Ceva mai neavenit decât anunţul lui Ponta privind iniţiativa de suprataxare a meritului nu se putea. Doamne fereşte, poate se întrece pe sine în tentativa de a-şi confirma renumele! Tonta. La care credeam că a renunţat. Chiar am spart conducta cu naivitate în tentativa de a-i da credit că el chiar e un premier bun, care face ce trebuie, şi care se gândeşte măcar electoral şi la proştii de alegători.
Wrong! Micul Titulescu devenit marele premier a început să-şi dea în petic big time. Şi-a amintit, probabil, ce bine se simţea în alianţa căcănie, când PSD gira mizerii cu PD-L, ca impozitul forfetar şi interdicţia privind cumulul pensiei cu salariul: adică penalizarea muncii. Şi a meritului. Măsuri nu doar anti (social-)liberale, ci marxist-leniniste de-a binelea. Au rămas atunci pe drumuri 200 de mii de oameni, au căzut secerate iniţiativele private. Pe bune. Nu cele false, alimentate guvernamental şi recunoscătoare cu parandărături.
Ce s-a gândit Ponta? Să dovedească exhibiţionist că nu-i decât un Boc înalt. Nici nu vă rog să mă iertaţi pentru limbajul academic pe care urmează să-l folosesc – sporadic, de altfel. Unu, pentru că e blogul meu şi scriu ce vreau, iar voi aveţi dreptul să mă contraziceţi, dacă se poate, politicos, dacă nu, sunteţi liberi să vă scăldaţi în mocirlă, n-am nici un drept să vă interzic plăcerea asta, deşi aş avea tot(uşi) dreptul să vă redirecţionez plăcerea scabroasă la voi acasă. Şi doi, dar nu în al doilea rând, pentru că sunt filolog şi am tot dreptul cu limba română. Oricând. Orice. Şi ea ştie.
OK, deci Ponta a futut dintr-o lovitură în cap şansele electorale ale USL de a îngropa PD-L în propria-i mizerie şi încrederea că în România s-ar mai putea face şi altceva decât sluj la “noua ordine mondială”. Am murit de râs de teoria conspiraţiei şi încă mă râd. Şi o dezavuez tocmai pentru că extremismul face jocul culiselor mondialiste. Care sunt. Şi lucrează rece, spre deosebire de zbaterile extremiste. Ceea ce trebuie pentru România şi pentru Europa, naţionalismul luminat trebuie din punctul lor de vedere exterminat.
PNL şi-a făcut datoria, PSD nu joacă cinstit. Ştiu, e greşit să generalizez şi nu aş face-o, numai că Ponta e preşedintele PSD. Şi îşi bate joc de PNL, la scenă deschisă. Din bun simţ şi din solidaritate cu o idee, liberalii nu dau replica. Iniţiativa lui Ponta e pentru Crin ca atunci, cu discursul. Măcar să-l fi anunţat.
Deci, ştiţi ce a zis Ponta că inteţionează: nu să renunţe la raportarea facturilor din România la cursul euro, Doamne-fereşte, cum să se pună el rău cu finanţa mondială!? Ci să pedepsească angajaţii la stat care câştigă peste 4500 de lei. Să-i suprataxeze – în morţii mamii lor – pe cei meritorii, care muncesc de rup, într-un fel de muncă patriotică: profesori universitari ajunşi şi ei, în sfârşit, la 1000 de euro sau un pic peste (după o umilinţă financiară de zeci de ani), medici primari şi medici primari doctori (cu zeci de ani de carieră în care au fost plătiţi cu mult sub nivelul venitului celor de la salubritate din Occident), artişti, profesionişti ai serviciilor inteligente şi ceilalţi “duşmani ai poporului” care nici nu lucrează în privat, nici nu pleacă din ţară: de proşti ce sunt, deci e normal să suporte consecinţele prostiei lor şi să fie penalizaţi. Trăiască lupta de clasă! Mea culpa, am crezut că Ponta s-a despărţit de ea. S-au împăcat.
Iniţiativa capra vecinului e o veste bună pentru Ceaşcă pe lumea-aialată, o confirmare a justeţii politicii de “omogenizare socială”. Şi o muniţie de nota zece pentru adversarul electoral. Care îşi poate exhiba impostura statutului de dreapta, prin comparaţie cu o tentativă de măsură marxist-leninistă. Aşa cum nu încetează să facă mişto de proiectele idioate ale ministrului Sănătăţii privind taxele pe bere şi fast-food. Care nu s-au luat. Cum probabil nu se va lua nici imbecilitatea cu suprataxarea celor mai buni dintre bugetari. Dar n-are importanţă, muniţia la adversar se detonează. Electoral. PD-L nici nu vrea – pentru că ştie că nici nu poate – altceva decât să determine un absenteism electoral cât mai mare al alegătorilor de dreapta veritabili, adică, liberali. Ponta îi ajută en fanfare.
S-a gândit mult până să anunţe iniţiativa stupidă politic, neavenită economic şi nefastă electoral? Nu cumva preocuparea ar trebui să fie penalizarea penalilor şi nu a meritoriilor? Scuze, am uitat, cineva spunea că dacă furi sub 50 de mii de euro eşti penal. Peste, eşti respectabil. Şi graţiat fiscal.
Azi la Constanţa nişte poliţişti au prins un traficant de cocaină evaluată la un miliard de euro. Noroc că au un salariu de căcat, în mod sigur nu ating 1000 de euro. Iar dacă o fi vreunul dintre ei, trebuie musai suprataxat. Ei, să-l premiezi? Un şut în cur. Că important e să fii la Palatul Victoria pe un scaun şi să te faci că lucrezi pentru ţară. Aşa făcea şi Boc, aşa cum face şi Băsescu, stimulează fondul instinctual primar. Numai că Ponta îşi face iluzii dacă crede că e suficientă electoral “clasa muncitoare”. Nu e neam! De ce? Pentru că din ea fac parte şi intelectualii pe care intenţionează să-i penalizeze prosteşte. Iuliu Maniu avea o vorbă, muncitorii manual şi muncitorii intelectual. Medicii, artiştii, profesioniştii serviciilor sunt şi una, şi alta. Stânga caviar uită, uneori, treaba-asta. Trebuie să le amintească dreapta proletară.
În final, deşi greu de acceptat, am înţeles raţiunea pentru care Ponta a ţinut azi să zică şi să repete că nici o modificare a politicii fiscale nu se va face fără “acordul” FMI, CE, BM. Ceea ce nu pot înţelege şi în nici un caz accepta e excesul de zel. Poziţia în patru labe în faţa finanţei mondiale şi pusul mânuţelor la controlul tăierii unghiilor pe batistuţă în faţa “agenţiilor de rating”. În loc să le întrebi cine sunt ele şi cine se cred, să dea note (economiilor) ţărilor. Ar putea spune că deocamdată suntem obligaţi să executăm obligaţiile angajate de fostele guverne Băsescu, privind restituirea datoriei externe. Nu să facă sluj sugerând că România va fi slugă for ever. Că nu finanţa mondială votează în ţară. Ci proştii de români.
Personal, am să votez la locale Chiliman şi Oprescu. Pentru consilii – local şi general – votez doar dacă nu găsesc pe liste vreun nume care nu-mi convine. Aşa voi face şi la alegerile parlamentare. Deci, Ponta, nu te juca! Uitasem să-ţi reamintesc, la alegerile parlamentare nu mă deranjez – nici dacă sunt candidaţi în care cred – decât dacă am de votat şi demiterea lui Băsescu. Dacă nu, nu. Cred că e destul de clar.