OPOZIŢIA, IEŞIŢI AFARĂ DIN MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ!

Video de ii254 – lilick-auftakt

Borfeta Anastase a mai călcat, o dată, apăsat pe Constituţie şi a interzis prezenţa poporului la adunările parlamentului. N-a permis prezenţa sindicatelor la balcon şi nici a invitaţilor opoziţiei, azi, când Boc şi-a angajat ce nu are pe Codul Muncii. De ce a făcut Borfeta (încă) una ca asta? Pentru că poate. Şi pentru că opoziţia nu poate. Aşa cum şi declară.

Regimul Băsescu este o autocraţie de facto, care e previzibil că va deveni şi de jure, prin modificarea Constituţiei.

Deocamdată, guvernanţii mizează pe scrupulele democratice ale opoziţiei. Adică, florile pudice din opoziţie respectă – ceea ce e perfect – statul de drept şi procedurile democraţiei parlamentare, în timp ce lighioanele cinice de la putere le calcă în picioare.

Regimul Băsescu se axează pe procedee totalitare, în dispreţul procedurilor de drept. Puterea guvernează prin lipsă de procedură legală şi legitimă, şi îşi permite asta, pentru că deţine pârghiile puterii. Opoziţia nu deţine nimic şi clamează procedurile democratice. Procedează conform acestor proceduri, în contrast flagrant cu puterea. Şi tocmai în acest fel opoziţia parlamentară legitimează puterea totalitară : prin simpla ei participare în cadrul legislativ sau care ar trebui să fie legislativ şi în care, de fapt, puterea îşi exercită şi îşi legiferează nelegiuirile.

Parlamentul e doar o anexă a guvernului. Guvernul e doar o anexă a preşedintelui ţării. Separaţia puterilor în stat ar fi de mult desfiinţată de facto, dacă Justiţia nu s-ar încăpăţâna să-şi exercite prerogativele de putere judecătorească, ştiind că este irepresibilă. Regimul Băsescu nu poate reprima puterea judecătorească decât dacă o desfiinţează prin decret prezidenţial şi trimite magistraţii la Canalul Dunăre-Bucureşti.

Justiţia e singurul obstacol în calea puterii totalitare şi unica opoziţie din România la ora actuală. Fiindcă ea se opune efectiv şi procedural lipsei de procedură legală a puterii actuale. Pe când opoziţia parlamentară e în complicitate cu puterea discreţionară, prin simplul fapt că o legitimează parlamentar.

Întrebam în postări anterioare şi în mesaje postate pe blogurile unor lideri liberali ca Mihai Voicu şi Varujan Vosganian, cum ieşim din acest cerc vicios. De fapt, cred că opoziţia parlamentară nici nu vrea să iasă. Că dacă ar vrea, şi-ar păstra respectul faţă de statul de drept şi s-ar delimita de regimul Băsescu, ieşind din Parlament şi lăsând să apară în pielea goală Marea Adunare Naţională.

Realitatea e că opoziţia mângâie cercul vicios. Şi e un viciu de procedură reprezentativă în atitudinea ei. Adică, te opui unui regim pe care îl denunţi ca totalitar, declari că nu eşti în stare să-l dai jos prin proceduri în acord cu statul de drept, dar rămâi în interiorul acelui regim care se foloseşte de prezenţa ta ca de o dovadă vie că nu e totalitară, fiindcă există opoziţia parlamentară şi ea beneficiază de toate drepturile. Şi obligaţiile. Pe care puterea le ignoră.

Şi după ce că nu se delimitează, după ce că legitimează puterea, opoziţia nici măcar verbal nu-şi mai exercită unica ei putere: aceea de a ataca, dur şi la obiect, aceea de a reprezenta vocea alegătorilor care, după ce că n-au nici o putere, mai sunt şi desconsideraţi prin faptul că sunt reprezentaţi de reprezentanţi care se recunosc neputincioşi. Atunci, la ce bun prezenţa parlamentară? Pentru înfrângere anticipată? Şi asumată anticipat? Pentru defetism lamentabil? Care nu reprezintă nici pe departe starea de spirit a imensei majorităţi a populaţiei ţării: disperată de situaţia în care a adus-o puterea şi exasperată de neputinţa opoziţiei.

