DE CE, ÎNALTPREASFINŢITE PĂRINTE? SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE MITROPOLITUL ANDREI, CU IUBIRE ÎNDURERATĂ

Înaltpreasfinţite Părinte,

Ştiu că intru din oficiu sub blestem arhieresc – şi încă în Postul Adormirii Maicii Domnului – dacă şi când cârtesc la adresa unui ierarh al Bisericii – pe care o constituim deopotrivă, clerici şi mireni. Îmi asum acest risc cumplit.

Şi vă întreb cu durere, de ce i-aţi acordat lui Emil Boc înaltul ordin bisericesc? A(ve)am încredere în preotul care sunteţi şi încrederea mi-a fost rănită. Atitudinea contrastează flagrant cu cea a Sf.Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei surori.

Ierarhii bisericeşti îi apără pe oameni, grecii se simt ocrotiţi în biserica lor. Pe noi, credincioşii de rând, oamenii-frunze în vânt, cine ne apără de rău? Cine ne ajută să ne ajutăm?

V-am auzit justificările şi ele m-au întristat şi mai tare. Aţi spus că distincţia n-are legătură cu politica şi că i-a fost acordată premierului pentru că „a dat” la biserici. Mă cutremur, Înaltpreasfinţite!

1. Nu a dat de la mamă-sa, nici de la vreun neam al lui, ci de la neamul de cetăţeni români contribuabili. Prin urmare, Înaltpreasfinţite Părinte, ar trebui să ne decoraţi pe toţi contribuabilii, dacă e să reducem la absurd justificarea atât de incredibil de vulnerabilă pentru un veritabil doctor în teologie – teolog de seamă şi simţit care sunteţi. Predicile vă arată sufletul ales. Cum poate o inimă şi o minte înalt teologicală şi adânc umană ca a dumneavoastră să se adâncească în eroare prea lumească?

2. Să înţelegem că decoraţi o formă de mită, de două ori perversă: fiindcă mai e şi din bani publici? Dacă l-am lăsa pe necurat să-şi bage coada-i îmbârligată n-am putea decât deduce rece că o fi fost rost şi de ceva parandărături, că regimul Băsescu „nu dă” nimic fără să i se întoarcă (mult) înmulţit? Sau s-a mulţumit cu decoraţia, un parandărăt electoral. Care discreditează biserica noastră şi fraţii de confesiune ai utecistului de la Cluj nu pot decât să se bucure de aşa degradare. Imaginea B.O.R. nu merită aşa pată.

3. Există şi facere de bine de tip mafiot. Cupola omoară şi pe urmă face milostenie. A început Biserica Ortodoxă să vândă indulgenţe?

Iertaţi-mă, dar mi-aţi rănit inima, Înalte Părinte! Şi mi-aţi lezat capacitatea de judecată – atât pe cea morală, cât şi pe cea intelectuală.

Biserica e în lume ca să mântuiască lumea. Aici şi acum. Nu puteţi să vă legaţi la ochi şi să vă băgaţi ceară în urechi. Singur, puteţi, dar se poate, Înalte?!  

N-aveţi cum să nu ştiţi cu cine aveţi de-a face. Dacă nu puteţi protesta – ca fraţii greci – împotriva unui regim criminal, cu dimensiune flagrant satanică, manifestând o ură atroce faţă de oameni, fără precedent din zorii comunismului încoace -, dacă, deci, nu vreţi să vă răstiţi la regimul criminal, cu autoritatea morală de apărător al turmei la fiara care o muşcă, măcar nu-l decoraţi!

Aşteptam de la înalţii ierarhi să-i mustre părinteşte pe guvernanţi, nu să-i încurajeze în orori! M-aş fi bucurat să ne îndemnaţi să facem o rugăciune colectivă pentru conducători, ca să le dea Dumnezeu mintea de pe urmă şi să ne lase! După care să-şi ocupe tot timpul cu penitenţa.

Pentru numele lui Dumnezeu, şi-aşa fibra morală a poporului român e distrusă. Încercaţi, măcar, să nu-l demoralizaţi până la demolarea ultimului reper!

Cu fiiască durere,

Roxana Iordache