PSD ŞI PD-L SE ÎNTÂLNESC LA WC, REFAC FSN. MĂ DISTREZ!

Foto: Cotidianul

Carevasăzică, amor mare, pasiune subită între PSD şi PD-L, declaraţii peste declaraţii, agitaţie înflăcărată.

Băieţii de la PD-L neagă, cum ar fi Videanu şi Berceanu, zicând că au fost la aceeaşi cârciumă, dar la etaje diferite.

Liviu Dragnea, venit de la PD la PSD, confirmă supraetajarea, dar afirmă că doar s-au suprapus la WC.

Vasile Blaga, care a visat că a scăpat de Călin Tăriceanu şi i-a luat locul, afirmă, senin, că nu mai e nici o interdicţie la PD (tot mai minus) L privind colaborarea cu PSD.

Dincolo, la PSD – şi dincolo de povestirile din WC ale lui Dragnea cu PD-L -, se fac declaraţiile jucătorilor reşapaţi şi siguri pe ei, cum ar fi Mitrea, Hrebe şi Dâncu însuşi. Adică, penalul lui Băse de mai ieri, grupul lui Băse de la Cluj şi cuscrul lui Băse de mâine. Care zic că varianta cea mai bună e cu PD-L. Adică refacerea FSN. Ah, ce mă distrez!

Şi distracţia abia începe, pentru că, nervos, apare onorificul Ion Iliescu şi zice: ori cu PNL, ori în opoziţie. Iar Prostănacul zice că trebuie o mare coaliţie. Nici nu mai pomeneşte de el prim-ministru, că e mult mai confortabil ca şef de Senat. Mai sunt şi voci ca Mazăre, cu obsesia anti-Băse, pentru a cărui demolare zice că ar fi bine ca PSD să treacă-n opoziţie. Ca şi cum ar conta atât de mult cele 30 de procente ale lor, faţă de 70. Ba chiar mai puţin de 30, pentru că, în faţa perspectivei cu PD-L, Felix s-a supărat şi a ameninţat că-şi ia PC-ul şi pleacă. La fel ca şi data trecută.

Câtă agitaţie la PSD şi PD-L, care ziceau că se urăsc ca fraţii renegaţi! Acum neagă că ar fi avut motive. Dacă nu era PNL. În sensul că PD-L şi Băse au acuzat, mai bine de doi ani, PNL că e susţinut de PSD, că de fapt guvernează cu PSD, de unde suporterii înţelegeau că e de rău şi fluierau. Rău era de fapt doar că nu era PD-L în locul PNL, ca să-l susţină PSD. Mult mai mult: să guverneze împreună, la vedere, aşa cum le cereau liberalilor, când acuzau guvernarea din culise cu PSD.

Acum, PD-L iese la scenă deschisă cu PSD. Ce-or mai zice fanaticii portocalii, care înfierau cu mânie pretinsa alianţă PNL-PSD? Ce-or zice „deontologii”? Furii? Chinuri? Leşinuri? La unii, care chiar şi-au închipuit că PD-L e de dreapta şi că înfierările la adresa PNL erau altceva decât retorică demagogică. Iar la alţii, nucleul de stânga, în mod sigur consolări, bătăi pe umeri, justificări: las-că-s mai buni decât liberalii, sunt de-ai noştri, de la FSN.  

De altfel, fanaticii portocalii care bălăcăreau neobosit PNL, după exit-poll-uri, nu mai ştiau cum să curteze mai elogios partidul anterior bălăcărit. Iar acum sunt disperaţi, dezolaţi, dezumflaţi, gata de autoîmbarcat pentru Congo sau de aruncat de la balcon, după ce se freacă la ochi şi nu le vine-a crede ce văd: amor PD-L-PSD, ca şi cum acum ar fi aflat că sunt două jumătăţi ale aceluiaşi FSN. Câtă agitaţie pe capul lor! Ce mă distrez!

În vremea asta PNL îşi vede de guvernare şi de întâlniri în familie. Serioase, la Palatul Victoria, nu prin cârciumi. Dă bine la imagine sobrietatea lor. Şi cinismul de şarpe al lui Bogdan Olteanu. Şi calmul ironic al lui Ludovic Orban. Doar Crin Antonescu parcă joacă în altă piesă, e puţin febril când declară patrician, în oglindă cu Ion Iliescu: ori cu PSD, ori în opoziţie; dar poate face şi asta parte din scenariu.

