Archive for the ‘Educaţie’ Category

POLIŢIE POLITICĂ ÎN ŞCOLI!

Luni 16 Septembrie 2013

Inspectoratul Şcolar Bucureşti a dispus percheziţie asupra elevilor. Li se pot controla lucrurile şi în absenţă.

Ce-i asta?! Şi părinţii ce fac? Că nici să divorţeze nu mai e o soluţie, cum au făcut unii ca proştii, în loc să dea de pământ cu guvernul Boc pentru proiectul „clasa zero”.

Cine a dispus măsura fără precedent într-un stat pretins de drept, DE-MI-SIA! Nici pe vremea lui Ceauşescu nu-şi permiteau aşa ceva.

Iar ministrul Pricopie nu găseşte un mesaj mai bun la deschiderea anului şcolar, decât ameninţări la adresa profesorilor, că-i dă afară dacă iau „şpagă” (un cuvânt idiot). După ce că au rămas aproape doar pensionari devotaţi, dintre cei care chiar ştiau carte şi tineri care abia au obţinut notă de trecere.

E o măsură totalitară, aliniată directivelor de globalizare a terorismului de stat. Măsura încalcă flagrant Constituţia.

Demisia!

P.S. Vă rog să comentaţi doar pe subiect, urmează despre mineriada lui Tonta. Deci, păstraţi-vă pentru următoarea postare. Aş vrea să ştiu ce faceţi ca părinţi, cei din Bucureşti, ca să-i determinaţi pe guvernanţi să asigure paza şcolilor, în loc de terorizarea elevilor.

Anunțuri

O ZI CRUCIALĂ PENTRU ROMÂNI, IGNORATĂ. ROG SF. SINOD AL B.O.R. SĂ DECIDĂ CRUCE ROŞIE PENTRU SĂRBĂTOAREA SFINŢILOR BRÂNCOVENI

Vineri 16 August 2013

Brancovenii razbointrucuvant

Foto via http://www.razbointrucuvant.ro

Sfinţii Brâncoveni au fost martirizaţi în zi de Adormirea Maicii Domnului, acum 299 de ani. De aceea, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, când a decis canonizarea (20 iunie 1992), i-a trecut în calendar cu data de 16 august. Rog Sfântul Sinod să acorde cruce roşie acestei date.

Ar trebui să fie sărbătoare naţională. Măcar fiindcă ar fi două zile libere una după alta, poate s-ar întreba şi românii cărui fapt datorează bucuria.

Cât(e) mai ştim despre această istorie, despre istoria noastră, în general şi în particular? La noi, memoria se defineşte prin uitare a identităţii naţionale.

După lunga noapte comunistă, în care propaganda ne-a virusat sistemul imunitar, noi fie „ne demitizăm”, fie ne ignorăm reperele cardinale.

De ce? De proşti, era să să zic. A fost primul impuls. De fapt, e o campanie de spălare a creierelor care are ca finalitate transformarea poporului român într-o populaţie aflată la discreţia tuturor manipulărilor distrugătoare de conştiinţă şi de fiinţă naţională.

Nu trebuie să avem demnitate de ţară şi conştiinţă a apartenenţei creştine etnogenetice; noi trebuie să avem complexe, în aşa fel încât să ne dispreţuim ţara şi tradiţia, şi să cultivăm, până la cult idolatru, repere şi valori străine de interesele naţionale. Ca să cerem să fim aserviţi.

Tot felul de inculţi cu aere docte vin şi ne dau lecţii, de exemplu, despre „vechea” Europă şi „noua”. Iar tinereii de noi, care am apărat-o pe bătrânică de mai multe atentate, tăcem şi încasăm. În loc să le spunem că „noua Europă” sunt ei, cei spălaţi pe creier, Iudele lepădării de Hristos.

Un popor sănătos ar marca evenimentul din calendarul de azi, l-ar cinsti firesc, aşa cum respiră. Dacă s-ar face un sondaj real, poate nici 5% n-ar şti despre ce e vorba şi mai puţini cei care ar avea informaţiile istorice.

Constantin Brâncoveanu era un tânăr boier luminat, destoinic şi mai ales, credincios. Adică, în Dumnezeu. Adică, fidel ţării, neamului, familiei şi totodată – sau tocmai de aceea – excelent diplomat. Depăşise cu doar un an vârsta lui Hristos de pe cruce când, după moartea lui Şerban Cantacuzino, l-au chemat pe tron. Iniţial, a refuzat. Au urmat 26 de ani de înflorire a Ţării Româneşti, culturală, bisericească, educaţională – toate trei, în strânsă relaţie – o epocă, un stil care persistă, după atâtea vicisitudini, în patrimoniul cultural şi identitar al României.