Kelemen Hunor, cel puţin, declară deschis că UDMR legitimează puterea din care face parte chiar şi când nu e de acord cu ea. Dar trebuie să facă parte pragmatic, pentru a reprezenta, la sânge, interesele comunităţii alegătorilor lor. Kelemen a declarat că asigură cvorum puterii, dar nu participă la vot.

Opoziţia va vota, din nou, de una singură, declarându-se incapabilă să schimbe faptul că parlamentarii PD-L plus anexele vor sta în bănci şi nu vor participa la vot. E previzibil că aşa vor face mereu şi e previzibil că nici o moţiune de cenzură nu va avea succes şi atunci, la ce bun opoziţia parlamentară?! Cu ce ne ajută, cu ce ne reprezintă? Ne-ar ajuta şi ne-ar reprezenta dacă, împreună cu sindicatele şi patronatele adevărate, s-ar muta în stradă. Măcar acolo ar avea rolul de a motiva oamenii. Din parlament, îi demobilizează, fiindcă fac figuraţie.

De altfel, liderii sindicali de la BNS şi Cartel Alfa merită felicitaţi, pentru că – spre deosebire de opoziţia contemplativă – au dat în judecată Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, deci pe infractoarea Anastase Alma Roberta, pentru interzicerea dreptului lor constituţional de a asista la şedinţele parlamentare. Care sunt publice.

Foto: util21.ro

În continuare, adresez opoziţiei parlamentare următoare scrisoare deschisă, pe care am postat-o parţial şi pe blogul lui Mihai Voicu, mesaj faţă de articolul lui referitor la situaţia de azi din Parlament şi intitulat: „Întoarcerea la popor fără popor”. Iar ideea apelului meu e tocmai asta: opoziţia să se întoarcă la popor, cu poporul.

Adică, drăguţă opoziţie politică, în condiţiile în care nu puteţi face chiar nimic pe cale legală – pe care puterea în acelaşi timp o calcă în picioare – de ce nu-i lăsaţi să fie Marea Adunare Naţională?

Eu înţeleg că nu v-ar conveni să renunţaţi la avantajele poziţiei comode pe care v-o dă opoziţia parlamentară, dar măcar fiţi combativi din gură, că până şi asta aţi abandonat! Aţi devenit defetişti ca oile nenăzdrăvane mioritice.

No offense! În ce priveşte tandemul Crin-Ponta, n-am cum să-i contrazic pe cei care îl numesc comic. Crin a ajuns o autoparodie a ceea ce era, (a)pare blazat şi inhibat de propria-i jenă faţă de o companie ridicolă ca a lui Ponta.

Voi puteţi continua să vă iluzionaţi că ei sunt izolaţi şi că temperatura în sondaje va continua să urce pentru voi cu atât mai mult cu cât vine primăvara, dar cred că din păcate vă înşelaţi: în detrimentul nostru, al alegătorilor voştri.

V-ai gândit că în realitate cei izolaţi nu sunt ei – pentru că deţin absolut toate pârghiile puterii şi le folosesc absolut cum vor -, ci că de fapt pe voi vă ţin în carantină, în acelaşi ţarc cu liderii sindicali?

Puterea ţine captivă opoziţia. Opoziţia alimentează cercul vicios prin inadecvare. Să ştii că nu poţi face nimic pe cale legală, împotriva unei puteri care procedează ilegal şi îşi impune ilegalităţile înseamnă să te complaci. În complicitate cu puterea, în loc de solidaritate cu poporul adus la disperare. Ştiţi prea bine că nu avem de-a face cu o putere normală, ci cu un regim de ocupaţie. Un regim antidemocratic şi împotriva statului de drept nu poate fi dat jos cu mijloacele statului de drept, decât prin voinţă tenace şi inteligenţă activă. În nici un caz cu scrupule democratice. Nemernicii îşi râd de voi. Şi de noi.

Vor mitui populaţia, vor manipula, progresiv, sondajele, vor fura masiv şi vor câştiga din nou. Iar faptul că indolenţa voastră a făcut să nu fie anchetată frauda de la prezidenţiale a creat precedentul lamentabil pentru opoziţia actuală.

