Archive for the ‘Sănătate’ Category

S-A MAI DUS UN SFÂNT: PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU

Luni 17 iunie 2013

SONY DSC

Foto 1,2 : http://atitudini.com

„Dacă am fi convinşi de existenţa lui Dumnezeu şi deci, a lumii de dincolo, n-am avea frică de moarte. Aşa se explică eroismul înaintaşilor noştri, al celor care au murit în prigoanele anticreştine, ori pe câmpul de luptă, ori în închisori. Ei credeau în Dumnezeu şi nu se temeau decât de judecata Lui. I-au păzit poruncile şi au mers bucuroşi la moarte. Acum, avem un gol de eroism în românii cu vârste cuprinse între 20 şi 45 de ani. E o mare lipsă de mărturisire şi implicit, de eroism aici”.

via http://www.ampress.ro

Parintele-Justin-Aprilie-2011

„Să nu risipim turma! Cum să nu fie risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate”?  

Părinte, știți foarte bine că a fost acest miting împotriva actelor cu microcip, la care am participat și noi. Mulți spun că atmosfera de acolo a fost una de rugăciune şi un protest paşnic prin care s-a cerut alternativă simplă la cardurile de sănătate electronice. Din păcate majoritatea reprezentanţilor mass-mediei au prezentat manifestația în defavoarea noastră, încercând să ridiculizeze prezența noastră acolo, intervievând mai mult bătrâni sau cerșetori care se aciuaseră pe lângă manifestanți și banalizând evenimentul. Credeți că a avut vreun efect pozitiv acest miting?

Bineînțeles că cei care au fost prezenți acolo și-au făcut datoria față de societatea în care trăiesc, față de neamul din care se trag, față de generația de mâine. Acești oameni au riscat atât imaginea și poziţia lor socială, cât poate și pâinea de la gură. Aceștia sunt modele și repere pentru generația de mâine și sunt dovada existenței unei rezistențe de luptă împotriva abuzurilor acestui sistem ce se impune din ce în ce mai dictatorial. Acest sistem de control total la un moment dat se va întoarce împotriva noastră, a cetățenilor şi abia atunci vor înţelege cei care au ridiculizat și nu au înțeles jertfa acestor oameni.

Dar mai presus de acestea, pentru mine acest miting a fost mai mult ca un examen pentru societatea ortodoxă românească. Un examen cu rezultate foarte slabe pentru cinul preoţesc în general, pentru că ei trebuiau să fie primii, în fruntea poporului și în număr cât mai mare ca să fie exemplu de jertfă pentru credincioși. Dar ei au fost de fapt ultimii. De aceea sunt şi foarte dezamăgit, pentru că dacă preoţii nu au răspuns la apelul acesta, la strigătul disperat al turmei pentru ajutor, înseamnă că noi nu mai avem preoţie. Nu mai are cine propovădui cuvântul adevărului în faţa credincioşilor. Care adevăr îl propovăduiesc ei? Degeaba vorbești cuvinte frumoase pentru Evanghelie dacă nu vezi că Hristos este în aproapele, în aceștia mai mici ai tăi. Deci pentru ce mai stăm noi în altar şi apărem în faţa bieţilor oameni? Ei vor să audă ceva de la noi, să spunem ceva turmei acesteia, să înveţe ceva de la noi. Nu mai are însă de la cine, cum spune psalmistul: „toţi netrebnici ne-am făcut”. Sunt foarte deprimat când văd un preot că îmi trece pragul acestei chilii şi nici nu pot să îl mai privesc, că e ţepos în convingerea lui şi se face că nu ştie despre ce este vorba. Nu este o atitudine creştină. Nu ştiu ce spun ei credincioşilor din faţa altarului. Ce atitudine au ei faţă de pericolele ce ne înconjoară? Post şi rugăciune – e uşor de zis, când şi aşa biata mamă nu mai are ce pune copiilor ei pe masă. Nu prezintă realitatea vieţii în care trăim, se tem să spună un adevăr. Se pierd oamenii cu grămada, cu naţiunile, nu numai câţiva, nu doar ca indivizi. Şi ei stau liniştiţi. E o situaţie foarte grea, pentru că am ajuns la cuvântul Scripturii: „bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”. Să nu risipim turma! Cum să nu fi risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate?