După care blestemul fratricid, firul roşu al istoriei naţionale, a lovit din nou, cu mâna rudelor Cantacuzine, care, deşi era garantat pe viaţă, l-au detronat profitând de conjunctura cantemirească din Moldova a războiului ruso-turc, turnându-l turcilor că ar fi uneltitor contra Înaltei Porţi. Trădarea s-a comis chiar în Miercurea Mare, cea cu arginţii lui Iuda, după care, în Vinerea Mare a anului 1714, domnitorul mazilit şi familia lui au fost duşi şi întemniţaţi la Istanbul, în „Temniţa celor Şapte Turnuri”.

Avea unsprezece copii, patru băieţi şi şapte fete. Sultanul Ahmed al III-lea, cunoscându-i pregătirea culturală, diplomatică şi militară, a vrut să-l folosească de partea lui, cerându-i să treacă la mahomedanism, împreună cu familia. Domnul a refuzat să se lepede de Hristos şi au urmat torturi, din primăvară până-n vară, chinuri cumplite şi fără rezultat, căci nici un fiu nu s-a clintit din credinţă. Cununa muceniciei începea să se ivească deasupra creştetelor lor.

Execuţia a fost programată cu multă ostentaţie imperială, cruzime belicoasă şi sfidare cinică, în chiar ziua de 15 iunie, de Adormirea Maicii Domnului, de onomastica Doamnei Maria Brâncoveanu şi totodată, aniversarea Domnului Constantin Brâncoveanu, care împlinea 60 de ani.

La marele spectacol în aer liber, cu Marea Neagră martoră, sultanul i-a lăsat să-şi facă o rugăciune, după care le-a mai cerut o dată osândiţilor să abjure şi să se turcească. Românii L-au mărturisit încă o dată pe Hristos. Sultanul s-a înfuriat şi a ordonat gâdelui să-i decapiteze succesiv, în aşa fel încât tatăl să-şi vadă fiii murind. Primul cap căzut – dar numai prin secure – a fost cel al ginerelui domnitorului-martir, sfetnicul Ianache Văcărescu. Au urmat, în ordinea descrescătoare a vârstei, fiii, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei. Ultimul mucenic fiind Constantin cel mare Brâncoveanu – căruia toată viaţa numele imperial cu semnul crucii i-a fost stea polară.

Magnifică e gloria creştină a morţii celor şase sfinţi români. Sunt relatări ale unor martori străini, nu doar legende testimoniale. Printre ei, ambasadorul Veneţiei, Andrea Memno, care i-a raportat Dogelui într-o scrisoare scena execuţiei (integral redată aici: http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/cararea-imparatiei/cum-murit-constantin-brancoveanu-copiii-79722.html). Constantin Brâncoveanu a zis aşa:

„Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut, am pierdut; să nu ne pierdem însa şi sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seamă de moarte! Priviţi la Hristos Mântuitorul nostru câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit: credeti tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi nici vă clătinaţi din credinţa cea pravoslavnică, pentru viaţa şi lumea aceasta!”

Iar când i-a venit rândul, Mateiaş, fiul cel mai mic, de 16 ani, s-a îngrozit şi a zis că se turceşte. Atunci, tatălui lui l-a ajutat să-şi capete cunună: „Mai bine să mori în legea creştinească, decât să te faci păgân, lepadându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câtiva ani mai mult pe pământ!„.

Iar băiatul i-a ordonat gâdelui: „Vreau să mor creştin. Loveşte!”.

Ar trebui să fie o deviză pe blazonul guvernanţilor. Mai ales că ei nici nu sunt în situaţia să se martirizeze, ci doar să fie demni. Şi să apere demnitatea naţională.

Numai că ai noştri se turcesc de voie, pentru măriri deşarte şi arginţi. Au închinat mai multor „Înalte Porţi”, ţara sfinţită dumnezeieşte de sângele sfinţilor martiri. Martiriul Brâncovenilor şi al Văcărescului e un blazon naţional în faţa căruia mărimile UE ar trebui să se plece. Iar gitensteinii şi femeiştii, să plece.

