Archive for the ‘Sindicate’ Category

GRECIA ŞI ROMÂNIA. MĂSURI CRIMINALE, REACŢII DIFERITE

Miercuri 15 iunie 2011

Video de RussiaToday

După protestele masive de azi, organizate de sindicate, susţinute civic şi reprimate de forţele de ordine, premierul George Papandreou, supus presiunilor inclusiv din partea propriului partid, PASOK, încearcă să paseze răspunderea pentru situaţia catastrofală în care guvernul socialist a adus ţara, prin propunerea privind formarea unui guvern de coaliţie naţională.

Conform BBC, Papandreou chiar i-a comunicat liderului opoziţiei, Antonis Samaras, că e dispus să-şi dea demisia. Asta după ce socialiştii au ruinat ţara şi au furat sumele uriaşe de bani împrumutaţi de la FMI, la fel cum face regimul Băsescu, pretins de dreapta, dar care a luat aceleaşi măsuri criminale la adresa umanităţii ca şi guvernul socialist de la Atena.

Hoţia n-are culoare politică şi e clar că „austeritatea” impusă populaţiei e o agresiune totalitară de tip nazisto-stalinist, prin care se amortizează hoţia de partid şi de stat pe seama populaţiei. Numai imbecilii nu văd similitudinea regimului de la Bucureşti cu regimul de la Atena. Numai imbecilii şi psihopaţii pot susţine o politică de genocid, în numele indiferent cărei doctrine. De fapt, criminalii la adresa umanităţii n-au doctrine, ei au doar interese personale, susţinute de proşti şi ticăloşi.

Grecii ies în stradă, românii îşi văd de supravieţuire. Şi de ce şi-ar risca pielea în stradă, din moment ce la noi opoziţia, după ce se laudă cu amorsarea de „proteste civile masive”, se face cuţu şi anunţă că merge la Cotroceni să fie eutanasiată de Psihopat?!

Clasa politică e doar reflectarea poporului sau a populaţiei. Cerc vicios.

MIRCIA GIURGIU, MAI TARE DECÂT TOATĂ OPOZIŢIA, ARUNCĂ ÎN AER COALIŢIA PUTERII. MACHIAVELLI IA CLASE

Miercuri 18 mai 2011

Foto: cluj-am.ro

Mircia Giurgiu, încă deputat PD-L, tace şi face. Una tare de tot. Mai tare decât toată opoziţia la un loc. Şi a introdus-o chiar în Camera Borfetei. Amendament la legea educaţiei, care anulează prevederea privind studierea istoriei şi geografiei în limba maghiară. Amendamentul a fost adoptat tacit, nefiind când să fie dezbătut, fiindcă Borfeta şi ai ei au fost prea ocupaţi cu convenţia PD-L. Şi Mircea Giurgiu a profitat pe interval.

La Senat, cameră decizională, n-ar trebui să fie nici o problemă ca amendamentul să fie adoptat, din moment ce, teoretic, puterea a pierdut majoritatea. Nu rămâne decât să se mobilizeze opoziţia la maximum şi s-a terminat cu coaliţia de guvernare. Mircia Giurgiu a aruncat-o-n aer. Aşa, din poignet. De când vă tot spun că e dulce rău băiatu-ăsta! 😀 Well done, Doru Costin! 🙂

M-am distrat de minune! Marko Bela a sărit imediat şi a anunţat textual, pe un ton foarte grav, că adoptarea amendamentului e de natură să arunce în aer coaliţia de la putere. Simpaticul domn Frunda, la rându-i, a dat ultimatum. A spus că dacă se întâmplă şi la Senat, deci dacă amendamentul e adoptat ca lege, UDMR zice pa PD-L. Fără pusi. Mircia Giurgiu e o dulceaţă. Pentru opoziţie. Iar pentru putere: fiere! 🙂

Sigur că dreptul minorităţii maghiare de a studia în limba natală e inalienabil. Şi sigur că nu asta a fost problema cu Legea Educaţiei – ci pur şi simplu distrugerea ei, prin decapitare şi devertebrare, adică prin politizare premeditată cu analfabeţi obedienţi politic, în locul profesorilor eminenţi. Şi sigur că legea trebuie schimbată. Şi sigur că ungurii îşi vor primi, la schimb, dreptul înapoi,  cu USL la putere. Dar aşa, cu linguriţa – că nu mănânci dulceaţa de cireşe-amare cu borcanul, ca băiat educat ce te numeşti tu, amice ungur. 🙂 Cam tot aşa cum a făcut puterea, adică, tăiem noi 25%, de fapt, până la 70% din salarii şi pe urmă le dăm înapoi cu picătura, până refacem vechiul salariu în anul electoral. Numai că nu mai apucă! Evident, asta dacă opoziţia nu-şi dă cu stânga-n dreapta: à la Tonta.

Oricum, savuros momentul. Mircia Giurgiu rules! Adorabilă manevră. Machiavelli şi-a găsit naşul. Ne distrăm! 😆 😆 😆

DEMISIA LUI BOTIŞ, FEZANDAREA SINDICATELOR ŞI ALTELE

Miercuri 20 aprilie 2011

Foto: Mediafax

Ieri, Boc zicea că se ştia de mult situaţia cu Botiş şi firma la care este angajată soţia lui, încă din 2007, când el era şef la Direcţia Financiară Bistriţa. Iar după ce a fost ministru, i s-a aprobat firmei din casa lui proiectul pe bani europeni şi guvernamentali. Cu alte cuvinte, primul ministru cunoştea incompatibilitatea şi conflictul de interese, dar i se părea că ministrul Muncii e un om onest. Tot ieri, ministrul în cauză spunea că se mai gândeşte.

