-un congres al PCR, a replicii lui Ceauşescu şi a intervenţiilor de înfierare.

Sală de şedinţe. Cadru general. Reprezentanţii Consiliului sunt în aşteptare. Auzim o voce de la tribuna oficială:

– Pentru cei care vor să ia cuvântul, să depună în scris la secretariatul Congresului. Dacă sunteţi de acord cu propunerea?!.. (toate mâinile ridicate)

– Cineva împotrivă? Se abţine cineva? (fără a număra şi fără a aştepta obiecţii)

– Popunerea a fost aprobată în unanimitate.

Intervine cineva de la masa Consiliului:

– Tovarăşi!… Rog să mi se dea cuvântul…

I se răspunde:

– Tovarăşe Pârvulescu, nu aţi fost înscris la mine. Congresul a aprobat

– Am fost înscris pe listă, din prima zi.

– Nu îmi trebuie o aprobare ca să fac o declaraţie

Ceauşescu (calm) :

– Dă-i cuvântul…

Bărbatul care conduce şedinţa:

– Are cuvântul tovarăşul Constantin Pârvulescu!

Pârvulescu (bătrânel, 75-80 ani, coboară cătinel spre tribună)

– Tovarăşi, am împlinit anul acesta 60 de ani de când sunt membru de partid.

(aplauze furtunoase, în stil şedinţă PCR) Din aceşti 60 de ani, 55 sînt în organele de conducere ale partidului! (aplauze). Am merite mai puţine decât acest… Păunescu!, …care a spus vrute şi nevrute ieri, …nu aşa (aplauze) ca să ocupe tribuna acestui Congres.
Tovarăşi, am fost uimit cum s-a desfăşurat pregătirea acestui Congres şi însăşi Congresul. Cum se poate, tovarăşe, când la acest Congres, unde sunt atâtea probleme foarte importante de discutat şi multe lipsuri şi neajunsuri, de găsit soluţii pentru îmbunătăţirea lor. Întotdeauna noi, comuniştii, când ne-am adunat la Congres, am vorbit, într-adevăr, şi de părţile noastre pozitive şi de ce am obţinut, dar, mai cu seamă, ne-am concentrat întotdeauna asupra lipsurilor care le-am avut; discutarea metodelor prin care aceste lipsuri să fie înlăturate ca munca noastră să meargă din ce în ce mai bine, acesta e spiritul nostru comunist. Tovarăşu Ceauşescu şi-a permis ca să pregătească, încă înainte de Congres şi tot timpul Congresului şi la conferinţe, ca să fie reales secretar general al partidului. Este fără precedent, tovarăşi, în istoria partidului nostru şi în istoria partidelor comuniste. De ce Ceauşescu se sustrage ca să fie ales membrul Comitetului central şi din cadrul membrilor Comitetului Central să fie reales? De ce? Pentru că Ceauşescu se sustrage controlului partidului. Caută să…
Voce din sală:

– Nu e corect, rumori

Pârvulescu:

– Cum nu e corect?

(Rumoare în sală, unii se ridică şi aplaudă, apoi se aşează)
O voce din sală începe să scandeze:

– „Ceauşescu realeees!”

(Toţi se ridică, aplaudă zgomotos mult timp)
Pârvulescu:

– În spiritul acesta a fost organizat Congresul, tovarăşi, şi aici sunt echipe speciale de agitatori, începând din faţă şi…

(Sala vuieşte, unii se ridică şi aplaudă, se aud strigăte de protest şi critici)
Pârvulescu:

– Eu am ascultat pe toţi care au vorbit, eu n-am întrerupt pe nimenea

(Cineva din sală îi dă replică, de neînţeles, sala aplaudă)
Pârvulescu:

– Eu nu te-am întrebat pe dumneata de când eşti în partid şi ce-ai făcut în timpul războiului, dacă n-ai fost cu arma în mână împotriva Uniunii Sovietice! Nu te-am întrebat de asta!

(Rumoare în sală)
Pârvulescu:

– Tovarăşe, io nu votez pentru ca să aleg pe Ceauşescu în conducerea partidului!

(Pârvulescu pleacă de la tribună)
Mulţimea e surprinsă, nu ştie cum să reacţioneze, apoi încep să se ridice şi să aplaude scandând „Ceauşescu reales!!!” minute în şir.

Urmează câteva replici ale colegilor de partid. Ultimul ia cuvântul Ceauşescu.

Voce secretar: – Se acordă cuvântul tovarăşului Ion Popescu-Puţuri
Popescu:

– Mult-stimate şi iubite tovarăşe Ceauşescu, mult-stimaţi şi iubiţi tovar’şi, prieteni şi invitaţi!….(bla-bla, tot discursul e plin de laude la adresa lui Ceauşescu)

…………………….

Voce secretar: – Se acordă cuvântul tovarăşului George Macovescu:
Macovescu: – Stimaţi tovarăşi, în cuvântul lui, tovarăşul Pârvulescu a spus că în sală se află echipe de agotatori. Eu declar că suntem toţi agitatori … (aplauze furtunoase, toată sala în picioare, scandând „Ceauşescu – PCR!!!”, Ceauşescu se ridică şi salută sala)
Suntem toţi agitatori pentru că suntem delegaţi la cel mai înalt for al partidului nostru, la Congres…
………….