Apropo, staţi să vedeţi, că n-am terminat de rememorat. Sultanul a invitat la execuţie toţi ambasadorii puterilor europene. Şi presa vremii (dintre care o gazetă franţuzească a scris inepţia că Brâncoveanu a fost executat fiindcă era datornic la Poartă). „Vechea” Europă a tremurat în fusta-pantalon. Şi nici n-a suflat în faţa spectacolului înfiorător cu ţestele martirilor creştini înfipte în pari şi lăsate mai multe zile în faţa Seraiului. Trupurile au fost aruncate în mare şi recuperate, ulterior, de pescari, ca să fie îngropate creştineşte.

Mai vreau să amintesc câteva aspecte. Fiii Brâncoveni erau de-o elevaţie impresionantă. Ca şi ginerele Ianache. Nu beizadele răsfăţate, ci atleţi ai lui Hristos, oşteni cu educaţie puternică, spirituală şi militară. Fiul cel mare, Constantin, era viteaz de mic. Fiii mijlocii, Ştefan şi Radu, aveau o vocaţie literară şi mistică luminoasă. Au scris imne de laudă creştine şi îndemnuri la urmarea sfinţilor, chiar a sfinţilor martiri. Ştefăniţă şi-a celebrat patronul, primul martir al creştinismului, care l-a imitat pe Hristos chiar şi prin rugăciunea de a-i fi iertaţi torţionarii. Radu a cântat-o pe Maica Domnului. Iar Constantin-Vodă, înainte de a fi legat şi dus la Istanbul, i-a spus uzurpatorului să fie iertat, dar şi ferit de mânia divină. Sfârşitul trădătorilor avea să fie jalnic, o moarte fără onoare, de mâna turcilor întorşi împotriva lor.

În final, mă refer la Maria Brâncoveanu. Şi-a pierdut bărbatul, după 40 de ani de convieţuire frumoasă şi rodnică. Şi-a pierdut şi fiii, trăind durerea Maicii Domnului. La fel cum Constantin Brâncoveanu a trăit durerea Tatălui Ceresc, faţă de care martiriul Fiului i-a fost izbăvire.

Maria Brâncoveanu, fetele ei şi ceilalţi gineri au reuşit, până la urmă, să revină în ţară, chiar împreună cu noul domnitor, Constantin Mavrocordat. Ea s-a rugat pentru iertarea şi luminarea trădătorilor. Doar că aceia recidivaseră (cât încă mai erau la putere, au trimis vorbă mincinoasă că, pentru o sumă de bani, turcii sunt dispuşi să-i lase pe Maria şi ai ei să revină acasă, după care tot ei au luat banii, lăsându-i surghiuniţi). Sfârşitul lor a fost, cum aminteam mai sus, cumplit. Cumplit de umilitor.

Moartea înălţătoare a Brâncovenilor a fost cântată în folclorul românesc. Pe atunci, românii încă îşi cinsteau eroii şi martirii. Încă era vie credinţa în Dumnezeu. Adică, lucrătoare.

Printre primele lucruri pe care mi le amintesc din copilărie este şi balada culeasă de Alecsandri, despre Constantin Brâncoveanu. Mi-o spunea mamaia. Şi de multe ori, o rugam să mi-o repete. Ştia pe de rost multe, foarte multe poezii. Şi proverbe. Pe unele chiar le inventa ea, în matricea educaţiei ancestrale.

Poezia despre Brâncoveanu Constantin, domn creştin, care a preferat să moară cu fiii lui decât să se lepede de Hristos face parte din formarea conştiinţei de sine la români. Încă am avut şansa ca la temelia conştiinţei de sine să am credinţa bunicii mele materne. Moştenită din bătrâni.

Nu mă întreb dacă în cărţile de citire sau măcar în clasele superioare din învăţământul obligatoriu mai figurează asemenea baladă. Răspunsul e previzibl. Şi mai trist e că nici nu mai există decât cel mult o generaţie care ar putea-o duce mai departe.

Că din partea guvernanţilor, slabe speranţe. Turcirea e prea lucrativă şi indolenţa, prea ispititoare. Iar presa moare lent, în propria-i ignoranţă. Televiziunile nu pomenesc nimic despre această dată crucială şi constitutivă a istoriei naţionale. Preferă schimonoselile lui Băsescu, maimuţărelile Udrei, palavrele lui Ponta şi alte prostii.

La nivelul ăsta am ajuns. Mult sub Marea Neagră, care a oglindit faptele Sfinţilor Brâncoveni.

P.S. Trupul sfântului Constantin Brâncoveanu a fost adus de Doamna Maria când s-a întors din surghiun şi îngropat în cripta din Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Capitală, una din numeroasele ctitorii brâncoveneşti. La Kilomentrul Zero. De acolo începe toată minunea persistenţei poporului român în istorie şi a României ca stat naţional. Şi repet: oricât de grele vremuri ar veni, România nu piere, iar poporul român va dăinui. Fie şi în criptele martirilor.

