Cea mai mică momeală. Pe nemestecate. Cum ar fi falsa temă a remanierii. Sau falsa dispută din PD-L. Dacă n-ar fi mediatizate – şi „dezbătute” de opoziţie – toate tâmpeniile aruncate din Modrogan şi de la Cotroceni, Băsescu şi ai lui ar fi căutaţi cu lupa în sondaje.
Crin Antonescu a denunţat, azi, dur neruşinarea cu care Udrea vorbeşte despre „Bucureştiul meu” şi pentru care căţelul Vasile Blaga pregăteşte un proiect de desfiinţare a sectoarelor capitalei, spre monopolizarea ei infracţională.
Preşedintele PNL a adăugat că PD instrumentează campanii de discreditare a unor primari de sectoare care le stau ca un os în gât, de exemplu, primarul sectorului 1, Andrei Chiliman.
Crin a invitat PSD să iasă din pasivitate faţă de tentativele PD de acaparare a Bucureştiului. Aceeaşi invitaţie şi primarului general, Sorin Oprescu, ales cu o importantă contribuţie a liberalilor, dar nu pentru politica struţului.
Liderul liberal a reiterat imperativul privind înlăturarea regimului Băsescu-Udrea-Boc.
P.S. Cu ocazia-asta, îi adresez o întrebare lui Victor Ciutacu, la care ţin în mod deosebit: Victore, ce-ai bre, cu Crin? Ce ţi-a făcut? Că aseară la ediţia specială a Danei Grecu l-ai atacat într-un mod inexplicabil pentru mine. Poate că tu oi fi spus, dar eu nu te-am auzit zicând nimic despre aberaţiile stupide ale PSD, cum ar fi, băgăm moţiune „populară” ca să prostim proştii în sondaje, fiindcă dacă ea trece, noi nu vrem să trecem la guvernare, drept pentru care Băsescu face mişto de noi că ne e frică să guvernăm. Sau provocările obsesive la adresa PNL – guvernăm doar cu premier PSD, cu program socialist, neapărat cu impozitare progresivă, etc. Sau obrăzniciile micului Ponta la adresa lui Crin. Sau poate, din punctul tău de vedere, PNL ar trebui să aplaude atitudinea PSD? Inclusiv eschiva evidentă faţă de PD-L. Până una-alta, preşedintele PNL a zis că PD-L trebuie să dispară. PSD n-are interesul. Dacă tu nu ştii de ce – deşi la mintea ta, am serioase dubii – îţi scriu eu, cu proxima ocazie. Te salut cu drag.
Imaginea e din Olanda, dar s-ar potrivi şi în Franţa şi oriunde se revarsă ţigănia din România. Care a ajuns să ne fie brand de ţară.
Preşedintele Sarkozy face foarte bine ce face, a procedat corect şi legitim. Cei care îl blamează sunt în marea lor majoritate nişte farisei. Şi farisoaice.
Se vehiculează sofistic tot felul de clişee – UE, liberă circulaţie, preşedintele Franţei – el însuşi minoritar etc., pe voci indignate, mai ales din zona stângii, care îi căinează pe ţiganii returnaţi .
În realitate, cei care îl blamează pe Sarko o fac pentru că ni i-a trimis înapoi pe cap. Să fim sinceri.
Noroc că se întorc la ciordeală pariziană, după cum au declarat.
P.S. Băsescu s-a lăudat că a propus înfiinţarea unei instituţii în cadrul UE care să se ocupe de integrarea ţiganilor ca fenomen european. În realitate, propunerea a făcut-o premierul Tăriceanu. Oricum, România nu-i în stare să-şi susţină o iniţiativă benefică, până la aplicare.
Muslims who want to live under Islamic Sharia law were told on Wednesday to get out of Australia , as the government targeted radicals in a bid to head off potential terror attacks.
Musulmanilor care doresc sa traiasca dupa legile islamice li s-a pus in vedere sa paraseasca Australia , in contextul in care guvernul a tintit radicalismul intr-o incercare de a decapita potentiale tentative de atac terorist.
„IMMIGRANTS, NOT AUSTRALIANS, MUST ADAPT. Take It Or Leave It. I am tired of this nation worrying about whether we are offending some individual or their culture. Since the terrorist attacks on Bali , we have experienced a surge in patriotism by the majority of Australians.
