Archive for Aprilie 2013

CURTEA ANTICONSTITUŢIONALĂ TREBUIE ÎNLOCUITĂ CU O SECŢIE A ÎNALTEI CURŢI

Marți 30 Aprilie 2013

Din Curtea Constituţională n-au rămas decât primele trei litere„.

A zis Mădălin Voicu. Şi pentru care penalii şi clinicii de la CCR care au izvodit iniţiativa privind reprimarea libertăţii cuvântului i-ar cere condamnarea la închisoare.

Am mai spus că instituţia-asta trebuie desfiinţată.

O secţie a Înaltei Curţi e cea mai în măsură să avizeze constituţionalitatea. O secţie alcătuită din specialişti în Drept constituţional de înaltă clasă. Şi fără dependenţe politice.

Crin aşa a promis. Iar drobul de sare cu UE se dă jos cu mâinile de la Bruxelles, în sensul că li se explică negru pe alb că abia aşa Curtea Constituţională devine o componentă a Justiţiei, aşa cum îşi închipuie ei că e acum, când nu e decât o adunătură de politruci (excepţiile nu repară viciul de fond).

Şi exigenţa mea în ceea ce-l priveşte pe preşedintele Senatului şi al Partidului Naţional Liberal constă şi în aşteptarea ca domnul Crin Antonescu să propună şi să acţioneze pentru a include în Constituţia modificată un articol, similar Primului Amendament din Constituţia SUA, privind garantarea libertăţii absolute de expresie, a fiecărui cetăţean şi instituţional, a presei.

Fără un asemenea articol, în mod cert nu votez viitoarea Constituţie. În privinţa libertăţii democratice, nu accept nici un compromis. Absolut nici unul. Şi sub nici un pretext.

Reamintesc dictonul lui Corneliu Coposu: „Susţin libertatea absolută a presei, chiar dacă aş avea de suferit de pe urma ei”.

Restul e regim represiv.

OLANDA, PRIMUL REGE DUPĂ 123 DE ANI

Marți 30 Aprilie 2013

Coroana Olandei BBC

Foto: BBC

Astăzi a avut loc proclamarea Prinţului Willem-Alexander ca Rege al Olandei şi dominioanelor Coroanei Ţărilor de Jos.

Este primul rege al Olandei după 123 de ani de matriarhat monarhic. Dar succesiunea feminină va fi reluată în momentul în care Willem-Alexander va abdica în favoarea noii principese moştenitoare, fiica lui de 9 ani, Catherine-Amalia. Regele mai are două fiice, Alexia, de 7 ani şi Ariana, de 6 ani, împreună cu Maxima, argentinianca devenită, azi, regină.

Olanda abdicare www.3news.co.nzOlanda Regele si MamaOlanda pisica

Ceremoniile au debutat la 11 dimineaţa, ora locală, când Regina Beatrix – devenită prinţesă – a semnat actul de abdicare în favoarea fiului ei întâi născut (cel de-al doilea, Prinţul Friso, e, din păcate, în comă, după un groaznic accident petrecut anul trecut, când a fost prins sub o avalanşă). Fosta regină, foarte iubită şi foarte populară, a ţinut un discurs cald către naţiune, mulţumindu-i pentru susţinere, neuitând să-l evoce pe cel care i-a fost alături până ce moartea i-a despărţit, Regele Claus. După care Familia Regală a ieşit la balconul Palatului şi au intonat Imnul Naţional, împreună cu mulţimea entuziastă.

Noul Rege nu a vrut ceremonie de încoronare, ci doar de întronare. Majestatea Sa a declarat că nu ţine la acest apelativ, ci vrea ca fiecare cetăţean olandez să-l cheme cum se simte mai confortabil.

Willem-Alexander, care, pe 27 aprilie, a împlinit 46 de ani, a devenit cel mai tânăr monarh al Europei. El a depus jurământul în Nieuwe Kerk, vechea catedrală din proximitatea Palatului Regal, ridicată în secolul al XV-lea.

Regina Beatrix a urmat tradiţia recentă a abdicării în favoarea succesorilor şi a ales 30 aprilie, până acum, Ziua Reginei, pentru că în această dată, în urmă cu 33 de ani, Regina Iuliana abdicase în favoarea fiicei ei, care primise tronul de la Regina Wilhelmina, bunica maternă a viitoarei Regine Beatrix.

Willem-Alexander a depus Jurământul în faţa celor două Camere ale Parlamentului, reunite în biserică (deopotrivă catolicii şi protestanţii), iar parlamentarii, la rândul lor, au jurat fidelitate noului monarh, având libertatea de a alege un jurământ simplu, laic – Promit – sau jurământul integral, cu braţul drept şi două degete ridicate, gest care semnifică angajamentul sacral. Majoritatea, chiar marea majoritate, au jurat religios şi erau foarte mulţi tineri parlamentari care au optat în faţa lui Dumnezeu.

Foarte mulţi tineri, de altfel şi în stradă, oameni de toate vârstele şi stările sociale. O mare portocalie Olanda, azi.

Este primul monarh care are rol reprezentativ, spre deosebire de tradiţia anterioară cu implicare polică importantă, respectiv, formarea Guvernului şi conducerea lui.

Willem-Alexander s-a angajat să aibă un rol unificator, moral şi social, în condiţiile unei societăţi divizate de controverse. Coroana uneşte naţiunea.

Trăiască Regele!

SĂPTĂMÂNA MARE. PATIMILE DOMNULUI

Luni 29 Aprilie 2013

Hristos Pantocrator crestinortodox.ro

Foto via crestinortodox.ro

E o săptămână cu încărcătură sufletească şi spirituală unică.

Sunt reiterate momentele cele mai sfinte ale prezenţei Domnului în trup pe pământ.

N-am nici o calitate să spun mai mult, am constatat că postarea anterioară nu a fost înţeleasă, ceea ce înseamnă că vina îmi aparţine. Îmi pare rău dacă v-am smintit pe unii. Pe alţii, nu mai era nevoie.

Deci, ceea ce vă rog e să înţelegeţi că pentru mine nu contează nimic altceva în această săptămână. Fiecare face cum crede. Repet, creştinismul este libertate absolută. Libertatea veritabilă de alegere.

Alegeţi ce vreţi, deci şi eu am acest drept. Ceea ce vă cer este respectul pentru Patimile Domnului.

Cine vrea să hulească să se gândească pe urmă dacă în loc să se spânzure n-ar fi preferabil să se căiască.

E o carte pe care am iubit-o şi aşa vreau să rămână, de aceea, n-o mai recitesc din adolescenţă, „Catcher in the rye”, tradus frumos. „De veghe în lanul de secară”, romanul antologic al lui Salinger, şi ceea ce am reţinut mai ales din ea a fost anume: Nu cred că Iisus l-ar fi trimis pe Iuda în iad.

Eu vă iubesc pe toţi, chiar dacă nu credeţi. Iertaţi-mă că nu vă urăsc, mă refer la cei care nu cred decât în ură şi răzbunare.

P.S. Ceea ce nu înseamnă că în aceasă săptămână n-am să mai postez şi despre politică. Despre politică, de altfel, a fost însăşi Răstignirea. Atâta au înţeles unii din Iisus Hristos, Mântuitorul nostru şi Lumina Lumii: că îi concurează la putere pe pământ. Şi vă daţi seama că dacă voia, Dumnezeu îi nimicea. Dacă nu i-a nimicit, a fost tot pentru libertatea noastră. Ca să se plinească Istoria. Ea se repetă. Până la capăt.

UPDATE. Este postarea cu nr. 4500. Am constatat când am postat.

INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM. FLORIILE. LA MULŢI ANI TUTUROR ONOMASTICILOR, ÎNCEPÂND CU PRINCIPESA MARGARETA ŞI CRIN ANTONESCU!

Duminică 28 Aprilie 2013

Floriile crestinortodox.ro

Foto via crestinortodox.ro

O mare sărbătoare a creştinătăţii. Azi i-au ridicat osanale, peste câteva zile aveau să ceară să fie răstignit. Azi I-au aşternut ramuri tinere, peste cîteva zile Îl vor aşterne pe lemn.

E o zi de bucurie şi în acelaşi timp, de tristeţe. Pentru că urmează Săptămâna Patimilor. Astă-seară a fost prima Denie.

Din păcate, unii nu înţeleg din ziua de azi decât despre mâncare – mai precis,  despre peşte -, tot aşa cum din Naşterea Domnului sau Crăciunul nu pricep decât că se ucide porcul, iar din Sfintele Paşti, că se sacrifică mielul. Ca să bagi în tine.