Azi dimineaţă, Botiş şi-a anunţat demisia din funcţia de ministru – cu scuze (către bistriţeni, că acolo candidează, iar către restul ţării, ce rost au scuzele?) pentru întârzierea de o zi. De ce a întârziat şi de ce a demisionat?

A întârziat ca să aştepte să vină Băsescu în ţară şi să-l întrebe ce să facă. Şi a demisionat pentru că aşa i-a spus bulibaşa aşteptat. Aşa cum singur a declarat. Dacă mai era nevoie de altă dovadă că PD-L e o turmă de căţei la curtea lui Băsescu, premierul de facto.

Şi de ce i-a spus Băsescu să demisioneze? Din mai multe motive.

1. Pentru că vine controlul financiar european. Iar prin demisia împricinatului, regimul Băsescu speră să limiteze daunele, adică să-i ferească de control pe ceilalţi miniştri, mai ales pe cea a Turismului şi Dezvoltării.

2. Pentru că deschide o supapă în suportabilitatea greu încercată a populaţiei şi declanşează o schimbare cosmetică de primăvară. De imagine şi comunicare. Ţinta cea mai antipatică era ministrul Muncii. După ministrul Sănătăţii. Dar Băsescu l-a lăudat pe Cseke. Şi trebuia o perdeluţă de fumuri mov ca oamenii să mai uite de măcelarul de la Sănătate. Totodată, gradul de corupţie al demisionarului e cel mai mic, în raport cu succesurile colegelor Anastase, Udrea etc. Deci, oamenii să se mulţumească cu demisia lui Botiş, să uite de altele şi chiar să-l victimizeze pe fostul ministru al Muncii şi să-l proiecteze la statura de erou, dintr-un tembel care compara fondul de pensii, cu un sistem piramidal şi se lăuda că ei „creionează sindicate”. Trebuia să-şi dea demisia de fiecare dată când a scos câte una monumentală. Actul demisiei în acest caz nu poate fi considerat decât elementar. Se mai vorbeşte şi de onoare. Care? Că i-a cerut părerea lui Băsescu sau că a găzduit firma conflictului de interese la domiciliu?

3. Cum treaba murdară a fost făcută de Botiş, se cosmetizează guvernul cu un om cumsecade, iar sindicatele cad pe spate şi se bucură să stea cu el la taclale, mai ales că şi Codul Muncii şi (ne)Dialogul Social sunt angajate guvernamental. Deja liderii sindicali îi fac galerie lui Gheorghe Barbu, care a mai fost ministru. Şi dacă însuşi Bogdan Hossu se pronunţă pentru, e clar că manevra psihologică are succesuri. Deci, e bine. N-are rost să iasă oamenii în stradă, e preferabil ca liderii centralelor sindicale să stea cu ministrul Muncii la cafele. Împreună cu patronatele, probabil, la fel de încântate.

4. Imaginea PD-L, odată cu a guvernului, se ameliorează dacă se proiectează reflectoarele asupra noului ministru al Muncii, comunicativ şi pus pe treabă. Chiar dacă n-are altceva de făcut decât să aplice nenorocirile adoptate cu neobosita contribuţie a fostului ministru. Din păcate pentru ei n-ar accepta Mircia Giurgiu funcţia – fiindcă şi-ar anula, în mod ridicol, votul pentru moţiunea de cenzură la adresa Codului Muncii -, că altfel ar fi o alegere perfectă din partea PD-L. Dar pentru misiunea imaginii de cumsecădenie cel mai bun e Gh.Barbu. Se va uita chiar şi faptul că în calitate de secretar general al Camerei Deputaţilor e complice cu Borfeta Anastase în cazul de fraudare flagrantă a voturilor într-un plen fără cvorum.

Iar dacă ar pune-o pe Boghicevici din partea finului Falcă, se mizează pe faptul că fiind femeie ar fezanda sindicatele. Dar n-ar prea fi isteaţă manevra, fiindcă presa şi-ar aminti de procesul penal al finului prezidenţial de la Arad şi naşul ministrului de Interne. Deci, cea mai bună fezandare tot Barbu o face, mai ales că-l şi vor sindicatele. Nici opoziţia n-ar avea ce obiecta. Varianta Turcan e o glumă proastă şi m-aş bucura ca Băsescu să glumească punând-o ministră a Muncii. Ar fi super! Valentin Mocanu n-aş crede că are şanse. E prea gomos şi antipatic în raport cu mişcarea sindicală din care ei nu uită că provine şi îl consideră întors împotriva lor.

5. Agenda presei e o vreme ocupată cu pronosticurile privind noul ministru, apoi, cu mediatizarea lui.

6. Băsescu îşi pune la loc costumul de anticorupt, meritul pentru demisia lui Botiş atribuindu-i-se. Fraieri sunt încă. Iar pentru mentorii strategiei portocalii principalul obiectiv electoral este să-şi stabilizeze baza electorală, să-şi ţină aproape cele 10-12 procente de electorat captiv, controlabil prin metode pavloviene. Dacă şi-ar pierde şi câteva procente din acest electorat fidelizat prin prostire, uriaşa fraudă pe care o pun la cale ar fi aproape imposibil de aplicat, scorul planificat pentru fraudare fiind, în acea situaţie, neplauzibil.

