SEBASTIAN MARCOVICI POVESTEŞTE CUM A FĂCUT FOTOGRAFIA CU BĂSESCU RÂNJIND PRINTRE IERARHII B.O.R

Foto: Sebastian Marcovici

Autorul fotografiei cu Băsescu rânjind în mijlocul a 50 de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române după canonizarea mitropolitului Andrei Şaguna este Sebastian Marcovici, Mediafax.

Agenţia de presă preia de pe facebook relatarea auster de sinceră a autorului a ceea ce deja a fost nominalizată ca „fotografia anului”. Fotoreporterul era dezamăgit că nu i-a ieşit nici o fotografie care să bată banalul – fiindcă prezenţa dracului în biserică e banală, dacă nu mă credeţi citiţi sfinţii părinţi.

Carevasăzică, Sebastian Marcovici a fost rugat de cinci ierarhi să le facă poză cu Băsescu şi s-au ataşat la pozat de zece ori mai multe feţe bisericeşti. Şi aşa s-a confirmat zicala cu n-aduce anul ce-aduce ceasul. Sau secunda. Felicitări autorului inspirat! A ştiut să stârnească pofta de tragere în poză.

Oricum, înainte de a ridica piatra să loviţi în Biserica Ortodoxă Română – care înseamnă cler şi mireni deopotrivă – aţi face mai bine să priviţi feţele ierarhilor – mai cu seamă a hieraticului Irineu Bistriţeanul – în contrast cu hăhăiala caricaturii de preşedinte al României. Care probabil că-l va da afară pe consilierul care l-a făcut să se râdă. După ce va fi aruncat cu scrumiera şi sticla de whisky în el. Nu de alta, dar gluma a fost proastă, din moment ce-a râs doar el.

Felicitări încă o dată, Sebastian Marcovici! Pentru oportunitate, reuşită şi nu în ultimul rând, pentru sinceritate. Floare rară.

P.S. Nici o grijă, ce-i al Patriarhului Daniel e pus de-o parte. Păstraţi-vă comentariile pentru atunci. Pe cele care îl vizează, evident.

UPDATE. Voiam să spun că fotografia e o reuşită estetică extraordinară.

OANA STANCU ÎL BAGĂ LA PUŞCĂRIE PE BĂSESCU

Foto: realitatea.net

Oana Stancu ar trebui să aibă grijă. E cel mai tare jurnalist de anchetă sau investigaţii, cum vreţi să-i spuneţi. Am folosit deliberat genul. Pot să se supere girlie-men. 😛

BĂSESCU LOVEŞTE PROSTEŞTE ÎN MIRCEA DIACONU

Mizeria care i se face lui Mircea Diaconu denotă degringolada regimului Băsescu. În frunte cu frustratul ranchiunos de la Cotroceni, nemernicii plusează în ostentaţia regimului personal, exibând faptul că nu există limită în încălcarea nu doar a legilor şi a însuşi cadrului constituţional caracteristic statului de drept, ci a oricărei reguli înseşi. Infecţii de la putere chiar îşi închipuie că le va merge la infinit şi că politica infracţională de guvernare nu li se va întoarce în faţă ca să le explodeze punitiv. Şi definitiv.

Despre ce e vorba? Despre verticalitatea lui Mircea Diaconu şi a nevesti-sii, Diana Lupescu, doi mari artişti de teatru şi film, două caractere şi o familie frumoasă, cu fibră morală românească –  care mai există doar sporadic, fiindcă poporul, din păcate, şi-a pierdut-o, distrus de experimentele puterilor criminale. Mircea şi Diana – le zic aşa pentru că sunt amicii mei dragi – nu doar că ne delectează artistic, ei ne reconfortează ca oameni frumoşi, verticali. Sunt dintre cei care niciodată n-au prestat şi nici n-au mâncat necomestibil. Sunt dintre oamenii aflaţi în slujba binelui, a căror viaţă şi carieră fac o mărturie vie a credinţei în Dumnezeu. O înmulţire a talanţilor.

