PONTA ÎNCEARCĂ DIN NOU SĂ SCAPE DE STROE. ŞI SĂ DIRIJEZE CONTRA PNL MIŞCAREA DE PROTEST

Am avertizat, ieri, că sistemul pune la cale compromiterea PNL în ochii protestatarilor contra Chevron, era previzibilă intervenţia jandarmilor în acest sens, trimişi de la nivel local.

Ponta e, ca de obicei, Tonta şi a confirmat imediat manevra, cerându-i ministrului Stroe „explicaţii” cu privire la incidentele de ieri de la Pungeşti, între ţăranii protestatari şi sutele de jandarmi (a mai fost şi zvonul, dat ca ştire sigură, privind moartea unui om).

Jandarmii le ziceau ieri oamenilor să plece acasă fiindcă vor interveni în forţă – ziceau textual. Că aşa a fost ordinul local. Deşi ministrul Stroe a dat ordin la nivel naţional ca jandarmii să nu intervină sub nici o formă în forţă contra demonstranţilor.

A încercat Ponta în toate felurile să scape de Stroe, dar acum o face mai pervers ca oricând. De fapt, nu el, ci şefii lui din culisele sistemului. Că el nu-i în stare decât să declare de trei ori pe zi că e prim-ministru.

Trebuie neapărat lansată şi consolidată imaginea PNL ca partid represiv la adresa protestelor contra explorării gazelor de şist, de aşa natură încât să se şteargă din memoria publică şi mai ales, electorală, opoziţia liberalilor contra proiectului de distrugere a Roşiei Montane.

Ponta dă în Stroe ca să-l doară pe Antonescu. Aşa cum a făcut împotriva tuturor miniştrilor liberali schimbaţi prin „coabitarea” cu Băsescu.

Ponta mai bine i-ar cere explicaţii primarului din Pungeşti, membru al PSD, care s-a dat dispărut, când toată comunitatea îl caută.

Nu în ultimul rând, Ponta mai bine ar da explicaţii de ce a dat aprobare pentru explorare – care numai pentru spălaţi pe creier nu înseamnă implicit exploatare. Şi de ce măcar n-a revocat aprobarea prin OUG, în condiţiile fenomenului seismic continuu din zonă – şi nu numai.

În loc de asta, s-a ţinut de glumiţe, rânjea prosteşte – şi rece – în partea cu publicul a şedinţei de guvern în care lua peste picior pericolul major al cutremurelor, zicând că nici măcar n-a început exploatarea, că unii deja pun cutremurele pe seama ei. Vă daţi seama câtă prostie iresponsabilă, să tratezi în zeflemea un asemenea avertisment, din partea unei forţe pe care n-o putem controla – forţa telurică – dar am putea să n-o provocăm?! 👿

Ce le pasă, şi-au luat comisioanele şi promisiunile de „putere”! Care putere? Că peste câţiva ani – fie că sunt 10, fie că sunt 50 sau 100 – tot mor. Şi nu iau cu ei nimic în pământul sfidat. Dar lasă o moştenire de holocaust urmaşilor care, vorba Regelui Mihai, le-au lăsat cu împrumut ţara.

De fapt, Ponta e cu PSD în campanie electorală pentru europarlamentare, a anunţat-o de la începutul anului. Are tot interesul ca PNL să obţină un rezultat atât de prost încât Crin Antonescu să nu mai fie candidat la preşedinţie.

Eu zic de vreo câţiva ani că e preferabil să fie prim-ministru.

Oricum, repet opinia că e imperativ ca PNL, personal, preşedintele, să se poziţioneze pentru suspendarea acordului de explorare a gazelor de şist. Dacă o făcea de ieri … azi Chevron a anunţat că suspendă explorarea.

CRIN ANTONESCU, SINUCIDERE ASISTATĂ? CARE AR FI ŞANSELE DE RECREDIBILIZARE ELECTORALĂ

Lucian Isar n-avea cum să ajungă ministrul Economiei, din moment ce îl atacă irefutabil pe guvernatorul Isărescu. Nici Nini Săpunaru n-a avut şanse la Transporturi, fiindcă s-a opus Marian Oprişan. Oricum, demonstraţia s-a făcut, s-au schimbat mai mulţi miniştri liberali, a căror imagine au mânjit-o ANI şi DNA. Şi de-a binelea Băsescu.