IMIGRANTII SI NU AUSTRALIENII TREBUIE SA SE ADAPTEZE. Asta e, va convine sau nu. Sunt satul de ingrijorarea acestei natiuni in privinta ofensarii unor indivizi sau a culturii acestora. De la atacul terorist din Bali incoace suntem martorii unui val de patriotism venit din partea majoritatii australienilor.
This culture has been developed over two centuries of struggles, trials and victories by millions of men and women who have sought freedom’
Aceasta cultura s-a creat in peste doua secole de zbateri, incercari si victorii a milioane de barbati si femei in cautarea libertatii.
We speak mainly ENGLISH, not Spanish, Lebanese, Arabic, Chinese, Japanese, Russian, or any other language. Therefore, if you wish to become part of our society, learn the language!
Vorbim mai cu seama ENGLEZA, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, rusa sau orice alta limba. In consecinta, daca doriti sa fiti parte a acestei societati, invatati limba!
Most Australians believe in God. This is not some Christian, right wing, political push, but a fact, because Christian men and women, on Christian principles, founded this nation, and this is clearly documented. It is certainly appropriate to display it on the walls of our schools. If God offends you, then I suggest you consider another part of the world as your new home, because God is part of our culture.
Majoritatea australienilor cred in Dumnezeu. Asta nu e vreo aripa crestina de dreapta sau o presiune politica, ci un fapt, intrucat barbati si femei de credinta crestina, pe principii crestine, au fondat aceasta natiune, ceea ce este clar documentat. E cu siguranta adecvat a se afisa asta pe peretii scolilor noastre. Daca Dumnezeu este o ofensa pentru voi, va sugerez sa considerati o alta parte a lumii ca fiind casa voastra, intrucat Dumnezeu este parte a culturii noastre.
We will accept your beliefs, and will not question why. All we ask is that you accept ours, and live in harmony and peaceful enjoyment with us.
Vom accepta credintele voastre fara a va intreba de ce. Tot ce va cerem este sa o acceptati pe a noastra si sa traiti cu noi in armonie si bucurie pasnica.
This is OUR COUNTRY, OUR LAND, and OUR LIFESTYLE, and we will allow you every opportunity to enjoy all this. But once you are done complaining, whining, and griping about Our Flag, Our Pledge, Our Christian beliefs, or Our Way of Life, I highly encourage you take advantage of one other great Australian freedom, ‘THE RIGHT TO LEAVE’.
Aceasta este PATRIA NOASTRA, PAMANTUL NOSTRU si STILUL NOSTRU DE VIATA si va vom permite orice oportunitate pentru a va bucura de toate acestea.. Dar imediat ce incetati a va mai plange, vaita si ingrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastra, de crezul nostru Crestin, de Stilul nostru de Viata, va recomand cu caldura sa profitati de o alta mare liberatate australiana, LIBERATATEA DE A PLECA.
If you aren’t happy here then LEAVE. We didn’t force you to come here. You asked to be here. So accept the country YOU accepted.”
Daca nu sunteti fericiti aici, atunci PLECATI. Nu v-am obligat noi sa veniti aici. Voi ati solicitat sa fiti aici. Asadar, acceptati tara pe care VOI ati dorit-o.”
Sfântul Ioan medita fără încetare la Cuvântul lui Dumnezeu şi le considera pe toate ale acestei lumi ca nesemnificative în faţa respectării Legii dumnezeieşti, a cărei desavârşită întruchipare era viaţa sa. De aceea nu se temea să adreseze reprosuri aspre lui Irod Antipa, tetrarhul Galileii, om lipsit de rusine si dezmăţat care, contrar Legii, se casatorise cu Irodiada, sotia fratelui sau Filip pe când acesta din urma era inca in viata si avusese cu ea o fata, Salomeea. Facindu-se mijlocitorul constiintei inveterate a pescarului, Profetul ii vorbea in numele lui Dumnezeu : „Nu iti este ingaduit sa ai ca sotie pe femeia fratelui tau”. De aceea Irodiana nutrea in ea o ranchiuna puternica impotriva lui Ioan si voia sa il omoare ; era insa impiedicata de Irod care il proteja, ca barbat drept si sfânt, dar mai ales pentru ca se temea de poporul care il cinstea ca pe un trimis al lui Dumnezeu. In cele din urma Irodiada cea perfida isi atinse scopul si facu astfel incit Profetul sa fie dus la inchisoare in fortareata din Macheronte. Cind fu aniversarea zilei de nastere a regelui, in apropierea Pastilor, acesta invita pe notabilii regatului sau la un mare ospat, in timpul caruia toti se dedara imbuibarii si betiei. Salomeea dansa cu voluptate in fata mesenilor acestui banchet al slavei desarte, si ea placu privirii desfrânate a tatalui sau care ii jura sa ii dea ca recompensa orice i-ar cere, chiar de-ar fi jumatate din regatul sau. La sfatul mamei sale, tânara ceru sa ii fie adus imediat pe un platou capul lui Ioan Botezatorul. Regele se simti incurcat, dar din cauza juramântului sau, si pentru a nu-si pierde onoarea in fata invitatilor, se decise sa il omoare pe Cel Drept. Sentita fu pe loc executata, un soldat ii taie capul Sfintului Ioan in inchisoare si il aduse imediat, inca sângerând, pe un platou, in sala de ospăţ. (…)
Ucenicii Sfântului veniră sa ii ia trupul si mersera sa il ingroape în Sevastia apoi se duseră să îl înştiinteze pe Iisus. Abia mult mai târziu Moastele Sfântului Înaintemergător fură regăsite în mod miraculos, pentru a raspândi harul asupra credinciosilor care li se închina.
