Archive for the ‘Prieteni’ Category

CE TINERI ŞI FRUMOŞI ERAM!

Duminică 29 Decembrie 2013

Teodora Mares Paduraru www.wowbiz.ro

Foto: wowbiz.ro

Întâmplător am revăzut „Declaraţie de dragoste”.  Cu Teodora Mareş, Adrian Păduraru, Ion Caramitru, Tamara Buciuceanu-Botez, Adela Mărculescu, Constantin Diplan. Regia: Nicolae Corjos. Absolut coios, nu-mi cer scuze în faţa fariseilor.

Nu m-am mişcat din faţa ecranului, am iubit filmul la fel ca atunci când l-am văzut prima dată. Nici acum nu înţeleg cum a driblat cenzura. Pentru că singurul compromis a fost folosirea termenului de tovarăş în câteva scene. În rest, artă. Şi viaţă. Adevărată. Şi chiar subversiune a regimului comunist. Mereu am crezut că tatăl Ioanei a fost, de fapt, deţinut politic.

Ne identificam total cu personajele, a fost filmul românesc al adolescenţei noastre.

L-aş revedea oricând.

Şi chiar nu mă interesează alţii cum sunt. Dacă sunt din generaţia mea ( elevi, studenţi pe atunci) şi spun că nu le-a plăcut, ori mint, ori sunt făcuţi din iască.

Şi nici nu trebuie să fii din generaţia mea ca să-ţi placă un film fără vârstă. O capodoperă, în felul ei. Unic şi inimitabil.

Anunțuri

ZIUA DREPTURILOR OMULUI

Marți 10 Decembrie 2013

E o zi care trebuie să existe. Ar trebui să fie în fiecare zi.

Şi cred că principalul drept al omului e ca oamenii să-i respecte drepturile. Şi principala lui datorie e să respecte drepturile celorlalţi. Iar statul să fie garantul drepturilor omului, nu opresorul lor.

Nici statul, nici societatea şi nici alte considerente nu sunt mai presus de om, aşa cum cred totalitarii. Doar Dumnezeu e mai presus.  Pentru însăşi consacrarea omului.

Nici o lume nu e perfectă, nicăieri nu-i raiul pe pământ. Dar o lume normală are mereu în centru respectul faţă de om, preţuirea pentru viaţă.

Unde ele lipsesc, începe iadul.

Şi deşi ONU a stabilit, încă din 1950, 10 decembrie ca zi a drepturilor omului, ele se tot încalcă, inclusiv în democraţii. Tiraniile persistă. Considerentele comerciale în relaţie cu state totalitare primează. Unele sunt chiar membre ale Consiliului de Securitate al ONU, cu drept de veto, am numit China şi Rusia. Drepturile omului sunt, din păcate, mai mult o lozincă fariseică în relaţiile internaţionale.

Dubla măsură se aplică, de altfel, pe faţă. Dau numai un exemplu, că deja masacrele cotidiene contra deţinuţilor politici din China sunt trecute cu vederea sistematic în favoarea considerentelor materiale, aşa încât am să mă refer la Rusia şi la satelitu-i ucrainean.

Nimeni n-a condiţionat relaţiile cu Rusia de elucidarea şi încetarea asasinatelor care au drept ţintă incomozii, de la jurnalişti la opozanţi, mai ales disidenţi din servicii. Nimeni n-a îngheţat relaţia cu Moscova pe motiv de Politkovskaia, jurnalista ucisă pentru că denunţa masacrele din Cecenia. De fapt, Washingtonul susţine Moscova în „lupta contra terorismului cecen”, deşi e în cauză un stat care trebuia să fie independent încă de la căderea URSS, parţial teoretică. Nici mărimile UE n-au răcit relaţiile cu Rusia pe motivul drepturilor omului, mârâielile se produc doar când sunt în joc călcături pe bătături economice.

În schimb, UE a avut faţă de Kiev o atitudine de genul „Cât îmi dai ca să te-mpuşc”, adică, a condiţionat acordul de asociere cu Ucraina, de eliberarea Iuliei Timoşenko, acord pe care puterea filorusă care a băgat-o la puşcărie oricum nu-l voia. Deţinuta cu pricina nu e, de altfel, decât o politiciană versatilă, care s-a plimbat între SUA şi Moscova, şi până la urmă, a picat în gol. Condamnată cu un cap de acuzare la fel de idiot ca şi cele ale DNA, de pe la noi, abuz în serviciu, abuz de putere. Numai că UE bagă la MCV fără număr elogii privind DNA, la fel de admirativă fiind şi Administraţia SUA.

Până la urmă, drepturile omului le apără oamenii. Adesea, de unii singuri sau alături de familiile lor. Cum sunt la noi Ion şi Adriana Olteanu, protestatarii de la Drobeta. Stigmatizaţi precum evreii cu steaua galbenă. Doar că ei nu sunt evrei. Dacă ar fi, nimeni n-ar îndrăzni să-i trateze atât de represiv precum au făcut-o guvernele Boc şi MRU, şi cum continuă să o facă guvernul Ponta.

Ion Olteanu a fost dintre puţinii protestatari de pe vremea lui Ceauşescu, iar justiţia postcomunistă refuză să-i recunoască statutul de deţinut politic. În contrast, Silviu Brucan, un propagandist kominternist criminal şi cinic, a murit elogiat. Că de! A fost „visiting professor” în SUA. Deşi nici nu terminase liceul.

Chiar credeţi că am divagat?

PAN IZVERNA, SCHIŢĂ DE PORTRET

Sâmbătă 23 Noiembrie 2013

Pan Izverna conexiuni.netPan Izverna Anotimpuri ilazu

Foto via conexiuni.net şi ilazu.blogspot.com

De mult timp tot vreau să scriu despre Domnul Doctor, cum îi spune lumea. Toate nimicurile politice m-au împiedicat, fapt pentru care îl rog să mă ierte. Şi din nou îmi amintesc vorba Fericitului Augustin, din De magistro, pe care o cita atât de des C.Noica, în apărarea preocupărilor lui esenţiale: să nu ne ţină în loc nimicul. Şi – vai! – cât ne ţine. Ne ţine cu ţară cu tot. Pe loc-pe loc.

Pan Izverna e o apariţie interbelică în Bucureştiul peste care au trecut atâtea catasfrofe totalitare. Un domn mereu la costum – costume deschise, cum numai domnii purtau cândva, când România era dintre reginele Europei. Şi bineînţeles, cu pălărie. Vara, pălărie de pai. Delicat ridicată în chip de salut. Aşa onorează el oamenii şi readuce în clipă Micul Paris. Uitasem să vă povestesc despre feluritele-i bastoane, dar cred că v-aţi imaginat deja, cei care nu-l cunosc. Iar cei care îl cunosc, sper că-l recunosc în schiţa mea de portret, pe care îndrăznesc să o creionez: cu emoţii, la propriu, de şcolăriţă, fiindcă mi-a spus că ar trebui să scriu o carte de portretistică. Dacă m-aş învrednici, Pan Izverna s-ar afla la loc de cinste. Ca şi  minunuata-i consoartă, doamna Mioara Izverna.