Nu mă înţelegeţi greşit, nu judec pe nimeni, doar îmi pare rău.

Cred că esenţa Postului Mare şi mai ales. a Săptămânii Mari, care urmează, e să te rogi pentru cei care nu ştiu ce fac. Şi pentru tine, să nu-ţi închipui că eşti mai breaz decât ei.

La mulţi ani!

ADRIAN NĂSTASE LA ANTENA 3. COMENTĂM LIVE

Sâmbătă 27 Aprilie 2013

Adrian Năstase vine la Sandra Stoicescu. Ultima oară, după emisiune, l-au condamnat. 🙂

Serios, cred că va fi o emisiune care merită.

Notăm, comentăm.

UPDATE. „O floare chiar foarte simplă poate să fie mai importantă decât o grădină de trandafiri – asta nu e o metaforă politică”. 🙂

„Am învăţat să ascult – înainte vorbeam mai mult decât ascultam”. Cred că fiecare om trebuie să ajungă să înveţe să asculte.

„Am putut să văd viaţa din România sub alte unghiuri”.

„Toate astea te învaţă să fii mai atent cu cei din jur”.

Sandra: Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti.

Năstase: A privi spre trecut este un lucru extrem de nefericit.

Pentru mine e foarte clar că autorul moral a fost Traian Băsescu. Dar mie mi se pare că această a doua viaţă nu merită să se concentreze pe aceste chestiuni.

Aceste luni au însemnat şi o libertate de exprimare, dar şi o eliberare de o anumită zgură a vieţii politice.

Sandra: Vă temeţi că mai vin altele?

A.N.: Nu cred. Oricum, după această încercare, deja am trecut o barieră, care îmi creează o stare de poziţionare într-un fel mai relaxată. Singurele lucruri pe care le privesc cu îngrijorare sunt în legătură cu familia mea.

Sandra: Sunteţi pregătit pentru o nouă condamnare?

A.N.: Sunt pregătit pentru orice. Şi cred că am dovedit că sunt pregătit pentru orice, în 20 iunie.

Am avut impresia că există o tendinţă, fie internă, fie externă, de distrugere a elitei româneşti, pentru ca România să fie mai uşor de domesticit„.

România nu mai este nici măcar o piaţă de desfacere, devine o periferie a UE.

Am auzit la congres de calea europeană a României. Eu cred că nici Europa nu mai ştie care este calea europeană. Patru miniştri de Externe cer rebrenduirea Uniunii Europene.

UPDATE 2. Nu că suntem o platformă spre Orientul Mijlociu şi spre fosta Uniune Sovietică, trebuie să devenim cu adevărat parteneri.

UPDATE 3. În 2004 erau 8-900 de bugetari.

UPDATE 4. Sandra: E ciudat să aflăm că „ne-am învăţat lecţia”, după această vară, aşa cum a spus premierul Ponta la A.P.C.E.

A.N.: E foarte corect ce face Ponta. La A.P.C.E. există un proiect de monitorizare a României. După toate problemele pe care le avem cu Uniunea Europeană .Dacă nu exista sentinţa Î.C.S.J. aş fi fost în comisia de monitorizare. Poate că e mai important să ne reprezinte Monica Macovei.

Nu pot să explic ceea ce Ponta nu a explicat. Uneori trebuie făcute unele gesturi pentru ţară. Sigur, însă, că este o responsabilitate a primului ministru şi a membrilor Guvernului de a-şi crea o punte de legătură.

UPDATE 5. Probabil că trebuia să fiu condamnat la tăcere.

Uneori, „mistreţul cu colţi de argint” poate însemna trădarea celor din jur.

Eu am încercat să înţeleg ce au vrut alegătorii. Alegătorii au hotărât coabitarea. 😯 L-au reales, tot ei n-au ieşit la referendum şi tot alegătorii au votat o mare majoritate parlamentară.

Notă: N-am auzit o prostie mai mare. 👿

UPDATE 6. Năstase: Despre coabitare, pactul trebuia încheiat între liderii USL şi Băsescu.

Altă prostie. n.n. Şi Adrian Năstase preia tâmpenia că fără pact, Băsescu nu-l numea pe Ponta, urma o suspendare şi câteva luni grele pentru România.

Sandra: La europarlamentare se candidează separat.

A.N. Dacă alegerile prezidenţiale erau considerate cele mai importante, atunci la europarlamentare trebuia mers împreună. Dar Crin Antonescu a anunţat primul. Ponta a preluat într-un cadru militant. Cred că era mai inteligent să anunţe împreună.

Fie că USL s-a erodat, fie că se pregăteşte divorţul. Sunt semne de întrebare.

Chestiunea importantă e cea a alegerilor din 2016, când preşedintele va trebui să facă o desemnare de premier. Cum încrederea nu prea există, sunt presiuni în PSD pentru candidat propriu. Poate că unii liberali şi-ar dori, pentru că ar avea şeful Guvernului. Dar asta ar crea o nemulţumire la nivelul lui Crin Antonescu.

După părerea mea, formula cea mai bună e o platformă politică comună, o bună guvernare, câştigarea alegerilor prezidenţiale cu Crin Antonescu.

UPDATE7. Sandra: Despre sinucidere. Vorbeaţi despre un general japonez care s-a sinucis după al doilea război mondial. A fost un sepukku?

A.N. Am vorbit şi despre un film care mi-a plăcut foarte mult, „Ultimul samurai”, nu vreau să exagerez. „Dar pentru mine ceea ce a contat imens a fost reacţia de revoltă”. M-am gândit la cei 20 şi ceva de ani în care de dimineaţă până seara am fost în slujba statului. M-am gândit la dialogul „Criton”. A fost un refuz al umilinţei. Se spune că Băsescu a zis: „Nu mă las până nu-l văd pe Năstase cu cătuşe”.

Datoria mea faţă de ţară – sună poate artificial – dar eu aşa am gândit, amintindu-mi de lucrurile pe care le-a făcut tatăl meu, de tradiţia de la Mânăstirea Dealu, de ceea ce m-au învăţat părinţii. Am gândit foarte lucid, dar ca şi cum m-aş fi privit din afară. „Onoarea şi demnitatea m-au determinat să o fac„.

BLASFEMIA SAU CÂND CARMEN AVRAM E PENIBILĂ. O CAMPANIE DESCREIERATĂ ÎMPOTRIVA BISERICII

Sâmbătă 27 Aprilie 2013

Cruce de flori basilica.ro

Foto: http://www.basilica.ro

O profesionistă ca Carmen Avram devine penibilă când atacă Biserica. Adică, nu tratează un anume caz,  ci îl generalizează. De fapt, e o ofensivă sistematică la adresa Bisericii apostolice, Ortodoxă şi Catolică. La noi, ţinta e Biserica Ortodoxă. În Vest, Biserica Catolică. De ce? Pentru că Biserica se opune smintelilor acestei lumi patronate satanic. Şi va trebui ca puternicii lumii să trimită din nou Biserica în catacombe, fiindcă altfel Cupola Mondialistă nu va reuşi să o determine să accepte legiferarea unor sminteli, de exemplu, „mariajele” homosexuale.

Biserica Ortodoxă a Greciei surori s-a pronunţat frontal împotriva regimului de ocupaţie din partea finanţei mondiale, ochiul proiectului „globalist”. Păcatul Sfântului Sinod al B.O.R. e pasivitatea în faţa domniei răului, lipsa de reacţie faţă de ofensiva satanică împotriva României creştine. O piatră de temelie a ortodoxiei. A creştinismului, în general. „Grădina Maicii Domnului”. Dar nu pentru pasivitate e blamată Biserica noastră, dimpotrivă, pentru activitatea misionară.

În România, bisericile sunt pline. Chiar dau pe dinafară. Dar propaganda nu vede în asta decât înghesuială pentru apă sfinţită şi pomană. Plus miştoul de pelerinajele la sfintele moaşte, din care blasfemiatorii nu înţeleg decât că sunt nişte oase. Relicvele sfinte sunt puterea sfinţilor şi de aceea oamenii fac pelerinaje. Înghesuiala şi îmbrânceala la pomană nu-s imputabile Bisericii, sunt imputabile statului care a îndobitocit populaţia prin înfometare şi alte lipsuri materiale ca s-o ţină sub control.

Carmen Avram s-a oţărât la Biserică, de parcă s-ar considera o bucată de carne eternă. Şi de parcă n-ar fi şi ea parte din Biserică, în caz că e botezată. Biserica este o instituţie divino-umană, ea înseamnă comunitatea clerului şi a mirenilor (laicilor).