Acest act sângeros pare sa fi fost ingaduit de Dumnezeu pentru ca dupa ce a fost Înaintemergătorul lui Hristos pe pământ, Sfântul Ioan Botezatorul să fie de asemenea in imparatia mortilor si sa mearga sa instiinteze pe mortii cei drepti de speranta in Mântuire, venirea apropiata a lui Mesia care trebuia sa sparga prin Cruce portile si inchizatorile Iadului.
Prin viaţa precum şi prin moartea sa, Înaintemergătorul ramâne de asemenea pentru toţi Creştinii un Profet si un stapânitor al vietii spirituale. Prin comportamentul sau ireproşabil, el ii invata sa lupte pâna la moarte impotriva pacatului).
Preşedintele Crin Antonescu a obţinut, din nou, încrederea fruntaşilor partidului pentru o politică tranşantă, de natură să impună o schimbare de fond în societatea românească.
La Delegaţia Permanentă a PNL de la Mamaia, Crin a spus că PD-L e o umflătură malignă din sistemul politic românesc şi trebuie să dispară, pentru igienizarea ţării. Democratic, fireşte.
Liderul liberal a precizat că este imperativă înlăturarea regimului Băsescu, fapt pentru care e necesar un guvern de avarie, care să administreze ţara, să facă un control al daunelor şi să pregătească alegerile, anticipate sau la termen.
Crin Antonescu a reafirmat categoric faptul că nu se pune problema ca PNL să intre în sistemul de putere în care preşedintele “Traian Băşes… Băsescu” a încătuşat România şi nici într-un guvern cu un premier PSD.
Crin i-a reamintit lui Ponta că PNL vrea înlăturarea guvernării prezente nu pentru a ne întoarce la trecut, în 2004, ci pentru a determina schimbarea sistemului clientelar care parazitează România de 20 de ani.
Prin urmare, PNL e dispus să intre la guvernare, chiar de unul singur sau în colaborare cu PSD, cu un premier profesionist de comun acord. Dacă PSD poate să înţeleagă necesitatea unei colaborări de avarie, dincolo de divergenţe.
Crin Antonescu a punctat şi că, spre deosebire de Ponta care spune că proiectul Johannis e de domeniul trecutului, el crede că e de viitor şi constituie chiar soluţia pentru prezent.
P.S. E previzibil că Ponta va călca în străchini. Preşedintele de facto al PSD e Adrian Năstase şi îl joacă pe degete. Şi dacă minte nu e…
Apropo, i-au închis gura lui Geoană, ca să-i preia Năstase mesajul şi să-l reitereze chiar de pe treptele PSD. Are nenea Iancu o schiţă: Taci, tu, să vorbesc eu!
Semnalam ieri că manevra pavloviană a guvernanţilor a funcţionat cu succes şi în cazul legii detracate privind impozitarea dreptului de autor.
Ca dovadă, protestul ridicol de astăzi din faţa Ministerului Finanţelor şi declaraţiile în cor pe la televiziuni că nu legea, mai precis, ordonanţa de urgenţă, îi deranjează pe protestatari, ci hotărârea de guvern privind aplicarea ei.
Cu alte cuvinte, nu Boc, ci Şeitan. Şi nu cauza, ci efectele. Adică nu o lege stalinistă, antiliberală în esenţa ei criminală la adresa creativităţii şi a însăşi libertăţii umane, ci metoda de aplicare a ei, adică tripla sau cvadrupla umilire – dacă punem la socoteală şi cerşeala pentru formulare – a statului la coadă.