Şi mai că l-aş şantaja, adică, m-aş angaja să o scriu, dacă şi domnia sa ar scrie sau măcar ar înregistra volumul de memorii – de fapt, volumele – inclusiv episodul pe care mi l-a promis, acela cu o mulţime de căţei salvaţi de la moarte.

Om nu mare de stat, dar mare. Şi care, dacă intra în politică nu doar ca observator permanent şi activ, era certamente om de stat. E vorba de credinţă vieţuitoare, integritate şi cultură asumată ca nobleţe de spirit. Cultura intrată în sânge, educaţia curată. Care te învaţă că esenţial e să fii, mereu, om. Omul lui Dumnezeu.

El e un om privat de ce i-a fost dat mai drag, o fiică genială, Uca şi pe care, precum Iov, a condus-o pe ultimul drum, de fapt, pe drumul ultim, spre Dumnezeu. Are aşa o credinţă tare încât crucea durerii şi-o poartă cum respiră. Nu vrea să bruscheze pe nimeni cu suferinţa lui  – ca şi a Creatorului care Şi-a văzut Fiul pe cruce. Încearcă doar să împărtăşească României – că infinit mai bine cunoscută e în Olanda, Franţa sau SUA – din darurile fiicei sale ale cărei ursitoare gemene trebuie să fi fost Rigoarea şi Libertatea. O rigoare liberă de compromisuri şi o libertate riguroasă, adică, riguros administrată pentru sine, tocmai pentru ca roadele genialităţii ei cultivate să fie mai generos împărtăşite. Dar nu e încă, aici şi acum, loc pentru portretul Irinei Diana Izverna-Tarabac. Mai zic doar că avea o poezie a rigorii – ca mama şi ca mătuşa ei, Irina Mavrodin -, aşa cum tatăl său are o rigoare a poeziei, autoimpusă ca să poată domestici şi ordona luxurianţa unei imaginaţii atât de neobosite încât trebuie să-i fie chinuitoare, dacă nu o guvernează. Asta poate şi pentru că a fost născut şi crescut cu vuietul Oltului alături.

O imaginaţie fastuoasă, fără margini şi care probabil îl asaltează neobosit, în aşa fel încât nu-i mai dă vreme şi pentru scrisul memoriilor. Şi e mare păcat, fiindcă se pierde o istorie trăită, are în sipetul memoriei nescrise mărturii excepţionale despre fapte şi personalităţi.

Pan Izverna e o enciclopedie vie, ştie atâtea fapte şi întâmplări din istoria ţării, istorie trăită şi pe care mi-am permis să-l cert că nu a relatat-o memorialistic. E un gen care lipseşte din opera scriitorului inconfundabil şi din păcate, prea puţin preţuit la valoarea imaginaţiei sale galopante. Precum sumedenie de cai care se aleargă nesupus.

E şi un eseist, şi un traducător eminent – ca toată familia, Irina, Mioara, Irinuca. Traducător inclusiv sau mai ales de poezie, ceea ce nu se poate decât dacă eşti tu însuţi poet. Iar Pan Izverna are deopotrivă fibră poetică şi verb de prozator.

Proza-i creşte din sevele misterului cotidian, neştiut şi gata (de) revelat hărăziţilor cu senzori infrarealişti, ca să-l parafrazez pe Mircea Eliade. Un sâmbure dumnezeiesc e în fiecare strop de timp şi ipostază de viaţă. Proza lui Pan Izverna e ca un oficiant la altarul in-continuităţii făpturii cu fiinţa şi a fiinţei cu făptura, o suită de filme ale contiguităţii de palimpsest a creaţiei dumnezeieşti ipostaziate ontologic, biologic şi istoric (chiar speciile se întrepătrund, printr-o empatie continuă). Pan Izverna are darul rar al scrisului ca revelator al simultaneităţii în succesiune, o poveste a istoriei care se se re-găseşte şi se (re)trăieşte în clipă. Probabil că ăsta-i şi secretul Bătrânului Anticar. Toată viaţa din jurul nostru e o mulţime de cărţi nescrise. În aparenţă. Că în esenţă, toate sunt înscrise în Cartea Vieţii, trecute, prezente şi viitoare, una şi aceeaşi, şi totodată, mereu diferită, în veşnica bibliotecă pantocratoare.

Pan Izverna are acces la secretele întrepătrunderii lumilor – spaţiilor şi timpurilor. Pan Izverna e, de altfel, numele de scriitor al doctorului Pandele Tărăbac şi numele Sfântului patron, Pantelimon, pare că i s-a menit ca sens al vieţii tămăduitoare: în calidate de medic, deopotrivă şi scriitor. Şi mai ales, credincios practicant. Că livresc ar fi tot scrisul fără sângele credinţei. Credinţa inundă opera lui Pan Izverna, o vascularizează cu un patos cronic: precum vinul după zbuciumul din strugure, precum sângele dionisiac subţiat în rază apolinică, precum patimile Mântuitorului mărturisitoare de lumină. Iar, la nivelul senzaţiei, ca şoaptele zeului Pan în savorile vinurilor.

M-am referit la poezia lui Pan Izverna, poezie superbă. De toate formele, clasică, atipică, ritmică, fie cu, fie fără rimă, dar mereu cu acel ritm interior al continuităţii irepresibile, din urma spaţiului şi timpului, şi următoare lor. O poezie plină de toată diversitatea vieţii – şi a morţii iluzorii -, o poezie vie, fie că e un rondel al detaliilor delicate, fie un pastel românesc frapant ca o anamneză, fie o baladă, fie un imn, fie orice fel de alcătuire poetică, a cărei artă o stăpâneşte cu ştiinţă. Acea ştiinţă a însufleţirii, fără de care scrisul, oricât de perfect, e natură moartă.

Pan Izverna a scris şi mi-a dăruit foarte multe cărţi. Ultima pe care am citit-o – şi am iubit-o – e volumul de poezie „Anotimpuri Lumi îngropate”, apărut anul trecut la Editura „Timpul” din Iaşi. Dacă ar fi scris doar cartea asta şi e acolo trăire cât pentru vieţi de secole. Poezia lui e o invocaţie la palimpsest. Şi lumi peste lumi se întrevăd, epoci peste epoci.  O singură inimă bate în toate. A Poetului. Poeziile sunt bătăile inimii divulgate.

