Archive for Iulie 2009

CONSTANTINESCU DESPRE BĂSESCU

Vineri 31 Iulie 2009

Emil Constantinescu - ziare

Foto: presaonline

Invitat la emisiunea „Ediţie specială” de la Antena 3, cu Paula Rusu şi Andrei Bădin, profesorul Emil Constantinescu, preşedinte al României în perioada 1997-2000, a făcut consideraţii dure cu privire la preşedintele în exerciţiu.

Emil Constantinescu a spus că preşedintele Băsescu are gândirea lui Lukaşenko privind democraţia, mai precis, o mentalitate totalitară, care exclude Parlamentul şi culpabilizează presa ca inamic public principal. Fostul preşedinte l-a încadrat pe actualul preşedinte în patologie.

Domnul Constantinescu s-a referit şi la intelectualii aserviţi preşedintelui, nu toţi din interes ci, unii, din reflexe de slugărnicie. El a spus că atitudinea servilă a unor intelectuali e cu atât mai lamentabilă cu cât acum există opţiuni, spre deosebire de perioada dictatorială. Prin obedienţă ca opţiune, ei şi-au pierdut chiar calitatea de intelectuali.

Emil Constantinescu a spus că Traian Băsescu este un produs publicitar, care se menţine în actualitate şi prin intermediul publicităţii negative. Adversarii cei mai vehemenţi îi fac, de fapt, servicii, în condiţiile în care el ar trebui ignorat, ca personaj cu educaţie precară, care emite banalităţi.

La întrebarea Paulei Rusu, cum poate să iasă presa din jocul lui Traian Băsescu, în condiţiile în care informarea publicului cu privire la preşedintele ţării este o obligaţie profesională, Emil Constantinescu a spus că informarea este normală, nefast fiind obiceiul comentatorilor de a analiza toate prostiile lui Băsescu, dând impresia că ar fi emis cine ştie ce profunzime. 

La întrebarea lui Andrei Bădin, dacă afirmaţia lui Băsescu potrivit căreia de data asta nu-l va mai ajuta pe Voronin va dăuna României, Emil Constantinescu a spus că nimeni pe plan internaţional nu-l bagă în seamă pe Băsescu, atitudinea faţă de actualul preşedinte al României fiind distantă.

„Avantajul lui Traian Băsescu în actuala campanie prezidenţială este că nu se poate mai rău de atât”, a mai spus profesorul Constantinescu. El a adăugat că Băsescu l-a făcut, într-un fel, să-l regrete pe Ion Iliescu, pentru că în probleme de interes naţional se putea înţelege cu el şi respecta înţelegerea, iar ca preşedinte, n-a marşat la cultul personalităţii.

O emisiune din care toţi am avea de învăţat.

Anunțuri

STEAUA-MOTHERWELL: FOTBAL FRUMOS, FAIR-PLAY

Joi 30 Iulie 2009

Motherwell

Foto: garyclocks.com

Inspirat promo a avut PROTv pentru Steaua: „Pe ei, pe Motherwell”. Deşi frumosul nume al vechiului orăşel scoţian nu merita aşa ceva. „Fântâna Mamei” sau „Mama Fântână” – un nume care m-a fascinat de multă vreme, ca întregul Regat Unit, de altfel.

Steaua a jucat spectaculos – ce dor îmi era de fotbalul frumos. Inspirat, Bergodi.

Nu contează că partenerii nu sunt dintre cei mari. Important e ca Steaua să joace fotbal.

Echipa scoţiană s-a comportat tipic britanic. Fair-play. La fel şi suporterii.

O atmosferă frumoasă în tribune. În mod sigur va fi foarte frumos şi în retur.

Suporterii scoţieni merită un cald salut! Ne-au oferit o lecţie superbă despre ceea ce înseamnă să fii suporter al unui sport pe care îl percepi ca pe un joc şi ca pe o artă.

Splendidă şi plecarea din teren a echipei Motherwell, aplaudată de echipa noastră, aliniată de o parte şi de alta a tunelului.

