RIDZI SE DĂ VICTIMA UNEI ÎNSCENĂRI CU MIZĂ ELECTORALĂ

Foto: www.qmagazine.ro

După regalul Noica, Ion Cristoiu a trecut la invitata Monica Iacob Ridzi. No comment, referitor la trecere. Doar e “Zig-Zag”.

Ridzi a schimbat, spectaculos, tactica. Se dă victimă – dar, de data asta, nu a unui linşaj mediatic, cum o căinează Ion Cristoiu – ci a unei conspiraţii.

Ministra Tineretului şi Sportului contraatacă şi sugerează că este victima unei înscenări, a unor nereguli deliberate, pe care le atribuie echipei “moştenite”.

Dându-se lacrimă, Ridzi afirmă că semnele de întrebare de mai sus sunt motivul pentru care a comandat un audit şi chiar aşteaptă ca DNA să facă lumină în acest caz. În traducere, adică să suspende comisia parlamentară şi să scoată ţapi ispăşitori, acari păun.

Repetă că va demisiona dacă DNA va cere urmărirea ei penală.

Păcat că jurnalistul Ion Cristoiu nu pune întrebări nevralgice. Oricum, i-a spus că o sfătuieşte să demisioneze, pentru imaginea ei.

Ridzi repetă că demisia ar fi o laşitate. Şi face din nou trimitere la DNA. “Şi eu vreau să văd dacă sunt oameni din subordinea mea care au greşit”. Deci, asta-i ideea.

“Eu sunt un om disciplinat care am crescut în acest partid”, a mai spus ea. “Eu sunt un soldat disciplinat al acestui partid, m-am sfătuit în fiecare zi cu ei … să aşteptăm ancheta să se finalizeze şi pe urmă vom lua o decizie”.

Aseară, la Realitatea TV, emisiunea “100%” cu Robert Turcescu, d-l Cristoiu anunţase că urma ca azi să întrebe de relaţia cu Elena Băsescu. Păcat numai că n-a făcut-o.

ALEXANDRA ŞI NICOLAE NOICA LA ANTENA 3. UN REGAL

Foto: http://translations.observatorcultural.ro

În prima parte a emisiunii “Zig Zag” cu Ion Cristoiu sunt invitaţi fiica lui Constantin Noica, Alexandra şi nepotul filosofului, fostul ministru ţărănist Nicolae Noica. În mod sigur, un regal care merită urmărit.

UPDATE. Ion Cristoiu: Se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Constantin Noica. Nicolae Noica a scos o carte, “Neamul Noica”. Ce înseamnă neamul Noica?

Nicolae Noica: Păi, în primul rând e bine săî ştie toată lumea ce-i neamul, în accepţia lui Mircea Vulcănescu: adică, rădăcinile unor oameni. Străbunicul a fost un mare agricultor, un om care a fost ales în Parlamentul ţării ca deputat, în două legislaturi. Vreau să spun că din această familie sunt nişte nume rezoinabile, D-tru Noica este creatorul şcolii de neurologie, Nicolae Noica a condus spitalul de urologie de la Panduri, acum desfiinţat, Andrei Noica, parlamentar; Grigore Noica, tatăl lui Nicolae Noica, a fost absolvent al şcolii de agricultură din Germania, senator şi unul din cei mai mari publicişti în domeniul agriculturii. Tatăl meu era văr cu Constantin Noica. Aniversarea organizată de Academie la Alexandria nu a fost mediatizată. N-a fost nimeni de la televiziune.

Cristoiu: Puţină lume ştie că C-tin Noica avea o fiică.

Alexandra: Mama locuia la Sinaia. Tata se ducea acolo şi s-au întâlnit când avea vreo 10 ani, când au intrat în adolescenţă s-au căsătorit, sunt născută în 44, fratele meu, în 42. Când a venit comunismul, tatăl meu a fost trimis la Câmpulung, în domiciliu forţat. Mama mea e născută în Anglia, tatăl ei era englez. Ei s-au gândit că mama care mai avea paşaport englez – au făcut un mare sacrificiu pentru noi, au divorţat şi noi, după mulţi ani, după ce-a murit Stalin şi după ce a fost o conferinţă în Generva, în 55, ne.au eliberat. Am avut o corespondenţă extraordinară cu tata. Când a ieşit din închisoare şi a venit în Anglia, în 1972 …

Cristoiu: Scrisorile sunt publicate?

Alexandra: Nu, trebuie să mă uit pe ele, să le ordonez. În fiecare vară ne duceam şi petreceam vacanţele cu el, la Câmpulung.

Cristoiu: Nu a fost tentat să vină după dv. în Anglia?

Alexandra: Păi nu putea, era domiciliu forţat. A venit în vizită. Dar n-a fost niciodată tentat. Şi-a iubit ţara. Am un frate, care este călugăr. În Munţii Apuseni, a revenit în 1993, s-a călugărit în Anglia, a obosot extrem de mult în Anglia, toată lumea voia să-l vadă şi el nu avea timp să-şi facă datoria de călugăr.

N.Noica: Lângă mănăstirea Lupşa, Alba Iulia, şi-a făcut un schit şi coboară din timp în timp. A ţinut nişte prelegeri la Fac. de Drept. Scrie o mulţime de lucrări.