Cel mai tare inima lui Pan Izverna bate pentru:

ŢARA RĂNITĂ

„O, Doamne, conştiinţa mi-e o rană/şi frică-mi este să nu mor astfel…

Prietenul – iată-l – mi-l aduce speranţa

Dar parcă e mai îndurerat când mă vede/şi mut aproape-mi spune/că i-au rănit conştiinţa…

Pornim să ne oblojim rănile nevăzute/Dar la ce vraci ajungem/aflăm că şi el are o rană-n cuget…

Străbatem toamne colbuite – /cerşetori ai tămăduirii -/ spre un liman bolnav spre care medic abătut/ce nu se poate vindeca pe sine…

Iernile nu mai sunt ale odihnei/ci ale unei zbateri zilnice fără somn/şi noaptea abia de simţim gerul/căci rănile nu ne lasă să mai avem simţire

O, Doamne Ţara ce-ai binecuvântat-o/Te uită e toată o rană enormă…/Trupul ei sfinţit zace la pământ/în aşteptarea luminii din ochiul vindecătorului…

Călcăm pe ulcerele ei jucăm pe plăgile-i sângerânde/o lovim şi o rănim mai tare…

Lâncezim pe trupu-i prăbuşit şi scheletic/aşteptăm aşteptăm şi nu mai vine nimeni…

Doctorul sănătos e departe/şi cei care l-au văzut nu mai sunt/şi astăzi nimeni nu-l cunoaşte şi nu vrea să-l caute…

Şi obidiţii şi netrebnicii cei mai buni cei mai răi/zac în Valea Plângerii şi aşteaptă înmulţirea rănilor…/Şi rănile cresc şi se-ntind/iar în juru-ne bântuie şobolanii şi hienele

Şi Doamne nu văd unul din spiţa celor sănătoşi/fiindcă aceia au fugit cu rănile-n suflet/şi s-au ascuns ca să-şi oblojească rănile/în vizuini

Râurile cară puroiaie şi ploile cad cu lăcuste/dar nu aducem vraciul şi nu lăsăm ţara/să se ridice de la pământ…

Şi toţi vrem ca ţara să se scoale pentru noi/să se vindece singură cum o putea/şi cu viermii pe ea”

PNL, SĂ VĂ VOTEZE BĂSESCU ŞI FAMIGLIA!

Luni 11 Noiembrie 2013

Doar cinci caractere în conducerea superioară a PNL. Restul de 47 au votat secret pentru excluderea lui Sorin Roşca Stănescu. Un corp străin. Îi deranja în mediocritatea lor politicianistă.

Crin Antonescu şi ţuţerii lui nu mă lasă deloc să combat tendinţele anarhice periculoase. Trebuie neapărat să confirm şi eu că nu mai am nimic de votat.

După mizeria cu excluderea lui SRS, pulea vot din partea mea pentru PNL! Scuze pentru vot. 😳

Deci, să-i voteze famiglia Băsescu, care se bucură sec sau cu gheaţă, fiecare după preferinţe. Că SRS i-a deranjat tare, pe tot neamul lor, inclusiv pe Ioana, care din cauza lui a scos monumentul cu vânzările anterioare.

N-am ce vota în România. La europarlamentare votez PNL contra jigodiilor socialiste în frunte cu Schulz – sincer duşman al României, că coana mare era doar interesată să aibă un pupător ca Băsescu, pe când liderul socialist avea interesul să nu fie un liberal preşedinte al României, de-aia a fost cu Băsescu la referendum. Aşadar, la europarlamentare votez PNL pentru Renate, Norica şi Sir Graham Watson. Atât.

Mă hotărâsem ca în ciuda tuturor mizeriilor de până acum să-i dau lui Crin la prezidenţiale un 5 cu scârbă, deci, vot negativ – contra oricărei jigodii feseniste sau a altui gen de impostură. Doar că acum Crin Antonescu însuşi a devenit un impostor faţă de propriu-i profil anterior. Deci, pulea vot din partea mea la prezidenţiale! Merg şi-i tai pe toţi, cum am făcut la finala Ilici-V.C. Şi le-am pus şi cruce neagră.

Deci, pa! Chiar nu tolerez nesimţirea. Şi cum spuneam, Crin Antonescu se dovedeşte un prost. Că s-ar putea să nu-l mai susţină nimeni. Iar dacă devenit păpuşel al sistemului va fi ales, va fi ales tot pentru ei. Nu pentru noi.

P.S. I-a zis Schmeker că dacă îl dă afară pe SRS deodată cu respingerea proiectului Roşia Montană, se amortizează. Consultantul îl termină pe banii lui. De fapt, urmează o lege care să permită oficial deposedarea României. De toate resursele. Şi nu le pasă. Nu le pasă decât de poziţii şi avere. Nu le pasă nici măcar că nu sunt la putere. Le convine să fie marionete ale sistemului şi să ia dividende.

CĂTRE CRIN ANTONESCU ŞI TOŢI DECIDENŢII: OPRIŢI MASACRAREA CĂŢEILOR, REVOCAŢI LEGEA ABOMINABILĂ, ROMÂNIA ARE CHIPUL BARBARIEI! PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU, ASCULTAŢI ATENT VOCEA ALEGĂTORILOR DEZINTERESAŢI!

Marți 8 Octombrie 2013

killers2

Foto:http://xnici.wordpress.com/2013/10/05/they-are-the-beasts-who-started-the-massacre-of-stray-dogs-in-romania/

Băsiştii şi-au promovat legea criminală cu mâna USL. LEGEA CRUZIMII ASUPRA ANIMALELOR. S-a şi uitat că proiectul a aparţinut PD-L. USL decontează. Mai precis, Crin Antonescu. Se vede şi din montajul foto de mai sus, al unei persoane de bună credinţă, reprezentativă pentru cei care au făcut campanie neobosită pentru USL, printre altele, pentru că USL s-a opus proiectului PD-L de decimare a căţeilor străzii.

Era previzibil şi am avertizat că nelegiuirea de lege a exterminării căţeilor va accentua periculos valul nihilist şi anarhic care străbate (şi) România, ca reacţie de respingere integrală a clasei politice. Din neîncredere şi scârbă cronică faţă de ea. Am mai avertizat că iubitorii de animale sunt o categorie puternică, dinamică, extrem de motivată şi numeroasă. Oana Pellea spunea când cu masacrarea căluţilor de la Letea că dacă nu din convingere, măcar din interes electoral ar trebui ca politicienii să facă în aşa fel încât să-şi atragă iubitorii de animăluţe. Aş adăuga: sau măcar să nu şi-i ostilizeze. Sunt importanţi la alegeri şi dacă îţi atragi adversitatea lor, dezastru electoral scrie pe fruntea ta.

USL a dovedit o prostie colosală, cu consecinţe electorale drastice, în momentul în care deputaţii PSD şi nu puţini ai PNL au votat masacrarea căţeilor cot la cot cu PD-L. Am scris la vremea aceea că votanţii nelegiuirii din USL şi-au negat poziţia anterioară, prin care s-au opus iniţiavei băsiste criminale în fruntea căreia s-a situat Udrea, dovadă că atunci „ai noştri” au făcut-o doar electoral, ca să ne păcălească, iar ulterior să ne batjocorească transpartinic. Ponoasele le trage USL, fiindcă USL e la guvernare. Nu şi la putere, dar asta, din prostie. Prostia doare, totuşi, adică, se plăteşte electoral.