Deci, se poate!

BĂSESCU, O TELENOVELĂ PREVIZIBILĂ

Joi 30 Iulie 2009

basescu cerseste mediafax

Foto: Mediafax

Strategia e simplă şi eficientă. Să facă băi de mulţime şi cât mai multe declaraţii care să scandalizeze (cum a fost şi cea de azi, de la RRA, când s-a băgat în seamă zicând că el nu-l ajută pe Voronin). Ca să fie nonstop comentat şi ţinut în prim-plan. Dar e disperat.

A zis Oprescu propoziţia că se gândeşte să candideze la preşedinţie, zice Băsescu propoziţia că se gândeşte să nu mai candideze. Să-i bage-n fibrilaţie pe proşti.

Mai zice, cum a zis, iniţial şi de cazul Ridzi, că „astea sunt chestii minore”, dacă el va candida sau nu. Şi face lucru manual. Continuă să o asocieze, neîntrebat, pe fiica lui cea mică, cu Monica Ridzi şi zice că EBA n-a beneficiat de bani publici, dar asta sugerează televiziunile mogulilor, dând imaginile care sunt.

A mai zis şi că „îi ţine în continuare în braţe” pe cei de la guvern, deşi „nu-i place” ce fac – ceea ce era de anticipat din momentul în care a anunţat că „şi-a văzut visul cu ochii”. El are mereu nevoie de cineva pe care să-l sacrifice şi de care să se delimiteze. Conflictul e oxigenul lui.

E atât de previzibil în ce spune şi ce face. Şi totuşi, are încă succes şi şanse de realegere. De ce?

UPDATE. Toader Paleologu a declarat, candid, la „Ştirea zilei” cu Gabi Firea: „Sper din toată inima că domnul Băsescu va candida, pentru că PD-L-ul are nevoie de candidatura lui”. E dulce foc, singurul sincer din stabiliment.

CHIŞINĂU. REVOLUŢIA TINERILOR A ÎNVINS LA VOT

Miercuri 29 Iulie 2009

revolutie chisinau 6 apr 09

Foto: Mediafax

Conform relatărilor trimişilor speciali ai Antenei 3 la Chişinău, Paula Rusu şi Andrei Bădin, opoziţia a câştigat alegerile anticipate din R.Moldova.

Exit-poll-urile arată 58-43 în favoarea partidelor opoziţiei, ca număr de mandate câştigate. Partidele liberale speră să-şi îmbunătăţească scorul după numărarea voturilor de peste hotare (păcat, din nou, că nu s-au mişcat!).

Alegerile anticipate au avut loc şi ca urmare a marii demonstraţii de protest a tinerilor, soldate cu victime, de după „scrutinul morţilor” din aprilie, când fraudele au fost grosolane.

Remarcabil este faptul că, după acele alegeri fraudate, comuniştilor le-a lipsit doar un vot pentru a alege preşedintele şi a se perpetua la putere, dar nimeni din partidele de opoziţie nu a trădat (ca să se prevină trădarea, pur şi simplu nu au votat).

Acum, decisivă pentru constituirea viitoarei majorităţi a fost creşterea spectaculoasă a Partidului Democrat condus de Marian Lupu, de la 4 la 16%. El a declarat deja că e vremea ca Partidul Comuniştilor să plece.

Urmează o fază pe care am parcurs-o şi noi, în urmă cu peste 10 ani, anume constituirea unui guvern de tip CDR, format din anticomunişti de dreapta şi de stânga. Să sperăm că Partidul Democrat al lor nu va juca acelaşi rol nefast pe care l-a jucat PD la noi.

Va fi opoziţia unită? Va putea ea forma guvernul şi determina alegerea unui preşedinte democrat?

Deocamdată, să ne bucurăm! Rezultatul e cu atât mai remarcabil cu cât şi azi comuniştii au încercat să intimideze şi să fraudeze.

Fără revolta tinerilor din aprilie, era greu de imaginat acest rezultat.