Mircea Diaconu e senator PNL, senator argeşean, care a câştigat într-un colegiu de pe meleagurile natale ca un liberal veritabil ce se află: prin el însuşi. Făcând cinste ţinuturilor brătiene din judeţ. Oamenii l-au ales pentru că, artist genial fiind, în viaţa reală e el însuşi: adevărat. Un tip care nu minte şi nu înşeală, un om direct la inimă şi minte, o persoană caldă, cu un umor cuceritor. Diana e o minunată, o pisică sofisticată, dar care nu zgârie decât pe cine trebuie. Şi doare. Doare rău. Trezeşte complexe în nulităţi.

Diana e bună, o bunăciune deşteptă foc şi zgârietura nu e intenţionată. E doar efectul-bumerang al invidiei şi urii. Proştilor. Mircea, în schimb, deranjează şi altfel. Deranjează politic. Deranjează rău. Adică bine le face. Atitudinea lui FRONTALĂ la adresa imposturii regimului Băsescu şi în apărarea Majestăţii Sale Regelui Mihai I al Tuturor Românilor i-a sfredelit la ficaţi pe mititei. Ranchiunosul Băsescu se sufocă în propriile complexe, la fel ca un monstru strangulat în cordonul urii ombilicale. Faţă de adevăr, dreptate şi valoare.

Şi ce şi-au zis micuţii? Să-l facem cu draga de ANI şi draga de ea să-l trimită la DNA. În prostia lor, nici nu s-au gândit că se fac de râs în faţa oamenilor. De fapt, nici nu le pasă. Ei au ajuns la stadiul în care îşi închipuie că politica de intimidare şi cea a faptului împlinit constituie cheia perpetuării la putere. Fals! De ce? Pentru că personalităţile fac istoria. Regele Mihai I a făcut istorie şi face istorie prin tot ceea ce este. Prin simplul fapt că respiră. Discursul epocal din Parlament e un bonus naţional. Un balsam pe rana naţională. Te unge pe suflet, cu o vorbă dragă Regelui nostru.  

Mircea Diaconu vs Băsescu în faţa naţiunii punctează de aşa natură încât impostorul de la Cotroceni mai bine pierde prin neprezentare, doar cu 0-3. Altfel, e spulberat cu scor de maidan. Şi echipele, şi oamenii de elită dau scor de maidan când sunt enervate foarte tare. Un domn poate să fie şi golan, chestie de adecvare. Un derbedeu, însă, nu poate fi niciodată un domn. La fel cum o periferică precum ibovnica prezidenţială nu poate fi niciodată nici la degetul mic de la piciorul Dianei Lupescu. Doamnă şi domniţă. Nobleţe artistică şi sufletească, la înălţimea sângelui albastru.

Bref, penibilul Macovei de la ANI şi-a lipit călcâiele de şi-a scuturat cârlionţii. Şi a recidivat în tâmpenie. Acum câteva luni ANI emanase inepţia că Mircea Diaconu e incompatibil, fiindcă nu poate lua bani de la stat şi în calitate de director al Teatrului Nottara, şi în calitate de senator. O idioţenie fără margini, din categoria înfierării cu mânie proletară a profesiilor liberale. Iar acum, ANI se întrece pe sine în penibilitate prin imbecilitatea acuzaţiei de abuz de putere şi conflict de intrerese, anume că şi-ar fi promovat nevasta ca director artistic, deşi ea n-ar avea calificarea!

Şi cine pune verdictul? Nulităţile se pronunţă cu privire la competenţa profesioniştilor. În acest caz, a artiştilor. Trebuie să ni se spună cine au fost imbecilii de la ANI care au putut formula o asemenea imbecilitate. Sau mai bine să mărturisească ei. Refrenul lui Postelnicu nu le va folosi la nimic mai târziu.

P.S. Unde e conducerea PNL?