Cea mai mare prostie a făcut-o Crin Antonescu, atunci când s-a pronunţat aberant, împotriva propriilor convingeri şi interese, afirmând că „soluţia lui Băsescu e mai logică”. Soluţia finală! 😯 Nu mi-a venit să cred că a zis-o Crin Antonescu, tătic şi de animale, care a ratat o ocazie colosală de a tăcea, mai ales că s-a întâmplat chiar în preziua trezirii lui din pumni. El a teoretizat stupid, într-o problemă în care e(ra) vorba de viaţă şi de moarte. De parcă ar fi interesat pe cineva peroraţiile pe teme de logică abstractă, un obicei prost pe care îl are liderul liberal în perioadele lui neinspirate, ca să nu le zic, de absenţă din peisajul realităţii concrete. La foarte scurt timp după acea afirmaţie neavenită, Crin Antonescu a ieşit din perioada de letargie care putea deveni sinucigaşă. S-a pronunţat pentru salvarea Roşiei Montane. Numai că neîncrederea în el a fost indusă şi riscă să se cronicizeze, dacă nu face un act decisiv, salvator pentru căţei. Dacă opreşte masacrul, aşa va fi ţinut minte. În caz contrar, alegătorii îşi vor aminti că a fost complice la crimă, chiar dacă nu a votat-o. N-a respins-o. Dacă o respingea, legea nu se vota, aşa cum nu se va vota nici masacrarea Roşiei Montane. Să salvăm ce se mai poate salva!

Fac apel la Crin Antonescu să oprească masacrarea căţeilor, să-şi repare eroarea cu consecinţe criminale, printr-un apel public şi printr-o iniţiativă legislativă de revocare a legii cruzimii împotriva animalelor. Pentru că asta este.

Priviţi şi vă îngroziţi! Priviţi şi dormiţi liniştiţi! Cei cu inima să aibă grijă, că riscă să li se oprească. Aici:

http://xnici.wordpress.com/2013/09/30/bleeding-romania-the-truth-about-stray-dogs-from-romania/

Blogul îi aparţine unei persoane care militează neobosit pentru viaţă, pentru viaţa şi protejarea celor neajutoraţi – animăluţe, copii, dizabilitaţi, abuzaţi, etc. Mergeţi şi vedeţi, neapărat citiţi şi comentariile postate din ţară şi de peste hotare! Neapărat politicienii trebuie să ia act de crunta realitate. Că se anunţă pentru ei la fel de cruntă electoral pe cât de atroce e suferinţa căţeilor, chinuiţi diabolic, torturaţi abominabil, ucişi inuman. 👿 😥

V-am dat link la imaginile atrocităţii, imagini ale torturii asupra căţeilor, tortură care era previzibilă. Am avertizat că legea serveşte mafia hingherească, fiindcă doar sterilizarea sistematică rezolvă problema căţeilor străzii, pe când uciderea lor nu face decât să favorizeze perpetuarea problemei, în beneficiul crematoriilor, achiziţiilor fictive de substanţe pentru eutanasiere, etc. Am avertizat că medicii veterinari vor refuza să participe la masacru. Legea, de altfel, prevede „eutanasierea” în chinuri. Am avertizat că vor fi prinşi doar cei blânzi, cei creduli. Aşa se întâmplă. Ştiţi că unii sunt jupuiţi de vii? Alţii, spânzuraţi, dezmembraţi, torturaţi ca Iisus pe cruce? Şi pe Drumul Crucii. Nu-i absolut nici o blasfemie şi Părintele Patriarh ar fi trebuit să ştie că animalele sunt mai vechi decât oamenii şi că era o lume perfectă, care nu i-a greşit lui Dumnezeu. Şi că în Rai lupii şi mieii sunt din nou ca-n Ziua Creaţiei. Putea măcar să tacă, fiindcă prin vorba prea nefericită a Preafericirii Sale a aruncat blamul asupra întregii Biserici Ortodoxe, în mod nedrept, pentru că imensa majoritate a credincioşilor şi cei mai mulţi preoţi sunt pentru viaţă, sunt împotriva torturii, privesc lumea prin prisma creaţiei divine. Masacrarea căţeilor e o lucrare a diavolului, un afront adus Creatorului.

Opriţi masacrul! Revocaţi legea! Gândiţi o lege bună, că de-aia aţi fost aleşi!

Vă implor ca om şi vă somez ca alegător: OPRIŢI CRUZIMEA ASUPRA ANIMALELOR!

P.S. În continuare, redau comentariul meu de la postarea cu „panoul criminalilor” de pe blogul „xnici”:

Exagerezi cu privire la Crin Antonescu (care-i alternativa?). NU Senatul a votat legea, ci Camera Deputaţilor! În locul lui Antonescu era potrivită faţa lui Dan Voiculescu, care a ordonat campania criminală a Antenei 3 pentru exterminarea căţeilor (o campanie mai veche şi intensificată paroxistic până la adoptarea legii abonimabile), iar Gâdea şi-a ilustrat numele, cu o perseverenţă diabolică. :evil: Gâdea le-a făcut publicitate părinţilor băieţelului, bipezi incalificabili. Şi a instigat la crimă organizată.

Îţi înţeleg din tot sufletul revolta şi durerea, am coşmaruri la gândul masacrului, îmi vine să urlu când mă gândesc la suferinţa atroce a căţeilor, vietăţi nevinovate, dragi şi unice pe pământ – fiindcă nicăieri în lume nu există căţei atât de diverşi ca ai noştri. :cry: Raiul lui Dumnezeu se populează cu frumuseţe românească masacrată. Dar oricum ar fi, sunt vietăţi şi le doare! :cry:

Sunt cu totul alături de tine şi îţi admir dedicaţia. Dar cred că trebuie atenţie la mijloace, fiindcă din moment ce excluzi orice reper, şansele de a determina încetarea masacrului riscă să fie nule. O campanie nihilistă nu ne atrage aliaţi cu putere de decizie, dimpotrivă.