ELITA ARMATEI ROMÂNE ŞI-A ÎNDEPLINIT MISIUNEA ÎN IRAK

Miercuri 29 Iulie 2009

Armata romana Irak www.defense.ro

Foto: www.defense.ro

România şi-a încheiat misiunea militară în Irak. Cu această ocazie, a avut loc, azi, în organizarea M.Ap.N., defilarea pe sub Arcul de Triumf a militarilor participanţi la misiunea irakiană (peste 8400), iar aeronave ale Forţelor Aeriene Române au survolat piaţa.

Au trecut pe sub Arcul de Triumf 16 blocuri de defilare, reprezentând batalioanele de infanterie care s-au succedat în Irak şi militari participanţi la misiune în detaşamentele de Geniu, Medicină Militară, Protecţie Nucleară Bacteriologică şi Chimică, Poliţie Militară, Informaţii, Securitate ONU.

Au fost decorate drapelele de luptă ale unităţilor militare participante la operaţia Iraqi Freedom, la fel şi militarii care s-au evidenţiat.

Militarii români au participat la misiuni de înaltă perfomanţă, mai ales la cele care ţin de inteligenţa militară. Sunt dintre cei mai performanţi din lume, iar o ţară care are asemenea militari de elită e păcat să fie depreciată până la derizoriu de politicienii ei.

Ioan Grosaru erou Irak MApN

România a fost dintre ultimele ţări rămase cu misiune militară în Irak, alături de SUA şi Regatul Unit. Militarii români au dovedit bărbăţie şi credinţă, angajament şi ataşament faţă de valorile aliate. La Pentagon se vorbeşte cu tot respectul despre Armata României.

BOGDAN HANCU WWW.MEMO.RO

Cinste lor! Şi Dumnezeu să-i odihnească pe eroii români ai misiunii din Irak, IOAN GROŞARU şi BOGDAN HÂNCU!

RIDZI, BĂSESCU ŞI INVITAŢIA LA ŞCOALA DE PARANDĂRĂT

Marți 28 Iulie 2009

Ridzi bloc GSP

Ieri, în timp ce Parlamentul era convocat în sesiune extraordinară având-o printre protagoniştii ei, preşedinta Organizaţiei de Tineret a PD-L, fosta ministră a Tineretului şi Sportului, Monica Iacob Ridzi, făcea o vizită la Cotroceni.

Fiindcă era clar că se va afla, Cotrocenii n-au negat. Turcan a confirmat, afimând că Ridzi a venit ca să aducă o invitaţie la şcoala de vară de la Costineşti, a tineretului pedelist. Panica e probabil atât de mare încât lacheii lui Băsescu nici nu-şi dau seama ce fac.

Presupunând că ar fi fost aşa, anunţul lui Turcan e un prilej de ironii ucigătoare. Adică, Ridzi, preşedinta tineretului PD-L, pregăteşte şcoala de vară. La care să predea parandărătul. Împreună cu membrii organizaţiei de tineret a partidului care sunt în cârdăşie cu ea.

Acum, serios. Ce credeţi că au comunicat, Ridzi şi Băsescu? În această ordine. Adică, a trecut totuşi epoca stalinistă în care liderii se sacrificau pentru partid. Monica şi Tiberiu Ridzi au făcut totul pentru EBA, totul pentru Băsescu.

Deci, ce-or fi vorbit?

CAZUL DUDUIA. ŞI LUI RIDZI I S-A TRAS TOT DE LA 75000 E

Marți 28 Iulie 2009

ridzi scena jurnalul

Foto: www.jurnalul.ro

Sinistra Turismului s-a dat în spectacol şi ieri, în Parlament, acuzându-i pe alţii, pentru că au propus comisie de anchetă la adresa ei.

Ţopi-buzoianca a făcut o gipsy-miştocăreală, spunând că e o comisie de măsurat perdele şi că le-a pregătit „rulete şi abacuri” membrilor comisiei. A mai zis că ancheta îl vizează de fapt pe preşedintele Băsescu. Zboară, puiule, zboară!