Andrei Gerea, în schimb, a făcut frumos în faţa cui trebuia, din ţară şi din afară – şi ce simpatic îmi era, şi nici nu ştiţi ce dureros mi-a fost să-l desfiinţez, atâta doar că „opera” o începuse el – e şi criminal de căţei, şi co-semnatar al iniţiativei cu închinarea la idoli: ştiţi, aia că n-ai voie să „minimalizezi holocaustul”, prin care Crin Antonescu şi-a pus cruce şanselor prezidenţiale. Probabil, chiar candidaturii, fiindcă PNL pierde enorm la europarlamentare din pricina acelei iniţiative legistative prin care Niels Şmeker l-a terminat. Avea foarte mulţi simpatizanţi în medii sigure, fidele, active electoral şi i-a pierdut fără să câştige în schimb nimic altceva decât dispreţul. Al tuturor taberelor şi al indecişilor. Că adversarul te respectă dacă eşti respectabil şi te dispreţuieşte dacă reuşeşte să te facă să abjuri, iar susţinătorul te susţine dacă nu te transformi în contrariul reprezentării lui.

Pentru un candidat prezidenţial, dimensiunea naţională este crucială, e chiar liantul între alegători atât de diferiţi în rest, chiar din perspectiva apartenenţei sau a simpatiei/viziunii politice. Crin Antonescu şi-a exterminat însăşi dimensiunea definitorie a identităţii lui politice, şi-a negat reprezentativitatea anterioară de apărător al demnităţii naţionale, s-a sinucis politic şi electoral. Crin Antonescu se definea electoral ca ultim apărător al României în calea campaniei antinaţionale prin care se vizează distrugerea ei.

Nu mai are nici şanse teoretice, dacă nu retrage proiectul de lege totalitară, violent antiliberală, prin care se legiferează obligativitatea unei opinii – respectiv, tabuizarea temei holocaustului brun. PSD oricum nu-l va susţine la preşedinţia ţării – decât, cel mult un mic fragment de electorat onest, nici PC – care votează de mai multă vreme cu Ponta, iar PNL nu-i suficient – şi nici n-ar mai fi motivat, mai ales că, repet, rezultatele la europarlamentare se anunţă proaste, dacă nu catastrofale, de aşa natură încât PSD să ia, ulterior, totul.

Cartea Roşia Montană nu-i suficientă, a pornit tardiv şi unii îl suspectează de oportunism, mai ales că şi Ponta a avut grijă să spună că Antonescu s-a pronunţat contra proiectului RMGC doar după ce au început, intens, protestele de stradă. Până atunci, vorbise în doi peri, după poziţia tranşantă de la moţiunea de cenzură care a dus la căderea guvernului MRU. Acolo e Crin Antonescu, identitatea lui a devenit amintire. Ca să (re)devină credibil pe tema resurselor, nu-i rămâne decât să se pronunţe ferm contra proiectului Chevron, pe motiv că e o nebunie să permitem chiar şi explorarea în condiţiile fenomenului seismic recurent, dacă nu continuu, din zona Galaţi-Bârlad. Plus, pe de altă parte, Vrancea. Dar dacă iarăşi aşteaptă ca mai întâi zeci de mii să protesteze contra explorării periculoase a gazelor de şist, ca şi contra cianurilor pregătite pentru holocaustul vizând Ţării Moţilor, ratează ultimul start şi chiar nu-l mai crede nimeni.

Totodată, ar putea măcar să declare că regretă masacrarea căţeilor, pe care nu a vizat-o şi nici nu a votat-o. Şi să ceară imperativ încetarea masacrului, dacă nu revocarea legii. Ar fi prea mult dacă i-am cere să solicite anchetă până la capăt în cazul Anghel, ştiţi, vedetele de televiziune care ar fi trebuit să fie părinţi îndureraţi. Şi ca tată de fetiţă, n-ar fi fost preferabil ca, după violarea şi uciderea unei fetiţe, în loc de aberaţia sinucigaşă cu holocaustul, să introducă la Senat un proiect de lege în regim de urgenţă privind modificarea Codului Penal cu închisoarea pe viaţă pentru pedofili şi violatori?