Tot ceea ce realizează Carmen Avram – sau mai precis, coordonează – excepţional profesional se face pulbere, atunci când huleşte prosteşte.

Hula la adresa Bisericii o proferează visceral. Conceptul însuşi de Biserică e abordat epidermic. Adică, biserica e percepută ca o clădire materială. Şi atât.

Cu o voce de comisăroaică sovietică – din alea care au dărâmat biserici – a înfierat faptul că se construiesc biserici, că autorităţile donează pentru ridicarea de biserici şi pentru reabilitarea unor alte sfinte lăcaşuri.

Şi nelipsita întrebare, ce face Biserica cu atâţia bani de la stat. O întrebare atât de vulgară, un clişeu stupid.

De fapt, bisericile se ridică la iniţiativa enoriaşilor şi în principal, din banii lor. Inclusiv Catedrala Mântuirii Neamului (de care face mişto ca ultimul habarnist însuşi îmbuibatul de cultură Andrei Preşu), tot din banii credincioşilor se clădeşte.

O asemenea emisiune o descalifică profesional pe Carmen Avram. Pentru că dacă ar fi voit să vadă unde se duc banii, ar fi făcut o anchetă, un documentar onest cu privire la filantropia Bisericii Ortodoxe Române. Sau ar fi pus pe cineva să facă ancheta, că ea nu mai face pâinea profesiei. Doar ia frişca de pe tortul echipei.

O satisface nedisimulat grija că Biserica scade în sondaje.

Dacă o întrebi ce e Biserica habar n-are. Cel puţin, aşa dă impresia. E genul care merge la biserică cel mult o dată pe an şi atunci, maximum 5 minute, la Înviere, ca „să ia lumină”. Un fel de ritual formal după care pleacă acasă şi la îndopare. Când nu face „turism pascal”, adică să-ţi porţi fizicul la paranghelii lumeşti fiindcă Sfintele Paşti sunt în prelungirea zilelor de 1 mai muncitoresc şi 2 mai tineresc, plus weekend. Cam asta fac vulgarii care atacă Biserica. Habar n-au.  Am o infinită milă. Ceea ce nu-i de rău decât în mentalitatea viciată de vanităţi. De fapt, mila e iubire. Că nu poţi să iubeşti fără să compătimeşti. Condiţia umană.

Mă rog pentru Carmen Avram. Şi pentru toţi blasfemiatorii. Să-i certe Dumnezeu, să-i ierte şi să-i lumineze.

Nu-mi fac iluzii că vreo televiziune ar putea face o emisiune adevărată despre Biserică.

Revenind la emisiunea blasfemiatoare, e incalificabil ce face Carmen Avram, ce fac televiziunile, în general, mă refer la campania contra Bisericii, pentru că dacă ar fi semnalat cazuri scandaloase, excepţii care compromit Biserica, era corect. Numai că ea prezintă excepţia ca regulă, atacă Biserica în esenţa ei, atacă Biserica în general şi în particular, blamează, extrem de vulgar, ceea ce nu cunoaşte. Şi nici nu se străduie să afle.

Suficienţa e unul din cele mai triste păcate.

Faceți o donație pentru
Catedrala Mântuirii Neamului

Cont BCR (ROL):
RO53 RNCB 0075 0048 9503 0109
Sucursala Sector 4, București

Cont BCR (EUR):
RO96 RNCB 0075 0048 9503 0111
Sucursala Sector 4, București

Cont BCR (USD):
RO26 RNCB 0075 0048 9503 0110
Sucursala Sector 4, București

Anunțuri

Redirectionarea impozitului din veniturile persoanelor fizice

NOU – Anunt privind angajarea de ingineri instalatii pentru obiectivul Catedrala Mantuirii Neamului

Documentatia pentru atribuirea contractului de proiectare instalaţii electrice de racordare la sistem a obiectivului Catedrala Mantuirii Neamului

Perioada de depunere a documentatiei privind selectia ofertantilor in vederea atribuirii contractului de executie lucrari suprastructura se prelungeste pana la data de 20.08.2012 – PROCEDURA FINALIZATA

Documentatia privind selectia ofertantilor in vederea atribuirii contractului de executie lucrari suprastructura – PROCEDURA FINALIZATA

Documentatie pentru atribuirea contractului de achizitie structuri metalice – CONTRACT ATRIBUIT

BĂSESCU A INTRAT MANGĂ LA RTV

Vineri 26 Aprilie 2013

Am auzit că urma să ţină azi o conferinţă de presă la Cotroceni, nu m-a interesat, nici nu eram acasă şi chiar aveam cu totul altă treabă. Şi chiar dacă aş fi fost unde era un televizor, nu-l urmăream. Nu mă mai uit de mult la ieşirile lui Băsescu. Mi se pare degradant. Şi pierdere de vreme. Deci, când apar Băsescu şi Ponta, ori închid televizorul, ori schimb postul. E sănătos. Documentarea cu privire la ceea ce au zis şi mai ales, la ceea ce mai fac incalificabil, e simplă şi fără greaţa  provocată de vederea şi auzirea lor: din transcrieri şi din alte surse.

Astă-seară, presta un pupinpontist la Antena 3 şi chiar nu-mi pierd timpul cu prestatori de servicii umede. Deci, am butonat şi am nimerit la RTV unde intrase Băsea telefonic în direct. Era mangă. I se împleticea limba.

Nu-i de râs, dar am râs, pentru că se dădea în spectacol, provocat de invitaţii Laurei Chiriac. Adică, dacă un precar te face prost, nu te cobori la mintea lui, ci faci pe prostul, ca să-l determini să se dea în stambă până la fundul gol.

Prin urmare, l-a făcut pe Chirieac „părerolog”, pe când el, Băsescu, e „competent”. I-a zis lui Medelin că nu-i cazul să se necăjească pentru că nu e prea inteligent şi l-a interpelat pe Sorin Minea cu „domnul de la agricultură”. Minea, care are ureche muzicală, i-a zis că nu e de la agricultură, e de la industria alimentară. La care Băsea: „bine, domnul de la industria alimentară, Manolea” (sic!). Şi Minea: „Da, domnu’ de la preşedinţie”. Băsescu: „Da, eu sunt cel mai important domn de la preşedinţie, pe când dv. nu sunteţi cel mai important de la industria alimentară”. Şi tot aşa.

Dar eu cred în minuni. În sensul că, totuşi, România va rezista până la sfârşitul lumii.

REPUBLICA PROCURORILOR, SUCCESIUNE REPRESIVĂ. SCURTĂ RETROSPECTIVĂ A SISTEMULUI JUDICIAR DIN ULTIMII 23 DE ANI. PONTA, ACOPERIT DE MASS-MEDIA. ION OLTEANU, TV DROBETA, SPARGE EMBARGOUL MEDIATIC

Joi 25 Aprilie 2013

DNA l-a trimis în judecată pe judecătorul Toni Neacşu – la pachet cu şoferul!-, urmează Dumbravă. Lacheii Ghica şi Dănileţ sunt ca şi întorşi în CSM, condus de o procuroare caricaturală, o fufă Hăineală, care şi-a luat bodyguarzii împreună cu Ghica şi s-au dus pe banii românilor în Japonia să şi-o tragă. Asta e imaginea sistemului judiciar din România. Se poate mai jos?

Mii de magistraţi din toată ţara sunt sfidaţi. Justiţia e călcată în picioare. Iar Ponta ce face? Serveşte sistemul, discriminează pozitiv procurorii, vrea să urce la rang de lege supremă regimul represiv.

Condamnările în cauza Cătălin Voicu ar fi hilare, dacă n-ar purta împotriva justiţiei din România. Căpuşată securistic, cu tot felul de personaje şantajabile promovate de Băsescu, în frunte cu preşedinta ÎCCJ însăşi, o Lidia Stancu: este egal, ruşine pentru justiţia română. Ruşinea ruşinilor, ca pipiţa Ghica. Ca pipiţa Motoc, la CCR. Sau ca infractoarea Aspazia. Sau ca preşedintele CCR, care are certificat de handicapat şi totuşi cumulează pensia pe caz de boală cu salariul barosan în slujba sistemului. Dacă zici toate astea eşti acuzat sofistic de faptul că ataci instituţia – Justiţia, Parchetul, CCR şi orice altă instituţie – când tu, de fapt, le aperi, semnalând fraudele profesionale care o compromit. Asemenea acuzaţii au proferat Băsescu, Macovei, Hăineală, Ghica, Dănileţ şi alţi penibili care au făcut de râs România, prin delaţiunile la Bruxelles. Faptul că ele au contat mai mult pentru Comisia Europeană decât scrisorile unui preşedinte ireproşabil pe planul relaţiilor internaţionale, un preşedinte care a deschis calea integrării euro-atlantice a României, Emil Constantinescu, spune totul despre degradarea de tip mafiot la care a ajuns Uniunea Europeană în formula actuală.

