OAMENII MOR SUB ZĂPEZI ŞI TU TE DISTREZI, BĂSESCULE! CUM DE PRESA AJUNGE UNDE AUTORITĂŢILE NU AJUNG?

Foto: Antena 3

Mereu când văd lighioanele de la putere îmi amintesc spusa Sfinţilor Părinţi despre „nesimţire împietrită”. Li se potriveşte fără rest. Şi fără ghilimele.

Culmea nesimţirii o constituie Băsescu. E dus. Dus rău. Dus la Predeal să se relaxeze după treaba mare pe care a făcut-o cu guvernul Ungureanu, avortonul (pen)ultimei strategii portocalii.

În estul şi sud-estul ţării e calamitate. Zăpezi înalte până spre hornuri la sate. Oameni captivi în propriile case, fără de nici unele, de zile în şir. Unii morţi cu zile. Îngheţaţi sau din inaniţie ori deshidratare. Şi biete animale, la fel de sinistrate şi ele.

Bilanţul oficial e de 57 de morţi. Dumnezeu ştie câţi or mai fi. Şi zeci de mii de oameni se zbat pentru viaţa lor. Şi a animalelor.

Iar el, preşedintele ţării, care n-a ştiut niciodată ce înseamnă compasiunea, sfidează patologic imensa suferinţă. Arată că i se rupe de orice altceva decât propria putere şi avere.

E clar că se crede mare şi tare, aranjat cu imunitate pe viaţă, prin genitala mişcare cu guvernul – o caricatură care îi va exploda în faţă. Fiindcă şi o petardă poate fi letală. Au lansat-o, o să şi-o ia înapoi.

Prea puţin îmi pasă de Băsescu, însă. Uite ce spune o femeie de la ţară: celor de sus nu le pasă de cei de jos, care le dau să mănânce. Nici nu cred că ar putea fi un motto mai elocvent, pentru toată starea de fapt din România.

Urmăresc Antena 3, pentru că în aceste zile binemerită. Jurnalism adevărat. Reporteri care sunt o pledoarie vie pentru aspectul eroic al unei profesii, adesea, degradate prin prostituţie similară cu politicianismul.

Fără aceşti tineri, cu adevărat minunaţi – nu fraudele din guvernul utecisto-securisto-parvenit -, NU s-ar fi ştiut ce se întâmplă în ţară şi nu s-ar fi salvat cine ştie câte vieţi. Reporterii Antenei 3 – şi cei ai Realităţii TV, atât cât au putut – au înfruntat intemperiile, şi-au riscat sănătatea şi chiar viaţa ca să ajungă, să descopere şi să relateze viaţa de sub zăpezi, care luptă să răzbată.

Salut eroismul reporterilor ca Sonia Simionov, Petre Nechita şi mai ales Carmina Othman, care ar merita nu doar o primă respectabilă, ci un premiu care să-i onoreze efortul extraordinar pe care îl face, de aproape două săptămâni, ca să relateze din zone calamitate. O menţiune merită şi Sabina Iosub, fătuca mumă-sii, pe care se vede treaba că n-o lăsa inima să nu meargă la greu şi să relateze în direct – pentru că numai cineva care a fost şi rămâne reporter pe viu poate fi un editorialist, moderator sau realizator de emisiuni veritabil. Reportajul e viul presei şi fără el analiştii n-ar avea obiect. Nici subiect. Felicitări merită şi Dana Grecu, pentru emisiunile care confirmă aserţiunea anterioară.

Guvernanţilor le convine să mai iasă câteva sute sau mii „din sistem” „pe cale naturală”, altfel nu se explică indolenţa lor. Nu sunt în stare sau nu vor să ajungă acolo unde presa a arătat că se poate.

Cum de ajung reporterii de la Antena 3 şi RTV acolo unde autorităţile nu ajung?

Merită felicitări şi jandarmii, şi SMURD-ul, dar ei nefiind susţinuţi sistematic, printr-o strategie de salvare, fac şi ei ce pot, chiar peste puteri, iar unii ajung la rândul lor victime salvându-i pe alţii.

Tot respectul pentru oamenii care îşi ajută consătenii! Şi sărut-mâna, preoţilor eroici!

Oamenii mor, oamenii se zbat sub zăpezi şi tu te distrezi, preşedinte al ţării! Oare atitudinea de sfidare, de nepăsare ostentativă, de nesimţire etalată la rang de politică de stat, nu echivalează cu ÎNALTA TRĂDARE a poporului român?

În loc să convoace CSAT, el merge la munte să se felicite.

Lua-şi-l-ar Niels în cârcă să-l ducă să-l pieptene!

UPDATE. Cât de nesimţit poate fi Ungureanu? Cică „este inadmisibil ca militarii să deszăpezească şi localnicii să stea la căldură”. Păi dacă nu erau localnicii, până să ajungă militarii ţinuţi în lesă, captivii mureau în masă!