De fapt, în ce sens sunteţi voi, opoziţie? Mai degrabă vă opuneţi voinţei noastre de a da jos regimul ticălos. Am impresia că şi voi sunteţi la fel de izolaţi de oameni ca şi puterea, habar n-aveţi în ce hal se trăieşte. Sau se (sub)supravieţuieşte.

Ieşiţi în stradă! Ieşiţi din Parlament şi alăturaţi-vă poporului, faceţi-i pe oameni să nu se mai simtă abandonaţi, frunze-n vânt la discreţia unui regim de tâlhari! Tot ceea ce face regimul Băsescu e împotriva oamenilor. E războiul puterii împotriva poporului. Demonstraţi că ştiţi să luptaţi şi să câştigaţi! Dacă vreţi să învingeţi – dar vreţi? -, convingeţi că sunteţi generoşi şi capabili de acte în consecinţă! Puteţi să renunţaţi la avantajele parlamentare pe termen scurt, pentru putere reală pe termen lung? Fiindcă, dacă mergeţi în mijlocul oamenilor, ei nu vor mai permite frauda electorală. Îşi vor apăra voturile de milioane. Îşi vor susţine reprezentanţii, ca să le susţină interesele.

Nu le puteţi cere oamenilor să iasă în stradă, dacă nu le daţi o motivaţie. Ieşiţi în fruntea lor, cum ieşeau Coposu, Raţiu, Câmpeanu, Cunescu! Nu aveţi dreptul să vă supăraţi pe ei, alegătorii voştri şi nici pe ei, alegătorii lor, şi nici pe cei mai mulţi, alegătorii nimănui, electoratul absent: dacă nu demonstraţi –  ferm şi decisiv – că sunteţi diferiţi, că sunteţi capabili să-i reprezentaţi, că nu-i consideraţi, ca şi ceilalţi, doar o masă de manevră de la care aşteptaţi voturi ca să vă aducă la putere şi pe urmă să-i uitaţi. Demonstraţi că îi consideraţi oameni şi că sunteţi în stare să luptaţi, să vă bateţi pentru ei şi să-i aduceţi la putere. Prin voi. Demonstraţi că meritaţi!

În caz contrar, e o iluzie să visaţi la voturi din oficiu. De la proştii de serviciu, pe a căror inteligenţă electorală mizaţi necinstit sufleteşte, ca să vă facă jocurile necondiţionat, prin votul negativ. Dar voi, voi personal când veţi fi în stare să demonstraţi că meritaţi votul pozitiv? Prin voi înşivă, indiferent de apartenenţa politică. Dar în primul rând liberalii.

Unde este Crin, reprezentantul nostru de neoprit? Prezenţa lui în stradă ar aduna milioane de oameni. La revoluţia crinului.

Armata e cu noi, Poliţia nu poate fi împotriva noastră, Jandarmeria nu poate fi împotriva Poliţiei, iar serviciile nu pot risca o ţară pentru un tiranozaur.

Dacă aşteptaţi alegerile la termen, spuneţi-ne sincer că e cazul să nu mai aşteptăm nimic. De la voi. Ca să schimbaţi starea de fapt cu statul de drept trebuie mai întâi să încetaţi să legitimaţi starea de fapt cu prezenţa voastră parlamentară. Deci, ori sunteţi în stare să faceţi tot ce trebuie ca să aveţi voturi şi să amorsaţi schimbarea de regim, ori ieşiţi din Parlament, adică demisionaţi, în ziua în care cade moţiunea de cenzură.

Nu v-am votat ca să semnaţi condica la Parlament şi să vă miraţi că prinde propaganda aglutinantă. Aceea că toţi sunt la fel. Demonstraţi că sunteţi altfel!

PSD, aveţi suficienţi oameni capabili şi cu vocaţia de co-lider al opoziţiei unite. Dacă continuaţi cu Ponta, înseamnă că nu vreţi mai mult decât să-şi frângă gâtul. Degeaba.

PNL, poate vă hotărâţi să le lăsaţi celor de la putere asteniile de primăvară. Dacă ieşiţi afară, pluteşte în aer revoluţia crinului.