Ceauşescu ia cuvântul:

– Stimaţi tovarăşi. Nu pentru a răspunde unei provocări am luat cuvântul, …ci pentru a lămuri Congresul că Constantin Pârvulescu nu a fost întotdeauna în conducerea partidului şi o bună parte din anii ilegalităţii i-a trăit în afara poporului, rupt de partid, rupt de popor!

(Sala în picioare, strigă URA!!!, aplaudă, scandează „Ceauşescu, PCR!!!”, „”Ceauşescu şi poporul!!!”)

– El n-a înţeles niciodată nici partidul, nici poporul şi n-a servit partidul şi poporul nostru!

Voce din Consiliu:

– Aşa este!!!

(Aplauze furtunoase, scandări)
Ceauşescu:

– Pentru că i-a pus lui Macovescu întrebarea ce-a făcut în timpul războiului, ar trebui să-i spunem noi şi el ştie că i s-a pus întrebarea, de ce patru ani de zile în timpul războiului a stat închis într-o casă până când noi, cei din închisoare, l-am scos afară şi l-am pus la muncă! Ştie foarte bine asta!

Voci: – Aşa e! (Aplauze)
Ceauşescu:

– Sângele lui Pătrăşcanu şi a altora se află şi pe mâinile lui Pârvulescu! Şi el ar dori din nou readucerea acestor vremuri în partidul nostru, vremuri care au impus, au apus pentru totdeauna!! (Aplauze furtunoase, sala în picioare etc.)

– Ştie, ştie, se ştie foarte bine că din 60 a fost scos din conducerea partidului ca incapabil, ca intrigant, ca necorespunzător, şi sunt documentele partidului în privinţa aceasta!

(Aplauze, sala în picioare, scandări)

– Este, într-adevăr, o dovadă a democraţiei şi a timpurilor noi în partidul nostru, că Pârvulescu poate spune orice provocări, fiindcă el ştie bine că n-a-ndrăznit să ridice niciodată cuvântul şi a tăcut cât oamenii au fost împuşcaţi, vechii activişti de partid, mai vechi decât el în partid şi cu mai multe merite în partid, care au luptat în ţare şi n-au stat ascunşi în străinătate sau în case de frica Siguranţei!!! (Aplauze… „Ceauşescu, PCR!!!”)

– Nu ştiu în numele cui a vorbit Pârvulescu aici. În orice caz, nu în numele comuniştilor români şi al poporului român; al altora, care nu ne iubesc pe noi! (Sala în picioare, aplauze furtunoase, ovaţii. „Ceauşescu, PCR!!!/ Reales”)

Strigăte din sală: – „N-are ce căuta în partidul nostru!”; – „Afară!!”; – „Provocator!”

Pârvulescu încearcă să intervină, Ceauşescu face un semn nervos cu mâna – „N-ai cuvântul!”
Ceauşescu:

– Stimaţi tovarăşi, este necesar, tovarăşi, să nu luăm în seamă această provocare. (aplauze, toţi se ridică în picioare, se strigă „Ceauşescu, PCR!!!”)

– Însă să tragem o anumită învăţătură din ceea ce am spus, de altfel, în raportul meu, căci sîntem într-o perioadă de luptă revoluţionară. Mai sînt oameni, din păcate, care nu şi-au iubit poporul şi partidul şi care nu iubesc şi nu-l vor iubi niciodată, care au trădat şi vor trăda întotdeauna! (Sala se ridică, aplauze furtunoase, ovaţii).

Trascriere preluată de pe Wikisource

A TREIA ZI DE CRĂCIUN. SFÂNTUL ŞTEFAN, PRIMUL MARTIR

În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea Sfântului Apostol, întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan, unul din cei şapte diaconi.

S-a făcut odată întrebarea între iudei, saduchei, farisei şi elini despre Domnul nostru Iisus Hristos. Unii spuneau că este prooroc, alţii că este înşelător, iar alţii că e Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ştefan a stat pe loc înalt şi a binevestit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: „Bărbaţi fraţi, pentru ce s-au înmulţit răutăţile voastre şi s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi curata Fecioara, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. El a luat neputinţele noastre şi a purtat slăbiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leproşi i-a curăţit, pe demoni i-a izgonit”. Când l-au auzit grăind aşa, l-au dus în sinedriu la arhierei, că nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi duhului cu care grăia.

Intrând înăuntru au adus nişte bărbaţi care au zis: „L-am auzit că a grăit cuvinte de hulă împotriva locului celui sfânt şi a Legii” şi alte cuvinte, aşa precum se scrie în Faptele Apostolilor. Şi când s-au uitat la el au văzut faţa lui ca faţa de înger. N-au mai putut răbda ruşinea biruinţei; l-au lovit cu pietre şi l-au omorât. Iar sfântul se ruga pentru ei zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”. Dumnezeiescul şi întâiul mucenic Ştefan, prin aşa socotita lui cădere, a doborât pe împotrivă-luptătorul diavol şi s-a odihnit cu somnul cel dulce, arătând minunate moaştele sale. Nişte bărbaţi evlavioşi au luat acele sfinte moaşte, le-au pus într-o raclă făcută din lemn de Persia, l-au acoperit şi l-au aşezat alături de templu. Gamaliel, învăţătorul de Lege, şi Avelvus, fiul lui, crezând în Hristos, au fost botezaţi de apostoli.

Calendar Creştin Ortodox

La Mulţi Ani tuturor Ştefanilor şi Ştefaniilor!