NĂUCA TURCAN. RUINA TROFEULUI PP DIN PD-L:)

Sâmbătă 6 Iulie 2013

Turcan monitorulcj

Foto: Monitorul de Cluj

Raluca Turcan propune reforma educaţiei, că n-a avut timp cât era la putere. 😛

De fapt, biata nu ştia nici câţi ani are, a trebuit să-i numere Turcescu. Pe când ea îşi număra genţile (una costând cât salariul mediu pe un an).

A felaţionat-o pe Udrea la scenă deschisă, a zis că dacă te uiţi la ea, e ca aia din Kill Bill.

A zis-o când Udrea era ministră tare şi mare, şi se alegea preşedintă a organizaţiei de Bucureşti – tot atunci au lins-o, monumental, printre alţii, Videanu, Baconschi şi Borfeta – ultima zicând aia cu lumina pe care a venit s-o ia. De la Udrea.

După ce Băsescu a aruncat prezervativul Turcan de la Cotroceni, nevasta aruncatului s-a pus pe aşteptat.

Şi prin urmare, la ultima convenţie a PD-L l-a susţinut pe Blaga, într-un pact eroic cu fosta ei rivală, Andreea Vass. Pupilele lui dragă Stolo. Jubilau amândouă umăr la umăr când Blaga a bătut-o pe Udrea, de săreau cămeşile pe dânsele.

După care a îngânat-o pe Udrea în grija care le frământă că nu ajunge Crin Antonescu preşedinte. Sunt disperate să-l ambiţioneze pe Ponta. 😛

P.S. M-ar amuza – dacă nu m-ar dezgusta – ţigănia din PD-L. Se ceartă pe pubele. 🙂

SPECTACOL POPO-ROCK. PUIU HAŞOTTI, ACUZAT CĂ A CONSIDERAT HOMOSEXUALITATEA, O BOALĂ

Luni 15 Aprilie 2013

Liderul grupului parlamentar din Senat, Puiu Haşotti, a declarat că homosexualitatea e o boală. Senatorul liberal a adăugat că niciodată Parlamentul României nu va adopta iniţiativa legislativă a lui Remus Cernea, privind uniunile civile între homosexuali, uniuni care ar permite şi adopţia de copii.

În replică, preşedintele Asociaţiei ACCEPT, a gay-şilor, Florin Buhuceanu, l-a acuzat pe Puiu Haşotti de discriminare şi a considerat că senatorul PNL va fi sancţionat de Consiliul pentru Discriminare, după precedentul Gigi Becali. E mai degrabă un consiliu pentru discriminare, decât pentru combaterea ei, din moment ce promovează discriminarea pozitivă.

A fost o mizerie să-l amendeze pe Gigi pentru că a considerat eretic un cult neoprotestant. Dacă ar pune mâna pe carte, d-l Asztalos şi compania ar putea constata că omul n-a făcut decât să dea glas doctrinei Bisericii apostolice. Apropo, sutele de mii de euro cu care a fost amendat Becali unde s-au vărsat? :mrgreen:

Revenind la campania popo-rock, Gigi Becali a zis de mai multă vreme că n-are nimic cu homosexualii, doar că nu dă el mâna „cu bulangiii-ăia”: 😆

Circul continuă, Remus Cernea îşi face meseria de petardă a lui Ponta şi îşi lansează adepţii. Până la organizarea de dezbateri televizate cu show popo-rock la ore de vârf nu-i decât un pas. Cine vrea să facă audienţă invită medici, preoţi, politicieni, ghicitori în stele pe marginea destinului UE pe calea mariajului homosexual şi nu în ultimul rând, homosexuali înşişi. Şi neapărat să izbucnească un scandal. Cu ecou internaţional.

Preşedintele Consiliului pentru discriminare, Asztalos Ferenc, a declarat (telefonic) pentru Realitatea TV, că senatorul Haşotti ar putea fi sancţionat cu avertisment sau cu amendă, în cazul în care se constată că a avut „un discurs homofob şi incitator”.

Sminteală cu ştaif, un fel de demascare neostalinistă. Cum să consideri homofobă o poziţie care este şi a Bisericii? V-aţi uitat la Papa Francisc? Arată el a „fob”? Dimpotrivă, e vorba de compasiune. Ceea ce nu înseamnă că eşti obligat să accepţi generalizarea diferenţei. Pentru că ăsta-i fariseismul unor militanţi ca Remus Cernea, să te manifeşti pentru diferenţă şi în acelaşi timp să încerci să modifici legea majorităţii în aşa fel încât să nu mai existe diferenţă. Nu? :mrgreen: E falsul paradox al absurdităţii numite discriminare pozitivă.

