PONTA COMPROMITE ŞI NOUA MOŢIUNE DE CENZURĂ. PSD ŢINE PD-L LA PUTERE. AUTOPSIA UNEI MOŢIUNI AVORTATE

Dacă la prima moţiune de cenzură Ponta a reuşit să-i fraierească pe cei dornici de iluzionare, acum compromite pe faţă iniţiativa PNL, după angajarea răspunderii pentru „legea educaţiei”.

Imediat ce liberalii şi-au anunţat iniţiativa, în loc să se solidarizeze, Ponta a parazitat-o cu un demers paralel, ca să o confişte şi să-i distrugă şansele, profitând ostentativ de faptul aritmetic că liberalii nu au numărul suficient ca să o demareze prin ei înşişi.

Atitudinea lui Ponta este paralelă cu aceea a unui om politic. El are un comportament infantil. Tembelismul pe care îl manifestă prejudiciază nu viitorul, ci însuşi prezentul şi chiar şansa de viaţă a milioane de oameni. Ponta se joacă cu puţulica-i politică în nisip, în timp ce în România pentru foarte mulţi oameni problema se pune în termeni de supravieţuire. Şi în loc ca PSD să facă absolut totul pentru a da jos regimul antinaţional, ACUM, liderii lui se gândesc în termeni de politicianism electoral.

E clar că pentru conducerea actuală a PSD, adversarii nu sunt Băsescu şi PD-L, ci Antonescu şi PNL. Din teamă lamentabilă de concurenţă loială. De aceea nici nu vor să contribuie la dispariţia politică a PD-L, pentru că falsa dreaptă, dreapta de impostură le convine, ca să compromită ideea de dreapta şi să ţină captiv acel procent de electorat care dacă s-ar reorienta spre PNL, i-ar asigura victoria în alegeri. Sau măcar paritatea cu PSD. Acesta e un calcul lamentabil din punct de vedere politic şi mai ales al interesului naţional (stat de drept, democraţie reprezentativă), dar corect din punct de vedere politicianist, pe lângă alte două, greşite.

Unu, PSD perseverează în iluzia că PD-L se erodează direct proporţional cu trecerea timpului, de parcă banda guvernamentală n-ar avea ministerul (sub)dezvoltării şi multe alte puşculiţe pentru mituirea populaţiei, împreună cu deprinderea de furt electoral fără ruşine.

Şi doi, iluzia PSD că ar putea depăşi, vreodată, 35, maximum 40%. Situaţie în care ar avea nevoie de UDMR, fiindcă de guvernat cu PNL nu se poate şi nici nu e de dorit. E vorba pur şi simplu de incompatibilitate, benefică de altfel pentru o societate normală. Dar la noi numai normalitate nu este. Şi ca să ajungem la normalitate, se impune un guvern anti-criză, un guvern de avarie, format din profesionişti care să aplice un program de urgenţă.

Programul anti-criză pe termen scurt şi mediu, împreună cu prezentarea premierului pe modelul proiectului Johannis constituie prioritatea evidentă a momentului. Şi impun reacţie rapidă. Crin s-a dovedit capabil, dar tocmai asta-i problema pentru Ponta. Numai cine nu vrea sau n-are o minimă capacitate de judecată nu vede că PSD, prin actuala conducere, NU vrea să dea jos guvernul. Ba chiar face totul pentru ca PD-L să nu cadă.  

Ceea ce face PSD la ora actuală e material didactic pentru prostie politică. Şi pentru iresponsabilitate. Am mai spus-o, exclud prezumţia de ticăloşie, pentru că liderii PSD cu putere de decizie, în suficienţa lor, slujesc regimul Băsescu şi involuntar. Într-o veselie. Şi cred că e o hăhăială mare la Cotroceni pe seama lor.

Mai ales că ar fi şanse serioase ca moţiunea de cenzură să treacă. Dar nu vrea Ponta. Şi nici (pseudo)vulpile bătrâne din PSD, care îl îndrumează. Ce fac ei se numeşte onanism exhibiţionist. Autoiluzionare electorală. Tactică penibilă. Impotenţă în plan strategic.

