DE CE BĂSESCU A FOST TRATAT CA UN CIUMETE ÎN SUA

Foto via EvZ

Mi-a fost şi lene, şi nici n-am avut timp să scriu de ieri postarea cu explicaţia titlului. Mi se pare edificator pentru nivelul societăţii româneşti modul în care a fost percepută şi comentată vizita lui Băsescu la Washington (momentul apoteotic constituindu-l elogiul comis de simpaticul Niels Schnecker, apologetul legăturii cu FMI).

Doar Crin Antonescu a punctat, arătând că vizita a fost sub nivelul acordului încheiat şi aducând ca dovadă vizibilă şi din avion – dar pe care ceilalţi n-o văzuseră – faptul că vizita lui Băsescu a fost expediată pe site-ul vicepreşedintelui Biden.

Acordul, de altfel, privind amplasarea scutului antirachetă a fost o simplă formalitate, întrucât se convenise de mult asupra lui şi el nu necesita prezenţa – jenantă – a lui Băsescu în SUA. De semnat, au semnat secretarul de stat Hilary Clinton şi dear Teodor (care s-a descurcat binişor şi probabil că propulsarea lui s-a intenţionat acolo, doar că, degeaba). Altceva era – cum bine a semnalat preşedintele PNL – dacă venea dear Hilary la Bucureşti pentru semnarea acordului şi pe urmă dădea o fugă la Deveselu. Să mai amintim şi faptul că acest scut este rezultatul pledoariei premierului Tăriceanu, la summitul NATO de la Bucureşti. Că altfel, ni se cerea doar să fim de acord cu scutul, fără să beneficiem şi de protecţia lui, iar premierul de atunci a solicitat corectarea anomaliei. Sigur, e bine că Băsescu a continuat proiectul.

Rău e halul în care preşedintele României s-a prezentat la Washington, fapt de natură să deprecieze ţara. De fapt, România a fost onorată. Băsescu, în schimb, a fost tratat aşa cum s-a şi pretat să se prezinte: ca un subaltern nedemn, o slugă cu căciula-n mână, un trepăduş cu care se face slalom prin Casa Albă.

Dacă vreţi să vedeţi vivisecţie, uitaţi-vă vineri seara la Valentin Stan, în mod sigur va demonta caricatura de vizită infinitezimal.

Până atunci, să observăm ceea ce şi un simplu observator al politicii americane ar fi remarcat din start. Mereu vizitele omologilor sau ale personalităţilor considerate importante sunt anunţate cu mai multe zile sau săptămâni înainte, pe site-ul Casei Albe şi trecute în revistă la briefingurile purtătorului de cuvânt al preşedintelui SUA. Cu cât vizita e mai importantă, cu atât ea e anunţată mai din vreme. Şi ulterior, relatată cu grijă. Şi ilustrată. Nu e cazul cu Băsescu. El a fost retrogradat la nivelul lui Biden, omologul viceprim-ministrului Marko Bela.

Tot ce s-a întâmplat acolo a fost atipic. N-a fost nici măcar o vizită de lucru, ci un simulacru al ei. O bulibăşeală de care n-au avut parte nici capii ţărilor din lumea a treia care au avut onoarea să fie primiţi de preşedinţi democraţi. Deci, Băsescu a fost primit în salonul Roosevelt de către adjunctul preşedintelui, iar preşedintele şi-a făcut apariţia la un moment dat în acel salon, după care şi-a invitat vicepreşedintele împreună cu invitatul lui în Salonul Oval, unde au stat de vorbă 25 de minute, după care Obama i-a scuzat şi ei au plecat înapoi în salonul de unde plecaseră. Ceva! Chiar nu s-a mai pomenit aşa ceva, în vreun protocol. O bătaie de joc, pe care Băsescu o merita din plin, dar România, ba! Amintiţi-vă ţinuta preşedintelui Constantinescu în întâlnirile cu omologul Clinton, pe care îl patrona cu eleganţă. Şi preşedintele Iliescu s-a prezentat onorabil în întâlnirile cu preşedintele George W.Bush.

Apropo: Parteneriatul strategic Cu SUA, reînnoit acum, a fost încheiat de preşedintele Constantinescu, după diligenţele de succes ale premierului Ciorbea la Washington, primit de vicepreşedintele Al Gore (vizită pe care PD a înfierat-o ca  „nedemnă”). Tot administraţia Constantinescu a dus la nominalizarea României pentru valul următor Madridului de integrare în NATO. Premierul Năstase şi preşedintele Iliescu în a doilea mandat au continuat linia euro-atlantică a politicii externe.

Revenind la haloimăsul de vizită. Numai ciumeţii ciumeţilor care totuşi reuşesc întrevederi la Casa Albă nu au parte de declaraţii sau chiar conferinţe de presă comune. Cum a avut, de exemplu, Adrian Năstase cu W.Bush în 2004. Că Băsescu e considerat ciumete o demonstrează şi simplul fapt că nu a existat tête à tête cu Obama (cum a dezinformat Bogdan Chirieac pe televiziunile de ştiri, deşi era clar din însuşi comunicatul de pe site-ul vicepreşedintelui Biden că a fost şi el prezent).

Referitor la poza cu Obama, aşa ceva obţine oricine cotizează. La campania electorală, evident. Pentru 1000 sau 500 de dolari faci poză şi îţi dă şi dedicaţie, dacă nu te consideră prea compromiţător (că pentru a primi banii, nici un donator nu-i considerat suficient de compromiţător). Despre asta-i vorba. Şi Băsescu ar trebui întrebat nu doar de ce s-a comportat ca o slugă care mănâncă pe ascuns în bucătăria stăpânului – iar stăpânul, mărinimos, îl pofteşte în sufragerie -, nu doar de ce şi-a permis, cu cel mult 10 procente rată de aprobare, să semneze în numele României acte capitale fără consultare. Ar trebui întrebat şi cu cât a cotizat la campania electorală a lui Obama: şi din banii cui. Spre încântarea, evident, a dreptei internaţionale.

În concluzie, dacă George Maior i-a aranjat vizita de compromis, SRI îi face bucata. Sigur, totodată mizează pe imaginea de succes indusă proştilor din România. Şi mulţi.