De fapt, e vizată distrugerea familiei. Un stat şi o societate cu anticorpi descurajează ferm asemenea intenţie.

Voi consideraţi că homosexualitatea e o boală? Una veche aproape de când lumea (Sodoma, Gomora)? Eu consider că e treaba lor ce fac în dormitor. Dar mi se pare aberant să ceară drepturi civile pentru inversiuni sexuale. Mâine-poimâine, se vor interzice în educaţie şi în dreptul civil cuvintele de mamă şi tată. Britanicii au rezolvat, pentru că Elton John poate fi şi mamă, şi tată. :mrgreen: Cuplul a adoptat doi copii. Cum sunt ei crescuţi? Frustrări, complexe, traume? Principii, valori, ceva? Fiindcă bogăţia şi celebritatea nu pot compensa normalitatea (dimpotrivă, uneori sunt traumatizante în sine pentru copil). Ne amintim din copilărie că tot ce vrea un copil e să fie normal, să fie ca toţi copiii.

Încă o dată: n-am nimic cu homosexualii, am cunoscut unii de-o sensibilitate excepţională şi de-o camaraderie deosebită. Şi de-un rafinament cultural mai rar. Partea proastă pentru ei e că legăturile-astea se termină, adesea, violent, dată fiind obsesia posesiunii, mult mai frecventă decât în cuplurile normale (nu le zic heterosexuale).  Am salutat dezincriminarea homosexualităţii, care era interzisă prin Cod Penal: ca să aibă Securitatea un mediu stabil de unde să racoleze prin şantaj. Dar e un drept personal, fără vocaţie de drept civil.

Oricum, pe gay îi înţeleg. Lesbienele, însă, mă oripilează. Repet: treaba lor, dreptul lor! Dar şi eu am dreptul la opinie.

Şi voi.

UPDATE. Asociaţia homosexualilor l-a reclamat pe senatorul Haşotti la CNCD şi a cerut PNL să-l sancţioneze – ceea ce poate duce la o declaraţie savuroasă a preşedintelui Antonescu. 🙂

Cât de aberant poate fi să acuzi pe cineva de homofobie fiindcă s-a referit la homosexualitate ca la o boală? Adică, dacă ne referim la boli suntem homofobi? Înseamnă că medicii ar fi primii. Logica, săraca! Mereu martiră.

CCR ŞI-A LUAT MOBILIER DE 100 DE MII DE EURO DIN BANII NOŞTRI, UNIVERSITATEA BUCUREŞTI FACE COLECTĂ PUBLICĂ PENTRU 90 DE MII DE EURO ÎN SCOPUL SALVĂRII VIEŢII ADELEI ROGOJINARU, ŞEFUL CATEDREI „COMUNICARE”

Sâmbătă 15 Septembrie 2012

Scriam şi săptămâna trecută despre conferenţiarul universitar, şeful Departamentului Ştiinţele Comunicării al Universităţii Bucureşti, Adela Rogojinaru, depistată cu o formă agresivă de cancer, pentru care există un tratament chimioterapic de ultimă oră, neinclus în programul de gratuităţi şi compensaţii (oricum, în multe cazuri, teoretic şi acela).

Adela, din salariul ei precar de universitar, nu are suma de 90000 de euro, necesară pentru tratamentul de 6 luni, fără de care nu poate rezista.

De-o tristeţe fără margini e şi faptul că Universitatea Bucureşti se află în situaţia umilitoare de a iniţia colectă publică pentru universitarul Adela Rogojinaru. Nu s-au strâns decât puţin peste 10 mii de euro, în timp ce la Curtea Constituţională s-a instalat mobilierul aurit şi personalizat, în valoare de 100 de mii de euro. Dintr-un foc. Din bani publici. Cu 10 mii de euro mai mult decât suma cu care se poate salva o viaţă de om, formator de oameni. Fraudele de la CCR huzuresc, în timp ce universitarii cerşesc. În disperare de cauză, pentru salvarea vieţii unei colege.