Despre convenţia PD-L, altă dată. Oricum, teoria mea e în contrasens cu propaganda vehiculată. Mai precis, cred că Băsescu vrea ca Boc să rămână premier şi Blaga să conducă PD-L. Nu există un mai bun organizator electoral şi acoperitor de fraude. De fapt, ei se înţeleg perfect şi la cârciumi îşi râd de fraierii care pun botul la „disputa” lor. Îi uneşte prea tare interesul de putere şi avere, la fel şi frica de puşcărie, ca să-şi permită să se dezbine. Umorile personale n-au nici o importanţă. Se rezolvă tot în famiglie.

JUSTIŢIA RESPINGE MASCARADA DNA ÎN CAZUL PETCU

Vineri 25 martie 2011

După ce, ieri, liderul CNSRL Frăţia, Marius Petcu, a fost reţinut pentru 24 de ore, pe motiv de pretins flagrant de luare de mită, astă seară, justiţia a respins cererea de la parchet privind „arestarea preventivă” a liderului sindical.

Toată ziua televiziunile au făcut jocul lui Băsescu, arătând ce avere are Petcu. Nu că ar fi uşă de biserică, dar un pic de minte nu strică, atunci când coordonezi o instituţie mass media.

DIN CICLUL: SĂ UITĂM DE FRATELE BĂSESCU. LIDERUL CNSLR FRAŢIA, MARIUS PETCU, AUDIAT FLAGRANT LA DNA

Joi 24 martie 2011

Foto: Mediafax

Când televiziunile dezbăteau, succesiv, divorţuri mondene şi cazul de mită atribuită fratelui Mircea Băsescu, pac! Ştire sfâşietoare – sau traducere automată pentru breaking news: preşedintele CNSRL Frăţia, Marius Petcu, este audiat la DNA, după ce ar fi fost prins în flagrant de luare de mită, 40 de mii de euro – faţă de 300 de mii Mircea Băsescu. De-asta o fi rupt Petcu solidaritatea sindicală, semnând cu UNPR pentru Codul Muncii? Sau tot degeaba?

Şi tema s-a comutat automat. Pentru că DNA intervine mereu cu promptitudine. Dacă tot aruncă Băsescu stigmatul corupţiei în capul liderilor sindicali. Care nici ei nu născuţi ieri. Iar Blejnar ţine scena ocupată cu subordonatul lui Csibi Barna, pe care-l foloseşte ca să uităm că nici n-am apucat să ne plictisim de tema vămilor, seduse şi abandonate. Iar Constanţa, abil driblată, cu aparenţa cercetării. Între timp, mai mulţi arestaţi „preventiv” din vămi şi frontiere au fost eliberaţi, şi probabil că nici nu vor fi judecaţi.

În definitiv, dacă Clinton a bombardat Iugoslavia ca să se uite de istoria cu Monica, de ce n-ar bombarda şi Băsescu televiziunile cu diversiunile lui? Mai ales că nu moare nimeni. Poate doar pe ici pe colo, câte un accident vascular sau vreun infarct sau vreo comă, ceva, prin vreo familie-două. Şi câte o înmormântare care ar face, precis, atracţia live a televiziunilor de ştiri.

Anticorupţie.

UPDATE. 1. Uitasem, mi-am amintit pe drum.  Cu asta în gând începusem să scriu: dosarul cu fratele Băsescu i-a fost luat procurorului Iacobescu. Sunt atât de disperaţi sau Morar o face special ca să îşi pregătească saltul din corabia beată? Cam grea s-o tragă după el şi pe Codruţa, cum ar zice ungurul, când confundă genul.

2. Flagrantul cu Petcu o fi la fel de tare ca cel (deliberat) cu Remeş (deliberat) şi Mureşan?

3. Mi-am amintit de ce am uitat: pentru că persecutarea procurorului i-a prilejuit albirea fratelui Băsescu.

PARFUM DE CRIN, LETAL PENTRU REGIMUL BĂSESCU. ONOARE PNL, BRAVO, PSD! RESPECT PENTRU MARKO BELA!

Miercuri 16 martie 2011

Partidul Naţional Liberal a aruncat în aer păduchelniţa guvernamentală printr-o strategie genială. Azi, la dezbaterea moţiunii de cenzură, după discursul lui Crin pe care l-am menţionat în postarea anterioară, Puiu Haşotti a cerut, în numele PNL, ca Parlamentul să adopte o declaraţie de condamnare a declaraţiilor agresiv-revizioniste ale premierului Ungariei, Viktor Orban, respectiv, a preşedintelui Parlamentului de la Budapesta, Kover Laszlo, conform cărora Ungaria sprijină autonomia teritorială. Au urmat câteva ore de dispute care n-au făcut decât să dezvăluie, în toată goliciunea ei găunoasă, atitudinea antinaţională a PD-L, care îşi apără, cu ghearele şi cu dinţii, puterea, cu preţul trădării de ţară, prin disperata Borfeta Anastase, care ştie că dacă regimul Băsescu cade, ea şi cu taxu intră direct în închisoare. Şi o mulţime de lighioane portocalii.