ROMÂNIA, ÎNTRE SUBLIM ŞI RIDICOL

Foto: Agerpres/Business Forum

26-27 OCTOMBRIE: SFINŢII DIMITRIE

Foto via www.crestin-ortodox.ro

 Cei doi sfinţi Dimitrie sunt sărbătoriţi succesiv, pe 26 şi 27 octombrie. Astăzi, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izborâtorul de Mir şi mâine, Sfântul Dimitrie Basarabov, patronul Bucureştiului şi ocrotitorul necuvântătoarelor, ale cărui moaşte se găsesc permanent în catedrala patriarhală din România.

La mulţi ani tuturor celor care poartă numele acestor sfinţi!

DISCURSUL MAJESTĂŢII SALE REGELUI MIHAI ÎN PARLAMENT

Foto via princeradu.ro

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.

Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.

Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Națională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.

Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.

Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.

Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române:

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.

Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi. Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R

TRĂIASCĂ REGELE! SAU POVESTE DE TREZIT ROMÂNII

Foto: ziuaveche

25 octombrie, ziua Regelui Mihai şi ziua Armatei Române. Aleasă în cinstea comandantului suprem, în ziua eliberării şi recuperării nordului Ardealului. Inima ţării. Lacrimă pentru Basarabia.

Am pierdut 22 de ani şi ăsta-i păcatul tuturor guvernărilor. Şi păcatul nostru cel mare, ca popor. Care se adaugă fratricidelor şi altor nemernicii dintr-o istorie trudnică, pe care numai regalitatea şi monarhia au verticalizat-o, subit şi sublim.

Asta e realitatea istorică. Şi perenă. Regele Mihai are har. E cea mai sublimă fiinţă pe care am cunoscut-o. Deasupra e doar Dumnezeu.

Regele Mihai împlineşte 90 de ani. Astăzi suntem capitala lumii. Pentru că Regele Mihai e un erou mondial. În primul rând, naţional.

Ungerea de Rege nu se poate şterge, spunea arhiereul Pimen în 1992, de Înviere, la Iaşi Suceava, cu prilejul minunatului pelerinaj al Regelui Mihai în propria Sa Ţară, după 45 de ani de exil. Când a revenit, în martie 1997, scriam editorialul „Regele şi Patriarhul”. În „România liberă”, care nu mai este.

În preajma Regelui, am simţit vremea atemporală. Eternitatea vie a României. Perenitatea ei.

Minunată coincidenţă, prezenţa la Bucureşti a moaştelui sfântului întemeietor al fiinţei creştine româneşti, Apostolul Andrei, fratele sfântului Apostol Petru şi aniversarea Regelui nostru. Patriarhul Teoctist ar fi celebrat-o, cum a făcut cu preafericire în martie 1997, când l-a întâmpinat pe Regele nostru cu apelativul Sire,  în catedrala patriarhală.

Probabil că dezastrul blestemat al României îl constituie epigonii. Blestemul propriei neputinţe de a ne trezi din somnul cel de moarte. Blestem pe care singuri ni-l atragem, că dăm cu piciorul norocului de la Dumnezeu. Nimeni nu mai are acest privilegiu, pe care noi îl refuzăm pentru impostură.

Nu mai avem ochi de văzut, nici urechi de auzit. Ne declarăm imens majoritar creştini ortodocşi, dar nu-l recunoaştem pe cel care poartă harul naţional. Pentru toţi cetăţenii români. De pretutindeni.

Azi e o zi care poate fi epocală pentru România, deci pentru poporul român deşteptat. Scos din condiţia de populaţie precum fluturele din larvă. Azi Regele nostru ne reaşează cu demnitate pe harta lumii. România redevine ca prin farmec regală, din Cenuşăreasă. Vom păstra vraja şi veşmântul regal sau ne vom întoarce în praf şi cenuşă, după ce va bate ceasul ora 12 noaptea?

Regele vorbeşte azi dimineaţă în Parlament. Iar seara e prezent, împreună cu Familia Regală, la Operă. O seară de gală. Aceste seri vin, zice-se, de demult, scria Mateiu Caragiale. Pricepem, oare, ce ni se oferă din nou, cu graţie? Dincolo de prostia laşă a celor care se scuză că evenimentul din Parlament e doar muzeal, nu vital. Pentru România. Pentru noi. Pentru viaţa noastră. Cu ce o schimbă? Cu totul. Din numere batjocorite, redevenim oameni. Respectaţi pretutindeni în lume.