O ruşine pentru justiţia din România este şi faptul că magistraţii sunt patronaţi de o procuroare, aleasă fraudulos în funcţia de preşedinte al CSM. Alegere contestată de judecătorii Neacşu şi Dumbravă, pentru care au ajuns cauze penale ale DNA. Şi pentru că au susţinut excluderea din CSM a Ghicii plus Dănileţ, care este egal discreditarea Justiţiei prin subordonarea ei către puterea politică patronată de servicii.

Dar nu-i suficientă umilirea Justiţiei, discreditarea ei la scenă deschisă. Trebuie legiferată condiţia ei subalternă. Dreptate până la capăt e pentru procurori, nu pentru noi. Dreptate până la capăt pentru procurori e contra noastră, nu doar contra judecătorilor. Pentru că dacă judecătorii sunt împiedicaţi să facă dreptate e moartea statului de drept. Şi a democraţiei parlamentare – că Kovesi, gâdilată de Ponta, declară în râs invulnerabilitatea, intangibilitatea, infailibilitatea şi deci, iresponsabilitatea procurorilor, care, adică, nu trebuie să răspundă în faţa aleşilor poporului.

În mandatele preşedintelui Iliescu, Justiţia a fost doar obstrucţionată, dar nu (s-a lăsat) îngenunchiată, pentru că nici presiunile nu au fost de aşa natură, ele vizând doar anumite cauze, nu actul de justiţie în sine, deci, nu subordonarea Justiţiei (abia eliberată prin separaţia puterilor în stat). Distrugerea Justiţiei a fost începută de Băsescu şi se vrea dusă până la capăt de Ponta.

Orice zice Băsescu, execută Ponta. Întocmai şi înainte de termen. Mai ceva ca Boc.

Băsescu a cerut ca mandatul de reţinere să se prelungească la 48 de ore. Ponta propune chiar 72. Eu zic să propună reţinere pe termen nelimitat. La ordinul Procurorului General. Iar justiţia să nu mai aibă voie să judece cauzele de eliberare din „arest preventiv”, înainte de finalizarea urmăririi penale şi după aceea, a procesului, până la ultima instanţă. De fapt, mai bine s-ar decreta prezumţia de vinovăţie asupra fiecărui cetăţean şi i s-ar aplica anticipat pedeapsa de arest itinerant. La domiciliu, doar pentru pensionari, etc. În rest, toţi să lucreze în regim de arest. Preventiv. Adică, nu cumva să mişte cineva ceva. În front.

Ar fi încununarea statului poliţienesc, mai nesimţit decât cel patronat de Băsescu.

Ponta, de altfel, e la fel de bolnav după putere. Nu bănuiam că e şi atât de şantajabil.

Ieri s-a căciulit în faţa Consiliului Europei, un for de mâna a doua. Ponta a umilit România, mai rău decât Băsescu – n-aş fi crezut posibil aşa ceva. 👿 Azi l-au onorat amândoi pe Van Rompuy, şeful Consiliului European, pentru umilirea României. Până la capăt. Că să-l decorezi cu Steaua României pe unul care şi-a bătut joc de ţară e apogeul trădării de ţară. Cât mai stă Băsescu pe tron, precis va mai pângări decoraţia supremă. De fapt, după ce i-a conferit-o lui Gitenstein, mai jos decât atât n-ar putea decât dacă ar decora Cosa Nostra. 😀

Chiar aşa, ce blestem e pe poporul ăsta? Băsescu, securist, piroman internaţional, vânzător de ţară. Boc, utecist de frunte şi ciripitor. MRU, utecist pe culmile linguşelii, pupat cur Ceauşescu noiembrie 1989, uasecerist, securist-cârtiţă. Ponta, servitor – adică, din servicii.  :mrgreen: Şi toţi, de mici. Şi toţi, în slujba – evidentă a – unei puteri străine, al cărei obiectiv e distrugerea României.

Sistemul s-a multiplicat preventiv. E o ierarhie infracţională, patronată de servicii, controlate de servicii străine. Mâinile lungi ale sistemului – din toate domeniile –  se au la mână, se şantajează reciporc. Şi împreună umilesc ţara, pe care au dat-o pe nimic.

Încă îi încurcă nişte nebuni, pentru că nu sunt şantajabili. Cel mai tare îl încurcă pe sistem Crin Antonescu. Şi o să-i încurce în continuare. 🙂

Şeful comisiei parlamentare pentru modificarea Constituţiei a anunţat deja că nu consideră normal ca procurorului să i se atribuie statutul de magistrat, pentru că nu-l are. Ar însemna să-i considerăm şi pe avocaţi, magistraţi. Că tot jurişti sunt, tot absolvenţi de Drept – sofism de care se prevalează propagandiştii care îi consideră pe procurori, magistraţi. Păi şi notarii, tot absolvenţi de Drept sunt, ei de ce să nu fie consideraţi magistraţi, după logica sofistică a propagandiştilor regimului represiv?

Magistraţi sunt doar judecătorii. Doar instanţa înseamnă justiţia. Restul e nivel preliminar al sistemului judiciar. Că altfel ar însemna să considerăm act de justiţie, simpla acuzaţie, adică, rechizitoriul şi să nu mai fie nevoie de judecată, mai precis, instanţa să fie obligată să ia act de acuzaţie şi să pronunţe vinovăţia. Ca în „justiţia” penală comunistă. De la stalinism la ceauşism, erai gata condamnat dacă te considera procurorul vinovat. Iar Ceauşescu a fost mai pervers decât Stalin, adică, la un moment dat a camuflat condamnarea politică sub dreptul comun. Ca să nu se numere „pete negre” pe societatea socialistă multilateral dezvoltată şi înaintată spre comunism.

Erau mici copii faţă de discipolii lor, de-alde Băsescu, Ponta şi clientala lor veroasă. Ion Iliescu în raport cu ei a fost patriot. Partea proastă, pe lângă crima cu mineriadele, e că dacă n-a patronat, oricum a tolerat căpuşarea economiei naţionale, marele jaf urmat de darea ţării pe nimic. Mai rău, pe datorie. De asemenea, în calitate de preşedinte (al doilea mandat, 1992-1996), Ion Iliescu a intervenit brutal în actul de justiţie, blamând deciziile instanţelor în favoarea proprietarilor de drept şi în consecinţă Procurorul General a introdus recursul în anulare, care a dus la un lanţ al injustiţiei în domeniul restituţiei. În al treilea mandat prezidenţial al lui Ion Iliescu a avut loc prigoana judiciară asupra adversarilor politici, mai precis, a ţărăniştilor şi a unor liberali, arestarea lui Mugur Ciuvică – retrospectiv, a fost un act vizând compromiterea premierului Adrian Năstase, cum tot în campania de compromitere a şanselor lui prezidenţiale s-a încadrat decizia preşedintelui Iliescu de a-l graţia pe Miron Cozma. Năstase însuşi a greşit nepermis, obstrucţionând Justiţia, în sensul că s-a pronunţat contra începerii procesului contra lui Băsescu în campania electorală, ca să nu se atribuie un substrat politic cauzei Petroklav: penală ca moartea. :mrgreen: Sigur, nu Adrian Năstase e blamabil în primul rând, ci instanţa care s-a conformat. Că dacă n-ar fi cozi de topor, nici puterea politică n-ar putea interveni în actul de justiţie.

Oricum, o mare pată pe obrazul sistemului judiciar rămâne cauza sinuciderii procurorului Panait. O cauză neelucidată. Cum neelucidată rămâne şi moartea ofiţerului de informaţii care a incomodat regimul Băsescu şi care a prezentat urme de tortură în temniţă.

Preşedintele Emil Constantinescu a fost singurul în al cărui mandat sistemul judiciar nu a fost incomodat. Tocmai pentru că nu era din sistem. Iar halul în care Băsescu a doborât Justiţia îl face pe Ion Iliescu să pară diletant. :mrgreen: Ponta, în schimb, se vrea încununarea succesurilor statului poliţienesc.