Alexandra: M-am căsătorit, am avut patru copii. Am lucrat la telefoane internaţionale, apoi, pentru British Airways. Când eram mică tata mă întreba ce vreau să fac când o să fiu mamă, răspundeam: mamă de copii. Tata era amuzat, spunea: uite, ţi-ai împlinit ce-ai vrut să fii. Întotdeauna îmi scria şi mă îndruma. Să ştii că totdeauna într-o căsătorie e mai bine să dai mai mult, decât să ceri.

Cristoiu: D.D. Roşca spunea, filosof cu fustă, dracul a mai văzut!

Noica: Mama lui se numea Clemenţa Casasovici – suntem oarecum rudă cu Djuvara, cu Chiliman – şi citea cărţi de filosofie, se pare că ea l-a influenţat mult.

Cristoiu: Spuneţi-mi despre această carte, a fost greu?

Noica: Am constatat existenţa unor documente de la 1820. Le-am găsit în familie. Am găsit şi testament din anull 1857, tatăl Iacovache care a contribuit la crearea oraşului Alexandria, spunea că toată averea o lasă băiatului, pentru că fetelor le dăduse zestrea. Cred că neamul îi datorează averea şi corectitudinea. Cred că toate neamurile ar trebui să-şi arate contribuţia la dezvoltarea societăţii. C.Noica are nişte rădăcini. Şi mai aveau un cult al fotografiilor. N-am avut probleme să găsesc fotografiilor celor dinainte, ci ale copiilor ei, ale copiilor mei.

Alexandra. Sunt bunică. Stăm în sudul Anglia, în Devon. Mai jos de Stonehenge. Am locuit la Londra, la Edinbourg. Primele patru clase le-am făcut aici, eram pioner.

Cristoiu: Aţi plâns la moartea lui Stalin?

Alexandra: A trebuit să plângem.

Cristoiu: Când aţi mai venit aici?

Alexandra: Prima dată a fost 1995. După 40 de ani.

Ion Cristoiu: Acum aţi scos o carte. Alexandra Noica Wilson.

Alexandra: Sunt amintiri pe care le-am început când copiii erau mici. Mai ales îmi aminteam timpul la Câmpulung.

Cristoiu: Soţul?

Alexandra: Este englez.

Noica: Mare fotograf!

Alexandra: A fost şi profesionist.

Cristoiu: Spuneţi că Noica avea capacitatea de a spune mereu ceva nou.

Noica: Şi de a vorbi cu fiecare pe limba lui. Cu mine vorbea despre construcţii, despre urbanism, dar cu competenţă. Participase la un congres de urbanism, în 1977, am aflat ulterior. Era prieten cu Duiliu Sfinţescu. În acea comunicare spunea aşa: nu construiţi mai înalt decât pomii! După ce am plecat eu, cresc zgârie nori. Ce se întâmplă la Armenească, la Sf.Iosif…

Cristoiu: Când mă laudă cineva, ma cuprinde panica – un aforism al lui Constantin Noica din care ar trebui să înveţe şi politicienii.

Alexandra: Vara mea, Alexandra Chiliman, a organizat un moment la Câmpulung şi mi-am retrăit copilăria. Când a dispărut casa, a fost ca şi cum mi-ar fi dispărut o prietenă.

Noica: În ultimii ani a trăit la celebra vilă 12 de la Păltiniş. El şedea sus, cred că erau 8 metri pătraţi, dădeai de-un pat şi celălalt pat era plin cu cărţi. Avea o tablă din lemn pe care scria, un dulap şi o chiuvetă, apa curgea într-o găleată.

Cristoiu: Remarcabilă această capacitate de a dispreţui bunuri materiale. A avut o moştenire, nu?

Noica: În 46 a murit Grigore Noica şi el a avut moştenire terenul de la tatăl lui unde avea şi-un conac. Nu-i plăcea să facă administrare. El şedea acolo, a fost găsit, luat cu D.O. şi dus la Câmpulung.

Cristoiu: Şi atunci a scăpat şi de avere. Spuneţi-mi, toţi pot să-şi facă neamuri?

Noica: Din acest neam, mulţi au fost în Parlament. Şi după perioada comunistă, a mai apărut un Noica, în Parlament. Prefaţa cărţii mi-a făcut-o d-l Andrei Pleşu.

Cristoiu: Cum era ritmul scrisorilor?

Alexandra: Vă citesc – despre şcoală, animale, orar. “Dintre toate animalele de la Londra, mă interesaţi mai mult voi şi să-mi spuneţi, cum lătraţi voi”. Mai târziu a avut o maşină de bătut.

Cristoiu: Ar fi scris mail-uri?

Alexandra: Nu cred, că abia dacă ştia să facă o cafea.

Cristoiu: Ar fi fost un chin pentru mama dv.

Alexandra: Dar era un chin că erau despărţiţi. Şi cum să spui la revedere la o familie? Trebuie să te obişnuieşti cu ce se întâmplă, nu puteai să schimbi nimic. Trebuia să facă tot ce se putea.

Noica: Nu doar că s-au despărţit pentru binele copiilor, dar pe mine mă impresionează un lucru, patriotismul: a rămas aici şi a lăsat o şcoală: Liiceanu, Pleşu, Vieru, Kleininger…

Cristoiu: Când vă întoarceţi?

Alexandra: Mâine.

Cristoiu: Cât aţi stat?

Alexandra: Două săptămâni.

Cristoiu: Credeţi că progresăm?

Alexandra Noica Wilson: Da, sigur! În una din scrisorile lui tata ne-a spus, să nu uitaţi niciodată că sunteţi români.

