MARILE SUCCESURI ALE DNA. PĂSAT, IA DE LA BĂSESCU!

Foto: Agerpres

Să vedem, acum, care-i treaba cu Păsat. Ar trebui să fie atât de simplu de înţeles, încât nu s-ar mai petrece.

După mizeria cu PSD-istul Constantin Nicolescu, ce şi-a zis Băsescu? Ca preşedintele imparţial. „Ia să merg eu la PD-L şi să le dau indicaţii preţioase anticorupţie, ca să prostesc imbecilii. Măcar pe-ăia 15% să-i mai păstrez, că dacă-i pierd şi pe ei, atunci oricât s-ar chinui să voteze diaspora, tot nu ne mai scoatem de data asta”.

Zis şi făcut. Primul băutor al ţării n-avea cum să-şi sacrifice simpatiile, mai ales că îi sunt în continuare atât de utile la tăvăleală – guvernamentală şi parlamentară, evident – şi atunci s-a luat de Păsat. Mai ales că e aterizat de la PNL (?!) şi poate că nu e nici un cotizant prea energic. Şi chiar dacă e, el e cel care trebuie sacrificat. Că doar n-o s-o trimită să se predea Justiţiei pe Udrea. Sau pe Borfeta. Sau pe Anca. Sau pe Sulfina cu Silvian. Şi aşa mai departe. Nici chiar pe Blaga, Videanu şi Berceanu, că sunt utili societăţii portocalii. Inclusiv prin disidenţa de poză, care dă tare bine.

Ceea ce a făcut Băsescu în raport cu Păsat e o absurditate ridicolă. Unu, că i-a cerut să ceară să fie judecat. În prealabil, arestat. Solicitare ca la „reeducare”. Mao însuşi ar fi mândru. Doi şi nu în ultimul rând, solicitarea privind „ridicarea imunităţii parlamentare” e praf în ochii proştilor. Nu există imunitate parlamentară. Există doar în cazul celor care sunt sau au fost miniştri. În rest, trebuie aprobarea Parlamentului doar pentru ca un parlamentar să fie arestat, nu ca să fie judecat. Deci, de fapt, Băsescu asta i-a cerut lui Păsat:  să se ceară arestat. Să se sacrifice pe altarul cauzei portocalii. Să suporte mânjeala maro, fiindcă dacă consimte, nu păţeşte nimic până la urmă, e doar tăvălit în noroi. Dacă nu consimte, s-ar putea chiar să fie sacrificat pe bune. Şi Păsat n-a consimţit, a zis că e nevinovat şi nu s-a conformat cererii lui Băsescu să ceară parlamentarilor, în primul rând celor de la PD-L, să-i aprobe arestarea. După aproape doi ani de cercetare, apoi urmărire penală. Dacă DNA chiar voia justiţie – şi nu mascaradă judiciară în patru labe faţă de Băsescu – atunci îl putea trimite de mult în judecată pe Păsat. Dar nu asta s-a vrut. Ci transformarea exemplară a numelui învinuitului în fapt: măcinare de mălai şi mămăligă moale.

În statul de fapt în care supravieţuim, n-are nici un fel de importanţă procedura de drept. Ea e substituită cu bunul plac. Adică, degeaba nu s-a întrunit numărul necesar la votul comisiei juridice, că tot a ieşit cum a numărat Buda. Nume predestinat. După modelul Borfeta.

Şi îl vor aresta, şi va urma o întrecere socialistă în imagini televizate cu vameşii şi poliţiştii de la Siret. Şi vor putea aresta pe cine vor vrea. Oricând. Oriunde. Fără procedură. Şi fără opoziţie. Opoziţia are treabă să facă mariaje năşite de putere.