Întrebarea e ce vrem. Ce alegem. Că avem această şansă. Din nou. Poate pentru ultima oară. Poate că asta e ultima noastră şansă ca popor şi ţară. Vrem să fim în continuare ciuma Europei şi una din periferiile lumii sau vrem să redevenim o ţară demnă, înaltă şi curată. Ca REGELE MIHAI.

Dumnezeu să ne lumineze! Bucureşteni, veniţi în Piaţa Operei astă seară! Sunt panouri pe care se poate urmări în direct gala din sală. După care Regele, Regele nostru, al tuturor, al tuturor românilor, indiferent de orice fel de apartenenţă, iese pe trepte şi salută adunarea.

Adunarea, nu dezbinarea. Iubirea, nu ura. Demnitatea, nu îngenunchirea. Ce alegem?

La mulţi ani, Majestate! La mulţi ani, Armată! La mulţi ani, popor român! În caz contrar, somn uşor. De fapt, un coşmar.

Ziua de azi e ca darul Cenuşăresei. Recunoaştem momentul de graţie, mergem cu pantoful unic al graţiei noastre ca popor sau preferăm impostura, urâciunea distrugătoare de neam şi ţară? Farmecul se spulberă din nou la miezul nopţii sau alegem dimineaţa renaşterii naţionale?

De noi depinde. Numai de noi. Şi nu avem dreptul să mai dăm vina pe nimeni.

Ţara noastră e îngrozitor de depreciată. Poporul român e considerat mizer şi infractor. Vrem să se continue aşa până la dispariţie sau ne dăm şansa de a ne reabilita, subit şi sublim?

Deci, bucureşteni, mergem în Piaţa Operei, iar voi, români de pretutindeni, urmăriţi transmisia de la Operă în direct la Antena 3, începând cu ora 18, ora României!

Ce alegem? Ne exilăm din nou destinul sau ne încoronăm ţara?

Nihil Sine Deo. Şi totul cu Dumnezeu.

P.S. Dedic această postare tuturor celor dragi, care sunt şi care nu mai sunt printre noi, din ţară şi de peste hotare, printre care familiei mele, domnului profesor T.L., un medic îngeresc şi ultima, dar nu în ultimul rând, doamnei profesor S.O., o îngeră. A fost ziua domniei sale acum două zile, dar am preferat să-i urez în acelaşi timp cu urarea adresată Regelui.

 La mulţi ani, suflet românesc!

BĂSESCU ÎN SEVRAJ. NOROC CĂ NU-L BAGĂ NIMENI ÎN SEAMĂ LA UE, SE ŞTIE CĂ NE FACE DE RUŞINE

Foto: mondonews

Băsescu şi-a dat din nou în petic pretinzându-se zmeu cu liderii UE pe Otopeni. Noroc – vorba vine – că la Bruxelles nu-l bagă nimeni în seamă, iar atunci când face eforturi disperate ca să se bage-n seamă pe-acolo, replicile sunt ca un fluturat din mână pentru alungarea unui muscoi. El chiar ţine să-l enerveze din nou pe Sarko, ca să se dea mare în faţa adulatorilor lui unineuronali.

Băsescu a comis-o din nou, bătându-se cu cărămida-n piept că va fi „ferm” la UE, care, zice el, obligă ţările din zona non-euro să deconteze împrumuturile mari ale ţărilor din zona euro, e.g. Grecia. De fapt, lui Psycho de la Cotroceni îi e probabil ciudă că guvernanţii greci au reuşit să fure – incredibil! – de 5X mai mult decât bandiţii regimului pe care îl patronează, din împrumuturile externe.

Şi ceea ce încearcă Băsescu să facă – din nou cu preţul compromiterii României – este să dea vina pe alţii pentru propria nemernicie a regimului hoţ şi asasin care îi poartă numele.