CRIN SE PRETINDE UNICUL NEPĂTAT DIN POLITICĂ

Foto: Zoltan Racz – Mediafax

Crin Antonescu a fost invitat la Realitatea TV, emisiunea 3×3, cu Stelian Tănase

Crin Antonescu: Le voi comunica colegilor mei decizia privind şeful de campanie electorală, evident că va fi făcut public. Este vorba de unul dintre liderii partidului, cu o experienţă electorală certificată.

Stelian Tănase: Ce se întâmplă la PNL? Cum aţi văzut rezultatul la europarlamentare?

Lili Ruse: E clar că e vorba de o contraperformanţă, cred că arată o stare de demobilizare. Sunt răni care nu s-au vindecat încă la PNL.

Crin: O performanţă nu e. Nu am obţinut 20%, era posibil. Cauza cred că e în primul rând de sorginte organizatorică. Se prea poate să fie vorba şi de un efect post-congres, în sensul că Congresul, în opinia mea, a fost cel mai important eveniment politic din ultima jumătate de ani, prin consecinţele sale …

Stelian Tănase: De ce, că a ajuns Crin Antonescu candidat prezidenţial?

Crin: … şi de-asta, şi prin faptul că pentru prima dată în fruntea unui partid care contează a ajuns cineva care e în afara sistemului. PNL a introdus un virus în sistem. Congresul a însemnat un consum de energie. Am făcut nişte analize, n-am decapitat pe nimeni, au fost nişte schimbări, sunt oameni pe care îi preţuim…

Stelian Tănase: Luni mai cad capete?

Crin: În sensul în care spuneţi dv., o să mai cadă câteva. Soluţii de schimbare au fost găsite chiar împreună cu cei care urmează să fie schimbaţi.

Lili Ruse: D-l Orban vorbea chiar de o cifră abracadabrantă de 1400 de organizaţii mici…

Crin: Nu e vorba de 1400, dar e vorba de organizaţii mici, care n-au depăşit niciodată 10%. Încă de la Congres am vorbit de necesitatea reformării partidului, în sensul deschiderii lui.

Lili:  Nu comiteţi o eroare făcând schimbări cu câteva luni înainte de campania electorală?

Crin: În opinia noastră, nu comitem. Ne dăm o şansă ca până la toamnă să rodească, acolo unde n-a rodit niciodată.

Stelian: Nu e o răfuială internă?

Crin: N-a fost o asemenea bătaie.

Stelian: Presa se-nşeală!

Crin: Nu, presa preia ceea ce i se dă de multe ori pe surse. Nu e vorba de un conflict între aripa Tăriceanu şi Orban… Există în partid o anumită tensiune, în legătură cu acest proces de reformă radicală, schimbarea mentalităţii, deschiderea uşilor cu adevărat, există o rezistenţă, chiar şi din partea celor care m-au votat pe mine, doar pentru că nu erau aproape de vechiul lider. Alţii şi-au imaginat că îl punem pe Antonescu care are o imagine mai curată şi noi ne vedem de treabă în continuare, dacă ne aduce mai repede la guvernare. e minunat. Ceea ce s-au înşelat.

Stelian: Cum este în opoziţie? Se spune că aţi fost ales şi pentru că partidul n-a mai fost la guvernare.

Crin: Criteriile pt a alege un lider sunt diverse. Sigur că perioada de început a opoziţiei e dificilă, mai ales în administraţia locală, unde sunt proiecte în derulare, care nu mai pot fi continuate.

Stelian: Bugetul se distribuie politic.

Crin: Mai politic ca niciodată. Dar partidul se dovedeşte totuşi sănătos. N-au plecat primari deşi presiunile mai ales din partea PD-L sunt foarte mari. Majoritatea primarilor au fost în continuare vectori electorali. La nivel parlamentar, partidul s-a dezmeticit destul de repede

Stelian: Sunteţi cotat cu 20% în sondajul CURS şi dacă intră Sorin Oprescu, cu 15%. Cum vă vedeţi într-o competiţie cu Băsescu şi Geoană?

Crin: Din momentul în care la Congres eu am apărut la nivel de preşedinte de partid şi după aceea desemnat oficial candidat prezidenţial, după o explozie în sondaje – partidul n-a avut niciodată un om al său cu 20% – vestea bună e totuşi că după această campanie împotriva mea…

Stelian: Vedeţi că acum d-l Berceanu a zis că v-ar alege, în detrimentul lui Geoană.

Crin: Sper să n-ajung la votul decisiv al d-lui Berceanu. Este un război în care se trage cu toate armele din dotare. Vestea bună pentru dânşii e că au reuşit să frâneze creşterea, dar vestea bună pentru mine e că nu au reuşit să-mi scadă procentele.

Lili: Vestea proastă pentru dv. e că nu aveţi în spate un partid suficient de mobilizat şi de închegat care să vă susţină.

Crin: Nu putem spune că nu am un partid…

Lili: Aveţi un partid demobilizat şi confuz.

Crin: Nu e nici demobilizat, nici confuz. Dacă trebuie mobilizat o vom face, dacă trebuie clarificat, cred că de luni încolo lucrurile vor fi clare. PNL e principala mea susţinere, o preţuiesc, sper să o maximizez, dar e clar că eu nu intru în cursă doar bazat pe propriul partid, ci miza este să-i conving pe alţii, mai ales pe cei care nu ies la vot.