Crin Antonescu mai are ofensiva promisă contra poliţiei politice – să pice, adică, la Senat, Codurile care legiferează statutul stalinist al procurorului şi proiectul care legiferează la loc punerea sistemului judiciar sub tutela serviciilor, de tip securistic. Mai are ancheta anunţată acum vreo lună asupra activităţii – şi a însăşi utilităţii – ANI, anchetă pe care a cam lăsat-o baltă.

Ştiţi cum e să fii alegător şi să ai nu un sentiment, ci o constatare a dezolării, a lipsei de alternativă? În urmă cu un an, încă exista speranţă. Cât cuprinde! Acum, făcută scrum.

Sistemul îşi vede visul cu ochii, decredibilizarea clasei politice până la ostilizare electorală anarhică. Teren fertil pentru instaurarea oficială a unui regim totalitar.

P.S. Deja s-a pornit campania de compromitere a PNL în faţa protestatarilor contra proiectului Chevron, prin violenţele asupra demonstranţilor de la Pungeşti, nişte ţărani, nu?

ĂLA N-A MAI FOST MITING SPONTAN

Admir mişcarea pentru salvarea Roşiei Montane şi cred că autenticitatea ei e probată tocmai de caracterul compozit: demonstranţii sunt de toate felurile, nu-i poţi anexa unui partid sau unui curent. Sunt de toate apartenenţele şi mai ales, fără apartenenţă. Sigur că sunt şi infiltraţi care vor să deturneze şi oportunişti care vor să confişte, aşa a fost, aşa va fi mereu. Şi nu numai la noi.

Mişcarea contra jafului toxic preconizat la Roşia Montană s-a ţinut tare. Au fost, mulţi de tot, chiar şi la Cotroceni, să ţipure strigătura: IEŞI AFARĂ, JAVRĂ ORDINARĂ! Apropo, Mircea Badea lansase, pe la începutul anului, un refren similar: „IEŞI AFARĂ, PONTA ORDINARĂ”, zicea că-l scoate în şuturi din Palatul Victoria dac-o propune pe Kovesi, după care a primit stânga-mprejur de la Felix.

Deci, mişcarea s-a ţinut tare. Până duminică. Când s-au dus cazon în Piaţa Victoriei, ca la mitingurile lui Ceauşescu de pe „23 August”, desenând cu ei înşişi logo-ul cu frunza în roş-verde. Adică, aveau plăcuţele de-acasă. De-acasă de unde? Şi făcuseră şi repetiţie, că altfel, aşa ceva nu poate să-ţi iasă.  Unde e „tabăra”? Şi cine aprinde focul? Nu de alta, dar ca să aibă ce stinge.

Păi cred că trupa coabitacă, care are tot interesul să compromită mişcarea prin demonstraţia că e manipulată. Că prostia naşului Cristi Maior cu anarhia teroristă n-a ţinut nici pentru copii mici.

Mai greu va fi să manipuleze protestul cu gazele de şist, nu de alta, dar s-a enervat Baba Dochia. Anticipat.

P.S. De remarcat şi faptul că, tot duminică, pentru prima dată, a fost o tentativă de a-i provoca pe jandarmi la ripostă. Jandarmii care au primit ordin să nu intervină sub nici o formă în forţă. Că nici n-aveau de ce.

L-AM SIMŢIT. CUTREMURUL

M-am trezit subit, mă legăna scurt-scurt şi rapid-rapid, cu pat cu tot, dormeam pe spate. Câteva secunde. Motanul şi pisica săriseră din somn, pe fundu-le.

După care am adormit liniştită şi m-am trezit când a sunat programarea.