Au vorbit, superb, Adrian Năstase şi Călin Tăriceanu, premieri ai României care îşi leagă numele de reuşite istorice: integrarea în NATO, respectiv, în Uniunea Europeană. Poate v-aţi supărat pe mine, unii dintre voi, dar părerea mea e că un parteneriat adevărat dreapta-stânga, PNL-PSD, ar fi de nivel înalt dacă PSD ar avea un preşedinte de nivelul lui Adrian Năstase. Ponta dacă vrea să aibă viitor, să înveţe! Deocamdată, un tandem Antonescu, preşedinte-Năstase, premier ar fi binevenit pentru ţară.

A vorbit Marko Bela, superb, despre mândria deopotrivă de a fi etnic maghiar şi cetăţean român. A vorbit din nou Crin, care i-a mulţumit fostului lider al UDMR şi a confirmat ceea ce afirmam anterior despre el: the best is yet to come. După care a mai venit şi Ludovic, tot Orban, dar nu Viktor, ceea ce a făcut deliciul asistenţei vertebrate.

Jagardelele care îşi făceau iluzii că PNL s-ar putea scinda când e vorba de interesul naţional au luat-o-n bot. Dimpotrivă, Partidul Naţional Liberal – care a făcut România Mare – demonstrează unitate ca portdrapel al interesului naţional. Replica plină de tupeu disperat a lui Boc agravează situaţia penală a regimului Băsescu, trădător de ţară.

Puterea e în curul gol, în faţa naţiunii. S-a întâmplat ceva fără precedent. O operetă proastă, pe care jigodiile de la putere o credeau de succesuri ca de obicei, adică o moţiune de cenzură condamnată să pice din pricina legării de scaune a parlamenterilor puterii iluzorii, a picat în propriu-i cabotinism. Pentru că un om de stat, Crin Antonescu, a declanşat o procedură de reabilitare a demnităţii naţionale. Un proces de reprezentare a intereselor naţionale. Iar ţara este poporul, nu tagma jefuitorilor. Mai mult, a trădătorilor de ţară.

Mai precis, PNL a oprit procedura votului la moţiunea de cenzură, pentru adoptarea prealabilă a declaraţiei de fidelitate naţională. Revin cu actualizări, e fascinant să constaţi viabilitatea unor proverbe româneşti cum ar fi: n-aduce anul ce-aduce ceasul. Parfum de crin românesc.

Faptul că jigodiile portocalii au declanşat procedura de vot pentru moţiune, la ora 22:15, nu demonstrează decât că au de apărat mai mult decât averi uriaşe: enorme fapte penale. Am mai spus-o şi o repet cu bucurie: justiţia îi aşteaptă la cotitură.

UPDATE. La 11 noaptea, moţiunea a picat, previzibil. Pentru că puterea e în patru labe. Putere?!

VASILE LINCU: „REGINA” E PD-L, DECI BENEFICIARUL FINAL

Miercuri 9 martie 2011

Toată lumea muşcase momeala şi se aştepta că Vasile Lincu avea să-l acuze pe Vasile Blaga de coordonare a corupţiei din vămi. Sorin Blejnar, Eugeniu Petrescu şi Vasile Marica sunt persoanele invocate de Lincu ca „persoane care pot confirma sau infirma”. Numai că Lincu nu a fost atât de fraier. A dat cu rahat în întreaga reţea, nu într-o persoană, cum e previzibil că voia puterea.

„Regina sunt mai multe”, a spus Lincu, „domnul Blaga poate fi una din aceste persoane”, cert e că „beneficiarul final este PD-L”. Am mai spus că au deschis cutia Pandorei şi situaţia le-a scăpat de sub control. La urma urmelor, pentru oameni e mai importantă pielea lor, decât interesele regimului care îi foloseşte.

Regimul Băsescu e o mascaradă continuă. Acum vrea discreditarea sindicatelor, că e în procedură moţiunea de cenzură, dublată de proteste sindicale în stradă. Preşedintele „Pro Lex”, Vasile Lincu, percheziţionat şi acuzat fără probe de delapidare, e în ceartă repetată cu denunţătorul lui, Vâlnei, lider al „Sed Lex”, pe al cărui lider demisionar, Vasile Marica, Lincu l-a acuzat de corupţie. Sindicatele sunt folosite şi în lupta internă pentru putere în PD-L.

O pseudo-luptă, în sensul că ei se au cu toţii la mână, iar unitatea lor e de monolit, în jurul intereselor oneroase. Niciodată nu ar îndrăzni Băsescu să-i atingă penal pe Blaga şi Videanu.

Faptul că liderul sindical anunţase că va spune numele şi va da dovezi, iar azi a spus că nu poate acuza nominal e de natură să discrediteze acuzaţiile aduse şi să-l victimizeze pe Blaga, să-i profileze o statură de „erou” în „rezistenţa” lui faţă de tiranozaur. Şi sunt mulţi care înghit harneala cu „războiul” din PD-L. Se războieşte cel mult plevuşca. Rechinii doar se potenţează reciproc.

Cine nu ştia de Blaga şi corupţia din vămi? Buldogul pe care mereu Băsescu l-a lăudat. Şi care i-a asigurat frauda electorală, când l-au dat la o parte pe Nica de la Interne, ca să iasă PSD de la guvernare şi să-l pună pe Blaga, ca să poată număra Videanu.