Stelian: PNL vede posibilitatea colaborării cu PD-L sau a eliminării PD-L şi a colaborării cu PSD? Mai ales că aţi declarat că Boc nu va mai fi prim-ministru, dacă veţi fi dv. preşedinte.

Crin: N-am declarat aşa, că nu-mi permite Constituţia. Am declarat că dacă voi fi preşedinte, d-l Boc nu va mai fi p.m. Pt că probabil va demisiona. N-am nici un fel de obligaţie politică sau de altă natură faţă de PD-L sau de PSD, n-am fost membru al Guvernului Tăriceanu, n-am nici o obligaţie faţă de grupuri economice sau de media legate de aceste partide. Nu se pune problema eliminării cuiva de la discuţii. Pe lângă câştigarea preşedinţiei, mai e un obiectiv, şi dacă se va câştiga şi dacă nu se va câştiga preşedinţia, şi anume revenirea la guvernare.

Stelian: Crin Antonescu e preşedinte, Boc îşi va da demisia. Ce urmează în acest scenariu?

Crin: D-l Tănase, România trebuie guvernată nu de către un partid anume, eu nu cred că vreunul se califică în acest moment, nu de către o coaliţie anume, ci trebuie să fie guvernată într-un anumit fel. Membrii actualului guvern îşi bat joc de banul public.

Lili: Deci numiţi un p.m. de la PNL.

Stelian: Sau o personalitate independentă?

Crin: Nu guvernez eu conform Constituţiei, dar va fi vorba de o anumită direcţie.

Stelian: Ce poate face PNL contra 70% în Parlament?

Lili: Problema cea mai mare a PNL este că PSD i-a confiscat limbajul de opoziţie. În comisia Ridzi, deşi o conduce o doamnă foarte drăguţă, PNL nu reuşeşte să fie vizibil, PSD-ul este.

Crin: Această comisie s-a înfiinţat la cererea PNL. Eu cu Alina Gorghiu şi Bogdan Olteanu am fost primul care am luat o poziţie politică, am sesizat Parchetul General şi Parlamentul. Nu cred că se poate spune că Alina Gorghiu nu s-a mişcat mediatic. Noi nu ne ocupăm cu pro-planuri media. Eu cred că noi ca partid nu aveam alte mijloace constituţionale de a acţiona. Dacă o televiziune vrea să împartă ecranul doar în două, asta e problema celor din media, a consumatorilor de media.

Lili: Dar nici n-aveţi greutatea de a muta discuţia spre zona care vă interesează.

Crin: Nu cred că e exemplul potrivit. Am iniţiat o moţiune de cenzură şi 6 moţiuni simple. Că există tendinţa d-lui Geoană şi a partidului său de a confisca zona de opoziţie, asta e evident. Facem ce putem.

Stelian: În sondajul CURS, 78% răspund că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită.

Lili: E un procent record!

Stelian: Cred că alegerile se vor câştiga cu soluţii anticriză. Spuneţi-mi abc-ul.

Crin: Există două direcţii mari: reducerea cheltuielilor bugetare, într-un stat obez …

Lili: Veţi merge în campanie cu tema-asta?

Crin: Doar nu vom merge cu teme false! Le vom spune că avem un stat obez şi ineficient, se întâmplă de 20 de ani.

Stelian: Aţi stat 4 ani la guvernare.

Crin: Şi n-am făcut în privinţa-asta mare lucru. Bătălia cu birocraţia Guvernul a pierdut-o. Doi, e vorba de măsurile care să stimuleze mediul economic real. Cred că va trebui să trecem la un capitalism complet şi autentic. Am avut unul de cumetrie, împletit cu statul şi cu factorul politic. Să vedem şi harta relaţiilor politice altfel decât pe planul confruntării. Relaţiile economice, inclusiv ale oamenilor din PNL. Presupun că unii au chiar cu d-l Cocoş. Dar la un moment dat de ce vorbeam despre mine ca de un virus în sistem, pentru că sunt singurul om care nu are astfel de dependenţe, astfel de condiţionări. Măsuri de relaxare fiscală …

Stelian: Vedeţi campania dură, foarte personală?

Lili: Interesul celor doi candidaţi (Băsescu şi Geoană, n.n.) e să nu coboare discuţia în concret, avem un guvern incapabil să gestioneze criza. Oportunitatea pt PNL este uriaşă să sancţioneze.

Crin: În ciuda imaginii pe care au dorit mulţi confraţi ai dv. să mi-o creeze, eu nu sunt un om înclinat spre înjurături, ci spre a spune adevărul. Inclusiv despre partidul meu.

Stelian. Băsescu sau Geoană?

Crin: Sunt fraţi sau verişori, sunt membri ai aceleiaşi familii, al aceluiaşi mod de a face politică. Pentru mine esenţial e proiectul de naţiune pe care-l propun românilor.

Stelian: Tot la salarii se va ajunge.

Crin: Păi şi de salarii e vorba. Un proiect de comunitate. Nu voi răspunde la lucruri care ţin de copii, de soţii. În momentul în care ne vom confrunta va trebui să discutăm despre cine sunt, ce au făcut, de cine ascultă, de cine nu ascultă. Cred că tot ce-a făcut Guvernul Boc a fost eroare.  Singurele două lucruri pe care le-a reuşit au fost nenorocitul de impozit forfetar şi să asume răspunderea pe Coduri.

Lili. Nici o reacţie a PNL la primele în agricultură, pe vreme de criză.

