Câtă diferenţă!
Inclusiv între modul în care Barack Obama aruncă o floare în bazinul memorial, şi modul în care John şi Cindy McCain se apleacă şi aşează, uşor, florile pe apă.
Iar Michelle Obama nu s-a deranjat, avea altă treabă.
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Welcome to Roxania 
Vineri 12 septembrie 2008 la 5:33:01 am
@Roxana
Cat de bine ai observat diferenta! Extraordinar!
Vineri 12 septembrie 2008 la 5:38:17 am
@Karina. Bună dimineaţa! Nu era greu de observat. Şi mai şocantă a fost imaginea la CNN, aveau alt unghi. parcă dădea cu băţul. Am văzut şi live, şi în reluare, au dat-o de mai multe ori, fără nici un comentariu.
Vineri 12 septembrie 2008 la 5:45:08 am
@Roxana
Si eu aici, in filmuletul postat de tine, m-am uitat de mai multe ori. Ti-am postat si ceva la articolul tau despre „11 septembrie” si ce ai facut atunci. Nu am avut net o perioada si de-abia acum am reusit sa citesc din urma. M-ai emotionat mult.
Vineri 12 septembrie 2008 la 8:42:22 am
Mc Cain este veteran este un erou. priveste si gandeste altfel despre patria lui.si e normal sa trateze astfel de ,,ceremonii”. ce ma mira este ca Obama nu e consiliat mai bine.comemorarile astea au o mare doza de sentimenatlism,de trairi interioare,iar daca republicanii sunt la fel de atenti ca tine, de maine vedem alte cresteri ale lor in sondaje
Vineri 12 septembrie 2008 la 8:43:22 am
Mi-a placut ce-a scris ieri @Marius Mina, in legatura cu articolul tau (excelent) despre tragedia de acum 7 ani. Din pacate, politicianismul a invins pana la urma bunul simt, transformand un altar de rugaciune in tribuna electorala. Ca Obama este in plus si mitocan, nici nu stiu in ce masura mai conteaza.
Vineri 12 septembrie 2008 la 9:27:00 am
si la americani se intampla ca la noi: profita de evenimente ca sa castige electorat
Vineri 12 septembrie 2008 la 10:04:52 am
@Karina. Mulţumesc mult. Îmi pare rău că n-ai avut net, sper să găseşti o soluţie alternativă care să excludă sau măcar să limiteze la maximum avariile (de exemplu, click-net-ul meu, într-un an, de când am abonamentul, au fost doar două avarii, de câte 2-3 ore fiecare, şi pentru ele m-am enervat, pentru că la ei chiar nu se întâmplă, dar au înlocuit nişte cabluri şi se pare că a fost inevitabil).
@olimpiu. Sunt mult mai atenţi decât mine – sau aşa suntem noi, ăştia de dreapta 🙂 Şi se poate face un filmuleţ drăguţ cu două imagini: Obama cu mâna la organul genital în timpul Imnului Naţional şi Obama aruncând floarea în apă să scape de ea.
@Florian. Mulţumesc mult, Florian. Obama a vrut-o, a riscat să se expună la maximum în contrast cu McCain, exact sub aspectul vulnerabilităţii lui majore: patriotismul cel puţin discutabil.
@petrisol socol. Diferenţa e, Petrişor, că 11 septembrie este un eveniment pe care îl comemorează toţi americanii, un eveniment prin excelenţă al unităţii naţionale.
Vineri 12 septembrie 2008 la 10:12:03 am
Off topic: Am gasit in urma cu ceva vreme, cred ca tot pe blogosfera, o poveste care mi-a placut. Poate ca unii dintre roxanieni au citit-o si ei, poate altii nu, poate unora li se va parea de asemenea frumoasa, poate altora nu. Dar, pentru ca tot plec vreo doua saptamani si nu voi mai face degeaba umbra blogului, imi scot acum parleala. Asadar, povestea:
A fost odată o nevăzătoare care se ura pe ea insăşi, din cauză că era oarbă. Ea ura pe toată lumea, cu exceptia prietenului său. El era întotdeauna gata să o ajute. Intr-o zi, ea i-a spus: “Dacă aş putea să văd lumea, m-aş căsători cu tine”.
Intr-o zi, cineva i-a donat o pereche de ochi. Când bandajele i-au fost date jos, ea a putut să vadă totul, inclusiv pe prietenul ei. El a întrebat-o: “Acum, că poţi vedea lumea, te căsătoreşti cu mine?”. Fata s-a uitat la el şi a văzut că şi el este orb. Numai văzând ochii lui închisi, s-a simţit şocată. Nu se aşteptase la asta. Gândul că trebuie să se uite la ochii lui închişi, toată viaţa, a făcut-o să-l refuze.
Prietenul ei a plecat, iar a doua zi i-a scris un bilet: “Să ai grijă de ochii tăi, draga mea, pentru că înainte de a fi ai tăi, au fost ai mei”.
Vineri 12 septembrie 2008 la 11:08:02 am
Absolut impresionanta si dureroasa povestirea Floriane! M-a determinat sa mai trec pe aici.