P.S. În mod sigur televiziunile vor omite esenţialul, că Lincu a acuzat PD-L. Vor urma, probabil, nesfârşite spectacole de palavre pe tema falsului război Băsescu-Blaga.

UPDATE. Mai bine citiţi aici. N-aţi citit aşa ceva. Absolut genial! 😆

OPOZIŢIA, IEŞIŢI AFARĂ DIN MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ!

Marți 8 martie 2011

Video de ii254 – lilick-auftakt

Borfeta Anastase a mai călcat, o dată, apăsat pe Constituţie şi a interzis prezenţa poporului la adunările parlamentului. N-a permis prezenţa sindicatelor la balcon şi nici a invitaţilor opoziţiei, azi, când Boc şi-a angajat ce nu are pe Codul Muncii. De ce a făcut Borfeta (încă) una ca asta? Pentru că poate. Şi pentru că opoziţia nu poate. Aşa cum şi declară.

Regimul Băsescu este o autocraţie de facto, care e previzibil că va deveni şi de jure, prin modificarea Constituţiei.

Deocamdată, guvernanţii mizează pe scrupulele democratice ale opoziţiei. Adică, florile pudice din opoziţie respectă – ceea ce e perfect – statul de drept şi procedurile democraţiei parlamentare, în timp ce lighioanele cinice de la putere le calcă în picioare.

Regimul Băsescu se axează pe procedee totalitare, în dispreţul procedurilor de drept. Puterea guvernează prin lipsă de procedură legală şi legitimă, şi îşi permite asta, pentru că deţine pârghiile puterii. Opoziţia nu deţine nimic şi clamează procedurile democratice. Procedează conform acestor proceduri, în contrast flagrant cu puterea. Şi tocmai în acest fel opoziţia parlamentară legitimează puterea totalitară : prin simpla ei participare în cadrul legislativ sau care ar trebui să fie legislativ şi în care, de fapt, puterea îşi exercită şi îşi legiferează nelegiuirile.

Parlamentul e doar o anexă a guvernului. Guvernul e doar o anexă a preşedintelui ţării. Separaţia puterilor în stat ar fi de mult desfiinţată de facto, dacă Justiţia nu s-ar încăpăţâna să-şi exercite prerogativele de putere judecătorească, ştiind că este irepresibilă. Regimul Băsescu nu poate reprima puterea judecătorească decât dacă o desfiinţează prin decret prezidenţial şi trimite magistraţii la Canalul Dunăre-Bucureşti.

Justiţia e singurul obstacol în calea puterii totalitare şi unica opoziţie din România la ora actuală. Fiindcă ea se opune efectiv şi procedural lipsei de procedură legală a puterii actuale. Pe când opoziţia parlamentară e în complicitate cu puterea discreţionară, prin simplul fapt că o legitimează parlamentar.

Întrebam în postări anterioare şi în mesaje postate pe blogurile unor lideri liberali ca Mihai Voicu şi Varujan Vosganian, cum ieşim din acest cerc vicios. De fapt, cred că opoziţia parlamentară nici nu vrea să iasă. Că dacă ar vrea, şi-ar păstra respectul faţă de statul de drept şi s-ar delimita de regimul Băsescu, ieşind din Parlament şi lăsând să apară în pielea goală Marea Adunare Naţională.

Realitatea e că opoziţia mângâie cercul vicios. Şi e un viciu de procedură reprezentativă în atitudinea ei. Adică, te opui unui regim pe care îl denunţi ca totalitar, declari că nu eşti în stare să-l dai jos prin proceduri în acord cu statul de drept, dar rămâi în interiorul acelui regim care se foloseşte de prezenţa ta ca de o dovadă vie că nu e totalitară, fiindcă există opoziţia parlamentară şi ea beneficiază de toate drepturile. Şi obligaţiile. Pe care puterea le ignoră.

Şi după ce că nu se delimitează, după ce că legitimează puterea, opoziţia nici măcar verbal nu-şi mai exercită unica ei putere: aceea de a ataca, dur şi la obiect, aceea de a reprezenta vocea alegătorilor care, după ce că n-au nici o putere, mai sunt şi desconsideraţi prin faptul că sunt reprezentaţi de reprezentanţi care se recunosc neputincioşi. Atunci, la ce bun prezenţa parlamentară? Pentru înfrângere anticipată? Şi asumată anticipat? Pentru defetism lamentabil? Care nu reprezintă nici pe departe starea de spirit a imensei majorităţi a populaţiei ţării: disperată de situaţia în care a adus-o puterea şi exasperată de neputinţa opoziţiei.

Kelemen Hunor, cel puţin, declară deschis că UDMR legitimează puterea din care face parte chiar şi când nu e de acord cu ea. Dar trebuie să facă parte pragmatic, pentru a reprezenta, la sânge, interesele comunităţii alegătorilor lor. Kelemen a declarat că asigură cvorum puterii, dar nu participă la vot.

Opoziţia va vota, din nou, de una singură, declarându-se incapabilă să schimbe faptul că parlamentarii PD-L plus anexele vor sta în bănci şi nu vor participa la vot. E previzibil că aşa vor face mereu şi e previzibil că nici o moţiune de cenzură nu va avea succes şi atunci, la ce bun opoziţia parlamentară?! Cu ce ne ajută, cu ce ne reprezintă? Ne-ar ajuta şi ne-ar reprezenta dacă, împreună cu sindicatele şi patronatele adevărate, s-ar muta în stradă. Măcar acolo ar avea rolul de a motiva oamenii. Din parlament, îi demobilizează, fiindcă fac figuraţie.

