În loc să vorbească prostii, mai bine Relu Fenechiu şi-ar da demisia de onoare.
Onoare a avut Cristi Adomniţei, a demisionat pe 30 iulie, imediat după ce a aflat că nu a atins scorul de 50 plus 1 pe care şi-l propusese pentru Iaşi.
Elementar era şi din partea lui Fenechiu să-l imite, în calitate de coordonator de campanie catastrofală pentru referendum. Coordonator pe ţară!
Nici vorbă, a zis că nu intenţionează. Mai mult, lansează tâmpenii, cum ar fi o nouă suspendare a lui Băsescu, în loc să se solidarizeze cu senatorul Ghişe, care poartă o campanie solidă, susţinută de foarte mulţi jurişti, conform căreia Băsescu se află în continuare în stare de suspendare, iar decizia CCR e abuz de drept.
Nevolnicii care, ca să-şi justifice impotenţa şi laşitatea faţă de ordinele finanţei mondiale, se prevalează de „caracterul obligatoriu” al deciziilor CCR, ar trebui să se gândească dacă ar respecta însăşi decizia pe care, ca putere parastatală, CCR ar putea să o dea, anume că din momentul publicării în Monitorul oficial, ea, Curtea, substituie Parlamentul şi se subordonează direct Demisului pe care l-a trimis înapoi la Cotroceni prin abuz de drept. Apropo, în aceeaşi hotărâre, abuzul de drept se legiferează pentru uzul personal al lui Băsescu Traian.
Sigur, veţi zice că reduc la absurd. Dar ce poate fi mai absurd decât ceea ce ni se întâmplă? Voi, cei care nu susţineţi demersul legitim al senatorului Ghişe în apărarea poporului suveran, sunteţi cei care reduc la absurd: voturile a 7,4 milioane de oameni şi deci, înseşi principiile democraţiei şi statului de drept.
De fapt, CCR şi-a depăşit grosier atribuţiile. Parlamentul decide calea de urmat: constată ceea ce a decis poporul, anume că Băsescu e demis.
Nu s-a mai pomenit un asemenea abuz de drept încât să infirmi valabilitatea rezultatelor unui referendum, cu toate că ai confirmat corectitudinea constituţională a referendumului.
Conform Legii Curţii Constituţionale, CCR pur şi simplu constată dacă un referendum e valabil, adică, dacă s-a desfăşurat corect constituţional şi confirmă rezultatele. Suspendarea unui preşedinte NU poate fi anulată decât dacă poporul, cu majoritate de voturi, decide că NU este de acord cu demiterea lui. Clar ca lumina zilei!
Dacă Parlamentul se eschivează de la obligaţia de a reprezenta suveranitatea poporului şi deci, de a constata demiterea lui Băsescu, atunci trebuie oricum să constate DE DREPT statutul de preşedinte suspendat pe care îl are demisul de fapt şi să decidă reluarea referendumului. Timp în care interimatul este asigurat de preşedintele Senatului.
Parlamentul României este complice la fraudă şi validează lovitura de stat a lui Băsescu dată prin intermediul CCR, al Parchetelor şi Serviciilor, dacă nu supune dezbaterii iniţiativele senatorului Ghişe şi nu le dă curs în respectul poporului român.
Dacă USL continuă să se complacă în laşitate pe pretexte pseudo-legaliste, false de drept, doar din supuşenie faţă de comandamentele din partea unor puteri străine, mai bine Guvernul Ponta demisionează şi avem curajul să desemnăm un premier vertical. Fiindcă altfel, dacă şi USL, ca şi PD-L, validează ilegalitatea şi trădarea de ţară, mai bine să revină băsiştii înapoi la guvernare.
Decât să ai guvernarea şi să nu ai puterea, din cauză că te dovedeşti neputincios, mai bine pleci!
Ponta, dacă nu susţii iniţiativa Ghişe, demisia!
Crin e într-o situaţie delicată şi se poate interpreta pro domo atitudinea lui de susţinere a demersului legitim iniţiat de senatorul Ghişe. Sigur, n-ar trebui să-i pese de prostiile-astea. Şi nici nouă. E absolut obligatoriu să se facă dreptate şi să se consacre de drept rezultatul votului popular. Ceea ce echivalează cu însăşi salvarea integrităţii ţării. Şi a suveranităţii care se mai poate salva. Obligaţia lui Crin Antonescu este în exclusivitate faţă de cei 7,4 milioane de votanţi. De noi trebuie să-i pese, nu de străini. Nu ne pasă şi nici lui nu trebuie să-i pese ce zic unii sau alţii despre el – oricum au zis abjecţii şi continuă violent campania împotriva lui – şi nici nu se întâmplă o catastrofă dacă ne urmărim şi ne atingem interesul naţional – dimpotrivă, catastrofă se întâmplă dacă cedăm în faţa şantajelor fără obiect proferate de la Washington şi Bruxelles: soluţia Islanda e un contraşantaj eficient. Dacă în asemenea hal a ajuns să se practice politica internaţională.
În caz contrar, plecaţi acasă, fiindcă nu ne reprezentaţi şi deci nici noi nu ne deranjăm la alegeri. Dacă e să fie distrusă total, înstrăinată şi dezmembrată ţara, cel puţin să ştim că noi n-am contribuit la asta. Dimpotrivă, să ne opunem categoric.
Aşadar, USL, ori ne reprezentaţi, ori plecaţi!
UPDATE. Şi nu uitaţi: dacă e şase, e Ghişe. Plimbare la Palat.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.