După ce „Jurnalul Naţional” a preluat de pe site-ul Ministerului Turismului planificarea bugetului şi a titrat pe prima pagină, „Perdele de 75000 euro”, un secretar de stat a intrat în emisiunile de dezbatere de la televiziunile de ştiri şi a făcut două precizări inestimabile: 1. E doar un plan de achiziţii şi nu s-a cheltuit decât o mică parte, dar 2. Nu pe perdele, că e vorba de draperii. De fapt, de jaluzele.

Înainte de şedinţa parlamentară extraordinară, sinistra a făcut o declaraţie la mişto. A zis că n-are nimic împotrivă să se ancheteze perdelele, numai să se facă repede şi că va trimite personalul ministerului la comisie să dea explicaţii. A precizat că nu s-au luat perdele de 75000 de euro, ci doar de 7500. O nimica toată. Cam cât o geantă-două de-ale ei sau de-ale EBEI.

Ministra sfidează şi şarjează, în iluzia pe care a parcurs-o şi ex-ministra, aceea că îşi poate permite orice, fără să suporte consecinţele: fiindcă o protejează tatăl amicei ei şi amicul de la Cotroceni, câştigător axiomatic al celui de-al doilea mandat. Numai că în tentativa de a câştiga, el o va sacrifica şi pe ea, cum a sacrificat-o şi pe Ridzi. În iluzia că DNA va executa comanda. Dar despre asta, cu altă, apropiată, ocazie.

Deocamdată, să observăm enormitatea de a face un plan de achiziţii în care să fie prevăzută suma astronomică de 75000 de euro pentru perdele sau draperii sau jaluzele, ce-or fi, chiar toate la un loc! Ca şi cum s-ar fi mutat la Casa Poporului. Dacă nu e parandărăt premeditat, e oricum mai mult decât o indecenţă, e o nesimţire crasă, chiar şi pe vreme de economie duduitoare, cu atât mai mult pe vreme de criză. În care se ştie că la anul se va face foamea, deşi guvernanţii nu spun, în disperarea lor de a-l realege pe Băsescu.

Turista şi-a dat în petic când a crezut că face o ironie zicând că s-au cumpărat perdele de NUMAI 7500 de euro. Şapte-mii-cinci-sute-de-euro e o sumă fabuloasă pentru nişte perdele, fie şi jaluzele, pentru 3-4 camere! Cât ar veni? 1000 de euro perdeaua sau jaluzeaua sau ce-o fi?! Peste 40 de milioane vechi, o perdea/draperie/jaluzea?! O femeie simţită, în vreme de austeritate, oricum nu s-ar fi gândit să schimbe perdelele sau draperiile sau ce-or fi, din spaţiul oferit la Ministerul Transporturilor, necum să arunce cu banii pe nimic.

Şapte-mii-cinci-sute-de-euro pentru câteva perdele din 3-4 camere! O parvenită nu-şi pune problema câte familii ar putea fi întreţinute vreme de o lună cu asemenea sumă. Cât e de lipsită de bun simţ s-a văzut şi când, după ce a dus fluierul la gură, l-a şters cu mâna şi l-a pus înapoi pe taraba omului, că probabil sărăcea dacă îl cumpăra după ce a pus gura ca să se dea în spectacol.

Trebuie să dea socoteală pentru dezmăţ pe bani publici.

Precedentul comisiei Ridzi motivează, dar mai ales, obligă. La seriozitate. Comisia o conduce Ludovic Orban. PNL a trimis-o şi pe Adriana Săftoiu. Riscând să dea imaginea unei reglări de conturi între nişte femei apropiate preşedintelui Băsescu, în condiţiile în care fosta consilieră PR a plecat din cauza celei la anchetarea căreia va participa. A mai fost şi declaraţia publică a lui Orban că Duduia e dintre cele care au promovat trecând prin paturi. Asta-i un fel de antepronunţare.

