Am spus cam totul în titlu. Adică, era necesară o asemenea iniţiativă, în condiţiile în care România a fost batjocorită, tratată ca slugă subalternă. Să intri în Guiness Book cu drapelul naţional cel mai mare e o performanţă. Dar ca să te poţi bucura pe deplin şi ca să nu ai un gust amar al eşecului în reuşita aparentă, e necesar ca tu, ca popor, să ştii să-ţi preţuieşti ţara în ceea ce are reuşită durabilă. Constitutivă ca stat.
Ceea ce a făcut Antena 3 s-a depreciat. Am un sentiment de tristeţe preliminară – că nu poţi să nu fii trist atunci când ştii că e răstignit Iisus. Mai departe, aştepţi Învierea. Şi viaţa veacului ce va să fie. Că, din păcate – păcate ancestrale – mă tem că numai atunci vom renaşte ca popor şi vom învia cu statura de ţară. Păcat de Armată! Înduioşătoare reprezentaţia de la Clinceni – artistică, aviatică.
Anteniştii au ales data de 27 mai fiindcă atunci şi-a împlinit Mihai Viteazul „pohta ce-a pohtit”. Deci, celebrăm efemerul. Nu durata. Nu 10 Mai. Nu Independenţa. Nu suveranitatea. Ci un accident medieval sublim. Dar accident. Deci, efemer. După 1 Decembrie 1918, drapelul Regatului României s.a întins peste ţara întregită. Drapelul avea în centru STEMA REGALĂ, STEMA NAŢIONALĂ. Coroana de oţel a României, vulturul purtător de cruce. Numai prin acest semn învingem. Restul e fală deşartă, metanii pentru Necuratul.
Sărbătoare era azi dacă acest steag avea stema. Unii vor zice că intervenea riscul să nu fie omologat. Asta e ca aia cu drobul de sare, simbol perpetuu la români. Unu, să zicem că nu se omologa, dar toată lumea vedea şi mai ales noi, românii, un record naţional: recunoaşterea propriei istorii, deci, a adevărului naţional. Doi, de fapt, unu: stema se putea pune la loc pe drapel prin OUG. Dacă de lege nu s-au învrednicit.
Dar ca să fie promiscuitatea deplină, evenimentul Guiness pentru Antena 3 şi pentru România – în ordine alfabetică – a fost transformat în nou şi cel mai grotesc eveniment propagandistic pentru Ponta. Care şi-a terminat discursul cu prostia penibilă: „Şi ce nu ne-a dat Dumnezeu, să facem noi”. Asta, în loc de NIHIL SINE DEO.
Mai lipsea să-l fi invitat şi pe Băsescu. Totul ar fi fost de-o beatitudine coabitacă. Şi cum de mână cu Ponta a venit Daniel Constantin, e încununarea semnelor că Felix are ouăle numărate.
Deci, părerea mea e că recordul Libanului nu a fost bătut. Libanul are CEDRUL. Îi fusese luat. L-a replantat. L-a reînviat. Şi l-a înălţat.
Rafik Hariri e un martir.
Dacă vă gândiţi, are legătură.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.