Crin Antonescu, liberalii, în general, n-au cum să admită statuarea republicii procurorilor în viitoarea Constituţie. Iar fără votul PNL nu se poate adopta legiferarea sistemului represiv vizată de Ponta. E mult mai rău decât Băsescu, pentru că e mult mai tânăr. 😯 Ăştia ar fi trebuit stârpiţi politic de mici şi nu ştiu cum l-a dus de nas pe Adrian Năstase. Care, din păcate, riscă să i se asocieze o parte din bubele capitale ale lui Ponta, una fiind cauza Lele-Panait. Ar fi cazul să se delimiteze.

Adrian Năstase a fost ejectat de sistem, pentru că, probabil, a refuzat compromisuri antinaţionale – compromisuri în care Băsescu şi Ponta se mocirlesc. Adrian Năstase e acum un om liber. Şi cu o mare popularitate dobândită prin penitenţă, după o condamnare nedreaptă şi care compromite ideea de justiţie. Crin Antonescu a fost mereu un om liber. E marea problemă a sistemului. Duşmanul de moarte. Şi cum îi bate? Cu Dumnezeu înainte! 🙂

Apropo, Constituţia trebuie să prevadă revenirea la instituţia senatorilor de drept (sigur, ar da în spume unii să li se amintească sau să afle cine a fost preşedintele Senatului la propunerea bătrânului Brătianu, când au adus Dinastia! 😛 ). Despre Constituţie, în mod sigur voi reveni. Am scris de atâtea ori despre ceea ce cred că ar trebui modificat, am să revin, pentru că e o cauză onorabilă. De ce să fie perseverenţi doar cei care susţin cauze oneroase?

Am să repet până se va întâmpla ceva: când vom afla răspunsuri la interpelarea senatorului Valer Marian către premierul Ponta, preşedinte al PSD? Tăcerea lui Ponta e laşitate, embargoul mediatic e şi mai laşitate. Lamentabilă.

Protestatarul de la Drobeta, Ion Olteanu, realizator TV, ne anunţă că va sparge embargoul. Cinste lui! Păcat numai că nu prinde şi Bucureştiul proba de onoare. Omul a fost ameninţat cu moartea, structurile locale ale PSD au spus că trebuie cercetat trecutul lui de deţinut politic. De ce? Pentru că nu tace. Pentru că nu suportă nedreptatea. Pentru că vrea dreptate până la capăt. Pentru că are dreptul la ea, toată viaţa a fost un luptător, ca şi Adriana, soţia lui, n-au aşteptat să le pice din cer, au protestat deschis şi pe vremea lui Ceauşescu, au suferit consecinţe crâncene, cu toată dârzenia, pe urmă, s-au refugiat politic în SUA. Şi au revenit. Au protestat în continuare contra nedreptăţii, contra guvernelor băsiste, contra lui Băsescu însuşi. Şi pentru dreptate, pentru un regim normal. Au făcut campanie pentru USL. După care s-au pomenit din nou la stâlpul infamiei. Pentru că Ion Olteanu a ieşit din nou la protest, contra lui Ponta, după trădarea prin pactul cu Băsescu şi în semn de solidaritate cu acel reporter al Antenei 3 care l-a deranjat pe liderul local al PSD prezentând imagini cu asfaltări pe zăpadă cu viscol. Imediat după alegeri. Ion Olteanu a fost din nou hărţuit judiciar, după care, chiar ameninţat cu moartea. Ministrul de Interne n-a rămas pasiv, ca dovadă că protestatarul trăieşte. Dar nu depinde doar de Radu Stroe să (i) se facă dreptate. Până la capăt.

Ţin să felicit patronul TV Drobeta, care i-a oferit lui Ion Olteanu spaţiu pentru o emisiune, intitulată „Români în lanţuri”. Mafia locală cere desfiinţarea emisiunii, pe motiv că nu există români în lanţuri. De fapt, însăşi România e în lanţuri.

Am votat USL contra unui regim de ocupaţie. Şi l-am considerat pe Crin Antonescu, lider al mişcării de eliberare naţională. De-asta e vital să fie preşedintele României. Sistemul face totul contra. Cu ferocitate. Şi să vedeţi ce mai urmează. N-au cum să-l agreseze direct pe Crin, deci planul e să-i neutralizeze colaboratorii, ca să descurajeze oamenii verticali. Anul trecut au fost precedentele Mircea Diaconu şi Edi Helvig. Acum primul vizat e Iohannis. Şi ştiţi de ce? Degeaba. 😆

UPDATE. Extraordinar, antologic, interviul lui Mihai Gâdea cu Marina Popovici, din „lotul Năstase”, realizat la penitenciarul pentru femei, Târgşor. Acolo au fost mari românce, pe vremea comunismului stalinist. N-aş fi crezut într-un milion de ani că istoria se va repeta în asemenea hal. Singura diferenţă – din fericire! – e regimul din penitenciar, adică, nişte condiţii elementare (igienă personală, etc.), spre deosebire de modul subuman în care erau tratate deţinutele condamnate politic în zorii comunismului (de exemplu, la ciclu, n-aveau ce să-şi pună 👿 )

Dacă Adrian Năstase ar fi numit-o pe doamna Popovici şefă cu PR-ul în Guvernul lui – în loc de Dâncu, care l-a nenorocit -, azi era preşedintele României. Nici mama nemernicilor din exterior nu mai putea inversa rezultatul. Diferenţa era prea mare.

Lucica Hossu are toate datele pentru o nouă serie din „Memorialul Durerii”.

MOGULIADA SAU MASS MEDIA LA LESĂ

Miercuri 24 Aprilie 2013

Tot felul de frecţii pe la televiziunile de ştiri, azi.

Mass media, la lesa serviciilor.

Au muşcat harneala ANI – v-am zis de zilele trecute, era previzibilă. Au tratat tot felul de teme alături cu ştirea maximă. Aflată sub embargo maxim.

Televiziunile au măcinat tot felul de chestii derizorii în raport cu esenţialul, anume, dezvăluirile senatorului Valer Marian, le-am preluat în postarea anterioară şi ca să nu vă obosiţi: https://roxanaiordache.wordpress.com/2013/04/24/dezvaluiri-explozive-ale-senatorului-valer-marian-cu-privire-la-cauzele-pentru-care-ponta-si-ilie-sarbu-sunt-santajabili-grav/

Când are loc un asemenea embargo să fiţi siguri că ştirea e gravă grav pentru sistem.

Adică, sunt dezvăluiri concrete cu privire la şantajabilitatea lui Ponta şi a socrului lui, dar ei oricum ar executa ordinele pe linie de serviciu, mai precis, SIE (ex-DIE).

Nimeni nu va sufla un cuvânt la televiziuni – presa scrisă au distrus-o şi cele câteva site-uri şi bloguri onorabile nu pot compensa – printre care, cotidianul.ro, nişte entuziaşti care lucrează pe doi lei.

Deci, nimeni, repet, nimeni nu va trata tema cea mai grea a ultimilor ani, la fel de grea ca şi mizeria lui Băsescu.

Când vă scriu, sunt pe „Trinitas”, televiziune minunată pe care oricum o urmăresc, dar unele emisiuni le văd în reluare, mai precis, cele din prime-time-ul televiziunilor de ştiri, recte, Antena 3.

Aiurea! La Gâdea nici măcar n-am dat vreo secundă, era ocupat cu alte chestii decât esenţialul, noroc că am auzit ce urmează să presteze, ca să nu-mi mai pierd timpul cu butonarea. Sigur, indignaţi-vă cu privire la gimnaste, că le consider temă diversionistă. Sunt nişte scumpe, dar le poţi aloca o parte frumoasă din emisiune, după care să te ocupi de partea urâtă, oribilă a vieţii politice româneşti, care face parte din cauza cauzelor răului din România.

La Realitatea TV erau nişte tâmpenii şi chiar în emisiunile celor mai buni – dacă nu singurii – realizatori, Andreea Creţulescu şi Rareş Bogdan. La RTV, Ciutacu – chiar singurul – presta cu VC. Tudor.

Mai înainte, la Antena 3, şi Sandra Stoicescu, şi Dana Grecu, şi Răzvan Dumitrescu se făcuseră că plouă cu privire la ştirea ştirilor – sau mama tuturor ştirilor, THE BIG ONE -, anume, dezvăluirile lui Valer Marian.

E clar că n-au voie. Cum nici Mircea Badea nu mai are voie „Ieşi afară, Ponta ordinară!”.