De altfel, liderii sindicali de la BNS şi Cartel Alfa merită felicitaţi, pentru că – spre deosebire de opoziţia contemplativă – au dat în judecată Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, deci pe infractoarea Anastase Alma Roberta, pentru interzicerea dreptului lor constituţional de a asista la şedinţele parlamentare. Care sunt publice.

Foto: util21.ro

În continuare, adresez opoziţiei parlamentare următoare scrisoare deschisă, pe care am postat-o parţial şi pe blogul lui Mihai Voicu, mesaj faţă de articolul lui referitor la situaţia de azi din Parlament şi intitulat: „Întoarcerea la popor fără popor”. Iar ideea apelului meu e tocmai asta: opoziţia să se întoarcă la popor, cu poporul.

Adică, drăguţă opoziţie politică, în condiţiile în care nu puteţi face chiar nimic pe cale legală – pe care puterea în acelaşi timp o calcă în picioare – de ce nu-i lăsaţi să fie Marea Adunare Naţională?

Eu înţeleg că nu v-ar conveni să renunţaţi la avantajele poziţiei comode pe care v-o dă opoziţia parlamentară, dar măcar fiţi combativi din gură, că până şi asta aţi abandonat! Aţi devenit defetişti ca oile nenăzdrăvane mioritice.

No offense! În ce priveşte tandemul Crin-Ponta, n-am cum să-i contrazic pe cei care îl numesc comic. Crin a ajuns o autoparodie a ceea ce era, (a)pare blazat şi inhibat de propria-i jenă faţă de o companie ridicolă ca a lui Ponta.

Voi puteţi continua să vă iluzionaţi că ei sunt izolaţi şi că temperatura în sondaje va continua să urce pentru voi cu atât mai mult cu cât vine primăvara, dar cred că din păcate vă înşelaţi: în detrimentul nostru, al alegătorilor voştri.

V-ai gândit că în realitate cei izolaţi nu sunt ei – pentru că deţin absolut toate pârghiile puterii şi le folosesc absolut cum vor -, ci că de fapt pe voi vă ţin în carantină, în acelaşi ţarc cu liderii sindicali?

Puterea ţine captivă opoziţia. Opoziţia alimentează cercul vicios prin inadecvare. Să ştii că nu poţi face nimic pe cale legală, împotriva unei puteri care procedează ilegal şi îşi impune ilegalităţile înseamnă să te complaci. În complicitate cu puterea, în loc de solidaritate cu poporul adus la disperare. Ştiţi prea bine că nu avem de-a face cu o putere normală, ci cu un regim de ocupaţie. Un regim antidemocratic şi împotriva statului de drept nu poate fi dat jos cu mijloacele statului de drept, decât prin voinţă tenace şi inteligenţă activă. În nici un caz cu scrupule democratice. Nemernicii îşi râd de voi. Şi de noi.

Vor mitui populaţia, vor manipula, progresiv, sondajele, vor fura masiv şi vor câştiga din nou. Iar faptul că indolenţa voastră a făcut să nu fie anchetată frauda de la prezidenţiale a creat precedentul lamentabil pentru opoziţia actuală.

De fapt, în ce sens sunteţi voi, opoziţie? Mai degrabă vă opuneţi voinţei noastre de a da jos regimul ticălos. Am impresia că şi voi sunteţi la fel de izolaţi de oameni ca şi puterea, habar n-aveţi în ce hal se trăieşte. Sau se (sub)supravieţuieşte.

Ieşiţi în stradă! Ieşiţi din Parlament şi alăturaţi-vă poporului, faceţi-i pe oameni să nu se mai simtă abandonaţi, frunze-n vânt la discreţia unui regim de tâlhari! Tot ceea ce face regimul Băsescu e împotriva oamenilor. E războiul puterii împotriva poporului. Demonstraţi că ştiţi să luptaţi şi să câştigaţi! Dacă vreţi să învingeţi – dar vreţi? -, convingeţi că sunteţi generoşi şi capabili de acte în consecinţă! Puteţi să renunţaţi la avantajele parlamentare pe termen scurt, pentru putere reală pe termen lung? Fiindcă, dacă mergeţi în mijlocul oamenilor, ei nu vor mai permite frauda electorală. Îşi vor apăra voturile de milioane. Îşi vor susţine reprezentanţii, ca să le susţină interesele.

Nu le puteţi cere oamenilor să iasă în stradă, dacă nu le daţi o motivaţie. Ieşiţi în fruntea lor, cum ieşeau Coposu, Raţiu, Câmpeanu, Cunescu! Nu aveţi dreptul să vă supăraţi pe ei, alegătorii voştri şi nici pe ei, alegătorii lor, şi nici pe cei mai mulţi, alegătorii nimănui, electoratul absent: dacă nu demonstraţi –  ferm şi decisiv – că sunteţi diferiţi, că sunteţi capabili să-i reprezentaţi, că nu-i consideraţi, ca şi ceilalţi, doar o masă de manevră de la care aşteptaţi voturi ca să vă aducă la putere şi pe urmă să-i uitaţi. Demonstraţi că îi consideraţi oameni şi că sunteţi în stare să luptaţi, să vă bateţi pentru ei şi să-i aduceţi la putere. Prin voi. Demonstraţi că meritaţi!