Nu i-a interesat niciodată să încerce să rezolve criza, în primul rând pentru motivul că ei înşişi au provocat-o, pe fondul crizei internaţionale, din care au făcut pretext pentru mascarea jafului uriaş pe care îl comit în loc de politică de guvernare, supunând populaţia nu la austeritate, ci la exterminare. Ca să-şi umfle ei burţile, fundurile şi conturile.

Atât. Iar opoziţia se ţine de glumiţe. Băieţii de la USL sărbătoresc chiar acum anticipat o victorie iluzorie în nişte alegeri deja trucate, în loc să facă, pentru numele lui Dumnezeu, ceva ca să prevină, deci să împiedice, perpetuarea regimului Băsescu. Dar despre miserupismul chiciosului Mazăre – imaginea stridentă a continuităţii în schimbare – cu proxima ocazie. N-o să vă placă. Nici chiar lui Crin.

Pe noi cine ne apără? Cine ne reprezintă? La ora la care redactez aceste rânduri se fac aproape două ore de când cu declaraţia lui Băsescu şi am aşteptat o reacţie din partea opoziţiei. Zero. Cum spuneam, băieţii sunt la un pahar, cu Mazăre hedonist paramilitar, Ponta umflat în pene şi Crin, păcat de el. Şi mai ales, de noi. Acum puteţi cu toţii să daţi vina pe mine şi să semănaţi al naibii cu Băsescu. Din toate galeriile.

DOCTORE, MI-AI PROMIS CĂ-ŢI IEI MILIŢIENII DIN INTERSECŢIE

Am tot amânat postarea de faţă, dar chiar nu se mai poate. Şi profit de faptul că Doctorul vine la Ciutacu astă seară. Vorbe grele, însă, n-o să audă de la el, ci de la mine.

De ce? Din cauza unor imbecili de miliţieni. Cretini exemplari. Pentru cretinismul cărora va deconta el, fiindcă pe maşina cu care vin figurează PLB. Şi ce fac miliţienii? Cât îi duce capul.

După ce s-a dat drumul la Pasajul Basarab, miliţienii şi-au făcut apariţia la intersecţia Titulescu-Banu Manta şi au început să fluiere aproape zi de vară până-n seară. Ca la balamuc.

S-a nimerit să mă întâlnesc cu Doctorul, la vreo săptămână după debutul demenţei şi i-am spus să-şi ia miliţenii din intersecţie, că în caz cotrar îi fac praştie şi îi sparg geamurile primăriei cu ei. Mi-a promis că e doar o chestie de două săptămâni, până se acomodează lumea cu circulaţia. Deşi e o aberaţie, fiindcă zona e semaforizată excesiv, în trepte, pe 100 de metri sunt trei semafoare.

Zis şi făcut. Într-adevăr, imbecilii au dispărut, era sfârşitul lui iunie şi Sorin Oprescu mi-a promis chiar în biserică faptul că prezenţa miliţienilor e de scurtă durată. Au dispărut, însă, pentru scurtă vreme, pentru că din nou au apărut. Fluierând ca la balamuc. Când l-am interpelat pe unul, a spus că nimeni nu a depus plângere, de la vreo asociaţie de locatari. În zonă sunt multe blocuri de locuinţe, de birouri şi Primăria Sectorului 1 care, de peste doi ani, nu se mai termină de renovat, din pricina unei firme a regimului Băsescu şi pentru lentoarea căreia e înjurat primarul Chiliman – chiar dacă e un primar excelent, cu atâtea realizări cât n-au avut predecesorii postdecembrişti la un loc.