Nu mi se pare corect şi oportun modul în care generalizezi prostia şi cruzimea ca apanaj al românilor (ai scris anterior că românii au cel mai scăzut IQ din Europa), oferi o imagine sinistră a României. Sigur că exterminarea sadică e sinistră, dar biata ţara nu e de vină, decât că pământul ei îi rabdă pe monştrii diabolici. Din cauza unor asasini, nu-i corect să-i acuzi pe toţi. Eu cred că sunt(em) mai mulţi cei care iubesc animăluţele. Şi cred că ar fi extraordinar dacă s-ar organiza la Bucureşti un protest cu participarea unor personalităţi interne şi internaţionale iubitoare de animale. Un protest mut, un marş al tăcerii care să are Capitala, prin faţa tuturor instituţiilor statului. Iar liniştea să fie spartă, periodic, doar de înregistrări cu urlete de durere ale căţeilor şi plâns copii. Şi la fel să se întâmple în toată ţara. Cei care manifestă pentru salvarea Roşiei Montane sunt în imensa lor majoritate iubitori de animale, se poate demonstra simultan şi pentru viaţa căţeilor. Eu nici nu pot să văd imaginile şi filmele pe care le-ai postat tu, doar din greşeală am văzut două şi mi-a venit să mor, mi-am zis că oamenii sunt animale şi animalele sunt oameni. :cry: Dar asasinii ar merita să le vadă obsesiv, de aşa natură încât să li se imprime pe retină şi să-i tortureze gândul torturilor pe care le patronează, sub pretenţia de oameni. :evil:

Îţi dai seama că toate astea ţi le-am transmis fiindcă vreau din toată inima să înceteze masacrul. Eu am început să postez link-uri la articolele tale, mai ales la cel cu imaginile atrocităţilor inimaginabile, pe blogurile şi site-urile cât mai multora, inclusiv ale personalităţilor vieţii publice şi mai ales, ale celor cu putere de decizie. Totodată, le mulţumesc personal parlamentarilor care s-au opus morţii.Trebuie remarcaţi oamenii, oamenii credibili pe care să-i recomandăm pentru constituirea clasei politice pe care ne-o dorim. Că fără asta nu rămâne decât anarhia, pretext perfect pentru dictatură.

Succes pentru bine, pentru salvarea căţeilor! Şi încearcă să nu mai blestemi, fiindcă e rău pentru tine. Rugăciunea îţi aduce lumină şi încredere în puterea binelui. Pentru că binele e de la Dumnezeu.

Numai bine îţi doresc!

CITIŢI CU ATENŢIE RĂSPUNSURILE LUI NICO, DEŢINĂTOAREA BLOGULUI, la mesajul meu, ciţi şi luaţi aminte! Le-a scris în timp ce eu scriam postarea actuală. Nici nu ştiu cum să-i mulţumesc pentru asemenea dar de sinceritate şi disperare! E o militantă neobosită, o apărătoare fragilă a darului vieţii, îmi e foarte dragă, aş vota-o. E absolut, absolut dezarmant ceea ce scrie! Şi atât de reprezentativ pentru alegătorii dezinteresaţi. De altceva decât binele public. Adică, normalitatea cotidiană în ţara noastră dragă, în care să nu ne mai simţim străini terorizaţi, ci compatrioţi reprezentaţi decent. Atât! E chiar atât de mult?!

Posted by xnici on 08/10/2013 at 12:40

Buna, Stii ca te apreciez, dar in ceea ce-l priveste pe Antonescu imi mentin parerea. Ia uite aici: http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/antonescu-suntem-siliti-sa-recurgem-la-eutanasierea-cainilor-copilul-a-murit-din-cauza-oamenilor.html. Stii bine ca eu am facut lobby puternic pentru USL pentru a veni la putere tocmai datorita acestei promisiuni, pe care au incalcat-o. Si stii ce este mai interesant? Au picat toti in plasa lui Basescu.
Eu sunt sigura ca suntem multi oameni cu mintea intreaga si normali la suflet, dar studitul privind IQ-ul nu este al meu, ci al specialistilor si apoi, la ce bun ca suntem multi, atata timp cat avem o voce care este la fel de neauzita precum a necuvantatorilor? La ce bun am venit cu studii stiintifice si solutii umane, daca au fost ignorate? Daca USL-ul, PNL-ul sau PSD-ul aveau presedinti cu capul pe umeri, nu reactionau asa cum s-a dorit de catre cei care au manipulat aceasta situatie, ci reactionau echilibrat aducand argumentele stiintifice pe care noi le-am pus la dispozitie. Cum sa ai incredere intr-o conducere care este atat de incapabila sa rezolve in mod civilizat o problema atat de simpla?
Si civilizatia nu implica crima.
Daca sunt deranjati domnii de imaginea negativa pe care ei au promovat-o in lume, atunci ar fi trebuit sa se gandeasca sa aplice masurile eficiente si umane, nu crima. Un popor care are o problema reactioneaza initiind un macel, ce se poate spune despre acel popor? Oamenii sunt socati inca, copiii lor plang tot timpul. Este normal? S-a gandit cineva la acesti copiii buni? Un copil a fost gasit mort (inca nu se cunosc cauzele si probele au fost distruse) si o tara intreaga macelareste cainii? Dar celelalte milioane de copii care se joaca cu cainii fara probleme nu conteaza? Conteaza numai copiii macelarilor? Conteaza numai lipsa de educatie?
Crede-ma regret din tot sufletul ca anul trecut am cerut schimbarea. Veneam de la deszapezire inghetati bocna si stateam cat puteam in Piata Universitatii. Ne imbolnaveam, ne vindecam si o luam de la capat. Intrau jandarmii peste noi, ne alergau si a doua zi noi eram acolo. Il salut pe domnul care ne-a filmat cu camera ascunsa. Noi eram aia cu steagul cu labuta rosie. Oamenii ne multumeau si erau plini de speranta ca se va schimba ceva in BINE! Eu am crezut asta din tot sufletul. Si pentru ce? Cand au ridicat armele spre noi jandarmii pentru ca alergam, ne opream si urlam la ei, eram gata sa ne dam viata. Si pentru ce???? Pentru ce??? Pentru ca acest macel sa fie legalizat? Pentru ca aceasta oroare ROSIE sa puna stapanire pe noi? Mi s-a spus anul trecut ca va veni un comunism atroce si iata-l. Asa arata. Asta este inceputul. PDL a dat tonul si ei au continuat. Nu exista cuvinte sa descriu ura pe care o simt. Antonescu este un om slab, cu greu il pot numi om. Ponta este sclavul lui Basescu, iar toti ceilalti parlamentari fac ceea ce li se dicteaza de catre liderii lor de grup. Voteaza ca dobitocii fara sa stie macar ce scrie in legi. Daca nu vedeam cu ochii mei cum voteaza ca prostii si la doua maini, credeam ca se minte. I-am vazut, am strigat la ei si ne-au batjocorit. Ei sunt cei care apar in mass-media si ne dau in cap in mod constant. Nu le este rusine sa iasa si sa spuna ca nu adoptam caini? Nu le este rusine sa ne discrediteze? Au fost oameni batuti la Mihailesti pentru ca au vrut sa adopte caini.
Nu numai ca doresc sa nu aiba nicio sansa la alegeri, dar le doresc moartea in chinuri, moartea maidanezilor. Si apropos, sa nu mai fie nimeni socat ca sunt agresiva si plina de ura. ASTA M-A INVATAT SOCIETATEA! Asta am invatat anul acesta. Am invatat ca moartea, razbunarea si ura aduc bucurie si speranta. Am invatat ca daca cineva te supara, este in regula sa ii doresti moartea. Dinte pentru dinte!
Stiu ca blestemul imi face rau si mie, dar imi asum acest risc. Multumesc, totusi pentru sfaturi. Sper sa-i intalnesc in iad pe toti cei din poza. Promit ca ii voi tortura asa cum au facut-o si ei. Dar, ce vorbesc eu. Iadul e aici!