Până la cutremur, mă trezisem de câteva ori dintr-un şi cu o senzaţie de coşmar difuz, nedefinit, ca un rău de gravitaţie. Şi de fiecare dată când m-am trezit  – ceea ce mi se întâmplă foarte rar – aveam spaima dureroasă a gândului la căţeii chinuiţi atroce şi ucişi abominabil.

E duminică, merg la biserică.

DE CE SUNT CUTREMURILE ÎN GALAŢI-BÂRLAD

Chiar nu bănuiţi? Şi cât de gravă e situaţia, dacă Băsescu bagă o asemenea diversiune multiplă?

Personajul ăsta gazos şi coabitacul care a acceptat explorarea, deci, exploatarea gazelor. Ştiţi voi de care.

Presa, ca de obicei, rumegă efectele cu care e furajată.

P.S. Despre mascarada cu „denunţarea coabitării”, în postarea următoare.

CINE COORDONEAZĂ ACTIVITATEA NUCLEARĂ ÎN ROMÂNIA!

Foto: BBC

Era uşor de anticipat că preocupările privind pregătirea României pentru un cutremur mare vor fi abandonate a treia zi. Acum se mai dau, sporadic, doar ştiri despre situaţia din Japonia. În rest, prostiile – în principal, din PD-L – ocupă tot timpul televiziunilor de ştiri.

În Europa, situaţia e la antipodul indolenţei româneşti, deşi în cazul majorităţii ţărilor UE riscul seismic nu-i comparabil cu cel vizând ţara noastră. Principala preocupare a liderilor europeni o constituie securitatea nucleară, asupra căreia sunt semne de întrebare.

În consecinţă, săptămâna aceasta, comisarul european pentru energie, Gunther Oettinger, se va întâlni cu experţii responsabili cu activitatea nucleară din ţările UE, cum informează EUobserver.

Guvernul Austriei a lansat, ieri, iniţiativa controlului de anduranţă asupra centralelor nucleare din Europa, după precedentul controlului efectuat asupra băncilor după declanşarea crizei financiare.

Ca urmare, ministrul austriac al Mediului, Nikolaus Berlakovich, ridică, azi, această problemă, la reuniunea cu omologii lui din ţările membre ale Uniunii Europene, cu propunerea de a se verifica „siguranţa uzinelor nucleare în caz de cutremur, modul în care se prezintă sistemele de răcire şi izolarea reactoarelor”.

Cine va participa din partea României şi cum se prezintă siguranţa nucleară în ţara noastră? CNCAN –  Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare este condusă de un preşedinte, cu rang de secretar de stat – Vajda Borbala – şi coordonată de premier, deci însuşi Boc direct, din moment ce Cancelaria prin intermediul căreia era prevăzut să-şi exercite coordonarea a fost desfiinţată.

Deci, Boc coordonează securitatea nucleară a României! Care e preocuparea lui Boc la ora actuală? Candidatura la realegerea în funcţia de preşedinte al PD-L şi confirmarea ca prim-ministru. Prin ministru, ca să ce? De exemplu, să continue să taie masiv din personalul CNCAN, oricum insuficient, să le diminueze salariile şi să nu li le dea nici tăiate, decât la câteva luni o dată, în condiţiile limitării drastice a bugetului Autorităţii Nucleare a României. Şi în general, în domeniul cercetării, care primeşte 0, 000… Verificaţi!

La noi, se aşteaptă 50000 de participanţi la mitingul naţional de miercuri, din faţa Parlamentului, pe timpul moţiunii de cenzură. În Germania, sâmbătă, a doua zi după cutremurul revizuit la 9 grade din Japonia, într-un singur stat,  Baden-Wuerttemberg, 60000 de persoane au participat la un miting de protest, având în vedere că acolo funcţionează 17 uzine nucleare, iar în 27 martie sunt alegeri regionale. Deci, forţa opoziţiei politice şi/sau sindicale se vede şi din capacitatea de a mobiliza simpatizanţii în stradă. Nu că aş fi de acord cu ideea lor contrară centralelor nucleare, dimpotrivă, dar am semnalat aspectul ca pe o chestiune de principiu. Şi ca pe un fapt. Sigur, românii nu sunt nemţi.