Ponta iese şi declară în mod repetat că moţiunea actuală n-are nici o şansă şi este doar „ca să dea două semnale, către profesori şi către ardeleni”,„ca să vadă profesorii că noi nu suntem de acord” (!!!) „şi să ştie că vom anula legea când vom fi la putere”. Adică, o facem doar ca să ne votaţi, chiar dacă noi acum nu suntem în stare sau mai rău, nu vrem să dăm jos guvernul care vă extermină. Cu alte cuvinte, prezumţia de prostie aplicată electoratului, cum face şi PD-L. Ăsta e mesajul, jignitor la maximum pentru cadrele didactice, fiţi proştii noştri electorali! Dar chiar presupunând, cu scuze anticipate, că mesajul ar prinde, PD-L fură alegerile dacă le organizează.

Şi altă tâmpenie, care reflectă intenţia flagrantă a PSD ca guvernul PD-L să rămână la putere, este infantilismul fanfaron cu care Ponta declară că ei nu mai negociază pentru voturi; chiar a zis textual că e treaba domnului Pambuccian dacă la moţiunea anterioară a declarat că a fost ultima dată când minorităţile au acordat sprijin guvernului să nu cadă!!!

Şi cea mai colosală, ca să zic aşa, eroare – dacă nu-i totuşi ticăloşie antiliberală – pe care o comite Tonta e aceea de a brusca ostentativ UDMR, în loc să-l susţină pe Crin în tentativa de a-i disloca pe unguri şi a reconfigura cu ei şi cu minorităţile, majoritatea parlamentară de anul trecut: în condiţiile în care imensa majoritate a populaţiei pur şi simplu detestă regimul Băsescu.

Totodată, Ponta le adresează ardelenilor un mesaj similar celui prin care lezează profesorii, tratându-i ca pe o masă de manevră electorală: data viitoare să ne votaţi pe noi, nu pe PD-L care vă vinde la unguri! Atitudine tembelă, mentalitate primitivă. Aceeaşi abordare în scop de dezbinare ca şi PD-L, când e nevoie stringentă de solidaritate şi coodonare, politică, socială şi civică.

Nu dreptul maghiarilor de a studia în limba maternă e problema, oricum o fac şi dacă ne-am pune în locul lor şi noi am face-o. Punând accentul asupra falsei probleme a limbii de studiu, PSD comite o dublă greşeală (ca la tenis): abate atenţia de la adevăratele şi gravele probleme de tip totalitar ale legii şi ostilizează, brutal, UDMR (fără de care, repet, n-ar putea fi la guvernare în eventualitatea fantezistă că după cum îşi aşterne ar ajunge să doarmă pe laurii victoriei electorale).

Ponta bajocoreşte, astfel şi eforturile doamnei Ecaterina Adronescu, co-autoare a textului moţiunii, împreună cu prof. Andrei Marga şi care, spre deosebire de preşedintele partidului ei, a declarat că până la dezbaterea moţiunii vor face demersuri pentru a maximiza şansele moţiunii.

Pe când preşedintele PSD, Victor Ponta, aruncă în aer orice şansă de a răsturna guvernul. Prin atitudinea lui, arată că PSD nu mai e decât suportul PD-L. La propriu. În caz contrar, s-ar gândi că, de exemplu, un guvern condus de Frunda György, cu profesionişti ca Stere Farmache, Arafat, Pambuccian şi alţii de calibru profesional ar fi o soluţie patriotică. Fiindcă patriotismul înseamnă acţiune inteligentă.

Şi nu, nu cred că trebuie să ne resemnăm. Crin ar fi cazul să-l ia pe Victoraş în culise şi să aibă momentul adevărului. Poate să fie de faţă şi Adrian Năstase (care, sincer, ar fi cazul să conducă de jure PSD). Dar dacă nu ies de-acolo cu decizia reacţiei rapide privind anunţarea programului, a premierului şi demararea negocierilor pentru refacerea majorităţii parlamentare, atunci Crin trebuie să iasă public şi să spună despre ce e vorba. Chiar în discursul parlamentar de la dezbaterea moţiunii de cenzură. Măcar să fie clar cine vrea şi cine nu vrea să scăpăm de regimul Băsescu, cine acţionează pentru asta şi cine subminează acţiunea de eliberare naţională.

P.S. Ţărănistul Virgil Ilie e cel care i-a zis pe nume: Tonta.