Chiar şi căţeii liberalilor cască de plictiseală şi nu onorează nici cu o simulare de mârâială zvonul patetic dus de vânt la iRealitatea TV, cum că Băse s-ar fi declarat „mai relaxat” după micul orgasm provocat de cele trei mandate parlamentare în plus ale PD-L şi că ar fi sunat „la PNL” ca să anunţe că-i aşteaptă la guvernare, dar fără Călin Tăriceanu. Şi nici pereţii de la liberali nu se deranjează să întoarcă mingiuţa. În capul tâmpitului care a putut lansa aşa o pateticuţă cacealma. Ca şi frecţiile cu premieri ca Maior, Răzvan Ungureanu, Stănişoară sau chiar simpaticul Johannis. Guvernarea e lucru mare! Nici chiar Isărescu n-ar pleca de la BNR şi nici nu trebuie: doar dacă ne plăteşte America de cinci ori datoria externă şi li-l împrumutăm la Fed.

Deci, rămâne cum am stabilit. PNL sau la guvernare cu premierul Tăriceanu sau în opoziţie faţă de FSN. Şi cu tot electoratul de dreapta tras spre liberali cum trage magnetul pilitura de fier. E simplu. Complică totul cei care se ţin de şuste, şmenuri, intriguţe şi cacealmale între două schimburi de impresii prin veceuri. După ce trag câteva păhărele pe la cârciumi şi-şi închipuie că au scăpat de Tăriceanu.

Vreţi să refaceţi FSN? Ia! De-abia aşteptăm! Să vedem, chiar o faceţi sau e doar o cacealma prin care vă închipuiţi, fiecare, că păcăliţi PNL să-şi abandoneze poziţia de favorită în cărţi şi să cedeze?! Tăriceanu e prea tare ca să-l (re)compensaţi voi cu o şefie de Cameră. Spre deosebire de voi, Băsescu ştie că PNL nu cedează. Pentru că nu are de pierdut în ecuaţie, ci doar de câştigat. Fie că intră la guvernare, în orice combinaţie, dar cu funcţia de premier şi evident, cu programul din care principiile nu sunt negociabile, fie că trece în opoziţie. Am mai spus-o, Băsescu şi Tăriceanu sunt jucătorii la masa-asta.

Don’t cry for me, dragă Stolo! Şi fuck you, Mr Geoană!

Aşa-i chiar acest sistem electoral: locul al treilea poate deveni locul întâi. Aşa că să lăsăm textele de genul: ce a vrut electoratul! Ce a vrut? Şi care electorat? Sunt mereu, din fericire, mai multe electorate. Nici unul n-a decis majoritar. Iar partea de electorat de dreapta care a făcut stânga votând PD-L poate acum să tragă pe dreapta şi să-şi aplice dispozitivul de auto-tras şuturi în fund. Şi să plângă. PD-L în amor cu Hrebe! Guzganul rozaliu, onerosul, odiosul! Ah, ce mă distrez!

Grupaţii de la Cluj au fost aduşi degeaba pân-la Bucureşti, în iluzia că visul lor de aur privind alianţa cu PD-L şi susţinerea lui Băse devine, peste noapte, realitate. În realitate, Băsescu trage sforile în PSD, pe care, în patru ani, l-a făcut varză. De aceea a şi fost nevoit să susţină parlamentar PNL. De aceea e şi acum în situaţia să se alieze fie cu PNL, fie cu PD-L ca să guverneze. Sau să treacă în opoziţie. Care nu i-ar folosi decât la detonarea tensiunilor interne. Multiple. Iar PD-L e jucăria lui Băse.

Oricum, mascarada asta PSD-PD-L a fost o lecţie pentru cei pe care Băsescu şi PD-L îi învăţaseră să considere că o alianţă cu PSD e blamabilă. Nu mai e. Şi nimeni nu ar mai putea blama PNL pentru asta.

Ce ziceţi, Hrebe a jucat-o special sau i-a ieşit involuntar?

Mă distrez!