La noi, securitatea naţională o elaborează un organism numit CSAŢ, teoretic, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, practic, partidul-stat plus serviciile. Iar pe comandantul suprem îl preocupă presa ca ameninţare la adresa securităţii naţionale. Nu vulnerabilitatea maximă a României în caz de dezastre. Nu securitatea nucleară.

Şi asta pentru că nu suntem în stare să le punem bulină roşie şi să-i aruncăm în aer.

DE CE NU TREBUIE SĂ-L FRĂMÂNTE GRIJA PE BĂSESCU. DE ROMÂNII DIN JAPONIA. SAU DESPRE ÎNCREDEREA ÎN SISTEM

Băsescu a declarat, ieri, gâfâind de grijă, că statul român, adică el, ar vrea să-i ajute pe românii din Japonia, dar nu prea are cum, fiindcă ei nu raportează la ambasadă. Şi a făcut apel la românii de peste hotare să se prezinte la ambasade şi să-şi înregistreze prezenţa. Băsescu a adăugat că nici pe românii din Libia nu i-a putut ajuta în totalitate, tot fiindcă n-au raportat.

De fapt, el a profitat de calamitatea din Japonia ca să împrumute de la ei un pic din simpatia românilor şi să-i ia la sentiment pe conaţionalii din „diaspora”, ca să poată Externele să-i ia în evidenţă şi să le dea evidenţa lui Igaş şi Videanu pentru alegerile viitoare din ţară.

Eu zic că n-ar trebui să-l frământe grija pe Băsescu de românii din Japonia. Ca dovadă, declaraţia revelatoare a unei tinere românce de la Tokyo, Luminiţa Ancuţa, căsătorită acolo şi cu doi copii mici, care a declarat prin skype la Antena 3 că ea are încredere în sistem, ca şi ceilalţi cetăţeni japonezi şi că autorităţile mereu le inspiră încredere, în ei înşişi, ca şi în operaţiunile de salvare.

Un sistem perfect, care are în centru respectul de sine ca om. Respectul faţă de om. Până la fracţiune de secundă. O onestitate funciară, un spirit al onoarei şi o responsabilitate exemplară. Aşa popor, aşa sistem şi deci, aşa conducători. Japonia reprezintă cel mai înalt pariu câştigat de SUA în lume, ca model de libertate universală, de libertate responsabilă, de stat de drept şi democraţie perfect funcţională. Şi de economie perfecţionistă.

Încrederea în sistem e un concept incompatibil cu România. Este un sistem mafiot, în care furtul şi înşelăciunea fac legea nelegiurii generalizate. De unde şi corupţia endemică, şi bătaia de joc ca mod de conduită. Hoţia şi prostituţia sunt clienţii regimului Băsescu. Un regim care fură tot de la toţi şi distruge populaţia. Preocuparea principală pentru acest regim este crima cu premeditare la adresa poporului român, ieşirea cât mai multora din sistem, „pe cale naturală”.

Este şi motivul pentru care am considerat, ieri, că Băsescu şi ai lui ar fi favorizaţi de un cutremur catastrofal în România: ar muri mulţi oameni, ar fi extrem de multe distrugeri ceea ce ar da câştiguri fabuloase firmelor de construcţii şi asfalturi clientelare, ar beneficia de ajutoare nereturnabile internaţionale şi bune de băgat în buzunarele guvernanţilor şi ar putea instaura starea de necesitate, ceea ce i-ar permanentiza la putere. Fiindcă un cutremur chiar şi de 7 grade în ţara noastră nu poate însemna decât şoc şi groază. Cu consecinţe de durată. La noi, nimic nu durează decât provizoratul.

Nu suntem pregătiţi decât pentru a fi spectatorii sau victimele unui dezastru previzibil. Nu doar că în 21 de ani nu s-au consolidat clădirile şi nu s-a construit o infrastructură compatibilă, ci nici măcar oamenii nu au fost pregătiţi cu noţiuni elementare să facă faţă unei situaţii sinistre. Deşi specialist în supravieţuire cotidiană, poporul român nu are şcoala supravieţuirii în situaţii de dezastru. Şi cui i-a păsat?