Ar fi lamentabil ca, spre deosebire de comisia Ridzi, comisia Duduia să fie mai mult un prilej de bălăcăreală şi deconturi personale, decât de anchetă parlamentară. Iar dacă problema bătăii de joc de banul public se coboară în derizoriu şi i se dă Duduii posibilitatea victimizării, rezultatul va fi contrar celui scontat. Iarna nu-i ca vara. Ridzi sfidează glacial, Duduia o face visceral. Membrii comisiei trebuie să aibă stăpânire de sine. Fără sobrietate nu obţin rezultate.

UPDATE: Uitai să vă spui: sinistra l-a ameninţat telefonic pe Cătălin Tolontan, live, la Realitatea TV, că-l dă-n gât cu privire la interesele lui financiare. Extrem de grav este ce a sugerat (încă) ministra, anume că ea foloseşte serviciile de informaţii. Sau poate n-o fi ştiind ea că mai degrabă viceversa.

RIDZI PUŞCĂRIE SE JERTFEŞTE PE ALTARUL PARTIDULUI

Luni 27 Iulie 2009

ridzi eba cot

Mircea Diaconu zicea, la „Realitatea zilei”: cea mai uimită de ceea ce se întâmplă e doamna Ridzi.

De fapt, ea nici acum nu-şi dă seama de ceea ce (i) se întâmplă. Joacă rolul de nouă Ana Pauker. Este exponentul perfect al „omului nou”.

A declarat în Parlament, cu o voce de comisar sovietic, că a cerut chiar ea trimiterea la DNA (s-a votat pentru, cu 192 la 35. De unde-or fi cei 35?) Şi a apărat partidul ei care, spre deosebire de PSD, nu-şi bate joc de justiţie. Nu mai e tupeu, e inconştienţă.

De fapt, aşa făceau toţi cei sacrificaţi din PCdR: mergeau în justiţie „să-şi dovedească nevinovăţia”, dar îşi asumau vinovăţia, ca să apere partidul. Care nu greşeşte niciodată.

După ce au călcat în picioare prezumţia de nevinovăţie, în zadar o clamează acum. Totul se plăteşte.

Ridzi nu pricepe cât de gravă e situaţia ei. Dată fiind greutatea capetelor de acuzare din referatul de urmărire penală înaintat de DNA şi însuşit de Parchetul General, urmează un rechizitoriu care o va trimite la puşcărie. Împreună cu ceilalţi colegi de la Organizaţia de Tineret a PD-L implicaţi.

Degeaba se delimitează acum PD-L de Ridzi, după ce au apărat-o până la ridicol. Când ai o organizaţie de tineret cu membri de frunte a căror meserie incriminată de Direcţia Generală Anticorupţie e furăciunea, eşti un partid fără viitor.

Apropo, azi Ridzi i-a făcut o vizită lui Băsescu la Cotroceni. Turcan a confirmat-o. Mai vorbim despre asta.

P.S. Mahalagioaica de la Turism îşi ridică poalele la tribuna Parlamentului. Evident, îmbrăcată ca o ţoapă. Şi cu vocea ei spartă, de chivuţă deghizată. O caută în Justiţie.

Proastele-astea îl mănâncă fript pe Băsescu. Aşa-i trebuie. A promovat toate târâturile.

TĂRICEANU L-A DAT ÎN JUDECATĂ PE TOADER

Luni 27 Iulie 2009

0807_tariceanu

Diversiunea Sterling e cu atât mai penibilă cu cât în raportul subcomisiei de la Comisia pentru Industrii nici nu figurează numele lui Călin Popescu Tăriceanu.

Fostul premier liberal i-a dat în judecată, din start, pentru calomnie pe Iulian Iancu, iniţiatorul acuzei şi pe Emil Boc – un laş care nu vine la proces şi cere amânarea termenelor din lipsă de apărare, pentru că însuşi Corpul de Control al actualului Guvern i-a raportat că n-a găsit nimic reproşabil premierului Tăriceanu.