Cine încalcă embargoul e mort profesional. Demonstraţi-mi contrariul! :mrgreen:

DEZVĂLUIRI EXPLOZIVE ALE SENATORULUI VALER MARIAN, CU PRIVIRE LA CAUZELE PENTRU CARE PONTA ŞI ILIE SÂRBU SUNT ŞANTAJABILI GRAV

Miercuri 24 Aprilie 2013

COMUNICAT DE PRESĂ

Întrucât în data de 20 aprilie 2013, la Congresul PSD, am fost împiedicat să-mi exercit dreptul statutar de vot în calitate de membru şi senator PSD, delegat de Organizaţia judeţeană Satu Mare a PSD (poziţia nr.1 pe lista delegaţilor), am adresat ieri, 22 aprilie 2013, Biroului Permanent Naţional al PSD următoarea solicitare:

Către

Biroul Permanent Naţional al PSD

În vederea formulării unei plângeri către forurile naţionale ale PSD (Biroul Permanent Naţional, Comitetul Executiv Naţional, Consiliul Naţional şi Comisia Naţională de Arbitraj şi Integritate Morală) şi către forurile de conducere ale Partidului Socialiştilor Europeni şi Internaţionalei Socialiste, precum şi pentru a iniţia o acţiune judiciară în daune morale, în calitate de membru şi senator PSD, delegat la Congresul PSD din 19 -20.04.2013, vă solicit să-mi comunicaţi de urgenţă următoarele:

1.  numele,  prenumele şi domiciliul persoanelor de ordine care au acţionat în holul situat după uşile de intrare în Sala Palatului la Congresul PSD din 19 – 20.04.2013;

2. dacă aceste persoane activează în cadrul compartimentului organizatoric al PSD ori sunt angajaţi ai unei societăţi de protecţie şi pază, urmând să-mi precizaţi denumirea şi sediul acesteia, precum şi temeiul juridic şi politic al angajării serviciilor acestei firme de către Biroul Permanent al PSD.

Menţionez că în data de 20 aprilie 2013 zece persoane tunse scurt sau rase în cap, purtând ecusoane cu inscripţia „Securities”, m-au împiedicat să mă deplasez spre perimetrul în care era organizat sistemul de vot electronic, prinzându-mă de sacou şi bruscându-mă,  în faţa mai multor martori oculari, printre care şi consilierul meu Gheorghe Alexandru, care a filmat incidentul. Le-am prezentat persoanelor respective ecusonul de delegat, mandatul pentru vot, cartea de identitate, legitimaţia şi insigna de senator, şi le-am solicitat să-şi decline identitatea şi apartenenţa la PSD sau la vreo firmă de protecţie şi pază, dar au refuzat. Le-am solicitat să-mi precizeze dacă au primit dispoziţie pentru a nu mi se permite accesul şi de la cine anume, la care mi-au răspuns că au primit „ordin de sus”, dar nu au voie să-mi spună de la cine.

Satu Mare,                                        Senator

22.04.2013                                  Valer Marian

După primirea răspunsului, mă voi adresa forurilor naţionale ale PSD pentru a solicita  sancţionarea statutară a persoanei sau persoanelor vinovate şi voi informa în acest sens organismele de conducere ale Partidului Socialiştilor Europeni  şi ale Internaţionalei Socialiste. Bănuiesc că „ordinul de sus” a fost dat de preşedintele PSD, primul ministru Victor Ponta, ţinând cont şi de faptul că mi-a parvenit o informaţie că oamenii de ordine de la Congresul PSD erau angajaţi ai unei firme de protecţie şi pază care asigură astfel de servicii la meciurile clubului Dinamo  Bucureşti, la care proaspeţi patroni sunt fraţii Ionuţ şi Robert Negoiţă, cunoscuţi ca buni şi vechi amici ai lui Victor Ponta.

Totodată, bănuiesc că am fost împiedicat să intru sâmbătă la lucrările Congresului întrucât am anunţat public de două ori, în conferinţe de presă susţinute cu două săptămâni respectiv cu două zile înainte, că doresc să iau cuvântul şi să-mi exprim poziţia cu privire la anumite stări de fapt din partid. Vineri, remarcând atmosfera triumfalistă şi unanimă de Congres al XIV-lea, cu un Nicu Bănicioiu îmbujorat precum „prinţişorul” Nicu Ceauşescu şi cu o Rovana Plumb înfoiată precum tovarăşa Ana Mureşan (ultimul ministru comunist al Comerţului Interior), am renunţat să mă mai înscriu la cuvânt. Probabil că s-a crezut că sâmbătă voi urca intempestiv pe scenă şi că voi spune anumite cuvinte ce nu se doreau a fi auzite.

Probabil că se credea că voi prezenta public anumite aspecte cuprinse într-o notă pe care, în urmă cu două săptămâni, i-am transmis-o în scop preventiv şi animat de bună credinţă preşedintelui Victor Ponta, prin intermediul socrului său Ilie Sârbu, liderul Grupului senatorial al PSD. Nota respectivă conţine informaţii exprimate de foşti şi actuali lideri politici şi de opinie ori de foşti şi actuali şefi ai serviciilor secrete din România, având următorul conţinut:

Cu ce este şantajat premierul Victor Ponta de preşedintele Traian Băsescu (conform unor foşti şi actuali lideri politici şi de opinie, care s-au exprimat în baza unor informaţii furnizate de foşti şi actuali şefi ai serviciilor secrete româneşti):

1. Episodul maltratării tatălui şi fugii la Paris, unde a dus câteva luni viaţă de boschetar (1990);

2. Episodul homosexual de la Paris cu ofiţerul SIE acoperit Marin Bobeică (1990);

3. Racolarea în SIE de către generalul Corneliu Biriş (1997), în Unitatea „Fantome” (Umbre), în care, potrivit ofiţerului de legătură identificat de preşedintele Traian Băsescu, a primit misiunea să o monitorizeze pe Carla del Ponte, procuror antimafia, fost procuror general al Elveţiei, ulterior procuror şef al Tribunalului Penal Internaţional de la Haga (în acest scop, a fost trimis la un curs antimafia în Italia şi Elveţia);

4. Determinarea sinuciderii, prin metode uzitate de formaţiunea „Fantome”, a procurorului Cristian Panait;

5. Orgiile sexuale de la hotelul Ana din Târgu Jiu şi de la Rin Grand Hotel din Bucureşti

6. Căpuşarea Complexului energetic Turceni, prin cabinetul de avocatură al prietenului Dan Şova;

7. Înşelarea unui coleg de partid (Bojin) din Timişoara într-un proces penal pentru care a perceput împreună cu avocatul Dan Şova suma de 50.000 euro onorariu;

8. Rapoartele/informările furnizate, în perioada 2011 – 2012, de doamna colonel Rovana Plumb despre cuplul Victor şi Daciana Ponta.

 Cu ce este şantajat liderul PSD Ilie Sârbu de preşedintele Traian Băsescu (conform aceloraşi surse):

1. Apartenenţa la DIE, unde ar fi fost ofiţer acoperit înainte de 1989, în formaţiunea  „Cimitire” din „Unitatea Fantome” (care întocmea acte civile de vii pentru morţi sau acte de morţi pentru vii);

2. Plecarea în misiune în Occident (Roma, Italia) în acelaşi an (1985) cu căpitanul de vas Traian Băsescu (Anvers, Belgia) şi cu colegul de seminar Daniel Ciobotea (Geneva, Elveţia), actualul Patriarh al României

3. Dosarele instrumentate de DNA pentru perioada cât a fost ministrul Agriculturii în Guvernul Adrian Năstase (2001 – 2004);

4. Suspiciuni privind acte de corupţie (trafic de influenţă, primire de foloase necuvenite, luare de mită) alături de actualul director general al Romsilva, Adam Crăciunescu, pe care l-a promovat de la Timiş.

Am dorit ca prin această notă să transmit preşedintelui Victor Ponta şi liderului Grupului senatorial al PSD, Ilie Sârbu, că au anumite vulnerabilităţi prin prisma unor informaţii vehiculate în înalte cercuri politice şi în rândurile serviciilor secrete, dar nu am primit nici un răspuns şi nu mi s-a solicitat nicio clarificare. Consider că cei doi au obligaţia morală de a răspunde public la acuzaţiile vehiculate pentru a clarifica dacă sunt şantajabili în faţa preşedintelui Traian Băsescu şi a serviciilor secrete. Aştept cu curiozitate răspunsul lor şi le stau oricând la dispoziţie cu clarificările necesare.