În caz contrar, e o iluzie să visaţi la voturi din oficiu. De la proştii de serviciu, pe a căror inteligenţă electorală mizaţi necinstit sufleteşte, ca să vă facă jocurile necondiţionat, prin votul negativ. Dar voi, voi personal când veţi fi în stare să demonstraţi că meritaţi votul pozitiv? Prin voi înşivă, indiferent de apartenenţa politică. Dar în primul rând liberalii.

Unde este Crin, reprezentantul nostru de neoprit? Prezenţa lui în stradă ar aduna milioane de oameni. La revoluţia crinului.

Armata e cu noi, Poliţia nu poate fi împotriva noastră, Jandarmeria nu poate fi împotriva Poliţiei, iar serviciile nu pot risca o ţară pentru un tiranozaur.

Dacă aşteptaţi alegerile la termen, spuneţi-ne sincer că e cazul să nu mai aşteptăm nimic. De la voi. Ca să schimbaţi starea de fapt cu statul de drept trebuie mai întâi să încetaţi să legitimaţi starea de fapt cu prezenţa voastră parlamentară. Deci, ori sunteţi în stare să faceţi tot ce trebuie ca să aveţi voturi şi să amorsaţi schimbarea de regim, ori ieşiţi din Parlament, adică demisionaţi, în ziua în care cade moţiunea de cenzură.

Nu v-am votat ca să semnaţi condica la Parlament şi să vă miraţi că prinde propaganda aglutinantă. Aceea că toţi sunt la fel. Demonstraţi că sunteţi altfel!

PSD, aveţi suficienţi oameni capabili şi cu vocaţia de co-lider al opoziţiei unite. Dacă continuaţi cu Ponta, înseamnă că nu vreţi mai mult decât să-şi frângă gâtul. Degeaba.

PNL, poate vă hotărâţi să le lăsaţi celor de la putere asteniile de primăvară. Dacă ieşiţi afară, pluteşte în aer revoluţia crinului.

OPOZIŢIA DECLARĂ MIORITIC ŞI MÂNGÂIE CERCUL VICIOS

Miercuri 2 martie 2011

Foto: http://poze.haioase.org

Cum mai semnalam în postări anterioare, guvernul îşi bate joc de dialogul social, tot aşa cum batjocoreşte regulile democraţiei, normele statului de drept, înseşi logica şi bunul simţ. Au avut loc o mulţime de întâlniri pe tema noului Cod al Muncii, după care toate „negocierile” au fost ignorate, fapt cu privire la care, din start, ministrul muncii avertizase, deci e vina sindicatelor şi a patronatelor că şi-au pierdut timpul, doar ca să bifeze nişte acţiuni şi să nu li se poată reproşa absenţa – fiindcă guvernul escroc e expert în tactica stalinistă a acuzării propriei victime.

Deci, guvernul îşi angajează răspunderea pe Codul Muncii, opoziţia anunţă moţiune de cenzură.

Acum, ca şi la precedenta moţiune de cenzură, mai toţi reprezentanţii opoziţiei declară, ca o scuză anticipată, că moţiunea de cenzură e o modalitate de delimitare: de parcă ea ar încălzi cu ceva populaţia sau i-ar ţine de foame.

A tot spune că opoziţia face anumite demersuri, cum este moţiunea de cenzură, „indiferent de rezultatul acesteia” (Varujan Vosganian) sau „ca să ne facem datoria” (Mihai Voicu, purtător de cuvânt al PNL) sau de-a binelea „deşi ştim că n-avem şanse sau că sunt puţine şanse” (aşa cum declară, de regulă, Victor Ponta, parlamentarii şi liderii PSD) e o declaraţie de impotenţă. No offense.

Aşa, USL  nu face decât să contribuie la consolidarea regimului Băsescu. O altă specialitate a lor e victoria pe mâna adversarului. De ce? Din simplul fapt că ei au mentalitate infracţională şi comportament ca atare, pe când cei din opoziţie, mai ales liberalii, au scrupule democratice şi legate de statul de drept: pe care guvernanţii regimului Băsescu tocmai le calcă în picioare.

Cum iese opoziţia din acest cerc vicios? Pentru cei reprezentaţi, nu pentru ea. Că altfel e confortabil să „combaţi” în Parlament, în timp ce oamenii se prăbuşesc sub limita supravieţuirii. Şi văzând că opoziţia nu-i în stare de nimic concret, în afara declaraţiilor, oamenii devin pe cât de disperaţi, pe atât de resemnaţi. E şi motivul pentru care spun că opoziţia contribuie din plin la consolidarea regimului pentru a cărui răsturnare e susţinută.

Opoziţia e susţinută pentru contra. Şi e prea suficient, dat fiind faptul că avem de-a face cu regimul Băsescu, dar purtătorii de cuvânt ai opoziţiei n-au fost în stare nici măcar să le dea guvernanţilor tupeişti această replică simplă: da, asta susţinem, jos Băsescu, jos Boc e „agenda” populaţiei. Opoziţia rămâne în reactivitate mioritică.