Crin: O să vorbim despre aceste lucruri. Există o responsabilitate guvernamentală comună, toţi colegii de guvern sunt solidari.

Stelian: Ridzi îşi va da demisia?

Crin: Nu ştiu, pentru că în România acest gest nu este rezultatul unei decizii raţionale, ci al unei intrigi de alcov…

Stelian: Să nu vorbim de intrigi de alcov …

Crin: … între bărbaţi, Băsescu, Boc, Geoană, n-am zis de intrigi de alcov cu tentă sexuală.

SULFINA ACOPERĂ CE SPUNE CEZAR PREDA

E clar că vechea gardă, câtă a mai rămas, din PD-L mârâie. Vechii au mocnit multă vreme împotriva lui Băsescu, dar au tăcut pentru că preşedintele de la Cotroceni ţinea partidul sus în sondaje, era un beneficiu. Acum, a început să devină o vulnerabilitate. Prin fiică şi amică. Deja procentele lui nu le mai depăşesc pe cele ale partidului. Sunt pe punctul de echilibru din care pot cădea împreună de gât. Cu propria înşelăciune şi minciună.

Conştienţi, vulpoii bătrâni, de-alde Berceanu (autor, împreună cu Duvăz şi Sassu, al inutil regretatei ulterior debarcări a lui Roman), Ioan Oltean, mutul Blaga şi vocalul Cezar Preda (care a avut cel mai mult de împărţit cu Băsescu) sunt revoltaţi de imaginea făcută varză a PD-L, ţinut până acum cu atâta cheltuială pe farduri scumpe. Din cauza lui Ridzi, degeaba se vor mai rupe ei în figuri că sunt campionii cauzei nepătate. Le-a căzut tencuiala.

Vechea gardă se revoltă chiar împotriva a ceea ce până acum a ţinut PD-L-ul în top: PR-ul. Era evident că în formaţiunea prezidenţială personalitatea n-are drept la cuvânt şi că toţi trebuie să iasă pe sticlă şi să recite ca flaşnetele retorica servită de maestrul de comunicare. Aserţiuni care mai de care mai absurde au putut fi astfel impuse în imaginea publică, pentru că au fost susţinute,  la virgulă, de toate vocile partidului.

Şi într-o dimineaţă din săptămâna care trece, Cezar Preda a simţit că i se revarsă paharul, drept pentru care, după luni şi ani în şir în care s-a făcut de râs susţinând cu tenacitate sumbră toate aberaţiile primite de-a gata de la serviciul PR, s-a revoltat. Şi a declarat de la microfonul partidului că e o solidaritate ţigănească cu Ridzi, ca la PSD cu Bivolaru, şi că s-a săturat să primească în fiecare dimineaţă pe mail, ca toţi colegii lui, ce să spună.

Puradeii, în schimb, s-au conformat neabătut directivei de “solidaritate ţigănească”. Şi femeile. Conduse de Sulfina Barbu, ele s-au reunit azi la munte şi s-au strâns unit în jurul lui Ridzi, punând placa privind desolidarizarea în cazul unei solicitări a DNA de urmărire penală, mizând pe faptul că nu va avea loc. Sulfinica a servit o nouă mostră de prostire PR, anume că interesul arătat cazului Ridzi este din cauza faptului că până acum PD(-L) a fost imaculat.

Un râs homeric! Până acum, a mers operaţiunea “Nufărul” şi “Lumea pe dos”, în aşa fel încât de-alde Videanu să se dea victimă pentru că a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti, fiind obligat să restituie sume astronomice: el s-a prevalat de faptul că respectiva cauză e civilă, nu penală. De apartamentul de un milion de euro al lui Blaga, iarăşi nu s-a mai auzit nimic. Ce să mai zicem de famiglia prezidenţială. Sau de Sulfina însăşi care, ca ministră a Mediului, a deţinut în conflict de interese o firmă împreună cu securistul – bun, fireşte – Silvian Ionescu.

Sulfina a mai zis, aşa cum a întărit, pe la televiziuni şi Vişan – şi probabil asta e noua placă pe care o vor pune: e vorba de “un atac politic agresiv”. În loc să fie atacat – acelaşi – Adrian Năstase. Sau băieţii ăia de la PNL care au demisionat degeaba din funcţii, mai precis, din cauza imaginii infecte pe care le-a făcut-o PR-ul PD-L, iar procurorii, nici în doi ani, n-au fost în stare să le facă un rechizitoriu, dar nici n-au avut curaj să le dea NUP ori SUP, după caz. Sunt ţinuţi agăţaţi, pentru retorica electorală a preşedintelui Băsescu şi a clicii.

Numai că acum nu mai ţine. Nu mai ţine ca PD-L să acuze. Nici măcar nu ştie cum să se scuze. Iar contraatacul e mort din faşă. Fiindcă e vorba de fiica prezidenţială cu foloasele necuvenite. Iar dacă s-ar declanşa acţiunea penală, loaza ar risca să ajungă la răcoare, lângă Ridzi şi cealaltă Pidzi. Numai dacă nu vor adversarii nu-l termină acum pe Băsescu. Şi dacă nu-l termină ei acum, îi va termina el, în cinci ani. Mult mai grav e că va termina şi ţara.