Asta poate şi datorită faptului că unii nu înţeleg pericolul acestor cipuri şi chiar ne acuză pe noi că facem dezbinare în Biserică pentru o problemă care nu este așa de semnificativă şi capitală în mântuirea noastră.

După cum spun și Sfinții Părinți, mai bine o biserică împărţită decât una rătăcită. Cum să nu fie o problemă majoră lucrarea masoneriei azi în lume, că până la urmă aici ajungem, aceasta este în spatele acestui sistem? Cipul nu este altceva decât lucrarea masoneriei și cel mai bun mijloc de a subjuga Biserica şi fiinţa umană, de a o depărta, uşor, uşor, pe nesimţite de Creatorul său. Dacă noi ne facem că nu există acest rău luciferic, masoneria, înseamnă că nu avem răspuns la niciuna din problemele şi necazurile oamenilor de azi. Înseamnă că ne facem că nu vedem nimic rău. Cipul este propaganda masoneriei şi acceptându-l dăm curs şi putere acestei organizaţii dubioase care vrea să îl instaleze pe antihrist ca lider mondial. Dacă oamenii nu conştientizează că sunt societăţi secrete care conduc din umbră, nu vor înţelege nimic. Răul și fărădelegea nu se mai lucrează la lumină, se lucrează în ascuns. Nu mai sunt închisori şi prigoană ca pe vremea comunismului, au altă metodă, de a ne obişnui şi a îndrăgi tehnica şi cipul, care deocamdată par folositoare, ca ei să ne subjuge şi să ne controleze permanent ca într-o închisoare invizibilă, dar cu mult mai puternică.

Cum să nu se descurajeze creştinul simplu când vede că nu mai are susţinere duhovnicească din partea păstorilor duhovniceşti?

Oamenii nu au de ce să se descurajeze, pentru că cei care au fost acolo sunt bine documentaţi şi informaţi şi ştiu ce pericole ne pândesc, aceştia ştiu mai bine decât păstorii lor ce să facă. Și la protest au fost majoritatea intelectuali cu o poziție în societate, medici, profesori, ingineri, și nu doar analfabeți așa cum a vrut să prezinte mass-media. Mă doare sufletul pentru cei care din neştiinţă cad în capcanele şi mrejele acestui sistem antihristic. Sunt sigur că oameni ar fi fost mai mulţi dornici să vină la acest miting, în număr mult mai mare (pentru că, să nu uităm, au fost 1 milion de semnatari împotriva actelor biometrice), dar foarte mulţi dintre aceștia nu au avut un ban să plătească drumul până la Bucureşti, sau poate au avut serviciu sau nu au știut. Şi cine a vrut să fie la datorie a riscat. În împrejurări grele creştinul trebuie să aibă o limpezire a lucrurilor, o catehizare din partea preotului, care nu a existat. Și poate că mulți nu au știut.

Ce părere aveţi despre ierarhii ortodocşi care, în frunte cu Patriarhul ecumenic, au participat la întronizarea papei dând chiar sărutarea păcii la liturghia lor catolică?

Este o situaţie cum nu se poate mai vitregă, foarte primejdioasă pentru noi, creştinii ortodocşi, şi nu doar pentru ortodocşi, ci şi pentru lumea catolică, de altfel, care nu cred că are ceva în comun cu evreii şi budiştii şi musulmanii, care au fost invitaţi la întronizarea Papei. Cum să mai ajuţi tu prin dialog ecumenic, să îndrepţi un catolic la adevărata credinţă a Sfinţilor Părinţi când tu însuţi, ca şef al ortodocşilor, te pupi cu papistaşii şi cu evreii, pe care îi consideri fraţi cu tine de credinţă? Doar pentru că suntem creaturi ale lui Dumnezeu??? Ei vor să niveleze toate religiile într-una şi nu mai cântăresc diferenţele majore, ci doar micile asemănări, pentru aşa-zisa pace falsă. Nici catolicii nu cred că sunt împăcaţi aşa deplin cu situaţia aceasta de vânzare a creştinismului, încât să te aliezi şi cu musulmanul. Este o demonizare a lumii. Iar ierarhii noştri ortodocşi nu fac altceva decât să joace un teatru care dă bine şi pe care sunt obligaţi să îl dea cât mai bine, la ordinele stăpânilor lumii. De altfel în adâncul lor nici ei nu au o convingere solidă despre acest ecumenism, dar nu au curajul să se opună acestui curent, să se opună masoneriei care le impune acest ecumenism şi nivelare a credinţelor. Sunt nişte păpuşi care însă au pierdut harul adevărului, care doar mimează adevărul. Dar nu îl mai deţin. Se sărută cu ereticii, dar duc pe umerii lor răspunderea căderii unui neam, a unei biserici în apostazie. Îi întreb şi eu pe aceşti ierarhi dacă îi îndreptăţeşte vreun canon să fie eretici?