Iar greva fiscală se face nu contra imbecilităţii legii, ci pentru ca supuşii să aibă condiţii de plată a unor dări contra cărora ar fi fost cazul să acţioneze în justiţie.
Sandra Stoicescu se-ngâtuia de dimineaţă la News Magazine că tot cei care vor să plătească sunt umiliţi, nu cei care nu respectă legea şi stau acasă. Păi, când s-au dus acolo, ce-au căutat? În orice caz, au găsit.
Iar regimul Băsescu şi-a găsit, ca de obicei, proştii. Boimea intelectuală e magistrală prin modul în care le face jocul guvernanţilor batjocoritori. Care în mod sigur îşi râd acum de ei. „Protestatarii” fac exact ceea ce au fost programaţi să facă. În aşa fel încât să înghită legea pe nemestecate şi să răsufle uşuraţi că nu mai trebuie să stea la coadă.
Una la mână. Şi a doua ţintă atinsă din aceeaşi lovitură, focalizarea asupra unuia dintre cei numiţi în guvern, pentru ca PD-L să dea vina pe ei. Ca dovadă şi vocile flaşnetelor portocalii, de-alde Spânu, Vişan şi Tinel – hoare mai vocale decât însuşi dispărutul Hoară – care cer remaniere guvernamentală începând cu – evident – Şeitan. Pentru ca prostimea intelectuală să aibă o satisfacţie stupidă, prin care să uite că buba e la cap – adică la Cotroceni şi în Modrogan.
Colegii mei, intelectualii, se comportă de parcă şi-ar accepta cu supunere condamnarea la moarte, unicul motiv de revoltă fiind că nu se face prin asomare.
În rest, somn uşor! Mai ales că deştepţii de liberali anunţă că depun o moţiune simplă contra lui Şeitan. Ca să nu se mai obosească Băsescu şi Boc să delimiteze PD-L de propria guvernare. Crin, într-adevăr, e bronzat şi îi stă bine. Bronzul îi pune în valoare privirea inteligentă.
P.S. Pentru lighioanele de la putere: sunt un om liber, niciodată nu am statut de angajat, ci doar de colaborator. Deci sunt dintre oamenii liberi care, tocmai pentru că sunt liberi, sunt excluşi de Boc din categoria autorilor, şi înfieraţi drept „cei care în mod abuziv au practicat drepturile de autori”. Dreptul de autor meritându-l, după el, doar cei care sunt (şi) angajaţi.
Limbricul bolşevic s-a antrenat de mic la UTC şi UASCR ca să devină politruc. A avut chiar tupeul să declare că legea e făcută ca să-i protejeze pe cei care „merită” drepturile de autor. De protejat, trebuia să se protejeze mama lui.
Am aflat cu durere – şi prea târziu – că a plecat dintre noi – şi prea devreme – doctorul Şerban Marinescu, managerul Spitalului Elias, medic de terapie intensivă, profesor de anesteziologie, preşedintele Societăţii Române de Terapie Intensivă. Avea 55 de ani.
Era o frumuseţe de om, îl ştiu de mică, de când era secundar la Secţia A.T.I. a Spitalului Militar Central şi treceam pe acolo s-o mai văd şi eu pe mama.
Ulterior, medicul militar a coordonat Secţia de Terapie Intensivă a S.M.C., pe urmă a condus Spitalul Fundeni, a avut funcţii guvernamentale în vremea liberală şi a fost numit director la Elias.
Prin anii 90 a moderat un simpozion de anesteziologie la Cercul Militar, la care participant de onoare a fost profesorul Geo Litarczeck, părintele anesteziologiei româneşti. Mama era de gardă şi am scris pentru „România liberă” o relatare. Şerban Marinescu mi-a spus ulterior: „Îţi mulţumesc pentru modul în care aperi profesia mamei tale”. I-am mulţumit şi eu, pentru elogiul adus mamei.
Şerban Marinescu te privea drept în ochi. Cu ochii lui albaştri, superbi. Eu cel puţin aşa l-am cunoscut. Avea farmec şi eleganţă.
Boala fatală l-a macerat, a purtat-o cu demnitate, a fost conştient până în ultimul moment. Era anestezist, ştia că se duce şi că a doua zi urmează să plece. Cum a ştiut şi mama.
Acum o lună a fost la Athos.
