MASCARADA DE LA PD-L. MULT SUCCES GROPARULUI BOC!

Să minţiţi bine! Asta e învăţătura pe care le-a dat-o Băsescu pedeliştilor la convenţia naţională. El a lăudat campania de genocid şi distrugere naţională a guvernării Boc, pe care o patronează, afirmând: „Sunteţi partidul care a făcut cel mai mult bine României„. Indicaţii preţioase pentru furt şi minciună, ocazie cu care Băsescu a demonstrat că e obsedat de televiziunile de ştiri şi că urmăreşte emisiunile. El le-a indicat pedeliştilor să continue să prezinte realitatea pe dos şi să susţină neabătut că negru-i alb şi albul, negru. În rest, preşedintele ţării a continuat obiceiul de a folosi Consituţia în loc de hârtie igienică, comportându-se ca un lider de partid şi de stat, mai precis, ca un şef de trib. Lacrimile simulate şi aplauzele salii la apelul de unitate au fost un eficient vomitiv de prânz, că tot n-are populaţia ce să mănânce. Cât de nimic pot să fie pedeliştii se vede şi din extazul cu care au aplaudat evocarea nostalgică a lui Băsescu, trâmbiţător al falselor măsuri de dreapta, privind victoria prin care l-a dat jos pe Petre Roman, fără să precizeze şi titlul moţiunii, anume, „România puternică, România social-democrată”.

Convenţia PD este harneală, la fel cum mascaradă de imagine e competiţia internă. A fost înscenată ca să se pretindă că în partidul prezidenţial, acuzat de obedienţă monolitică, există competiţie internă. Partea hilară e că pretinşii reformişti, Cristian Preda, Macovei şi lingăul de serviciu, Sever Voinescu, în loc s-şi îndrepte criticile la adresa stării de fapt din PD-L, o îndreaptă împotriva contracandidatului lui Boc. Preda se joacă susţinând că-l susţine pe Toader Paleologu, pentru a da culoare liberală falsei competiţii. Monica Macovei, în schimb, a muşcat adânc momeala şi l-a atacat vehement pe Vasile Blaga, cot la cot cu Udrea. O păpuşăreală propagandistică, prin care se focalizează atenţia asupra PD-L, pentru o cosmetică publică în spatele căreia să se pregătească frauda electorală. Una uriaşă.

Atacurile publice viscerale la adresa lui Blaga au avut ca finalitate victimizarea contracandidatului lui Boc. Au constituit o tentativă de a-l face simpatic şi de a deschide perspectiva unui partid frecventabil. Pentru Băsescu, soluţia optimă e ca PD-L să fie condus de Blaga, iar Boc să rămână prim-ministru. În acest fel, el poate în continuare controla guvernarea şi totodată, are garanţia că PD-L e condus de cineva care se identifică până la refuz cu partidul şi va face totul ca să-l menţină la putere şi după alegerile viitoare. A făcut-o şi la realegerea frauduloasă a lui Băsescu. Blaga a girat numărătoarea lui Videanu şi voturile din 11 în 11 secunde de la Ambasada din Paris.

Partea proastă pentru PD-L e că nu-i decât o turmă de mutanţi guvernaţi de interese financiare, pentru care sunt în stare de orice, începând cu obedienţa maximală faţă de indicaţiile preţioase ale şefului de la Cotroceni, propagate direct şi prin cozile lui de topor. Jocul de imagine e prea subtil pentru ei, deci finalitatea convenţiei le scapă. Cu atât mai mult cu cât există într-adevăr divergenţe şi incompatibilităţi între persoane: dacă Blaga ar conduce PD-L, Udrea n-ar mai avea decât un rol de tolerată ca protejată a preşedintelui Băsescu. Şi celelalte „fâţe”, cum  le-a numit chiar Blaga, ar avea aceeaşi soartă: pe centura partidului. Nici chiar faptul că Udrea deţine banii de parandărături şi mită n-ar conta, ar fi obligată să i se supună lui Blaga şi să facă numerele comandate pentru acoperirea financiară a fraudei electorale fără de care ea ajunge la puşcărie; pe când Blaga poate că scapă.

Ideea e că turma de votanţi numită delegaţii PD-L nu înţelege care e miza schimbării de conducere. Dacă Blaga ar câştiga ar însemna că partidul prezidenţial şi-ar atinge obiectivul, acela de a da imaginea că devine frecventabil – demersuri anunţate anticipat pentru o alianţă „de dreapta” cu PNL, ca obiectiv maximal pe termen scurt (în vederea subminării până la rupere a USL), dialog instituţionalizat cu PSD, ca probabilă variantă pe termen mediu de guvernare după alegerile parlamentare (Ponta a mai făcut parte dintr-un guvern cu PD-L), creştere de câteva procente în sondaje ca efect al schimbării interne, premisă a măsluirii electorale viitoare. Salvarea PD-L este Blaga – propaganda a făcut totul pentru asta, deşi între el şi Boc nu-i decât o diferenţă de caracter, deci de oarecare calitate umană, în rest, sunt strâns uniţi în jurul intereselor de putere şi avere, şi-i cântă ode lui Băsescu, între ele nefiind decât o diferenţă de calitate a mesajului: între laudă colegială şi pupincurism.

Personal, îi urez mult succes lui Boc, a cărui realegere înseamnă îngroparea PD-L.

P.S. Simpatic Toader Paleologu. „Crin Antonescu este noua pleaşcă pentru PD-L”, „Eu sunt L din PD-L”, „Politica de dreapta trebuie făcută de oameni de dreapta, pentru credibilitate”. Atâta doar că e jenant să vezi cum un descendent de sânge imperial  „o cacariseşte” pe centura politicii. Un discurs spumos şi substanţial în faţa unei audienţe suburbane înseamnă să cobori numele tatălui în noroi. La fel, să susţii un distrugător al educaţiei din România ca Funeriu înseamnă să maculezi numele liberalului Spiru Haret, institu(i)torul educaţiei pentru toţi. Conu Alecu i-ar trage lui Toader vreo două bastoane la cur.

Iar Cristian Preda n-a făcut decât să slujească propagandei pline de tupeu a regimului Băsescu, vorbind despre „impostura liberală din PNL”. Ultima preluare de limbaj politic şi cea mai frauduloasă. Impostorii strigă „impostorii”.

PD-L trebuie să dispară, deci, repet: mă bucur să fie reales Boc, garanţia marilor succesuri. Până la victoria finală.