Iar acest papă, Dumnezeu să îl ierte, are un rol malefic nemaiîntâlnit pentru creştinătate, pentru omenitate, pentru neamurile creştine.

Da, aţi văzut că şi acest părinte grec Elpidie, care face misiune în Africa, a profeţit înainte cu trei luni ca papa să îşi dea demisia, că acest papă va fi înlocuit cu alt papă care va veni ca unul din profeţii mincinoşi înainte mergători ai antihristului.

Da, îl apreciez foarte mult pe acest părinte. Şi am rămas impresionat de dragostea lui pentru lumea aceea uitată din Africa şi cum copiii aceia negri, neajutoraţi, roiau în jurul lui ca în jurul lui Hristos. Daca aş fi fost cu 20 de ani mai tânăr, în Africa m-aş fi dus şi eu, acolo unde civilizaţia aceasta dezvoltată lipseşte. Acest părinte Elpidie este un far călăuzitor pentru creştinătatea de azi.

Cum vedeţi această mediatizare intensă a papei şi imaginea de aureolă pe care i-o creează mass-media? Acest papă este filmat adesea spălând picioarele bolnavilor, deținuților şi alte fapte de milostenie cu care se afişează.

E uşor şi plăcut să faci pe milostivul în faţa presei ca toată lumea să te laude. Nu asta e milostenie. Milostenia este să nu ştie stânga ce face dreapta şi de altfel ar trebui să stea în mijlocul necăjiţilor tot timpul, nu doar când vin presa şi televiziunea.

Asta e o falsificare, bombonele pentru copii. El dictează şi programează dinainte câţi săraci să vină şi ce oameni bolnavi ca să dea mai bine în ochii lumii. Asta e un fel de praf în ochi pentru creştini, nicio realitate de altfel.

Credeţi că va cuceri lumea cu astfel de atitudine?

Nu, sub nicio formă. Nu va face decât o zarvă mare în lumea creştină încât o să fie huiduit şi de ai lui.

Cum vedeți urgentarea sinodului panortodox, care a fost anunţat pentru luna iunie?

O să facă ei, dar va fi ce s-a întâmplat cu sinodul de la Ferrara-Florenţa. Tot aşa va fi şi acum, vor fi aceleaşi dispute dogmatice şi slavă Domnului, vom mai avea nişte ierarhi care cred eu că nu vor ceda Ortodoxia. Şi doi, trei dacă sunt, e suficient. Avem datoria însă să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să îi păzească pe ierarhii ortodocşi în dreapta credinţă, pentru că altă salvare nu mai avem decât în mila lui Dumnezeu. Dacă ne vom ruga, vom îndupleca milostivirea Sa. În cea mai mare măsură, masoneria şi-a atins scopul, de aceea şi iese la iveală să îşi finalizeze planurile.

Dar am credinţa că Dumnezeu va lumina sufletele acestea tinere, şi va aduce câte o lumânare în întunericul acestui veac. Mila lui Dumnezeu şi harul de sus, acestea au condus Biserica purtată pe aripile Duhului Sfânt. Preoţii de azi care tac se vor convinge ei înşişi de aceste pericole şi se vor îndrepta.

Cum catalogaţi gestul maicii stareţe de la mănăstirea Văratec, care a penalizat maicile pentru faptul că au înaintat Casei Naţionale de asigurări refuzul cardului electronic de sănătate? Iar în urma multelor ameninţări, maicile au cedat şi au fost obligate să îşi ceară iertare pentru gestul lor, semnând chiar un document prin care se deziceau de atitudinea lor.