Chiar azi, când s-a amorsat diversiunea prin care PD-L încearcă echivalarea – idioată – a cauzelor Ridzi şi Sterling, Călin Tăriceanu – cum anunţase – a făcut plângere penală la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva lui Mircea Toader, pentru fals intelectual şi denunţ calomnios, ca urmare a scrisorii adresate în calitate de lider al grupului parlamentar al PD-L, Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, privind solicitarea de începere a urmăririi penale pentru „subminarea economiei naţionale”.

Oricum, PD-L a precipitat votul pentru aprobarea urmăririi penale a fostei ministre Ridzi ca să demonstreze promptitudine – după ce a apărat-o cu ghearele şi dinţii în comisie – şi pentru a încerca să echivaleze cauza Ridzi, cu cazul Sterling şi să acuze PNL că obstrucţionează justiţia. Chiar dacă bunul simţ spune oricui că nu poţi incrimina pe cineva care nici măcar nu figurează într-un raport. Dar trebuie să ai bun simţ.

Tot azi, plenul parlamentar a aprobat raportul subcomisiei Sterling, care, însă – repet – nu conţine nici o referire la fostul premier liberal. Şi chiar dacă s-ar forma comisia de anchetă clamată de PD-L, i-ar lua lui Călin Tăriceanu boii de la bicicletă. Iar dacă prin absurd s-ar vota trimiterea la DNA, procurorii ar căsca de plictiseală. În timp ce scriu un mare NUP.

Din nefericire pentru preşedintele Băsescu, nici DNA nu mai e ce-a fost. Sau nu e pentru cine se pregăteşte.

DISPERARE MARE LA PD-L. BOC CERŞEŞTE LA PSD

Luni 27 Iulie 2009

base boc sarut alegeri-2009.ro

Foto: alegeri2009.ro

Cât de mare e disperarea la PD-L s-a văzut din faptul că Emil Boc a făcut prima lui conferinţă de presă ca prim-ministru la sediul partidului, aşa cum a şi semnalat. Boc a vorbit peste o jumătate de oră vorbe goale şi a răspuns, tot aşa, la câteva întrebări, încă vreo 10 minute. O tentativă de  nouă victimizare patriotardă a PD-L. Imagine obosită.

În esenţă, premierul, pe un ton patetic, a implorat, de fapt, PSD să rămână la guvernare. Poate pentru că o făcuse de oaie ieri când, pe marginea propunerii privind „Comisia Duduia”, pronunţase un ultimatum la adresa partidului-partener, să se gândească dacă e la guvernare sau în opoziţie.

Azi a dat-o pe retorica responsabilităţii, reproşându-le partenerilor că „au alte priorităţi”, fapt repetat de multe ori şi fără să precizeze care sunt acelea, deşi era clară supărarea faţă de comisiile despre fetele de la PD-L. Când însă a fost întrebat dacă asta e problema, Boc a negat, a spus că n-are nici o legătură atitudinea de azi, cu „Comisia Duduia”.

Dacă PSD pleacă de la guvernare e rău pentru Băsescu. Pentru că, în condiţiile actuale, n-ar mai ţine retorica privind fuga de responsabilitate, pe care o au pregătită în eventualitatea rupturii de partidul Prostănacului care nu pleacă de la putere,  lăsându-i adversarului muniţie la purtător.

Liderii PSD se gândesc, probabil, că e preferabil să rămână la putere, nu doar pentru avantajele materiale, ci şi pentru că în acest fel ating două obiective simultan: îşi controlează profitabil partenerii şi joacă rolul public de contestatar din interior al guvernării. Deşi răspunderea guvernamentală e solidară.

PD-L a adoptat retorica reproşului că PSD vrea să fie simultan la putere şi în opoziţie, ca şi cum cei din partidul lui Băsescu n-ar fi făcut la fel când se aflau la guvernare cu PNL, partid-partener pe care l-au sabotat şi l-au vrut desfiinţat, aşa cum procedaseră şi în guvernarea 1997-2000, faţă de PNŢCD (atunci, cu succes, spre deosebire de acum).