Posted by xnici on 08/10/2013 at 12:43

Stii care e alternativa? Trebuie sa incetam sa mai alegem intre un rau mic si unul mare. Trebuie sa nu mai alegem mereu tot raul, indiferent de dimensiunea lui. Pentru prima oara nu voi vota anul acesta, ci voi scrie pe buletinul de vot: UCIGASILOR! Consider ca nimeni nu merita votul meu in acest moment, dar imi voi exercita dreptul de a merge la urna, drept pentru care au murit stramosii mei. Cineva zicea ca datorita acestei crime, mai bine alege un PDL-ist. Macar aia au fost psihopati de la inceput pana la sfarsit. Nu prefacuti ordinari precum cei de la USL. Ponta=Antonescu=Basescu. Pentru mine sunt niste gunoaie. Iar eu cu PDL-ul in niciun caz nu votez, nici cu ICCD sau Miscarea Pulii.

Posted by xnici on 08/10/2013 at 12:44

Pe asta sa-l votez: “Antonescu: E mai logic ce a propus Basescu privind cainii; macar o luam pe o cale”?????? Asta care l-a pupat in cur pe Basescu? Chiar trebuie sa fiu nebuna. Pe bune.

Posted by xnici on 08/10/2013 at 12:45

Si iti multumesc ca esti OM, dar e bine sa ai toate informatiile inainte de a inclina balanta spre un alt psihopat. Eu una nu-i mai vreau la conducere.

Si sa stii ca de fiecare data cand cineva comenta de rau USL-ul, pe Antonescu, Ponta etc, veneam cu tone de argumente si nu ma lasam pana nu-i puneam la punct. O faceam GRATIS! Singura mea plata era incetarea macelului. Atat. Nu mi-am dorit bani, averi, nu mi-am dorit case si masini. Am dorit doar ca cei care maltrateaza animale sa fie pedepsiti, sa fie sterilzati toti cainii cu stapan si sa nu fie ucisi cainii de pe strada. Observ ca mi-am primit “rasplata”. Cu placere, dlor! Sa va stea in gat! Si fiecare ban pe care il scot din pielea cainilor, sa fie dati pe medici pentru ei si neamurile lor! Sa-i loveasca boala cea mai cumplita, sa le cada pielea de pe oase! Nu, promit ca nu mai blestem de la anul, dupa ce vad primele rezultate ale blestemelor de anul acesta. Au initiat nu numai un macel, au initiat un razboi. Ori noi am luptat ani de zile sa civilizam si sa educam oamenii, iar ei au distrun intr-o luna toti acesti ani de lupta. Moartea ar fi prea blanda pentru ei, dar daca nu se poate altfel, le-o doresc din tot sufletul! Am ajuns sa ne fie frica sa mangaiem un caine? O vecina de 70 de ani a iesit cu cainele la plimbare, maidanez rasa pura, dar al ei si a fost batuta si data cu capul de copac de un dement? Doar pentru ca a trecut pe langa masina lui? I-a fost frica femeii sa mearga si la politie. Acesta este respectul pentru bunicii nostri?

BUN RĂMAS, CLAUDIU CIORTAN!

Sâmbătă 5 Octombrie 2013

Claudiu Ciortan www.paginademedia.ro

Foto: http://www.paginademedia.ro

N-am crezut că va veni ziua în care am să scriu despre CLAUDIU CIORTAN la trecut. Nici acum nu-mi vine să cred. Şi nu, n-am fost la înmormântare, să mă ierte măicuţa lui de 86 de ani rămasă singură! 😥 Pur şi simplu, n-am putut şi îmi pare foarte rău.

Cel mai rău îmi pare că n-am mai apucat să ne vedem, de mai mulţi ani, în goana asta nebună a timpului. Claudiu Ciortan era genul de om despre care nu-ţi poţi închipui că moare. Un om bun, jovial, un uriaş blând. Genul de om despre care e reconfortant să ştii că există. Cu el, moare mult din generaţia mea.

L-am cunoscut în 1990, la manifestaţiile de protest, care aveau loc în lanţ, până să culmineze cu Piaţa Universităţii. Tânăr şi entuziast, dar un entuziasm durabil, unul al pasiunii constitutive. Un bonom prin excelenţă. Un om pe care te puteai baza şi pe care l-aş recomanda ca ilustrare a zicalei româneşti privind omul săritor. În sensul cel mai bun, pur şi generos.

Oameni ca el sunt daruri.

Era fotograf, fotoreporter din vocaţie, evenimentul îl iubea, se lipea de retina obiectivului în aspecte tainice.

Era un luptător, unul constant, care nu se dă bătut şi nici nu se încrâncenează.

Tot nu-mi vine să cred că scriu la trecut.

În mod sigur Claudiu e acum fericit, era prea bun ca să fie altfel.

Şi nu doar faptele lui, ci şi fotografiile, la rândul lor, fapte. Ale luminii, prin intermediul lui.

Claudiu Ciortan fotografie www.metalhead.ro

Foto via http://mariusghilezan.ro/claudiu-ciortan-a-stins-blitz-ul-pentru-totdeauna.html

În anii 90 n-avea nici barbă, nici mustaţă, era un lungan masiv, radiind de jovialitate, cu părul lung, cât să-i fluture la baza gâtului când fugeam, râzând, de forţele de ordine. Şi de prostie. Un adolescent gata să schimbe lumea. Că nu voia nimic altceva decât binele. Protestul a fost pentru el o formă de revendicare a binelui.

De altfel, la el totul era cu plus.

Şi de aici avea să i se şi tragă. De la inima mare. Că să ai inimă atât de mare şi să fii atât de mâncău pe fugă de dragul evenimentului se termină devreme. 😦

Eu cred că el mânca tot din bucurie, era modul lui de a fi. Când a vrut să slăbească grav, i-a stat inima. Definitiv. Povesteşte Marius Ghilezan pe blogu-i.

Şi îmi vin în minte, buluc, ca toate nălucile, acei ani, anii de speranţă neînfrântă, intensă şi ardentă, anii de glorie ai presei române postdecembriste. Singurii. Şi din păcate, poate ultimii.