Acest episod seamănă cu un episod de la puşcărie, din viaţa puşcăriaşilor din lagărele comuniste. Aşa sunt şi unele mănăstiri acum – lagăre comuniste. Este ceea ce am trăit şi eu în lagărul de la Baia Sprie. La o perioadă regulată de vreo 2- 3 ani, securitatea făcea nişte sondaje printre deţinuţii politici. Şi ne chema anchetatorul la birou, ademenindu-ne cu vorbe dulci: „Uite ai atâţia ani de puşcărie şi încă mai ai… nu e păcat să îţi iroseşti tinereţea aici in închisoare? Nu te impresionează faptul că ai rămas un om de nimic în societate şi viaţa ta este ratată?…” Dar noi nu ne lăsam impresionaţi de această bunătate falsă, care era un şiretlic. Şi îşi continua cântarea: „Iată, dacă vrei să ai o bucurie a libertăţii şi să îţi putem uşura situaţia asta grea, uite noi întindem o mână de ajutor şi dacă poţi ia oleacă de hârtie, treci în biroul celălalt şi semnează că îţi pare rău pentru ce ai făcut”.

Şi ajunge şi la mine anchetatorul şi își spune cântarea lui de partid. Şi la urmă mă întreabă: „Ce impresie ai?”

„Domnule, nu am absolut nici o impresie”, îi răspund. „Doar că mai am încă 9 ani de puşcărie şi  cred că oi termina”.

Şi el insista: „Dar chiar aşa îţi arunci viaţa şi tinereţea pe nimic?” „Nicio problemă, i-am răspuns, eu am aruncat-o încă de copil de 18 ani când am intrat în mănăstire, să mor pentru Hristos”. Nu le convenea: „Măi, banditule, când m-oi ridica de pe scaun şi ţi-oi arăta eu pentru ce mai ai de trăit…” Şi te lua şi te zgâlțâia oleacă, important era să nu ne lovim la cap.

Ei bine, aceste anchete ademenitoare se întâmplau din doi în doi ani. Dar noi aveam deja o experienţă de temniţă şi nu  dobândeau nicio informaţie de la noi. Securistul ieşea cu un dosar gol goluţ afară. Trebuia să defaimi pe cineva, să dai măcar un nume, nu scăpai doar cu o desolidarizare, lepădare de convingerile tale şi să accepţi reeducarea de către partidul comunist. Sigur, la un deţinut mai cu renume, veneau câte trei securişti deodată, nu doar unul. Veneau cu planuri, proiecte să te convingă de realizările partidului. „Uite, domnule, Lacul Bicaz, uite ce realizare!…” şi îmi arăta poze. „Da, domnule, Lacul Bicaz, dar ştii dumneata ce era sub acest lac? Trei biserici, patru şcoli, o casă de copii, un spital şi locuinţele oamenilor. Unde sunt toate acestea acum? Întreabă-mă pe mine că eu sunt de acolo”. Rămâneau şi ei uimiţi la ce le spuneam. „Pot să vă spun şi cine erau directorii la aceste şcoli, dar nu vreau să vă încarc memoria”…

Cam acelaşi lucru s-a petrecut şi cu maicile noastre de la Văratec. Ele, sărmanele, de frică să nu le ia rangul, scofia (de parcă ar fi mare slavă), au semnat, ademenite că vor fi reabilitate acolo, că le pare rău şi au promis că data viitoare vor fi ascultătoare. Şior fi primit ele scofiile înapoi dar s-au dezbrăcat de slava lui Hristos, pentru că nu au suferit puţină batjocură pentru lumea aceasta trecătoare. De aceea, un novice trebuie să fie cu mare atenţie în ce mănăstire intră. La vedere, sunt flori frumoase, icoane pictate care mai de care şi veşminte preoţeşti împodobite frumos, dar esenţa, viaţa duhovnicească, este putredă de tot.  În astfel de mănăstiri găseşti de fapt un sistem securist, un stat poliţienesc. Bineînţeles că nu este aşa peste tot.

Acest spirit poliţienesc este în firea lor, a stareţilor, pentru că atunci când s-a închegat dinastia asta a stareţilor prin mănăstiri s-a stabilit tot pe acest criteriu de devotament către partid. Sinaxele stareților nu erau altceva decât nişte şedinţe de partid.  Se aşezau cu burţile pe scaune şi cu bastoanele în față aşteptau să se termine şedinţa şi să meargă la o a doua ediţie de petreceri…, ce ştiau ei despre problemele Bisericii şi ale societăţii? Habar nu aveau ce substraturi aveau aceste şedinţe şi care era rădăcina acestor şedinţe, aşa de neputincioşi şi slabi erau. Dar nici nu puneau stareţi buni inteligenţi şi cuvioşi la conducere, nu cumva să se împotrivească vreunul. Aşa e şi acum. Care se supune mai uşor la ordin şi care dă tributul mai uşor… dacă era vorba să îl întrebi pe unul din aceşti stareţi dacă se desolidarizează de partid şi de crimele pe care le comitea, se făcea că nu ştie nimic. Cum să se dezică el de partid care îi dădea un salariu foarte mare pentru acea vreme, ca al directorilor?