4 IULIE. LA MULŢI ANI, AMERICA, ORIUNDE TE-AI AFLA!

Video de RedWhiteBlue4Life

WALT WHITMAN VĂ PREVINE de Walt Whitman (1819-1892)

Către State sau către oricare dintre ele sau către orice oraş din State:

Rezistaţi cât mai mult, supuneţi-vă cât mai puţin;

Cine acceptă supunerea fără să-ntrebe va fi cu desăvârşire robit,

Odată cu desăvârşire robită, nici o Naţiune, nici un Stat sau oraş de pe pământ

Nu-şi mai redobândeşte, în veci, libertatea.

(traducere de Margareta Sterian, vol. “Aud cântând America”, Ed. Dacia, 1973)

A PACT by EZRA POUND (1885-1972)

I make a pact with you, Walt Whitman -

I have detested you long enough.

I come to you as a grown child

Who has had a pig-headed father;

I am old enough now to make friends.

It was you that broke the new wood,

Now is a time for carving.

We have one sap and one root -

Let there be commerce between us.

(The Penguin Book of American Verse, Edited by Geoffrey Moore, Penguin Books, 1977)

Gershwin by himself – Video de deandusk

“i thank You God for most this amazing” by E.E. CUMMINGS (1894-1962)

i thank You God for most this amazing

day: for the leaping greenly spirits of trees

and a blue true dream of sky; and for everything

which is natural which is infinite which is yes//

(i who have died am alive again today,

and this is the sun’s birthday; this is the birth

day of life and of love and wings: and of the gay

great happening illimitably earth)//

how should tasting touching hearing seeing

breathing any – lifted from the no

of all nothing – human merely being

doubt unimaginable You?//

(now the ears of my ears awake and

now the eyes of my eyes are opened)

(ibidem)

MONSENIORUL IOAN ROBU LA ANTENA 3. COMENTĂM LIVE

Foto: www.arcb.ro

Monseniorul Ioan Robu este invitatul Mariei Coman şi al lui Andrei Bădin, la Ediţia specială de vineri seara, de la Antena 3, pe tema ororii construite lângă catedrala Sf. Iosif, sub numele “Cathedral Plaza”, în ciuda protestelor Bisericii Catolice, chiar a Vaticanului şi a 150000 de semnatari ai unei petiţii. Urmează actualizări.

UPDATE. Arhiepiscopia şi-a dat iniţial acordul pentru o clădire de înălţime medie, din care i s-a promis un etaj. Nu a fost, însă, un acord notarial, iar Millenium Building nu s-a ţinut de cuvânt, a ridicat scheletul unei clădiri de 19 etaje şi nu şi-a respectat nici angajamentul faţă de Biserică, ba mai mult, a inventat revendicări ale monseniorului.

Monseniorul Robu a precizat că şi-a retras acordul de principiu din momentul în care a constatat precedentul turnului de lângă Biserica Armenească şi s-a temut să nu se repete lângă Catedrala Sf. Iosif, monument istoric. Temerea, de altfel, a fost confirmată. După ce justiţia a dat dreptate Bisericii Catolice, recent, Curtea de Apel din Ploieşti a întors decizia în favoarea mafiei imobiliare.

Arhiepiscopul Ioan Robu a precizat că va continua căile de atac judiciare în România şi în ultimă instanţă, va apela la CEDO.

Monseniorul Robu: Traian Băsescu, în calitate de primar general, a făcut cadou către Millenium părculeţul de lângă Catedrală, concesionat fără licitaţie. Abuzul a fost continuat de următorul primar general, Adriean Videanu. I-am solicitat, în scris, audienţă preşedintelui Băsescu şi nu am primit nici un răspuns.

Mi-am amintit că Adriean Videanu mi-a spus, cu martori, că nu vom câştiga în justiţie.

Andrei Bădin: Aţi făcut vreo legătură între avertismentul lui Adriean Videanu şi lipsa de sprijin din partea europarlamentarilor PD-L?

Monseniorul Robu: Nu, dar unii chiar îi contactau pe parlamentarii care au semnat petiţia în favoarea noastră, că de ce au făcut-o.

Maria Coman: V-aţi gândit la aspectul politic sau la cel economic?

Monseniorul Robu: M-am gândit de multe ori şi la aspectul politic. Dar m-am gândit şi la ce s-a întâmplat la începutul lumii cu Turnul Babel. E vorba de alt limbaj. Societatea obişnuită foloseşte limbajul bunului simţ, dar limbajul banilor nu ţine cont de nimic, este dispreţuitor, nu numai de oameni, dar şi de monumente. E vorba de un limbaj diferit şi cei care au bani mulţi dispreţuiesc orice, orice realitate din societatea noastră, fie că e personală, fie că e imobiliară. Pentru mine este important să ajungem la un limbaj comun când e vorba de persoană, de monument istoric şi de o minoritate cum suntem noi. La ce limbaj comun poţi ajunge când un turn te ameninţă? Vă asigur că nu ne lăsăm, credem totuşi că justiţia are resurse să repare ce s-a greşit. Nu este respectată legea, că este o lege a monumentelor istorice şi mai e pericolul că în caz de cutremur, mişcarea colosului aruncă totul din jur, există un studiu.

Andrei Bădin: Ambasadorul României la Roma a anunţat că Papa vrea să vină în România. Papa ce poziţie va lua?

Monseniorul Robu: Deja a luat poziţie. A scris ministrului de Externe, preşedintelui ţării, i-a dat o notă verbală ambasadorului de la Roma, ca să se respecte legea şi să fie ocrotită Catedrala. Rezultatul seamănă cu rezultatul procesului nostru de la Ploieşti. O vizită papală se pregăteşte pe baza invitaţiei din partea Bisericii Ortodoxe, Catolice, a preşedintelui ţării, nu pe baza anunţului unui ambasador. Mă preocupă foarte mult ce i-aş arăta lângă catedrală.