Televiziunile au făcut câte o emisiune omagială pe 4 martie, după care a trebuit să vină calamitatea din Japonia ca să dedice aproape două zile evenimentului şi constatării că nu suntem pregătiţi. Antena 3 a reuşit o performanţă profesională, prin modul relatării şi prin nivelul dezbaterilor, cu invitaţi pe măsură. Dar nu-i nici pe departe suficient. Fostul ministru al MLPAT, Nicolae Noica, a repetat ceea ce a propus de mai mulţi ani anume ca, periodic, televiziunile să prezinte emisiuni instructive cu privire la comportamentul în caz de cutremur. E previzibil că se va mai vorbi cel mult mâine despre asta, după care vom uita şi ne vom trezi când va fi prea târziu.

Un cutremur în România de magnitudinea celui din 4 martie 1977 sau chiar a celui din august 1986 se va solda cu pagube incalculabile şi cu un număr mare de morţi şi răniţi, nu doar din pricina cutremurului ca atare, ci a HAOSULUI care va urma. Iar echipele de intervenţie, oricât de profesioniste, vor fi incomodate chiar de mulţi din cei pe care vor încerca să-i salveze. De fapt, în loc să-i doteze şi să-i motiveze, regimul Băsescu le-a tăiat salariile şi a redus personalul salvator. Iar la Cernavodă a decis să desfiinţeze spitalul de urgenţă, că tot e centrală nucleară cu unele avarii despre care nu se ştie şi care sunt remediate doar datorită responsabilităţii şi priceperii unor profesionişti niciodată recompensaţi. Dimpotrivă, persecutaţi pe motiv de simpatii politice.

Din păcate, cutremurul cel mare va veni şi noi suntem în exclusivitate la mila lui Dumnezeu. Doamne-ajută!

EXPLOZIE LA UZINA NUCLEARĂ DIN FUKUSHIMA, DAI-ICHI

 Foto: BBC – azi

Televiziunea naţională japoneză, preluată live de Antena 3 prin intermediul telefoniei skype de la o româncă din zona periclitată, anunţă că a avut loc o explozie la centrala nucleară Fukushima Dai-ichi, iar partea superioară s-a dărâmat. Patru victime au fost transportate la spital.

Foto: BBC – ieri

CNN confirmă evenimentul, cu o jumătate de oră întârziere. Experţii japonezi, împreună cu AIEA, fac tot posibilul să ţină sub control nivelul ridicat de risc şi să îl neutralizeze.

Foto: Fox News

Autorităţile de la Agenţia de Securitate Nucleară au declarat alertă şi îndeamnă populaţia să-şi facă provizii şi să se pregătească pentru evacuare în eventualitatea unui deznodământ pe care încearcă să-l prevină, eventual, prin explozie controlată, pentru depresurizare.

Foto: AP

Nivelul de radioactivitate era deja cu foarte mult peste nivelul normal chiar de ieri şi daunele aduse uzinei pot avea drept consecinţă catastrofală contaminarea. Chiar dacă, din nenorocire, evenimentul nefast s-ar produce, nu ar fi comparabil sub nici o formă cu Cernobâlul.

Din două motive principale: spiritul japonez de acurateţe şi nu în ultimul rând, faptul că Japonia face parte din lumea liberă, iar perfecţiunea comunicării contribuie, împreună cu educaţia tradiţională, la elevaţia comportamentului japonezilor, definit prin nivel înalt de instrucţie, organizare, promptitudine şi nu în ultimul rând, responsabilitate.

Foto: BBC – şi nu sunt jucării!

Ucraina făcea parte din Imperiul Răului, fără ghilimele, iar ascunderea catastrofei de la Cernobâl i-a amplificat în mod criminal amplitudinea şi consecinţele. Din iresponsabilitatea regimului comunist de a ascunde un neajuns şi o neglijenţă de proporţii.

Foto: Reuters

Japonia primeşte asistenţă internaţională în urma cutremurului cu magnitudinea de 8.9 grade pe scara Richter, care a durat două minute (!) şi a fost urmat de multe replici puternice şi valuri seismice devastatoare.