Era şi mândria şi poziţia asta a lor de stareţ. Vai de mine, să dai afară un stareţ! Era cea mai mare crimă şi ruşine să renunţi la demnitatea asta de lux în societatea românească! Dar comportamentul multora din aceşti stareţi era mai nedisciplinat şi bădăran ca al unei ţărănci. O mână de săraci ţărani simpli a făcut mult mai mult decât o mână de aşa-zişi stăreţoi.

Suntem printre primii europeni care introducem acest card, numit inteligent, în sistemul de sănătate? Ce mai putem face să îl stopăm?

În ce constă inteligenţa şi genialitatea acestui sistem? Că vor şti mai multe informaţii despre noi? Este inteligent pentru ei, dar noi rămânem întârziaţi. Tot Marx, Engels, Lenin au rămas. Acum nu vine să te mai întrebe ca la anchete, acum îţi dai de bună voie acordul să fii anchetat permanent. Nu trebuie cedată lupta aceasta şi avem datoria de a continua, fiecare după puterile sale, unii prin conferinţe, alţii prin demersuri legislative, unii prin cuvânt, fiecare să îşi facă datoria în faţa lui Dumnezeu şi aşa, cu inimile smerite, vom primi şi ajutorul şi harul din Lumina Sa.

Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de Monahia Fotini, 3 aprilie 2013, apărut în numărul 28 al revistei ATITUDINI

SPECTACOL POPO-ROCK. PUIU HAŞOTTI, ACUZAT CĂ A CONSIDERAT HOMOSEXUALITATEA, O BOALĂ

Luni 15 aprilie 2013

Liderul grupului parlamentar din Senat, Puiu Haşotti, a declarat că homosexualitatea e o boală. Senatorul liberal a adăugat că niciodată Parlamentul României nu va adopta iniţiativa legislativă a lui Remus Cernea, privind uniunile civile între homosexuali, uniuni care ar permite şi adopţia de copii.

În replică, preşedintele Asociaţiei ACCEPT, a gay-şilor, Florin Buhuceanu, l-a acuzat pe Puiu Haşotti de discriminare şi a considerat că senatorul PNL va fi sancţionat de Consiliul pentru Discriminare, după precedentul Gigi Becali. E mai degrabă un consiliu pentru discriminare, decât pentru combaterea ei, din moment ce promovează discriminarea pozitivă.

A fost o mizerie să-l amendeze pe Gigi pentru că a considerat eretic un cult neoprotestant. Dacă ar pune mâna pe carte, d-l Asztalos şi compania ar putea constata că omul n-a făcut decât să dea glas doctrinei Bisericii apostolice. Apropo, sutele de mii de euro cu care a fost amendat Becali unde s-au vărsat? :mrgreen:

Revenind la campania popo-rock, Gigi Becali a zis de mai multă vreme că n-are nimic cu homosexualii, doar că nu dă el mâna „cu bulangiii-ăia”: 😆

Circul continuă, Remus Cernea îşi face meseria de petardă a lui Ponta şi îşi lansează adepţii. Până la organizarea de dezbateri televizate cu show popo-rock la ore de vârf nu-i decât un pas. Cine vrea să facă audienţă invită medici, preoţi, politicieni, ghicitori în stele pe marginea destinului UE pe calea mariajului homosexual şi nu în ultimul rând, homosexuali înşişi. Şi neapărat să izbucnească un scandal. Cu ecou internaţional.

Preşedintele Consiliului pentru discriminare, Asztalos Ferenc, a declarat (telefonic) pentru Realitatea TV, că senatorul Haşotti ar putea fi sancţionat cu avertisment sau cu amendă, în cazul în care se constată că a avut „un discurs homofob şi incitator”.

Sminteală cu ştaif, un fel de demascare neostalinistă. Cum să consideri homofobă o poziţie care este şi a Bisericii? V-aţi uitat la Papa Francisc? Arată el a „fob”? Dimpotrivă, e vorba de compasiune. Ceea ce nu înseamnă că eşti obligat să accepţi generalizarea diferenţei. Pentru că ăsta-i fariseismul unor militanţi ca Remus Cernea, să te manifeşti pentru diferenţă şi în acelaşi timp să încerci să modifici legea majorităţii în aşa fel încât să nu mai existe diferenţă. Nu? :mrgreen: E falsul paradox al absurdităţii numite discriminare pozitivă.