Dumnezeu să-l odihnească! De iertat, cred că l-a iertat.
Vă amintiţi, am mai scris aici, când Silviu Prigoană a spus că nimeni nu trebuie să aibă salariul mai mare decât al preşedintelui ţării. Şi aşa au decis guvernanţii.
Iar liderii sindicali n-au denunţat, cum n-au denunţat nici politicienii şi nici analiştii, aberaţia stalinistă care porneşte din iniţierea acestui plafon.
Legiferarea politizării funcţiei publice, legiferarea recompensării financiare a clientelei politice, în detrimentul profesiilor publice, în detrimentul meritului profesional.
Prin faptul că salariul cel mai mare din domeniul public îl are preşedintele ţării, prin faptul că salariile cele mai mari le au guvernanţii, e discriminată în mod grosier ideea de competenţă profesională. Şi este anulată motivaţia meritului profesional.
Pe scurt, profesioniştii sunt discriminaţi în favoarea politrucilor.
O nulitate poate fi promovată în funcţii publice pentru a fi recompensată clientelar, adică să câştige mult, sfidător mai mult decât un medic, un profesor, un actor, un funcţionar public de mare răspundere, un ofiţer, un pompier şi decât toţi ceilalţi, care sunt vitali pentru viaţa cotidiană a oamenilor şi pentru însăşi existenţa unui popor. Spre deosebire de politruci, care nu sunt decât ploşniţe şi căpuşe, una din cauzele profunde ale retardării în care se află ţara.
Ca dovadă şi faptul că puţinii revoltaţi public din cei afectaţi de impozitarea dreptului de autor nu protestează contra cauzei, adică a ordonanţei înşeşi, ci mai ales a efectelor, adică a statului la coadă. Reflexul pavlovian pe care au mizat guvernanţii a funcţionat.
Ne merităm soarta.
P.S. O supradimensionată XXL de la PD-L pe nume Roxana Cosma, întrebată, azi, de Maria Coman cine e de vină pentru proasta funcţionare a statului, a răspuns conform punctajului: noi toţi, fiecare cetăţean.
Motto: „Care-i problema? Oamenii stau la rând să-şi rezolve problema.
Nu-s cozi majore. Nu-s mai mult de 50-60 de oameni, ca de obicei”.
Mihai Şeitan, ministrul Muncii (declaraţie la Antena 3)
Ordonanţa împotriva profesiilor liberale e un pumn în gura libertăţii, nu în ultimul rând, a libertăţii de expresie, ca şi dosul de palmă dat de preşedintele ţării, derbedeul Băsescu, tânărului revoltat, avocatul Dan Chitic. „Dobitocul” care i-a spus „Să-ţi fie ruşine! Pentru ce ai făcut cu ţara asta”. Pe care deja propagandiştii furajaţi cu hormoni stalinişti îl blamează pentru că e liberal. Ca şi cum ar fi o infracţiune. Şi ca şi cum n-ar avea dreptul să-şi exprime protestul. A folosit, de altfel, expresii academice. Iar SPP declară că era beat. Şi că ar fi atentat fizic la preşedintele treaz prin excelenţă. N-am auzit nici un lider liberal să-şi apere simpatizantul. PNL se pare că în loc să-şi menajeze alegătorii, menajează prejudecăţile. Ca şi cu legea ANI, stupidă şi anticonstituţională, pe care au făcut prostia s-o voteze de ochii lumii europene, liderii liberali au preferat să tacă struţeşte, decât să zică lumea că apără un tânăr liberal acuzat că a fost asociat – ca şi cum ar fi caz penal – cu Sorin Roşca Stănescu.
Ordonanţa privind batjocorirea profesiilor liberale este una din cele mai jegoase mizerii staliniste. Ea n-ar fi fost posibilă, cum n-ar fi fost posibilă însăşi guvernarea genocidară, dacă poporul român n-ar fi o simplă populaţie, de care puterea politică poate dispune şi cu care (arată că se) poate face orice. În absenţa unei opoziţii veritabile.
Iar comportamentul a ceea ce ar trebui să fie elitele afectate de ordonanţa hiper-stalinistă nu face decât să confirme regula. Nu prin excepţie. Ci tocmai prin atitudinea gregară. De turmă, adică. Zicea o femeie la coadă: „Suntem o ţară de vite, asta suntem”. Folosea, revoltată, pluralul.