 

Foto: BBC

Din nefericire, sunt victime, numărul oficial la ora actuală fiind de aproximativ 1000 de morţi, mulţi răniţi şi sute de mii de sinistraţi. Fox News relatează că 51000 de rezidenţi din zona uzinei nucleare cu scurgeri radioactive au fost evacuaţi, iar Poliţia Naţională Japoneză raportează un număr de 215ooo de sinistraţi din cinci prefecturi (state), cazaţi în 1350 de adăposturi temporare.

Un popor extraordinar, de la care nu învăţăm nimic.

UPDATE. BBC foloseşte termenul „explozie masivă”.

CUTREMUR MAJOR ÎN JAPONIA. REPLICI TARI ŞI TSUNAMI

Foto: AP

Un cutremur de 8.9 grade pe scara Richter a zguduit Japonia. Seismul a avut epicentrul la 373 km distanţă de capitala Tokyo, relatează  CNN şi s-a produs la ora locală 14:46, conform BBC, când japonezii erau la lucru.

Foto: AFP

Cutremurul a fost urmat de cinci replici puternice într-o oră, cea mai tare, cu magnitudinea de 7.1 Richter, relatează  FoxNews. Valuri uriaşe de tsunami (ziduri de apă de 7-10 metri) au măturat aeroportul Sendai. Cutremurul, care a provocat distrugeri materiale şi victime, s-a simţit chiar şi la Beijing. Este cel mai puternic seism din ultimii 140 de ani în Japonia.

Foto: AFP

Japonezii au întâmpinat cu calm primele zguduituri, fiind obişnuiţi de mici cu seismele şi instruiţi încă de pe băncile şcolii cu privire la modul de comportament în asemenea situaţii. Dar, pentru că intensitatea a fost neobişnuit de mare chiar şi pentru ei, mai mulţi s-au alertat şi au coborât în stradă, fără, însă, a-şi pierde calmul şi încrederea în sistemul lor. Premierul însuşi, Naoto Kan, a avut o intervenţie televizată în care i-a încurajat pe conaţionalii lui să nu intre în panică şi a anunţat că Japonia primeşte asistenţă internaţională – oferită, prompt, de Washington.

Foto: Reuters

Semnalul de alertă a fost dat de blocarea, fie şi parţială, a infrastructurii lor de o perfecţiune infinitezimală. Circulaţia metroului a fost oprită, iar la ei când se produce o întârziere pe căile ferate chiar şi de o secundă e prilej aproape de harakiri. În rest, deşi infrastructura e în mod firesc suprasolicitată, telefonia mobilă funcţionează perfect, iar cea fixă nu s-a întrerupt, ci doar şi-a diminuat eficienţa.

Foto: Reuters

Autorităţile au transmis cu promptitudine alerta de tsunami pe următoarele ore, atât pentru Japonia, cât şi pentru alte 20 de ţări, fiind cunoscute cu precizie orele şi minutele la care valurile vor lovi în fiecare zonă altertată.

Foto: Fox News

Printre statele care urmează să fie afectate se numără Rusia, Taiwan, Filipine şi statul american Hawaii.

Foto: Reuters

Cutremurul a antrenat şi incendii, printre care unul major, la rafinăria Cosmo din orăşelul Ichihara, de lângă Tokyo. Pompierii fac eforturi uriaşe ca să localizeze incendiul şi să-i limiteze daunele. În general, echipele de intervenţie acţionează cu precizia japoneză proverbială.

Foto: Reuters

Dacă, Doamne fereşte!, aşa ceva – chiar şi în proporţie mai redusă – s-ar produce la noi, atunci regimul Băsescu ar fi fericit să scape de sute de mii, numai bucureşteni, „pe cale naturală”. Şi ce bine le-ar prinde o stare de necesitate!

Foto: BBC

Să ne rugăm pentru poporul japonez, pentru toţi cei care au fost sau ar putea fi afectaţi. Dumnezeu să ne ajute!