BĂSESCU, ÎN CAMPANIE DE INTIMIDARE, CERE DAREA AFARĂ A SINDICALIŞTILOR DE LA INTERNE CARE I-AU SCANDAT JAVRĂ ORDINARĂ. MASCARADA ANTICORUPŢIEI, CAMPANIE ELECTORALĂ ANTICIPATĂ PENTRU SUSPENDARE

Marți 22 februarie 2011

 

Cât de patetic poate fi infractorul Băsescu, în toată mascarada lui de anticorupt! Cum dă el, azi, indicaţii preţioase poliţiştilor, la bilanţul M.A.I., în compania şefilor serviciilor! Igaş e din clubul rudotel, dar de la Maior parcă am fi avut unele pretenţii. Nu?

Oricum, toţi sunt complici la încălcarea principiilor statului de drept şi a drepturilor omului, din moment ce asistă pasivi la sminteala totalitară exhibată de Băsescu. Ostentaţia lui vizează intimidarea. Dar dacă tu, chestor, te laşi călcat în picioare de un dezaxat, ce pretenţie poţi avea la respect? Dacă ofiţerii din M.A.I. se lasă umiliţi de Băsescu şi tremură de frică să nu fie daţi afară, făcându-i jocul de dezbinator care vrea să supună totul şi toate, atunci îşi merită soarta.

Pentru că asta a fost cheia vizitei psihopatului naţional la M.A.I.: să înfiereze sindicatele şi să ceară darea afară a celor care l-au făcut să turbeze de furie, cu scandarea „Ieşi afară, javră ordinară!”. În consecinţă: „Să fie evaluat om cu om şi să nu rămână decât”… La asta se reduce totul. Restul, i se rupe lui de corupţie, pe care a cconsiderat-o generalizată, din moment ce e patronul ei. Ce-a făcut azi şi ce face mereu e poză pentru proşti. Şi campanie electorală anticipată pentru vremea de după suspendare. Ca să se bată cu pumnu-n piept şi să se victimizeze că vor să-l înlăture corupţii, pe el, anticoruptul neamului, acompaniat de Monica, Gogoşica Macovei, care se va tăvăli pe scenele de campanie la fel ca pirandele la arestarea lui Bercea Mondialu’.

Caricatura asta răzbunătoare până la Dumnezeu – că acolo i se înfundă – n-are limite în tupeu şi în impresia că e etern, nu doar la putere, ci şi ca vieţuitoare, semn că e guvernat de diavol. Unii şi-au vândut sufletul pentru dragoste, alţii, pentru creaţie, pentru a-l concura pe creator în minunile pe care le face. Dictatorii patetici ca Băsescu şi-au vândut sufletul pentru o iluzie de putere. Atât de efemeră cât un pârţ de diavol tutelar. Şi de fapt asta este Băsescu, preşedintele României: o caricatură de dictator băşit de diavol. Unul subaltern.

BOC ANUNŢĂ ANGAJAREA RĂSPUNDERII PE CODUL MUNCII. DECI, NOI IEŞIM CU PIETRE ŞI VOI CU MOŢIUNE DE CENZURĂ!

Luni 21 februarie 2011

Foto: realitatea.net

Boc a anunţat că guvernul îşi va angaja – angaja e corect conform Constituţiei, nu asuma – răspunderea pe Codul Muncii. Şi cum Bogdan Hossu a anunţat că în acest caz salariaţilor nu le rămâne decât să iasă în stradă ca să dea cu pietre-n ei, iar vicepreşedintele BNS a propus varianta cu barda, Boc a venit cu amendamentul că nu va fi inclus în angajare contractul colectiv de muncă, urmând ca el să facă obiectul unei legi speciale. Cu alte cuvinte, liderii sindicali sunt consideraţi o turmă de boi care pun botul la harneală. De fapt, e scandalos ca prevederea principală privind salariaţii să fie lăsată-n aer! Şi cum ce nu e interzis e permis, evident că ar urma renunţarea de facto la contractul colectiv de muncă, salariatul rămânând expus bunului plac. În plus, Codul Muncii pune lesă şi botniţă sindicatelor.

Ergo: ca să nu-şi dea demisia, Boc se cere trimis la Cluj prin moţiune de cenzură. E, de fapt, un test pentru UDMR, ca să vadă Psycho ce tactică să mai introducă.

N-a venit încă primăvara, deci se mizează pe târşeala populaţiei de a ieşi în stradă. Cu sau fără pietre. Oricum, importantă e moţiunea de cenzură. Apropo – Oajdea e de la ei, Mircia Giurgiu e pe bune. A declarat că nu-i de acord cu Boc. Şi nu face alba-neagra ca Oajdea. Un şmecher simpatic, cârlig mediatic al PD-L pentru fraieri. Giurgiu, în schimb, e acolo din zona sindicală. Pe care n-o trădează. Şi are ocazia să demonstreze asta. Iar UDMR simte vântul schimbării. E o mişcare inteligentă congresul, acum. Şi majoritatea etnicilor maghiari sunt salariaţi. Codul Muncii e o ocazie numai bună pentru UDMR de a se delimita de PD-L.

În altă ordine de idei, bine că a ieşit Boc să declare, că altfel se sufocau televiziunile de ştiri după ore în şir de măcinat ce li s-a dat de la Cotroceni: „acţiunea Albiţa„. Oricum, n-au respirat decât un minut. Despre asta şi despre Mircea Mondialu – data viitoare.