Maria Coman: În condiţiile în capitalele europene îşi conservă cu încăpăţânare şi cu milioane de euro patrimoniul.

Andrei Bădin: Înţeleg că în fiecare duminică între 12 şi 14 vor fi demonstraţii de protest la catedrală, ale Asociaţiei Apăraţi Bucureştiul. Dar dincolo de protestul civic, în justiţie, ce căi de atac mai aveţi?

Monseniorul Robu: Sunt două căi de atac, revizuirea procesului şi declararea nulităţii hotărârii celor trei judecători de la Ploieşti. Trebuie să aşteptăm motivarea şi în funcţie de ea, avocaţii noştri vor decide.

Andrei Bădin: V-aţi lămurit cine e în spatele firmei?

Monseniorul Robu: Ştiu că este un american sau un englez şi partea română nu o cunoaştem. Există undeva o căsuţă poştală în Cipru.

Maria Coman: Şi este aceeaşi firmă care a construit lângă Biserica Armenească.

Monseniorul Robu: Vor să vândă şi să plece. Eu cred că lucrurile nu se vor opri la Ploieşti şi vom găsi în justiţie drumul cel bun. Dacă nu vom găsi acasă, cu durere o spun, va trebui să mergem la CEDO.

Andrei Bădin: Am înţeles că s-au făcut presiuni diplomatice.

Monseniorul Robu: Da, au fost şi e trist să vă spun că au rămas fără nici un efect. Pentru că interesele băneşti au neglijat cele mai elementare noţiuni în relaţiile dintre state. O scrisoare din partea Sf. Scaun neluată în considerare sau căreia i s-a răspuns contrar adevărului – ne întoarcem la problema de limbaj.

Andrei Bădin: Anul trecut în sept. preşedintele a fost la Vatican şi i s-a pus şi atunci problema Catedralei. Chiar aşa, nici o autoritate nu v-a susţinut?

Maria Coman: Nici Guvenul?

Monseniorul Robu: Nu. Doar Senatul, care a cerut să se oprească lucrările, să treacă în proprietatea statului acele lucrări şi nu s-a făcut nimic. Şi iată-ne aici. Ca să vedem cum se face dreptate în România, cum se spune adevărul şi cum se merge înainte, într-o neclaritate totală. Azi se spune că autorizaţia este nulă, mâine la Ploieşti se spune că este bună. Ca în toate domeniile şi în justiţie există oameni mai puţin oameni.

Andrei Bădin: Săptămâna viitoare vin reprezentanţi ai Comisiei Europene în legătură cu raportul de ţară pe justiţie. Dacă vor veni la dv. ce le spuneţi?

Monseniorul Robu: Le spun povestea procesului.

Andrei Bădin: Conform deciziei de la Ploieşti, ei vor reîncepe construcţia.

Monseniorul Robu: Pot să înceapă oricând şi să termine. Şi Bucureştiul va fi mai frumos. Cu voia celor la preşedinţie, de la primărie, de la ministere, toţi se ascund sub termenul: totul este legal. Dar nimeni nu vede că nu-i frumos, nimeni nu vede că e periculos? Sunt documente, nimenini nu le ia în seamă. Acum avem de-a face cu un turn al ameninţărilor.

Andrei Bădin: Într-un raport de la Arhiepiscopiei se spune că în caz de cutremur de gr 5 catedrala va fi afectată.

Monseniorul Robu: Da, începând cu gradul 5. Depinde şi de durată. Şi Palatul Episcopal, Institutul Teologic şi încă opt case. Când au săpat pentru temelie au apărut fisuri mari în clădirea de alături. Acest fapt şi ce s-a întâmplat la Biserica Armenească, cu fisurile de acolo, m-a făcut să retrag acordul. Imaginaţi-vă un cutremur, un incendiu sau o zi simplă în care 250 de maşini ies de acolo. Sunt lucruri care nu au fost luate de nimeni în seamă. Dumnezeu ştie cum au obţinut aprobare de la pompieri. De la Mediu, de la SRI nu au aprobare. Şi totuşi construiesc.

BELU PLEACĂ, RIDZI RĂMÂNE. DEPINDE DE MORAR

Foto: zing.ro

Audiat, ieri, la comisia de anchetă a scenografiei lui Ridzi, secretarul de stat Octavian Belu a declarat că este atât de ignorat la MTS încât probabil că îşi va da demisia.

Nici n-are de ce să mai stea acolo. Se compromite şi e chiar păcat. Oricum, e atât de cinstit încât încurcă jagardelele care vor să suspende comisia, pe motiv de anchetă a DNA. Domnul Belu a declarat că nu ştie de nici o anchetă a DNA, ci doar de un audit intern.

Apropo, Costi Mocanu a dezvăluit, tot ieri, la comisie, că trustul MediaPro a plătit distracţia. Deci e mai mult decât parandărăt. E furt integral.

Vă daţi seama ce s-ar fi întâmplat, de mult, până acum, într-o ţară normală, într-un asemenea caz?

La noi, însă, Ridzi se cramponează de scaun, mai mult, dă un comunicat de presă că nu-şi dă demisia, aşa cum se zvonea. Iar colegii ei din PD-L, din ăştia de la grupa mică, fac “solidaritate ţigănească”, vorba lui Cezar Preda, cu ea. Ca să-l acopere pe şeful de trib de la Cotroceni, aflat în rahat până peste cap.