De fapt, e vizată distrugerea familiei. Un stat şi o societate cu anticorpi descurajează ferm asemenea intenţie.

Voi consideraţi că homosexualitatea e o boală? Una veche aproape de când lumea (Sodoma, Gomora)? Eu consider că e treaba lor ce fac în dormitor. Dar mi se pare aberant să ceară drepturi civile pentru inversiuni sexuale. Mâine-poimâine, se vor interzice în educaţie şi în dreptul civil cuvintele de mamă şi tată. Britanicii au rezolvat, pentru că Elton John poate fi şi mamă, şi tată. :mrgreen: Cuplul a adoptat doi copii. Cum sunt ei crescuţi? Frustrări, complexe, traume? Principii, valori, ceva? Fiindcă bogăţia şi celebritatea nu pot compensa normalitatea (dimpotrivă, uneori sunt traumatizante în sine pentru copil). Ne amintim din copilărie că tot ce vrea un copil e să fie normal, să fie ca toţi copiii.

Încă o dată: n-am nimic cu homosexualii, am cunoscut unii de-o sensibilitate excepţională şi de-o camaraderie deosebită. Şi de-un rafinament cultural mai rar. Partea proastă pentru ei e că legăturile-astea se termină, adesea, violent, dată fiind obsesia posesiunii, mult mai frecventă decât în cuplurile normale (nu le zic heterosexuale).  Am salutat dezincriminarea homosexualităţii, care era interzisă prin Cod Penal: ca să aibă Securitatea un mediu stabil de unde să racoleze prin şantaj. Dar e un drept personal, fără vocaţie de drept civil.

Oricum, pe gay îi înţeleg. Lesbienele, însă, mă oripilează. Repet: treaba lor, dreptul lor! Dar şi eu am dreptul la opinie.

Şi voi.

UPDATE. Asociaţia homosexualilor l-a reclamat pe senatorul Haşotti la CNCD şi a cerut PNL să-l sancţioneze – ceea ce poate duce la o declaraţie savuroasă a preşedintelui Antonescu. 🙂

Cât de aberant poate fi să acuzi pe cineva de homofobie fiindcă s-a referit la homosexualitate ca la o boală? Adică, dacă ne referim la boli suntem homofobi? Înseamnă că medicii ar fi primii. Logica, săraca! Mereu martiră.

CAMPANIA PORCURORILOR CONTRA MEDICILOR

Marți 9 aprilie 2013

Asta fac, de la o vreme, porcurorii, prigoană contra medicilor, ca să harnească bieţi oameni amărâţi.

Şi-au permis să-şi bată joc de somităţi ca doctorii Brădişteanu şi Lascu, şi acum continuă cu alţi medici, amestecând, securistic, cauze penale şi cauze de imagine. Adică, bieţii oameni să se indigneze, pe bună dreptate, în principiu, contra condiţionării actului medical.

Iar presa le face jocul. Azi, de exemplu, s-a mediatizat reţinerea a doi medici de la „Grigore Alexandrescu”, pe motiv că aveau, fiecare, vreo 3000 de lei la ei.

Şi pe chestia-astea, porcurorii i-au reţinut „pentru şpagă”.

Nu tu flagrant, nu tu dovezi. Doar nesimţire fără margini.

Pe Udrea a verificat-o cineva câţi bani are la ea sau pe EBA? Sau ele plătesc cu cardul? :mrgreen: Suma aia pentru hoţii de la PD-L e cât o curea de poşetă sau o cravată de firmă.

Un procuror, purtătorul de cuvânt al Parchetului, spune că a fost făcută „o ambientală audio-video la spital”. Conform cărui mandat?

Mi-e milă de oameni, dar toţi medicii ar trebui să plece din ţară, după cei zece mii deja plecaţi. Nu doar pentru bani, ci mai ales, pentru onoare profesională. Şi să rămână cei slabi, birocraţii, iar băsiştii şi coabitacii să n-aibă voie să se trateze decât la ei.

Poate aşa se face, în sfârşit, dreptate până la capăt.