Vestea neaşteptată mi-a dat-o Romulus Cristea – citiţi asta http://romuluscristea.wordpress.com/2012/11/30/sabotati-ziarul-romania-libera/, evocând o întâmplare din primăvara anului 1990, era înainte de alegerile de la 20 mai. Nişte tâmpiţi se adunaseră la ARLUS (actuala sală ARCUB) să înjure monarhia şi pe Regele Mihai. Erau mândri nevoie mare de prostia lor şi purtători de carnete FSN. Noi eram acolo cu acreditare de jurnalişti, dar evident că am râs tot timpul. Sonor. Cu lacrimi, la propriu, pentru că erau monumentali. Ei s-au enervat, fiindcă nu înţelegeau ce e de râs. După care ne-am enervat noi şi atunci a ieşit cu TRĂIASCĂ REGELE! S-au ridicat ăia să ne fugărească şi noi râdeam, ceea ce-i scotea din minţi suplimentar, unii încercau să-i potolească pe cei gata să ne ia la bătaie, ne făceau morală că ce ziarişti suntem noi, că presa trebuie să fie cuminte şi să relateze imparţial, numai că atunci când au auzit de „România liberă”, au turbat şi nu cred că reuşeam să ies la aer întreagă, dacă nu mă apărau băieţii, Romulus Cristea şi Claudiu Ciortan, căruia i-au smuls aparatul şi i-au scos filmul. Mare păcat, fiindcă s-a pierdut o unică atestare a unui eveniment malign, din seria manifestaţiilor propagandistice marxist-leniniste reziduale. Iar figurile respectivilor puteau figura într-o antologie a prostiei. Care se identifică, în agresivitate, cu ura.

Claudiu Ciortan era la antipodul urii. Am evocat evenimentul pentru că mi-l amintesc râzând. Aşa o să mi-l amintesc. Ceea ce nu înseamnă că nu ştia durerea lumii. Dimpotrivă, era încărcat interior cu ea. Dar râsul e uneori terapeutic, alungă răul din sistem.

Claudiu Ciortan face parte din categoria oamenilor care chiar n-ar merita să moară. Dar e o prostie ce am spus, fiindcă pentru unii, infarctul e o formă de dezmărginire.

Rămas bun, Claudiu! Dumnezeu să te ierte pentru inevitabilele păcate şi să te odihnească în marea splendoare fără sfârşit!

Şi să mă ierţi că n-am scris despre tine atunci când încă mai puteai să citeşti! Cu ochii omeneşti. 😥

Mamei lui Claudiu Ciortan îi urez tărie de la Dumnezeu, până vă reîntâlniţi!

P.S. Claudiu Ciortan avea 46 de ani.

NUMAI ADEVĂRUL NE FACE LIBERI. CĂŢEI ŞI COPII

Luni 23 Septembrie 2013

Video de Redactia NewsM

Îi mulţumesc lui Marius Mina pentru link.

DESPRE LIBERTATEA PRESEI, CĂTRE RADU TUDOR

Joi 19 Septembrie 2013

Foto via http://radu-tudor.ro/crucea-dreptatii-se-ridica-la-apusul-vietii-lor/

Dragă Radu Tudor,

Scrii pe blogul tău o poemă la fel de frumoasă ca şi titlul: „Crucea dreptăţii se ridică la apusul vieţii lor”. Susţii, adică, iartă-mă, o iluzie. Faptul că li s-ar face dreptate la apusul vieţii puţinilor supravieţuitori ai holocaustului comunist prin incriminarea unor torţionari, gardieni şi a altor elemente marginale. Deci, omagiul tău mi se pare gândire doritoare, nu reflectare a realităţii.

Şi e foarte frumos gândit şi foarte frumos scris, Radule! Şi foarte inspirat să ilustrezi cu Crucea Coposu. Numai că, din păcate, n-ai dreptate, nu se ridică nici o cruce a dreptăţii. Doar aia, simbolică, din poză. Se tratează efectele, nu cauza. Sistemul se protejează pervers, livrează la devorare plevuşca, executanţii, nu autorii, criminalii, instigatorii. De mult intenţionez să scriu despre asta şi am s-o fac.

Îmi permit să-ţi transmit şi un mesaj, cel puţin aparent, în afara subiectului tău. Eu cred că se leagă.

Te înţeleg. N-ai unde merge în altă parte în presă – m-ai înţeles, în sensul că toată presa e controlată – şi tu personal ai toată libertatea editorială. Cine n-ar profita de ea? Doar atât, că ar fi corect – pentru tine şi pentru cauza libertăţii – să nu mai blamezi demonstranţii din Piaţa Universităţii pentru faptul că denunţă controlul asupra presei. Ar trebui să le mulţumeşti, că strigă ceea ce tu trebuie să taci. Singurul lucru pe care-l taci, când e vorba de nedreptate. Şi repet, te înţeleg. Dar poţi tăcea şi când e vorba să nu te legi la cap fără să te doară. Ştii prea bine că presa e în regim de ocupaţie, iar faptul că tu eşti excepţia care confirmă regula nu-i corect să te determine să afirmi că libertatea presei din România e o regulă, iar cazurile de ocupaţie, excepţii.

Ştii că sunt sinceră, deci, nu te mint nici prin omisiune. Adică, nu ţi se pare că de când cu Sorin Alexandrescu la DNA, Antena 3 a semnat pactul de coabitare? 😐

Dar chiar şi aşa, deci, ar fi de înţeles o anumită prudenţă, etc. Ceea ce e inacceptabil şi grav detestabil e excesul de zel. Refuz să mai urmăresc Antena 3, din pricina prestatorilor de servicii oneroase – deci, greţoase – în care s-au transformat Gâdea şi Badea. Numai când mă gândesc la halul de prostituţie la care au ajuns să se preteze – şi despre Badea, chiar n-aş fi crezut – mă apucă o profundă senzaţie de vomă. Cum să nu speculeze sistemul aşa ceva? Curvele – mai ales cele de lux – se şantajează după care se lichidează din chiar cauza propriului consimţământ la obiectul şantajului. De aici şi diversiunea extrem de perversă comisă de trimişii băsecurişti cu afişul prin care se cere moartea lor. Chestie prin care sunteţi manipulaţi să vă solidarizaţi contra extremiştilor infiltraţi în Piaţa Universităţii şi să-i denunţaţi de-a valma cu demonstranţii autentici care denunţă controlul sistemului asupra presei. Control pe care, până la „coabitare”, nu oboseau să-l denunţe chiar jurnaliştii de elită ai Antenei 3, în frunte cu tine.

Îţi dai seama că am să înţeleg dacă respingi comentariul meu. Doar că cocoloşirea gunoiului sub covor înseamnă epidemie. Şi chiar nu-mi pot închipui că oameni ca tine şi Oana Stănciulescu s-ar putea molipsi.

Îţi spun la fel de sincer pe cât te-am criticat, tu şi Oana Stănciulescu sunteţi singurii care nu „prestează” (ea greşeşte doar prin vehemenţa nereflectată contra Bisericii Apostolice în care e botezată. Chiar şi Oana Stancu s-a prostituat. 😦 Sau poate doar s-a prostit, ceea ce e lamentabil: am văzut-o într-o ipostază în care presta smiorcăindu-se ca urmare a unei manipulări grosiere, blamând stupid bieţii căţei ai străzii, diversiune prin care s-a mascat o crimă oribilă – şi o întreagă reţea, şi s-au servit interesele mafiei hinghereşti -, crimă pe care vechea Oana Stancu nu s-ar fi lăsat până n-ar fi dat-o la iveală după o anchetă impecabilă. Acum, se mulţumeşte cu teme servite de sistem.