La fel, Oprescu e un primar excepţional, nici nu-ţi vine să crezi că un român poate fi aşa de tenace. Dar promit că n-am să-l votez, că nu sunt masochistă, dacă nu rezolvă problema cu cretinii din intersecţie. Nu doar că e primar, e în primul rând medic şi ştie ce înseamnă un atentat la viaţa şi sănătatea oamenilor. Asta fac miliţienii. Sunt atât de limitaţi şi pătrunşi de propria lor importanţă încât în mod sigur nu le trece prin minte că acolo nu e câmp deschis cu oile şi că pot deranja îngrozitor sute şi mii de oameni cu fluieratul lor cretin. Mai ales de când vine şi o miliţiancă. Umflată şi proastă. Sunt trei imbecili care vin – unul, diplomat, a demonstrat că ştie să-şi facă meseria şi fără să fluiere, dar când e secondat de un coleg şi mai ales de miliţiancă, ţine să demonstreze în „spirit” de turmă că nu e mai prejos la imbecilitate.

Fluieră ca la balamuc.  Cretinul şi cretina sunt de pus la zid. Efectiv nu mai suport, m-aş duce şi i-aş strânge de gât. Cine îi trimite mizează pe cretinismul lor zelos ca să întoarcă oamenii împotriva lui Oprescu şi să justifice ostilitatea lui Băsescu la adresa poliţiei. Păi, sincer, la ora actuală aş desfiinţa-o. Fiindcă n-a reuşit să mă scoată din minţi regimul Băsescu în atâţia ani, cât reuşesc cretinul şi cretina de miliţieni în câteva minute.

Deci, doctore, dragă Sorine, ţin la tine, apreciez tot ce faci şi te-aş vota cu drag, dar în aceste condiţii n-am s-o fac, dacă tu demonstrezi că eşti la fel de insensibil ca şi puterea actuală. Nu suntem statistici, suntem umani. Un medic ştie asta mai bine decât aproape oricine. Dacă nu mă crezi, ia-i la tine, să-i auzi tot timpul. În mod sigur, tu după cel mult o jumătate de oră te-ai duce şi i-ai face armonică.

Noi cu ce ţi-am greşit?

P.S. Sper ca Victor să-l întrebe pe primarul general cum se raportează la mizeria pe care puterea i-o face preşedintelui colegiului medicilor prin intermediul DNA. Iar asta cu miliţienii să i-o arate într-o pauză. Deci, eram într-o sfântă biserică în seara în care mi-a promis.

Update. Uitasem esenţialul: miliţienii în cauză sunt material didactic pentru categoria tulburarea liniştii publice. Şi o dovadă vie că într-adevăr se impun nişte disponibilizări. Începând cu ei, care probabil tocmai de-aia vin, ca să-şi justifice leafa. Ca şi cum i-am plăti ca să ne terorizeze.

GADDAFI, UCIS. O EROARE DE NEREPETAT CU BĂSESCU

Foto: Cotidianul

Nu că ne-am omorî noi cu ieşitul în stradă, dar ăsta ne omoară şi (dacă stăm) acasă.

Revenind la Gaddafi, circulă o fotografie AFP, captură digitală oferită CNN şi prezentată de CNN International, in care apare un barbat insangerat, imagine care ar atesta chiar moartea tiranului libian.

Ori o tâmpenie „revoluţionară” – chiar fără ghilimele, fiindcă tiranul trebuia judecat, fie un rateu … reusit al NATO (lovitura letala – Pentagonul confirmă că au lovit un convoi militar, dar că nu ştiau să fi fost Gaddafi înăuntru, după cum relatează corespondentul CNN Barbara Star).

Sau e posibil să fi fost martirizat deliberat.

Ceea ce nu e cazul cu tiranozaurul de pe la noi. Ăsta trebuie judecat la Antipa, secţia tiranosaurus dementus.

P.S. Sigur că noi n-avem petrolul Libiei, dar pentru privatizarea Petrom a semnat Băsescu, iar Năstase a executat. Asta e realitatea, oricât ar spumega slugile portocalii. Căderea idolului lor va fi urâtă, tot într-o groapă de şobolan. Să mă ierte şobolanul.

LA MULŢI ANI, ALINA!

Video de eduardkoller

Video de celestialstreet

Video de stebonham

Sănătate şi bucurii binecuvântate, alături de cei dragi!