DE CE RADU AL ROMÂNIEI, CANDIDAT UNIC AL OPOZIŢIEI

 

Radu al României are ţinută, educaţie, elevaţie, e capabil să se exprime limpede şi pe înţelesul tuturor, poate fi extrem de dur fără să se coboare la nivelul adversarului, are cunoştinţe la cel mai înalt nivel la toate cancelariile lumii şi în lumea culturală.

Atribuţiile preşedintelui pe plan intern sunt acelea de moderator, iar pe plan extern, reprezintă statul român. Radu al României îndeplineşte ambele condiţii. Este deasupra partidelor, deci a intereselor partizane  şi transpartinice. El garantează, astfel, arbitrajul obiectiv între părţi aflate în conflict şi echilibrul instituţional. Are priză la oameni, e foarte bine primit  în timpul vizitelor din ţară. Şi reuşeşte să fie popular, fără să fie populist, ceea ce cred că-i esenţial. Pune accentul pe comunităţile locale, semn că priveşte România nu ca pe o entitate abstractă, ci ca pe o sumă de comunităţi vii, fiecare cu specificul, aportul şi necesităţile ei. A le cunoaşte pe fiecare în parte şi a le integra într-o viziune de ansamblu reprezintă cheia adunării energiilor naţionale, a motivaţiei pentru performanţă.

Radu al României are o strategie pe 30 de ani pentru România. Şi asta în condiţiile în care suntem un popor incapabil să elaboreze şi să finalizeze proiecte.

E echilibrat. Are viziune politică. Are toate calităţile necesare unui preşedinte de nivel înalt. Şi – repet – faptul că are cele mai înalte relaţii la nivel internaţional este de primă importanţă pentru România.

Nu am să ascund principalul semn de întrebare: monarhia. Eu cred că nu este afectată Casa Regală de candidatura prezidenţială a Principelul Radu. Dimpotrivă. Pentru că preşedintele, ca şi Regele, reprezintă statalitatea. Diferenţa este că Regele e uns cu Mirul Sfânt, dar organizarea statală a României este laică. Prefer un candidat, membru al Casei Regale şi posesor al titlului de Alteţă Regală pe principiul meritocraţiei, şi care afirmă că  nu va restaura monarhia din postura de preşedinte, pentru că nici nu are prerogativele.

Şi în raport cu monarhia, îl prefer pe candidatul Radu al României, candidatului Crin Antonescu, care, de când ţine să candideze la preşedinţie, afirmă că „susţine teoretic monarhia”. Care-i diferenţa? Diferenţa e de onestitate. Şi nu vă ascund că mi-aş dori restaurarea monarhiei în România. Pentru asta, însă, trebuie cunoscută istoria, românii trebuie să fie informaţi, membrii Casei Regale trebuie foarte bine cunoscuţi. Dacă primul mandat al preşedintelui Radu al României va determina poporul să ceară revenirea la monarhie – pentru că mandatul lui va fi pe modelul monarhului constituţional, aflat deasupra partidelor – atunci va fi minunat. Dacă nu, cel puţin vom avea un preşedinte de elită. Şi care în mod sigur ar fi reales. Ar fi 10 ani esenţiali pentru destinul României. Pentru dezvoltarea liberă, scoasă de sub imperiul dezbinării, al dezamăgirii, fricii, lehamitei şi lipsei de speranţă în perspectivă.

De aceea sunt pentru susţinerea lui Radu al României în solidar de PNL şi PSD, drept candidat unic. Ştiu, îmi veţi spune de ultimul sondaj Insomar, care indică mari şanse pentru Crin Antonescu. Pe moment. Şi poate şi pe viitor. Votaţi-l! Eu votez pe cine cred că poate duce România la o condiţie înaltă în Europa. Mă gândesc de câţiva ani la candidatura Principelui Radu la preşedinţie, în calitate de candidat unic împotriva lui Băsescu. Am constatat, cu timpul, că mai mulţi s-au gândit în acest sens. Dar esenţial e nu că ar fi susţinut solidar împotriva lui Băsescu, ci că ar fi susţinut ca un candidat prezidenţial care merită votul pozitiv. Şi se discută de câţiva ani această posibilitate. Cred că partidele ar dovedi patriotism şi responsabilitate dacă l-ar susţine.

Îmi pare rău că trebuie să o repet de Florii şi după ce, într-o postare anterioară i-am făcut urări de onomastică, dar, personal, faţă de Crin Antonescu am rezerve serioase. Este dreptul meu să nu mint cu privire la convingerile mele, chiar dacă pentru asta, în lipsă de (contra)argumente, mai mulţi m-au pus la zid, inclusiv cineva pe care l-am crezut, mult timp, prieten. Nu l-aş putea vota vreodată pe Crin Antonescu, preşedinte al ţării. Chiar dacă, evident, e de departe preferabil lui Băsescu. Însă doar atât. El ar polariza cel mult un vot anti-Băsescu, vot care e posibil să basculeze spre Geoană. Băsescu e în cădere liberă şi iarăşi se merge pe votul negativ.

Crin Antonescu nu-mi inspiră încredere. Am rezerve cu privire la caracterul lui. Nu mi se pare sincer, şi am şi date în acest sens. Este educat şi inteligent, dar o inteligenţă rece, egocentristă. Este discursiv şi retoric. Nu are acţiune. Nu are amplitudine. Nu cunoaşte arta guvernării. Nu cunoaşte politică externă. Nu are cunoştinţe la nivel internaţional şi nici regii, nici preşedinţii şi primii miniştri, în general, personalităţile politice nu-l cunosc. Nu are strategie pentru România. Ar avea enorm de învăţat şi nici n-are timp, şi oricum n-are calităţile necesare, în orice caz, ele sunt incomparabile faţă de calităţile lui Radu al României. Discursul lui Crin Antonescu e distant, abstract, arogant. Discursul lui Radu al României e imediat, cald, apropiat de realitatea vieţii româneşti. Pe de altă parte, Crin Antonescu e proiecţia unui partid. Radu al României porneşte de la prezumţia de obiectivitate, pentru că nu face parte dintr-un partid. Nu are alte obligaţii decât faţă de poporul român, în cazul în care e ales preşedinte.

De ce să nu valorificăm pentru România tot ce avem mai bun? Să ne gândim cu toată obiectivitatea la toate acestea. Radu al României are toate şansele dacă e susţinut solidar. În caz contrar, ratăm o ocazie istorică. Aceea a votului nu doar contra cuiva, a cuiva lamentabil, ci pentru cineva, cineva cu vocaţia preşedintelui de elită.

UPDATE. Mulţumesc Principelui Radu al României, pentru menţionarea acestei atitudini pe blogul Alteţei Sale.