P.S. Şi poate se mai alfabetizează şi dătătorii de titluri pe burtiere de la televiziuni, inclusiv Antena 3, unde s-a scris că au fost reţinuţi „un medic şi un anestezist”.

E vorba chiar de şeful A.T.I.

Le urez tembelilor să n-aibă vreodată nevoie de medici, mai ales anestezişti. Nici ei, nici copiii lor.

Toată campania-asta are ca finalitate şi ruinarea demersurilor ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, în tandem cu dr. Raed Arafat: medic anestezist.

SĂ VĂ POVESTESC CE S-A ÎNTÂMPLAT CU ANIMALELE CONFISCATE DE LA CĂMĂTARI

Miercuri 27 februarie 2013

leu nutu camataru rtv

Foto: RTV

Reporterii au relatat că animalele confiscate de pe domeniul lui Ion Balint au fost sedate. Atâta au putut ei să se informeze.

Sedaţi au fost ursuleţii. Pentru că ei sunt puiuţi şi a fost suficient. Li s-au putut face investigaţiile, recoltările, injecţiile cu vaccinuri şi au putut fi transportaţi până la Bucov pentru a se trezi direct în celulă, era să zic. Direct în cuşcă – mult mai mică decât spaţiul vast pe care îl aveau acasă, numai că ei sunt mici şi infinit mai uşor adaptabili mutării sau mutărilor decât adulţii, mai ales adulţii mari. Aceeaşi procedură le-a fost aplicată şi leuţilor.

Leii, în schimb, sunt adulţi de aproape 10 ani. Pentru ei schimbarea e traumatizantă, iar dacă nu e administrată cu grijă se poate solda cu deces din depresie. Cine poate să râdă nici nu e om. Mila e probabil cea mai definitorie dimensiune umană, cel puţin de la Hristos încoace. Şi să nu-mi spuneţi că poate să-ţi fie milă de om, fără să-ţi fie milă de animal. Păi dacă nu-ţi e milă de o făptură nevinovată, cum să-ţi fie milă de om?

OK, închei divagaţia. Voiam să vă spun că procedura pentru leu şi leoaică a fost diferită. Înainte de a intra în descriere, mai semnalez faptul că sub nici o formă nu ar fi trebuit admisă presa la proceduri, fiindcă era şi aşa prea suficientă prezenţa personalului medical şi a celui de la Zgarda de Mediu ca să streseze leii. Mulţimea i-a terorizat. Presa putea relata, filma şi putea face câte fotografii voia în spaţiul în care erau tratate animalele adormite.

Leii au fost nu doar sedaţi, ci şi anesteziaţi. Anestezia generală a unui animal conduce la paralizia corpului. La propriu e bocnă. Credeţi-mă că ştiu despre ce e vorba, am ţinut animăluţe anesteziate în braţe şi am asistat la tot procesul trezirii şi al revenirii lor la condiţia normală. De mai multe ori. Când l-am dus pe Mişu la înmormântare mi-aş fi dorit să se trezească la fel ca după anestezie. Animalul anesteziat are rigiditate cadaverică.

Deci, anestezia o faci doar atunci când e absolut necesar pentru sănătatea animalului, nu în detrimentul ei.

Leii au suferit traume multiple şi ce-i mai rău abia urmează.

Ei s-au trezit complet derutaţi – şi paralizaţi – într-un mediu străin. Destul timp au putut mişca doar ochii, iar sedarea i-a ajutat să nu facă infarct din cauza şocului schimbării totale. Când un animal îşi revine din anestezie generală, revenirea se întâmplă progresiv şi când se ridică, se împleticeşte. Apropo, dacă vedeţi vreun filmuleţ pe net cu animăluţe care par în stare de ebrietate, să ştiţi că posesorii animalelor sunt nişte imbecili care le-au filmat în procesul post-anestezic şi le-au postat „4 fun”. Ăia nu merită să aibă animale. 👿

Şi după ce că nu ştiau pe ce lume sunt şi ce li se întâmplă, au mai fost şi separaţi – leul, de leoaică şi puii lor. În spaţii foarte mici. Chiar dacă trebuie să stea acolo doar o lună şi jumătate, până la definitivarea „domiciliului” lor, e suficient ca să-i decompenseze. Cine l-a privit pe leu cum privirea în jur după ce s-a trezit şi nici nu se putea mişca înţelege despre ce vorbim. Era efigia însăşi a mirării, a nedumeririi în stare pură. Este expresia pe care o au animalele când mor.