De ce nu-şi dă demisia Ridzi? Pentru că trebuie să păzească secretele zeului de mahala. Cu fiică-sa care a beneficiat de foloase necuvenite. Pentru că în mod clar într-acolo duce ancheta.

De-aia se dau de ceasul morţii loaze disperate ca Boureanu să suspende sau măcar să compromită comisia, pentru că ea are activitate deschisă presei, deci publicul află tot. Pentru prima dată în 20 de ani, o comisie parlamentară de anchetă manifestă transparenţă totală. Felicitări, Alina Gorghiu!

Şi tot pentru prima dată de când e înfiinţată, DNA e într-o situaţie extrem de delicată. Dacă procuroarea generală Codruţa, care e şi ea grupa mică, s-ar repezi să spele cadavrele din dulapurile prezidenţiale, suspendând activitatea comisiei de anchetă şi comandând (aparent) izbăvitorul NUP, Daniel Morar e vulpe bătrână.

Procurorul şef al DNA ştie că preşedintele Băsescu e la cotitură şi că de decizia lui poate depinde soarta celui de-al doilea mandat. Oricum problematic. Pentru că un curent de opinie devastator pentru Băsescu se alcătuieşte chiar pe valul uriaş al scandalului Ridzi. Care îl poate mătura şi pe Morar. Dar dacă e băiat deştept şi aşteaptă concluziile comisiei parlamentare, pentru a-i da lovitura de graţie ministrei penale, are toate şansele să facă uitată toată mascarada judiciară din anii trecuţi. Mai ales că urmează şi alt scandal, conex şi la fel de devastator pentru Băsescu.

Decizia lui Daniel Morar are o greutate uriaşă. Şi ar trebui să îl intereseze mai mult cariera lui profesională pe termen lung, decât alţi cinci ani – oricum, ipotetici – pe o funcţie efemeră. Acest scandal nu se va stinge, dimpotrivă, se va amplifica. Indiferent de decizia lui Morar. Deci ar fi bine să o ia pe cea inspirată.

Iar nesimţita de Ridzi să stea, să nu-şi dea demisia! Să fie ea piatra de moară care îl trage pe Băsescu pe linie moartă. Şi Berceanu, şi alţii – chiar dacă puţini – din vechea gardă abia aşteaptă.

ÎL VA COSTA PE BĂSESCU ABSENŢA DE LA AMBASADA SUA?

Foto: www.gapo.ro

Ambasada SUA a serbat în avans Ziua Independenţei. Preşedintele Băsescu s-a scuzat că nu participă.

Pretextul neoficial: că Washingtonul nu are încă ambasador acreditat.

În realitate, neparticiparea e o gafă diplomatică monumentală.

Preşedintele a participat, în schimb, la aniversarea a 10 ani de Renault la Dacia. Evenimentul a avut loc, însă, după două ore de la începerea sărbătorii americane. Şi la doi paşi (Palatul Regal).

Îl va costa pe Băsea absenţa?

DELFINUL MARK A PLECAT ÎN MAREA LIBERTATE

Foto: Adevărul

În august, ar fi împlinit 32 de ani. De 23 de ani era în captivitate, la delfinariul din Constanţa.

Avea trei reprezentaţii de câte 30 de minute pe zi şi îi încânta pe spectatori, dintre care, foarte mulţi copii.

Era singur, după ce a pierdut-o pe prietena lui, Alina.

Mark se simţea rău de la o vreme. Şi totuşi, ieri a avut ultima reprezentaţie. A murit la miezul nopţii, de hemoragie pulmonară.

L-am văzut şi eu, înainte de 1989. Erau, atunci, mai mulţi delfini. Acum nu mai e nici unul.

Este România.

BOUREANU ŞI-A FĂCUT EXTENSIE DE PENIS

Boureanu, o nulitate care trebuia evacuată încă de ieri din comisia de anchetă a parandărătului lui Ridzi şi-a permis azi o nesimţire pe măsura maestrului lui, mârlanul de la Cotroceni.

Că Alina Gorghiu a greşit ieri tolerându-i prezenţa fără mandat de înlocuire a unui coleg de la PD-L s-a văzut azi când a avut ieşirea de derbedeu nesimţit la adresa ei, permiţându-şi să-i spună să nu-l întrerupă când, în calitate de preşedintă a comisiei, i-a atras atenţia să aibă bun simţ. După care a numit-o “domnişorică” şi a făcut insinuări incalificabile cu privire la viaţa ei personală. Cu o obrăznicie fără precedent în Parlament.

Alina Gorghiu e mult prea fină şi s-a comportat ca o doamnă. Loaza nesimţită de Boureanu trebuia dat afară din sală cu personalul de securitate al Palatului Parlamentului, iar colegii Alinei ar fi trebuit să aibă bărbăţia să-l pună la punct. Chiar nu se găseşte nici un liberal să-i spargă faţa? Detest violenţa, dar jegul ăsta merită un şut în gură, să-i dea borşul pe nas.

Un limbric care şi-a făcut extensie de penis şi credea că nu se va afla. N-aş fi făcut referire la acel aspect delicat de ordin intim, dacă nu ar fi comis această nesimţire fără margini.

Dacă aş fi bărbat, l-aş lăsa lat pentru mizeria de azi.