Ordonanţa spune că profesioniştii independenţi sunt obligaţi să meargă lunar şi personal la trei ghişee, de la trei instituţii diferite, plus încă o coadă la formulare, ca să-şi plătească propria umilire, adică impozit pe drept de autor sau pe liberă profesie, contribuţie la şomaj!!!!, contribuţie la asigurările de sănătate şi dacă are mai multe colaborări, să plătească de mai multe ori, şi dacă într-o lună n-are nici un venit, tot să se ducă şi să declare că n-are, iar în caz contrar să ia amenzi astronomice.
O zeiţă ca Maia spune că trăieşte în teroare. Vă imaginaţi că Monica Belucci – o numesc pe ea pentru că i-a fost colegă în „Patimile” lui Mel Gibson – ar putea fi pusă în situaţia în care un guvern de jigodii infecte o pune azi pe Maia Morgenstern?! Ştiţi că Maia merge cu metroul? Ştiţi că stă la bloc? În timp ce parveniţii guvernamentali se lăfăie în vile şi maşini luxoase obţinute din hoţie. Pe spatele proştilor de români.
Şi cei mai proşti sunt colegii mei, intelectualii. Pentru că se lasă umiliţi, se aşează la rând ca să fie călcaţi în picioare, se înghesuie la cozi ca într-o declaraţie de supunere, în loc să se adune cel puţin 500000, dacă nu şi cu ai lor, să meargă şi să le bage lui Băsescu, Boc şi compania de fufe şi hoţi ordonanţa pe gât, să-i pună să o mănânce live, în ceea ce ar trebui să fie singura revoluţie autentică în direct, cu Pino Caramitru maestru de ceremonii.
Că degeaba am merge de mână cu Diana Lupescu şi Mircea Diaconu, vechii mei amici sau pur şi simplu am refuza să ne supunem, împreună cu alţi câţiva. Am fi o minoritate care refuză, dintr-o minoritate care acceptă. O minoritate care respinge măsura represivă, dintr-o minoritate reprimată, care-şi acceptă reprimarea. Pe asta au şi mizat nemernicii. Cum spuneam – regimul Băsescu, triumful fenomenului Piteşti.
Artiştii, ca şi alţi liber-profesionişti vizibili, nu pot munci la negru. Nu pot face evaziuni fiscale, unele uriaşe, cum comit consultanţii sau consultantele, de exemplu, de la PD-L din Modrogan, care declară degajate că pentru ele 1000 de euro sunt zero.
Deci, aştept cu interes să-l văd pe Marcel Iureş ce face. Un artist superb, ca şi Bruce Willis, partenerul lui antagonic din „Hart’s War”. Îl vedeţi pe Bruce Willis stând pe la cozi să-şi plătească umilirea? Printre multe alte diferenţe care ţin de ţări şi popoare, Bruce Willis e chiar de dreapta. El chiar respinge impostura. Chiar dacă ea se numeşte Obama. Pe când la noi, nu puţini intelectuali care se pretind de dreapta validează frauda Băsescu. Şi susţin cel mai stalinist regim de la căderea lui Ceauşescu încoace. În numele dreptei şi al sperietorii cu comuniştii lui Iliescu. Care n-a îndrăznit să impoziteze drepturile de autor şi nici să umilească profesiile liberale.
De la regimul Băsescu eu nu aştept decât să cadă. De la Crin Antonescu şi PNL aştept să mă reprezinte. În consecinţă, pentru mine chiar mai revoltătoare decât măsura antiliberală a guvernanţilor este indolenţa liberalilor. Au vegetat o vară în loc să fi catalizat proteste energice împotriva unei asemenea aberaţii bolşevice. Proteste concrete, adică, 500000 de acţiuni în justiţie, pentru care PNL să ofere avocaţi. Pro bono. Mai ales că sunt ei înşişi afectaţi.
Nu mă reprezentaţi, nu vă votez. Şi da, îi influenţez şi pe alţii. Ca să-şi cunoască interesele. De ce m-ar interesa să vă votez, dacă pe voi nu vă interesează să mă reprezentaţi? Şi chiar într-un aspect care ţine de esenţa opţiunii mele liberale.
Dacă voi n-aveţi interesul să ne motivaţi votul, nici pe noi nu ne interesează să vi-l dăm. Aşa ar trebui să arate o democraţie reprezentativă. N-au decât să rămână pe scenă doar PD-L şi PSD, pseudo-scindatul FSN, şi partenera de serviciu, UDMR. Restul oricum nu contează, sunt doar butaforie parlamentară.
Welcome to Roxania 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.