REMEMBER. VICTIMELE CUTREMURULUI DIN 4 MARTIE 1977

Video de rapdaniel

Video de SMargarit

BULINĂ ROŞIE. GUVERNUL ROMÂNIEI STĂ SĂ CADĂ PE EL

Ministrul ţărănist Nicolae Noica de la, pe atunci, MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului), a introdus bulina roşie pe clădirile cu risc seismic major. De atunci şi până acum – deci în peste 10 ani – abia dacă s-au consolidat 10% din ele. Nici clădirea Guvernului nu a fost reabilitată.

„Guvernul poate să cadă la propriu„, spunea, azi, Alfred Bulai, fost şef al Agenţiei pentru strategii guvernamentale, invitat la o ediţie specială pe tema cutremurului de ieri, moderată de Cristina Şincai, la Realitatea TV – televiziune care merită felicitată pentru modul prompt, profesionist şi echilibrat cu care a tratat problema la cald, în timpul emisiunii Corinei Drăgotescu de aseară.

Partea proastă e nu atât că stă să cadă Guvernul, cât riscul imens la care sunt supuşi locatarii blocurilor marcate cu bulină roşie. Cutremurul a fost suficient de intens ca să ne alerteze şi atât de aşteptat încât dacă putem remarca un aspect, acela e, totuşi, calmul populaţiei Capitalei, care, sub spectrul prevestirilor şi al avertismentelor repetate, putea intra în panică. Nu s-a întâmplat nici pe departe aşa.

Ceea ce nu ne miră, deşi revoltător, e modul în care autorităţile, mai precis, instituţiile statului dau dovadă de incapacitate. Nu doar administrativă, ci pur şi simplu instituţională. România este în insuficienţă instituţională şi asta se poate solda cu morţi şi răniţi. Ca de obicei, responsabilii se dovedesc iresponsabili şi pasează responsabilitatea de la unii la alţii, de la o instituţie la alta.

Îl cred pe Borbély László, ministrul Lucrărilor Publice din Guvernul Tăriceanu, care a declarat, în direct de la Tg.Mureş, în cadrul aceleiaşi emisiuni, că în mandatul lui legislaţia a fost modificată de aşa natură încât autorităţile locale să poată acţiona oricând şi la propria decizie pentru operaţiunile de consolidare. Domnul Borbely a mai precizat şi că a făcut nenumărate vizite pe teren şi a avut multe întâlniri cu ambii primari ai Capitalei, Adriean Videanu şi Sorin Oprescu, soldate însă fără rezultate concrete, pentru că s-a refuzat transferul problemei către primăriile de sector.

Şi când Doru Giugula, consilier municipal PSD, a intrat telefonic şi a încercat să mintă, în numele coaliţiei actuale, că Primăria a vrut, dar n-a putut, din cauză că Guvernul nu a dat bani, Borbély László l-a pus la punct cu eleganţă fermă, precizând că mereu au existat bani alocaţi pentru consolidarea clădirilor vechi ca să reziste la un nou cutremur tare, dar că Primăria nu a a solicitat alocarea fondurilor pe care, din această cauză, ministerul a fost în situaţia să le restituie la Guvern!

Simpaticul primar general Sorin Oprescu a apărut la Realitatea TV într-o sâmbătă seara, acum vreo două-trei săptămâni, declarând apocaliptic că în cazul unui cutremur major riscul este să moară o jumătate de milion de bucureşteni. Şi a explicat, pe urmă, că intenţia lui n-a fost să sperie, ci să avertizeze. N-am înţeles cu privire la ce. Poate la propria incapacitate decizională. De a tranşa problema, fie solicitând fonduri guvernamentale şi dispunând distribuirea lor operativă pentru licitaţii şi demarare a lucărilor – cu termene şi responsabilităţi precise, fie descentralizînd-o către primăriile de sectoare cu clădiri încadrate în riscul seismic.

În caz contrar, am şi eu o propunere: demisia! Oprescu, Chiliman, Poteraş şi tot restul celor incapabili, de la mic la mare. Sau poate aşteaptă să se producă o catastrofă, pentru a profita de starea de necesitate şi a nu mai demisiona.