PD-L acuză PSD şi PNL că s-ar afla în campanie electorală prezidenţială, ca şi cum ei n-ar face la fel. Dar numai ei au voie. Şi vor să o facă pretinzând că ei de fapt sunt strict preocupaţi de ţărişoară şi de interesele ei, nu de interesele electorale ale preşedintelui Băsescu, fără a cărui realegere PD-L moare.

Realitatea e că PD-L şi-a pierdut obiectul muncii: anticorupţia. Imaginea de justiţiari s-a făcut praf. De fapt, Boc invocă protocolul de guvernare, pentru că ar vrea o „solidaritate ţigănească”  în cazurile de corupţie din PD-L (continuând, totodată, să vechiculeze imaginea vinovatului de serviciu, Adrian Năstase).

Disperarea provine din faptul că partidul prezidenţial nu are o retorică de rezervă. De aceea, doar mimează siguranţa de sine şi plusează în tentativa de a consolida imaginea invincibilităţii lui Băsescu. Şi fac totul pentru a impune impresia că pentru actualul preşedinte cursa prezidenţială nu-i decât un antrenament, un sparring-partnership, nominalizat fiind în permanentă Mircea Geoană drept contracandidat.

PR-ul PD-L nu mai are ce să inventeze, de aceea, propagă la infinit două clişee: blamarea PSD pentru duplicitate şi culpabilizarea PNL pentru „greaua moştenire”. De altfel, dacă situaţia ţării n-ar fi dramatică, ar fi amuzant să constaţi cum liberalii, în emisiuni televizate, urmăresc spectacolul disputelor aprinse ale partenerilor de guvernare, care, în ultima vreme, nu-şi prea mai dau mâna nici când e vorba să dea vina pe „greaua moştenire”.

Un singur reproş concret le-a făcut, azi, Boc pesediştilor: că n-a venit Geoană miercurea trecută la şedinţa programată în tentativa PD-L de a determina PSD să accepte angajarea răspunderii pentru proiectul de reforme ale Educaţiei elaborat de Comisia Prezidenţială, de a cărei adoptare să beneficieze Băsescu electoral. Boc n-a suflat un cuvânt despre faptul că atât PD-L, cât şi preşedintele Băsescu – atitudine diametral opusă de cea a profesorului Miclea, solidar cu ministrul Andronescu – au apărat megaescrocheria lui Bondrea de la Fabrica de Diplome, Grade şi Titluri Universitare ilegitim denumită „Spiru Haret”.

Reacţia PSD a sosit prompt, prin purtătorul de cuvânt Bogdan Niculescu-Duvăz, simpaticul uns cu toate alifiile încă din vremea în care era coleg cu ei în Modrogan: „ba pe-a mamei dumneavoastră”. În sensul că PSD aşteaptă de trei săptămâni o întâlnire cu ministrul Economiei, Adriean Videanu, pe tema crizei economice, a cărei soluţionare este prioritară. Şi ignorată de PD-L. La fel ca şi cele 24 de măsuri anticriză pe care PSD susţine că le-a propus.

Distracţie maximă. Numai că la anul va fi dramatic pentru populaţie.

OPRESCU, ÎN CURSA PREZIDENŢIALĂ. A COMIS O EROARE

Luni 27 Iulie 2009

oprescu dest gandul

Foto: Gândul

Sorin Oprescu a spus aseară că se gândeşte dacă să candideze la preşedinţie. Afirmaţia a fost făcută în ultima parte a ultimei ediţii a emisiunii „Zig Zag” cu Ion Cristoiu din mandatul preşedintelui Băsescu.

Este pentru prima dată când Oprescu face o asemenea declaraţie după ce, până acum, la fiecare interviu, a dat asigurări că el nu face ca alţii, printre care Băsescu, să fie ales primar general ca să plece pentru altă funcţie şi că, dimpotrivă, vrea să fie primar cel puţin 12 ani.

Se ştie de ceva vreme că Sorin Oprescu tatonează intrarea în cursa prezidenţială şi nu pentru că s-ar fi lăsat el convins de anumiţi suporteri, ci pentru că Dinu Patriciu e un factor convingător în acest sens.

