Când azi, ca şi săptămâna trecută, am intuit decizia Curţii Constituţionale de neconstituţionalitate a legii comasării alegerilor, am avut în vedere mai multe considerente.
Şi faptul că nu mi-am axat prognoza pe un singur considerent, unul şi intrinsec, anume, cel care ţine de Drept, reflectă starea de fapt actuală în care, în mod inacceptabil, diferite variabile extrinseci Dreptului determină, încă, decizii ale unor magistraţi.
1. Am mai spus-o şi susţin în continuare că instituţia Curţii Constituţionale e parazitară, o excrescenţă malignă a politicului pe corpul puterii judecătoreşti. Instuţia şi-a jucat azi – cum vom vedea, la două capete – existenţa postelectorală, după amânarea anterioară a deciziei pe motivul grosier că are nevoie de date financiare de la guvernanţi – o ruşine pentru statutul de magistrat. Curtea Constituţională se impune desfiinţată, rolul ei aparţinând de drept Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - din care, sigur şi magistraţii care alcătuiesc azi C.C. aspiră să facă parte.
2. Cu alte cuvinte, Curtea Constituţională “s-a scos”, azi, atât faţă de Drept, cât şi faţă de putere, opoziţie şi protestatarii din stradă.
3. Nici nelegiuirea privind uciderea căţeilor, nici nelegiuirea privind comasarea alegerilor n-ar fi fost declarate neconstituţionale de către magistraţii puterii, fără presiunea străzii. Românii se pot felicita, e senzaţional când mămăliga explodează. 
4. Pseudoreabilitarea imaginii C.C. serveşte regimului Băsescu prin faptul că guvernanţii pot întoarce decizia în favoarea lor, continuând tentativa de fraudă. Cum? Simplu. Pot reface constituţional actul normativ fraudulos, ca să-i dea valoare de drept şi în acelaşi timp să-l folosească nelegiuit.
Adică, având în vedere motivaţia Curţii – veţi vedea, luni – că amânarea alegerilor locale peste mandatul prevăzut de lege este neconstituţională, deci legea se retrimite pentru rectificare. Iar PD-L va reface legea în aşa fel încât comasatele să aibă loc în iunie, când expiră mandatele aleşilor locali.
Până atunci, ei şi-au propus măsuri de prostire electorală: readucerea salariilor şi a pensiilor la nivelul de la care au fost tăiate – cum anticipam atunci, ca să fie restabilite electoral, compromiterea opoziţiei prin toate mijloacele, inclusiv judiciare, lansarea de sondaje măsluite de natură să pregătească psihologic frauda. Şi alte forme de mituire şi înşelătorie.
Am mai spus şi asta, parlamentarii USL trebuie să rămână, deocamdată, în Parlament şi să dejoace mizeria. Şi – aşa cum prea bine ştie cel ce a propus-o, anume, domnul Antonescu – există multe forme de demisie. Eficientă. Dar pe această temă vom dezbate într-o postare viitoare, deci, v-aş ruga să nu comentaţi pe tema asta. Protestatarii străzii sunt inteligenţi, nu ne raportăm la fraierii sau infiltraţii printre ei. Ar fi o prostie şi o pierdere de vreme. Iar faptul că sunt şi proşti – cu atât mai proşti, cu cât doctoranzi – printre ei s-a văzut la Sinteza lui Gâdea, care s-a păcălit cu feministe stupide. 
P.S. Ba da, există totuşi şi feministe deştepte, printre care şi mătuşă-mea, care a scris istoria emancipării femeii în România. 