Vineri 12 septembrie 2008 la 12:17:27 pm
Eu votez cu nea Hussein! Sâc! 🙂
Vineri 12 septembrie 2008 la 12:49:52 pm
Ce inseamna sa fii adevarat politician,tot ce conteaza este iubirea pentru tara ta in asemenea evenimente cruciale,politica nu are ce cauta.God bless America!
Vineri 12 septembrie 2008 la 12:51:50 pm
@Florian. Splendid! Tu eşti scriitor şi nu vrei să spui. Mulţumesc. O să ne lipseşti. Petrecere frumoasă şi să te întorci cu bine! Poate mai bei o cafea prin vreun Internet Cafe şi ne mai saluţi. God bless you!
@o trecatoare pe aici. Mă bucur.
@octavpelin. God bless!
@Mihnea Georgescu. Adică te joci cu mânuţa la chiuvetă? 😆
Vineri 12 septembrie 2008 la 9:05:59 pm
A-l acuza pe Obama de lipsa de patriotism (sau a spune ca este discutabil!) este la fel cu ai acorda lui Basescu premiul Nobel pentru literatura! Nu stiu cum (te stiam inteligenta) poti tu sa spui Ca McCain este viitorul Americii? Sa nu mai vorbesc de Palin, care ieri in primul ei interviu s-a facut de ris, plin lipsa de cultura politica. Mai rau tipa considera ca un razboi cu Rusia trebuie avut! Sa inteleg ca si tu vibrezi cu Basescu? Nu ma crezi? Mergi pe CNN.com si citeste comentariille celor care traiesc aici (si chiar inteleg ce se intimpla) si poate iti schimbi opinia.
Cit prveste cum a aruncat Obama o floare sau cum s-a aplect McCain sa o depuna e mai mult decit amuzant…..
Vineri 12 septembrie 2008 la 9:34:23 pm
Who the f*k is Sarah Palin ?
http://fr.youtube.com/watch?v=mPIHjE0T_ww&feature=iv
Vineri 12 septembrie 2008 la 10:37:10 pm
Pentru cei care vor sa afle adevarul despre 9/11
http://au.youtube.com/watch?v=O-YqET96OO0
exista mai multe episoade, probabil ar fi util sa le urmariti pe toate, dupa care veti putea comenta.
Sâmbătă 13 septembrie 2008 la 2:51:17 am
Minciuna secolului
http://video.google.com/videoplay?docid=-8172271955308136871
Sâmbătă 13 septembrie 2008 la 12:31:04 pm
Zero: An Investigation Into 9/11 Release: 2007 Country: Italy Cert (UK): 12A Runtime: 104 mins Directors: Francesco Tre, Franco Fracassi Cast: Dario Fo, Giulietta Chiesa, Gore Vidal
Peter Bradshaw The Guardian, Friday August 22 2008
If Mr Bush and Mr Blair are still musing over their „legacy”, well, here it is – the 9/11 „truth” movement, of which this film, from Italian directors Franco Farcassi and Francesco Trento, is the latest example. It represents a sizeable body of opinion, holding that everything that we were told about that awful day, every syllable, every dot, every comma, every jot, every tittle, was a great big lie. Our rulers brought this fatuous exercise in silly conspiracy theorism on themselves and us, having foisted the definite untruth of WMD on the world. After all, why should we believe anything proclaimed by the governments of Washington and London which endorsed that mendacity?
Silly, however, is certainly what the 9/11 theories are.
To recap: this movie, like an earlier essay called Loose Change, promotes the belief not merely that 9/11 was a bogus pretext for war, but that it was a bogus event itself, faked, stage-managed and orchestrated by the powers that be. The twin towers were not brought down by kamikaze terrorists, but demolished by covert military-grade explosives, smuggled into the building, of which molten metal in the ashy ruins is the residual evidence. The crashing planes were a diversionary stunt. The so-called terrorists were CIA-mujahideen stooges, who may or may not have been on board, but in any case were ordered to establish their existence on dozens of security cameras to establish an alibi. The plane that crashed into the Pentagon must have been a missile, because the hole isn’t big enough for anything else.
And so on. These theories are rehearsed by Dario Fo, with an insufferably smug grin inappropriate for discussing an event whose casualties he presumably does not dispute, and who is pointedly described as a „Nobel prizewinner” – though his prize is for literature, not engineering.
As it happens, the dissident theories about the towers’ downfall have already been extensively answered by engineers at least as qualified as the ones contributing here. Yes, the Towers’ designers complain that their buildings should have withstood plane crashes – but then, they would, wouldn’t they? They don’t want to be blamed. Or sued. Farcassi and Trento don’t get into the cui bono aspect of it all, presumably to avoid accusations of sensationalism or conspiracy theorism. But without this kind of reasoning, their film is meaningless. And incidentally, they don’t mention the fourth plane, the one that crashed into a field – so does that mean that there were terrorists on that one?
However, daft as it all is, I must now admit something. The film-makers do raise one legitimate question. It concerns WTC-7, the third tower that collapsed that day – still a little-known event – seven hours after the first two, apparently as a result of fire and debris damage. But it had not been struck by a plane. How exactly could that fall down? Well, that too is part of the back-and-forth slanging match between „truthers” and the rest. Perhaps if the Bush government hadn’t been so secretive, so belligerent and dishonest, then this sort of loopiness wouldn’t have found such fertile soil to grow.