Donaţi aici, dacă vreţi şi mai ales, dacă puteţi:

Prin Internet Banking, în conturile:

CONT LEI: RO19INGB0000999903185855
CONT EURO: RO12INGB0000999903185496
CONT DOLARI:
RO96INGB0000999900893814Prin ordin de plată, aceleaşi conturi, dar adăugând următoarele informaţii:
Titular de cont: Lucia Astratinei
CNP 2890314460024
COD SWIFT: INGBROBU
Banca ING BANK N.V. Amsterdam – Sucursala Bucureşti, Bd. Iancu de Hunedoara nr. 48, Sector 1, 011745, București, România.
Purtătorul de cuvânt al Facultăţii de Litere, doamna Diana Diaconescu, ne informează că s-a deschis şi un punct fix pentru donaţii, la sediul facultăţii, din Edgar Quinet, la Prodecanat, zilnic, între orele 9 şi 16.
P.S. Făcusem un apel către doamna ministru al Educaţiei, pentru o donaţie din partea ministerului. Poate cu ocazia reiterării acestui anunţ.
Mulţumesc Oanei Stănciulescu pentru semnalarea acestui caz în emisiunea ei de la Antena 3, „Panorama”. Oana e o inimă mare.

PUTEM SALVA VIAŢA UNUI UNIVERSITAR!

Vineri 7 Septembrie 2012

Mordechai semnalează un caz.

Nu ştiam, m-a şocat. O ştiu de mult, de când avea părul foarte lung şi două cozi împletite. Ca grâul arămiu.

O rog pe doamna ministru Andronescu să rupă o sumă infimă din bugetul ministerului Educaţiei. E vorba de un conferenţiar de la Universitatea Bucureşti, Adela Rogojinaru, a cărei viaţă poate fi salvată prin chimioterapie de ultimă oră, deci, neinclusă în programul de gratuităţi şi compensaţii (oricum teoretice, în anumite cazuri). Nu are suma de 90000 de euro, necesară pentru tratamentul de 6 luni, fără de care moare. Şi mai are atâtea de spus şi de făcut într-o carieră a meritului, construită cu multă muncă, pasiune şi tenacitate. Şi e şef al Departamentului Ştiinţele Comunicării, cu mai multe cărţi de specialitate. Şi probabil, cu tot atâtea în proiect.

La fel de trist ca şi starea ei de sănătate e faptul că Universitatea Bucureşti se află în situaţia umilitoare de a anunţa că în 5 septembrie a iniţiat „campania umanitară de strângere de fonduri pentru un membru marcant al comunității sale academice, doamna Adela Rogojinaru, conferențiar doctor la Facultatea de Litere”. Tristă ţara în care se poate întâmpla aşa ceva, în timp ce crima organizată huzureşte după ce a guvernat-o prin jaf.  Şi o umileşte în continuare.

Vă daţi seama a câta parte din darul de la nunta cu spălare de bani a loazei lui Băsescu reprezintă suma care poate salva viaţa unui conferenţiar universitar, cu un salariu mult mai mic decât a costat voalul din cocul miresei?

Donaţi aici, dacă vreţi şi mai ales, dacă puteţi:

Prin Internet Banking, în conturile:

CONT LEI: RO19INGB0000999903185855
CONT EURO: RO12INGB0000999903185496
CONT DOLARI:
RO96INGB0000999900893814Prin ordin de plată, aceleaşi conturi, dar adăugând următoarele informaţii:
Titular de cont: Lucia Astratinei
CNP 2890314460024
COD SWIFT: INGBROBU
Banca ING BANK N.V. Amsterdam – Sucursala Bucureşti, Bd. Iancu de Hunedoara nr. 48, Sector 1, 011745, București, România.
Dumnezeu să te ajute, Adela! Tenace cum te ştiu din vremea studenţiei, ai să reuşeşti.
UPDATE. Purtătorul de cuvânt al Facultăţii de Litere, doamna Diana Diaconescu, ne informează că s-a deschis un punct fix pentru donaţii, la sediul facultăţii, din Edgar Quinet, la Prodecanat, zilnic, între orele 9 şi 16.

BĂSESCU: ŞCOALA ROMÂNEASCĂ TREBUIE SĂ SCOATĂ TÂMPIŢI. PENTRU ASTA, VĂ ROG SĂ AVEŢI GRIJĂ SĂ NU MODIFICAŢI LEGEA EDUCAŢIEI PE CARE AM IMPUS-O PESTE CAPUL PARLAMENTULUI

Duminică 8 Iulie 2012

Cam despre asta-i vorba. Rezultatele de la bac, similare cu cele de anul trecut, dovedesc politica represivă a regimului Băsescu. Un sistem de educaţie care să scoată, la propriu, tâmpiţi. De mici, chiar din clasa pregătitoare. Introdusă aberant, în manieră nazisto-stalinistă.