Din perspectiva lui Patriciu, Sorin Oprescu ar putea fi iepure al lui Crin Antonescu, ca să aspire masiv voturi de la Mircea Geoană şi mult mai mult, din bazinul de stânga. Mai degrabă, însă, ideea e să candideze, tot independent, dar susţinut deopotrivă de PNL şi PSD.

Oprescu provine tot din sistem, îşi recunoaşte apartenenţa de stânga, se revendică independent şi diferenţa faţă de Băsescu constă în faptul că e simpatic. Uneori. Dar intrarea lui în cursa prezidenţială poate fi o aventură perdantă.

Este evident că Oprescu, aşa cum a făcut şi Băsescu, preia limbajul politic al Principelui Radu, tema independenţei. Iar neseriozitatea cu care Oprescu abordează candidatura se poate solda cu subminarea inutilă a şanselor Principelui.

Eroare de comunicare

Sorin Oprescu a făcut o mare greşeală aseară. Nu ştiu ce PR (mai) are, dar mai degrabă n-are. Eroare gravă de comunicare: după ce un an de zile a repetat categoric că el vrea trei mandate la Primărie şi nu va candida la preşedinţie, s-a apucat să se codească.

Stilul ezitant de intrare în cursa prezidenţială e catastrofal, cu atât mai lamentabil cu cât imaginea prin care Sorin Oprescu s-a impus a fost aceea de om hotărât, care spune lucrurilor de nume şi NU ezită în asumarea unor obiective, respectiv, responsabilităţi.

Aseară a dat imaginea unui om ezitant, a unui răzgândac oarecare. Singurul mod de a intra convingător în cursa electorală era să spună abrupt: da, domnule Cristoiu, voi candida!

„Candidez pentru că nu se mai poate tolera halul de degradare la care actuala clasă politică a adus România şi sunt mulţi cei care văd în mine alternativa.

Este şi motivul pentru care intru în cursă fără ezitare şi fără să mă tem că îi dezamăgesc pe cei cărora le-am promis că rămân la Primărie. Miza e naţională.

Sociologii (evident, fără să-l numească pe amicul Pieleanu, care a şi tras sondajul de imagine) îmi spun că sunt omul potrivit să pună capăt dezmăţului actual cu banul public.

Oricine mi-ar putea reproşa orice la Primărie, dar nu că nu m-am ţinut de cuvânt privind descurajarea clanurilor imobiliare, ale bordurilor, parcărilor şi aşa mai departe”.

Cam aşa. Dacă nu suntem capabili să înţelegem ce înseamnă un preşedinte de calibrul lui Radu al României, măcar să-i dăm jos pe Băsescu şi gaşca lui prin intermediul lui Oprescu.

Ar fi o afacere cinstită: nu ne promite nimic mai mult şi noi ştim că nu i-am putea cere mai mult. Doar să se roage de Principele Radu să-l înveţe relaţii internaţionale.

Dar dacă va continua aşa şi nu îşi va anunţa oficial, rapid şi foarte dur intrarea în cursă, mai bine lipsă. Îi încurcă pe alţii. Degeaba.

În (loc de) concluzie

Partidele responsabile şi reprezentanţii civici sunt în situaţia să se hotărască rapid:

Vor să scăpăm de Băsescu sau nu vor nici atât? Dacă nu vor nici atât, să-şi trimită candidaţii să se submineze reciproc în favoarea lui Băsescu. Dacă vor măcar atât, atunci să susţină, din start, un candidat comun: independent.

Dacă vor doar să scăpăm de Băsescu şi gaşca lui, şi să-l înlocuim cu un tip din sistem, dar simpatic, atunci să-l susţină împreună pe Oprescu.

Dacă vor mai mult decât să scăpăm de gaşca Băsescu, deci dacă vor un preşedinte cu totul diferit, chiar diametral opus şi capabil să reformeze instituţional societatea, prin simplul fapt de a garanta funcţionalitatea instituţională, atunci să-l susţină împreună pe Radu al României.

Tertium non datur.