Satu Mare,                                              Senator 

23.04.2013                                         Valer Marian

Preluare din Cotidianul: http://www.cotidianul.ro/modul-in-care-victor-ponta-si-ilie-sirbu-pot-fi-santajati-212046/

Notă Rox: Ce zicea Ponta în campania electorală? „Pentru Valer Marian vom înfiinţa un Minister al Dreptăţii”. http://www.nordvest-tv.ro/stiri-locale/item/10982

OAMENII DIN TENEBRE. ACŢIUNEA TEMBELĂ DE LA GARA DE NORD ŞI REACŢIA STUPIDĂ A ASOCIAŢIILOR PENTRU PEGRA FĂRĂ ACOPERIŞ

Miercuri 24 Aprilie 2013

Aţi văzut vreodată un copil ghemuit ca un câine-covrig? O dată, era unul un pic mai sus de Piaţa Victoriei, la poalele unui supermarket. S-a ridicat şi s-a pus pe fund, cu spinarea lipită de geamul bogat al magazinului. Şi-a pus punga la nas şi a început să tragă.  M-am oprit şi i-am zis că dacă mai continuă, nu peste multă vreme o să-l doară capul de o să-i plesnească şi durerea nu se va mai opri niciodată. S-a uitat la mine cu o uimire de nedescris, devenise numai ochi. Şi am plecat, şi din păcate, ciocolata nu i-a fost decât o pauză de aurolac. Era mic, avea maximum 10 ani şi şi-o fi zis că n-are decât să-i sară capul în aer, scapă de necaz şi până atunci, uită.

Altădată, în altă zonă, dar tot centrală (vă daţi seama ce e la periferii!) era un puşti blond cu ochi albaştri, tot mic, fără aurolac, tuns de fiţe şi îmbrăcat cu haine noi, dar deja murdare. Era strâns în el, ca un animal hăituit. Un animăluţ. Am întins mâna spre el şi s-a ferit cu ambele mâini. Am reuşit să-l mângâi doar la a treia încercare. Îi venea să plângă, parcă se simţea vinovat. L-am întrebat dacă are părinţi, a dat din cap că nu. În mod evident nu era obişnuit să vorbească şi nici să i se adreseze cuvântul, o percepea ca pe o agresiune. A trecut o doamnă care îl cunoştea, s-a oprit şi l-a întrebat de ce-a plecat de la „Pinocchio” (casă de copii din sectorul 1). S-a bosumflat. A dat din cap afirmativ când am presupus că nu-i plăcea acolo. L-am întrebat dacă i-a făcut cineva vreun rău, de la orfelinat sau din altă parte şi s-a îngrozit, avea o privire de groază. La propriu. De vorbit, nu voia să vorbească (deşi putea, sunt mai multe doamne care l-au ajutat şi l-au dus la centrul pentru minori de unde a fugit). L-am rugat să mă aştepte, că vin să-i aduc ceva. M-am întors repede, dar el nu mai era acolo. De atunci, nu l-am mai văzut, îl ştiam de ceva vreme. Şi m-am blamat, că poate eu l-am speriat cu bunele intenţii şi involuntar l-am trimis în ghearele ticălosului/criminalilor care în mod sigur îl abuzaseră. 👿

Eu sunt nebuna care le spune cerşetorilor bună ziua. Cei care mă cunosc deja s-au obişnuit, dar la început li s-a părut incredibil că îi salută cineva, că le vorbeşte pur şi simplu. Şi credeţi-mă, sunt destule alte persoane care atunci când dau de pomană, îi bagă în seamă pe sărmani cu un cuvânt. Sau mai multe. Altele greşesc, pentru că le dau să bea pe stradă, cerşetorii mei ştiu că n-au voie decât „acasă”, că altfel nu mai capătă de la mine. Unii chiar au casă, fie şi prăpădită, dar au un acoperiş. Unii chiar muncesc de rup, toată ziua, care ce poate şi pe unde apucă, să-şi capete hrana zilnică şi „anestezicul” cotidian.

Am auzit că a fost un reportaj-fulger, de jurnal PROTV, în care nişte amărâţi erau blamaţi că păgubesc statul, fiindcă vând pet-uri şi iau bani frumuşei. Şi l-a dat spre ilustrare chiar pe un amic al meu dintre sărmani (îl ştiu de vreo 15 ani), căruia îi dau toate peturile şi orice i-ar mai putea fi de folos spre vânzare. La fel fac şi femeile de serviciu de la mai multe blocuri, îl ajută dezinteresat, fiindcă ştiu şi ele cum e. E slab mort, micuţ şi toată ziua trage un cărucior cât toate zilele după el. L-am întrebat cât ia pe kilul de peturi. 1 leu. Deci, câte kile îi trebuie ca să mănânce o dată pe zi? Şi să hrănească şi – sau cu prioritate – căţeluşa mică pe care a salvat-o de la moarte.  Doza de juice sau de bere e 30 de bani bucata. Câte doze îi trebuie ca să nu moară de foame? Dar ce ştiu îmbuibaţii de la PROTV, cei a căror meserie a fost mereu să cosmetizeze realitatea, convenabil pentru toate guvernările, indiferent de culoarea lor, numai să-l amnistieze fiscal pe patronul Sârbu şi să-l favorizeze cu tot felul de publicităţi.

De multe ori am vrut să vă scriu despre amărâţi, am cunoscut mulţi. Pot folosi chiar prezentul, ştiu destui şi acum. Şi mai ştiu că n-am dreptul să ridic piatra, pentru că nici eu nu i-am ajutat pe oamenii străzii, mai precis, ai tenebrelor, decât, uneori, cu bani, hrană, câte o ţigare de lux, o bere cu promisiunea că lasă măcar de data aceea aurolacul, etc. Deci nici eu n-am făcut decât să tratez efectele, în loc să merg la cauză. Le-am dat de pomană.

De fapt, am mers, totuşi, direct la cauză, când am făcut unul din reportajele pe care le consider ale vieţii mele jurnalistice. Trei spre patru pagini în „România liberă”, cu deschidere pe copertă  – documentarul nu mai există pe net, fiindcă groparii ziarului au scos tot ce ar putea aminti de ceea ce a fost odată publicaţia legendară.

Am fost împreună cu Sorin Ilieşiu, Sandi Piekalski, Ioan Groşan, Andrei Antică. Sandi, Andrei şi cu mine am realizat reportajul din jurnal. Ilieşiu şi Groşan au realizat un mare film documentar regizat de Lucian Pintilie.

Ce vreau să vă spun e că tot ceea ce vă spun nu-i din auzite, nici la a doua sau a treia mână. E văzut, auzit, trăit pe viu de mine şi prietenii pe care i-am menţionat. Din păcate, demersul nostru n-a fost urmat de nimic din partea autorităţilor, era în vara anului 1992.

La un moment dat, Băsescu, în tembelismu-i caracteristic, a băgat boschetarii într-un hotel al CFR-ului, nou, mare şi frumos, pe care l-au făcut praf în câteva zile. Şi s-au întors de unde au plecat: pe străzi, în ganguri şi prin canale.

În noaptea cu pricina am străbătut Bucureştiul în căutare de pegră amărâtă – şi materie primă pentru crimă organizată. Erau multe zone, le-am menţionat în reportaj. Dar cei mai mulţi erau în perimetrul Gării de Nord şi fiecare avea „groapa” lui, adică, fiecare lider de grup recunoscut ca atare. Mai ales tineri, copii şi adolescenţi. Concluzia nescrisă a reportajului meu a fost că e o lume paralelă, asocială ireversibil. Chiar antisocială, dat fiind potenţialul infracţional: ei mai ales sunt folosiţi de crima organizată, decât să comită din proprie iniţiativă nelegiuiri. Unii nici nu există ca stare civilă – cu ei se poate face orice, oricând. Boschetarilor li se pare natural să trăiască aşa, extrem de puţini s-ar mai adapta şi mai ales dacă sunt scoşi de acolo de mici. E o realitate şi de aceea, ştiu că e extrem de greu pentru autorităţi să rezolve problema. Partea proastă e că nici n-au interesul – poliţia şi serviciile folosesc, la rândul lor, asemenea pegră.

Şi totuşi, problema poate fi rezolvată. În ciuda concluziei de mai sus (că e o lume paralelă, irecuperabilă şi de neintegrat). Am constatat că se poate comunica în mod nebănuit cu ei, dacă chiar vrei, dacă chiar te interesează, dacă într-adevăr îţi pasă că sunt semeni ai noştri care se târâsc în asemenea condiţie subumană, iar noi nu facem nimic pentru ei – şi cei mai blamabili suntem noi, creştinii, care nesocotim porunca Mântuitorului.