Salarii mizerabile pentru profesori este egal nivel slab (majoritatea au plecat în alte activităţi, care să le asigure un venit decent sau au plecat din ţară). Sistemul de educaţie bazat pe omogenizare psiho-intelectuală prin INTIMIDARE nu poate fi promovat decât de un regim de tip totalitar, axat pe propagandă antisocială, conflictuală între categorii sociale şi profesionale. Pentru a face din elevi, viitoarea masă de manevră. Electorală, etc.

Am mai spus-o şi cu ocazia examenului de capacitate – USL chiar n-are nici o vină în această privinţă, pentru că nemerniciile sunt moştenite şi trebuie eradicate, pentru ca să-şi ridice Macovei poalele în Europa, iar guvernanţii să-şi piardă timpul să meargă să le explice demnitarilor europeni că sunt manipulaţi grupa mare (ca să nu vorbim de alte stimulente). Pui tâmpiţi directori, miniştri şi secretari de stat şi pe urmă urli că face USL dictatură, când de fapt USL nu face decât să desfacă dictatura ta, de detracat, pe nume Traian Băsescu. Asta e realitatea. Reamintesc: răspândirea de informaţii false e penală (despre tactica PD-L, a băsiştilor în general, am promis că scriu separat şi nici nu trebuia să vă promit pe hârtie. 😛 ).

Sistemul de învăţământ trebuie să fie EDUCATIV, NU REPRESIV. Permisiv, nu inhibitor, mai ales la adresa creativităţii, a potenţialului de dezvoltare personală. Trebuie să stimuleze, nu să penalizeze. Trebuie să convingă, nu să constrângă. Trebuie să-i ajute pe copiii să înveţe cu plăcere şi totodată, conştienţi că este în folos personal. Nu că le impune cineva ceva. Ci că au nevoie pentru viitorul lor de oameni liberi şi responsabili.

Legea Funebriu a Educaţiei este ANTIPEDAGOCICĂ. Printre alte tare.

USL are obligaţia de a schimba radical această lege aberantă a Educaţiei, o lege smintită, menită să smintească, meşteşug de tâmpenie, vorba clasicului Creangă (să nu v-o spun pe-aia din Povestea poveştilor 😳 ).

Este una din probele de recidivă flagrantă a preşedintelui – inclusiv suspendat – Băsescu în privinţa dimensiunii conflictuale, antisociale şi discreţionare a personalităţii lui.

O dovadă vie că USL demantelează o dictatură, nu construieşte una. Dislocă un regim de ocupaţie, nu ocupă o democraţie. Restabileşte, pur şi simplu, normalitatea statului de drept.

Legea Educaţiei este dintre acelea prin care guvernarea Băsescu a călcat în picioare Parlamentul României. De două ori în câteva luni, guvernele Băsescu şi-au angajat răspunderea pe această anomalie care NU a intrat în dezbaterea Parlamentului. Au fost cel puţin 14 astfel de angajări abuzive, discreţionare, în dispreţul puterii legislative. Un mijloc prin care preşedintele care a substituit executivul a substituit şi legislativul. Aude comisarul european pentru Educaţie? Aud liderii Uniunii Europene?

Aştept ca domnul Marius Nistor să-şi invite toţi colegii din sindicatele cadrelor didactice şi să-i mobilizeze la referendum. Ca să nu ne mai plângem, ci să acţionăm.

Sunt imperativ necesare ACUM vocile profesorilor care să spună tare, poporului şi Europei din care facem parte, că tot ceea ce se proferează cu privire la România sunt minciuni infame.

Să explice, prin însuşi exemplul legii Educaţiei, că regimul Băsescu este discreţionar (încă n-a murit şi se luptă cu toată puterea monstrului agonic – vorbesc de aparat, nu de băşică). Să explice de ce e nevoie ca USL să schimbe ce a lăsat în urmă PD-L. Şi încă, din temelii. E nevoie de vocile profesorilor, de la educator, la academician.

Ieşiţi în stradă, fiţi activi pe net, fiţi prezenţi în mass-media, e vremea ca poporul român să-şi recupereze ţara! Pentru ca nimeni să nu mai îndrăznească să spună că „îşi ia ţara înapoi ca să facă ce şi cum vrea cu ea”. E nevoie ca tot corpul profesoral, alături de corpul magistraţilor şi al poliţiştilor, şi al medicilor, şi în interesul nostru, al tuturor, să denunţe propaganda antinaţională a Monicăi Macovei şi a martorilor ei. Ai lui Băsescu.