În loc de vituperarea protestelor legitime contra presei de ocupaţie, era de aşteptat din partea ta şi a Oanei Stănciulescu să vă solidarizaţi cu Lucian Avramescu, Sorin Roşca Stănescu, Monica Ghiurco, Miruna Munteanu şi ceilalţi jurnalişti adevăraţi cenzuraţi la porunca sistemului. De fapt, eliminaţi. Mira-m-aş ca Moise Guran să nu fie cenzurat pentru că l-a călcat, elegant, în picioare pe premierul Ponta.

Sigur că n-ave(a)ţi cum să vă solidarizaţi deschis, repet şi repet, înţeleg asta. Dar e regretabil faptul că tu cauţionezi cu verticalitatea ta statutul ancilar pe care îl are presa din România la ora actuală.

E un motiv de adâncă tristeţe.

Motiv pentru care îţi scriu această scrisoare deschisă. Cu drag.

UPDATE. Urmează răspunsul lui Radu Tudor de pe blogul lui. După care, micul meu rămas bun, nici nu contează dacă îl publică sau nu, e dreptul lui orice ar decide. Cu precizarea că niciodată nu am scris în vreo postare ceva împotriva lui, aşa cum susţine. Totuşi, îl înţeleg, nu oricine poate plăti preţul demnităţii. Era vorba de o chestiune de principiu, tocmai despre cum se vede presa din afară, adică, din partea celor cărora se presupune că le e adresată. Pentru informare, nu pentru manipulare. Manipularea e o formă de a insulta inteligenţa.

Radu Tudor says:
September 19, 2013 at 12:19 pm

sunt foarte multe de spus referitoare la mesajul tau, roxana. cu siguranta insa folosind alte cuvinte, calificative la adresa unor oameni pe care nu-i cunosti personal, aprecieri extrem de subiective despre situatii pe care le vezi din afara, nu din interior. e nefericita si generalizarea cu “toata presa”. respectindu-ti punctul de vedere, da-mi voie sa nu fiu de acord cu trei sferturi din el. si cu felul in care jignesti nepermis o jurnalista ca oana stancu. cu siguranta n-ai vazut toate emisiunile si atitudinele celor pe care-i califici in fel si chip. ai fi vazut o atitudine corecta a lor in cele mai multe cazuri. pornite ca un demers legitim si frumos anti-cianura, protestele se concentreaza acum f mult pe ceea ce-si doreste basescu mai mult ca oricand : distrugerea singurului adversar credibil, presa. si mai precis, antena 3. sorin rosca stanescu e aproape zilnic in studiorile noastre si mai multa solidaritate decit asta nu exista. habar n-am ce-a facut ghiurco. cit despre lucian avramescu, pentru mine PIZDA nu este un cuvint de exprimat in public, mai ales in calitate de jurnalist batrin si respectat. postarea ta de azi si altele din trecutul apropiat – inclusiv la adresa mea – sunt dovezi ale faptului ca subiectivismul extrem si radical poate umbri o judecata calma, dorita de cele mai multe ori de oamenii rationali. iti doresc sanatate deplina si credinta !

Roxana Iordache says:

Your comment is awaiting moderation.

September 19, 2013 at 1:48 pm

Scuză-mă că te-am deranjat! Nu se va repeta. Pentru o înjurătură, nu era nevoie de atâtea cuvinte.

P.S. Avramescu n-a scris cuvântu-ăla la Felix pe privată. Ci pe site-ul agenţiei lui de ştiri.

Nu ştiam că îţi e chiar frică să nu te dea afară.

OANA STĂNCIULESCU, PANORAMĂ SUPERBĂ

Duminică 18 August 2013

Palatul Regal princeradublog

Foto: http://www.princeradublog.ro

„Panorama” Oanei Stănciulescu de aseară a fost superbă, n-am mai stat de o vreme bună sâmbătă seara să văd emisiuni politice. Dar a fost despre cultură politică, politică de dezvoltare, ceea ce ne lipseşte, pentru că guvernanţii n-au viziune. A fost o emisiune cu Nicolae Noica, despre viziunea de dezvoltare a României din perioada regală. Tot ce avem temeinic şi de durată e din acea vreme.

Epigonii de azi nu ştiu decât să lipească călcâiele în faţa finanţei mondiale şi să execute ce li se dictează din afară. Contra României.

Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi gândiţi-vă unde ar fi azi ţara noastră dacă avea continuitate democratică. Dacă nu ni se exila Regele, dacă nu ni se exterminau elitele – morale, profesionale, politice, spirituale, culturale.

Nostalgia după Ceauşescu e stupidă – şi indusă prin politica postdecembristă nemernică. E stupidă pentru că regimul comunist a însemnat deznaţionalizare, apoi, naţionalism artificial şi falsă dezvoltare, una cu forţa, contra naturii. Generic: dezvoltare „pe stoc”. Ce dezvoltare era aia, prin colectivizare, naţionalizare, exterminare, promovare a nulităţii?

Nicolae Noica: România era respectată, fiindcă avea oameni respectabili.

RAPIDUL, RETROGRAT!

Vineri 2 August 2013

Am şi eu o întrebare: dacă pentru a rămâne în prima ligă trebuie să ai bonitate financiară, atunci de ce maestrul Cristescu, un bogătaş, a preluat Rapidul? Ca să-l îngroape ieftin? :mrgreen:

Răspunsul îl găsiţi pe blogul Americanului:

http://mariusmina.blogspot.ro/2013/07/steaua-lui-ponta-rapidul-lui-basescu.html

P.S. N-am nimic cu Concordia Chiajna. Dimpotrivă, aş vrea să fie o competiţie reală, care să promoveze meritul.

ŞI TU, OANA STĂNCIULESCU?

Duminică 14 Iulie 2013

Oana Stănciulescu a avut o emisiune de pe altă lume azi-noapte, din celula lui Maniu de la Sighet, cu surorile Coposu, Nicolae Noica şi Marius Ghilezan. Sâmbătă noaptea. Cine a urmărit-o? Ori faci astfel de emisiuni ca să afle şi cine nu ştie deja, ori nu mai trambalezi două persoane cu sănătatea şubredă vreo 1000 de km degeaba. Ca să nu mai spun şi de cine i-o fi făcut promo-ul, că să-l numeşti pe Iuliu Maniu „politician” e nu doar blasfemie, e chiar prostie. PR-ul Antenei 3, tot mai manelist.

Astă-seară, la oră cu audienţă, a aruncat cu rahat în Crin Antonescu.

Dacă şi un om ca Oana Stănciulescu a început să presteze… 😐