Mârâîiau la noi, cei mai mulţi, iniţial – era o aventură, eram doar noi cu două maşini şi aparatură electronică, n-am anunţat nici o poliţie, fiindcă pe vremea-aia poliţia ne alerga pe noi. :mrgreen:  Se hlizeau mai ales la mine, agresiv, fiindcă eram singura femeie şi tânără. V-am mai spus, dacă nu-ţi e frică de căţei, nu se iau de tine şi chiar cei mai agresivi care se dau la tine, capitulează cu coada elice. De regulă, te simt că-i iubeşti şi vin la mângâiat – mai degrabă decât la mâncare.

Privirea, vocea umană pot face minuni. Dacă ele reflectă COMPASIUNEA. Nici nu ştiţi câtă nevoie au de compasiune, chiar şi cei mai refractari, chiar şi cei nărăviţi în rele. Au nevoie să audă că NU SUNT EI DE VINĂ pentru condiţia în care se află, la fel cum nici căţeii străzii nu-s de vină pentru că au rămas sau s-au născut orfani. Şi mai au nevoie de TRATAMENT DE LA EGAL LA EGAL.

Noi aveam cu noi „mărgele de sticlă”, dar nu le-am folosit decât în chip de „recompensă” finală, nu pentru captatio. Uneori, destul de des, cei fără acoperiş oploşesc câte un căţel sau mai mulţi. Am întâlnit şi din aceştia. Ceea ce am făcut noi a fost o radiografie a subteranelor, un semnal de alarmă, dar şi o crimă egoistă, o reuşită profesională rămasă fără consecinţe pentru cei care au făcut obiectul succesului nostru jurnalistic/artistic.

Ceva fabulos, totuşi, se pare că s-a întâmplat. Era o puştoaică de 13 ani, pe nume Mădălina, singura care spunea că vrea să se întoarcă în viaţa „reală”, să iasă din infrarealitatea lor, din burta monstrului. Era dintre cei de la Gara de Nord, foarte frumoasă şi afectuoasă, se lipise de mine ca marca de scrisoare. I-am spus şi i-am repetat că e prea valoroasă ca să rămână acolo şi că despre valoarea lor trebuie să le spună şi celorlalţi. Sorin Ilieşiu a aflat că ar fi ieşit de acolo şi mai mult, că a ajuns psiholog. Dacă e reală ştirea – ultima dată, Sorin nu primise confirmarea – de cineva ca ea ar fi fost nevoie astăzi, când cu intervenţia aberantă asupra unui mare canal de lângă Gara de Nord, cu multe „apartamente” – 50 de locatari subterani.

Poliţia – SPIR – a acţionat agresiv şi stupid. A fost o vânătoare, cu lacrimogene (aţi inhalat vreodată, ştiţi cum e? cazi la pat,  mi s-a întâmplat la mineriada din septembrie 1991, parcă eram pe lumea-aialaltă). Au venit cu buldozerul. Cică erau în căutarea unui interlop cu interdicţie de intrare în capitală, zis Brusli. Deci, au văzut ei ceva filme pe undeva. Suficient ca să înveţe cum e să te faci interlop şi chiar să lucrezi sub acoperire.

Acţiunea forţelor de ordine e stupidă la maximum. Fără sens şi fără finalitate. Se spune că intervenţia brutală s-a soldat cu un mort, poliţia spune că e doar intoxicare. Dar cum să vii cu buldozerul şi să arunci cu gaze ca să scoţi oameni printr-o gură de canal? 😯 Şi cum să vii FĂRĂ AMBULANŢĂ?!  Şi ce faci dacă-i scoţi? Unde-i duci? La poliţie, îi iei în evidenţă, îţi mai tragi nişte informatori (sau mai rău), le tragi o nouă bătaie (că ei chiar dacă spun, nu-i crede nimeni şi oricum sunt obişnuiţi de foarte mici) şi pe urmă le dai drumul. Unde? Înapoi.

Deci, eu nu cred sub nici o formă că ministrul de Interne a ordonat aşa ceva, pare chiar o acţiune de discreditare. Radu Stroe mai degrabă dă de pământ cu organizatorii mascaradei idioate. Mai erau pe-acolo şi doi căţeluşi, foarte mici şi foarte veseli, în inconştienţa lor.

Dar la fel de stupidă e şi atitudinea asociaţiilor caritabile, pentru cei fără acoperiş. Îi ajută cu hrană, timp în care ei fac orice pentru droguri şi alcool – fiindcă dependenţa e mama lumii interlope. Iar azi s-au zborşit la forţele de ordine, nu doar pentru modul de acţiune, absolut tâmpit, contraproductiv, ci pentru că îi scot pe nefericiţi din canal! Decât să se lamenteze după ce alimentează un focar de criminalitate şi infecţie, mai bine asociaţiile cu pricina ar construi adăposturi. Şi s-ar zbate pentru sposori.

Ştiu mai mulţi care au rămas pe străzi, după o viaţă de muncă – unii n-au avut suficienţi ani pentru pensionare iar alţii au ajuns pensionari şi plecaţi pe străzi, fie ca să-şi ia lumea-n cap, fie pentru că au fost daţi afară din casă. Cum s-a întâmplat cu nea Zamfir, Dumnezeu să-l ierte! A murit de câteva luni, era numai piele şi os, şi după ani în care a îndurat frig crâncen şi arşită grea sub cerul liber – ajutat de oameni care îl ştiau cumsecade – îşi găsise şi el un loc la un cămin, dar ce te faci că îl costa toată pensia, adică, 4 milioane vechi, iar acolo nu le era asigurată nici o masă. Doar adăpost. Atât. Mi-a povestit viaţa lui, mi-a arătat şi cartea de identitate, a vrut să-mi dea şi copie şi l-am somat să nu facă asta cu nimeni, fiindcă poate fi foarte periculos pentru el. Mi-a povestit că după „revoluţie” a divorţat, dar fosta soţie a rămas cu copiii – adulţi în toată regula, cu meserie, iar copiii la un moment dat l-au dat afară din casă. Şi nu poate obţine locuinţă socială, din cauză că apartamentul din sectorul 4 e pe numele lui. Dar că nu-şi poate da în judecată copiii, preferă aşa. Cum spuneam, s-a dus. Cum s-a dus şi un amărât din zona Basarab, tânăr şi cu mâna dreaptă lipsă, cuminte, lumea îi dădea de pomană, se aşeza lângă biserică şi niciodată nu cerşea. Niciodată. Dacă îi dădeai, bine, dacă nu, asta era. Nici nu ştiu cum îl chema, doar atât, mă bucur că fiind vremea sărbătorilor de Crăciun, i-am dat mai multe beri, se bucura de parcă l-ar fi apucat pe Dumnezeu de picior. Şi după Sfântul Ion, i-am zis (foloseam pluralul cu el, ceea ce pentru ei e incredibil) că o vreme s-ar putea să nu mai pot să-i dau, a dat, înţelegător, din cap. La scurt timp am aflat că a murit, l-au găsit mort în canal. Nu se ştie cum şi cine ar deschide o anchetă pentru un boschetar? Unul în minus. Doar că mereu (a)par în plus.

Dar  să nu ne facem iluzii periculoase, cu unii prăpădiţi chiar nu se poate comunica, mă refer la unii din canale. A trecut de mult vremea pentru ei, sunt ermetic închişi. Doar o abordare de specialitate – asistent social, psiholog plus preot – în regim de internare i-ar putea deschide spre recuperare. Sau nu. Dar trebuie încercat şi trebuie anunţat. Dacă nu, cercul vicios va continua să rostogolească monştri. Şi monstruozităţi.

O monstruozitate e şi indiferenţa noastră.

Primarul Oprescu, primarul Chiliman, Guvernul României s-or fi gândit că dacă vrei să rezolvi problema celor fără adăpost, cel puţin în Bucureşti, le dai de lucru în propriul interes? Adică, nu le faci locuinţe sociale, îi pui să şi le facă. Bagi un program de calificare la locul de muncă, după o precalificare în noţiuni elementare de construţii şi le dai să-şi facă locuinţe, blocuri mai mici, pentru nivelul lor. Şi le aduci personal de specialitate să-i asiste. Ei pot învăţa o meserie şi dacă li se dă în proprietate ceea ce şi-au construit – cu bani puţini şi care se pot obţine uşor, de la stat şi de la sponsori -, atunci sunt cu adevărat şanse să fie (re)integraţi social. Dar dacă se continuă falsa asanare a efectelor, cauza proliferează.

P.S. Echipa lui Carmen Avram poate realiza un documentar de Oscar. Şi nu doar despre mafia cerşetorilor şi/sau a celor fără adăpost. Ci mai ales, despre cei pe „cont” propriu.