E nevoie ca profesorii să reafirme că legea Educaţiei trebuie modificată. E firesc ca bacalaureatul, aşa cum s-a angajat USL, să aibă probe diferenţiate în funcţie de specialitate, fiindcă asta înseamnă pregătirea tânărului pentru propriu-i viitor. Aşa cum şi-l alege. Din vocaţie, din orice motiv are el. Şi e la fel de firesc pentru a avea tineri înalt educaţi, să se scoată balastul notei de la bac, absolut nerelevantă pentru facultate. Şi aşa cum a promis USL, să se reintroducă examenul de admitere în învăţământul superior, un criteriu sigur.

Concluzia e una şi aceeaşi: JOS BĂSESCU! DA LA REFERENDUM!

P.S. Apropo, diploma-aia de bac a lui Funeriu? 🙄

BĂSESCU PLUSEAZĂ ÎNCĂ, I-A SPUS LUCRURI LUI PONTA LA ÎNVESTIREA MINISTRULUI ANDRONESCU

Luni 2 Iulie 2012

Ponta a mărturisit aseară la Radu Tudor că se înţelesese cu Băsescu să colaboreze, după preluarea mandatului de premier, dar Băsescu n-a respectat înţelegerea.

Acum, după ce a depus jurământul doamna Andronescu, Băsescu s-a dus la Ponta şi i-a tot spus.

Oricum n-are importanţă.

Daţi-l jos! Sau ce mai aşteptaţi, să vă ia neamul? 👿

BĂSESCU RECUNOAŞTE CĂ E O LĂBUŢĂ TRISTĂ

Luni 2 Iulie 2012

Preşedinţia a anunţat că Băsescu a semnat decretul de numire a doamnei Andronescu.

Nimeni n-are nevoie de şampania lui, aşa că n-are decât să se facă mangă el, cu ce obişnuieşte. Doar atât, să nu se înece cu voma.

Ar fi păcat, trebuie să-şi ispăşească pedeapsa. Nu de alta, dar Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui.

Iar dacă în cauză e o problemă psihiatrică, se poate ispăşi la ospiciu.

Fără emoticon.

DOVADĂ IREFUTABILĂ CĂ E CAZ CLINIC

Luni 2 Iulie 2012

Foto: teaca.wordpress.com

„Cu ocazia transmiterii coordonatelor privind ceremonia de învestire, preşedintele României, domnul Traian Băsescu, i-a transmis prim-ministrului Guvernului României, domnul Victor Ponta, că ar considera potrivit, ca, înainte de ceremonie, doamna Ecaterina Andronescu să depună, la Cabinetul Prim-Ministrului, o declaraţie pe proprie răspundere prin care să asigure că nu este implicată în acţiuni de plagiat în propria lucrare de doctorat şi în lucrările ştiinţifice şi în doctoratele pe care le-a coordonat. De asemenea, preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a mai transmis, în scrisoare, că ar fi util ca doamna Ecaterina Andronescu să asigure că nu se află în stare de incompatibilitate, conform normelor legale în vigoare”, informează Administraţia Prezidenţială, citată de cotidianul.ro.

A urmat ieşirea catastrofală de după momeala aruncată de Liviu Pop, privind „masteratul” din Norvegia. Am promis că am să şi scriu despre ceea ce am ilustrat la postarea anterioară. În mod sigur. Deocamdată, ne ocupăm de altele. Cum v-am spus, sunt foarte multe. Azi stau cu voi.

BĂSESCU A ÎNGHIŢIT CU CÂRLIG CU TOT MOMEALA LUI POP :))))

Luni 2 Iulie 2012

Foto: basarica.wordpress.com

Urmează să vă povestesc, voi puteţi incepe înainte să scriu eu de ce. 😆

Foto: jurnalul.ro

Mai vreţi? Vă mai dau, că sunt multiple. Liviu Pop rules! 😆

Foto via opiniicetatenesti.com

Urmează.

Şi încă.

Foto de basarica.wordpress.com

Nicuşor Dumitru, şeful Biroului de Securitate Port Constanţa, îl alinta aşa.

Mai e nevoie de (prea multe) cuvinte?

Poate că totuşi am să revin cu o nouă actualizare – update, pentru cine a uitat ce-i grebla. 😛

Dincolo de ce am să scriu cu privire la acest subiect, sunt multe, foarte multe pe care le avem de spus azi. Şi mai multe, de făcut.

Până atunci, încă o dată: felicitări, Liviu Pop! Mea maxima culpa cu privire la reticenţele de la numirea în Guvernul Ponta. Bravo, aşa se face!