Nu vreau să spun nimic altceva decât am spus. E păcat de animale şi animăluţe atunci când sunt tratate contra naturii lor. Şi dacă Nuţu Cămătaru n-a avut nivelul de înţelegere, tot a fost unul superior celor cărora le-a solicitat să plaseze animalele într-un mediu adecvat, iar autorităţile s-au eschivat. Sunt aproape 10 ani de atunci.

Am încredere în Kuki Bărbuceanu, salut activitatea filialei române a fundaţiei germane. Dar poate că dacă statul român tot n-a fost în stare să rezolve problema atâţia ani, era preferabil să lase animalele în mediul la care s-au adaptat de foarte mici, iar puii acolo au deschis ochii. Fundaţia Vier Photen putea lua puii de leu când mai creşteau, şi ori să sterilizeze leul şi leoaica, ori să fie pregătiţi să preia următorii pui – e remarcabil că s-au putut reproduce în captivitate, se întâmplă foarte rar, ceea ce înseamnă că leii se simţeau în elementul lor.

Evident că situaţia ar fi trebuit în continuare monitorizată. Şi animalele, vaccinate, supravegheate medical, etc. Sigur că legea interzice deţinerea de animale sălbatice. Dar legea e pentru viaţă, nu împotriva ei.

Uneori, mă mir că Dumnezeu nu s-a oprit din creaţie după ce a creat animalele. Era o lume perfectă. 😐

NU S-A SCHIMBAT NIMIC ESENŢIAL. GUVERNUL PONTA E DOAR UN ALTFEL DE GUVERN BOC, CU FAŢA (NICI MĂCAR) UMANĂ. ORI TERMINĂM CU FMI, ORI NE TERMINĂ FMI. ŞI O DOVADĂ IREFUTABILĂ CĂ PONTA E PARTE DIN SISTEMUL BĂSECURIST ŞI ANTINAŢIONAL MONDIALIST

Luni 28 ianuarie 2013

Faptul că nu s-a schimbat nimic esenţial e demonstrat simplu şi clar, prin atitudinea de sluj continuat faţă de FMI. Prin continuarea angajamentelor antinaţionale şi mai mult, prin zelul dorinţei unui nou acord standby (sau de stare patrupedă în faţa agresorului).

Un guvern diferit, un guvern devotat intereselor naţionale şi care ar ţine seama de mandatul pentru care a fost votat ar avea o atitudine verticală faţă de finanţa mondială, adică i-ar comunica, în termeni diplomatici, un hai siktir spumant.

Adică, le-ar spune jigodiilor de la FMI următoarele: treaba e aşa, băsiştii v-au felaţionat din interese personale şi antinaţionale, motiv pentru care au angajat ţara noastră într-o datorie a cărei finalitate e distrugerea statului român. Cu noi nu vă merge! Vă plătim blestemata de datorie şi e treaba noastră cum, deci, caramba, că nu sunteţi decât nişte funcţionăraşi gras plătiţi ca să acoperiţi o crimă a stăpânilor voştri distrugători de ţări şi popoare pentru propriile interese financiare! Deci, marş  şi le raportaţi că nu mai acceptăm să ne dictaţi ce să facem în ţara noastră, măsuri care vizează distrugerea statului român şi uciderea în chinuri a poporului!

În loc de asta, pontănacii stau în patru labe şi acceptă înstrăinarea ultimelor şi celor mai preţioase resurse naţionale. Plus false privatizări, de fapt, haraciuri către puterea mondială transnaţională – ca dovadă declaraţia lui Ponta că se va găsi o metodă de ştergere a datoriilor – adică, să le plătim tot noi, poporul, noi, proştii care i-am votat pe impostori.

Ce să mai zic de meschinăria privind „coplata”, respectiv „suma modică la externare”, pe motiv că în acest fel s-ar verifica situaţia financiară a spitalelor, mai precis, s-ar aplica poliţia asupra medicilor care încearcă şi ei să ajute cum pot pacienţii. Despre ce înseamnă „sumă modică” pentru un amărât am să detaliez într-o postare viitoare.

Deocamdată, revin. Dată fiind mizeria cu coplata, nu putem susţine nici măcar că guvernul Ponta e un guvern Boc-MRU-ist cu faţă umană. Că faţa umană o dau acei miniştri care chiar se preocupă de schimbări fundamentale şi care sunt folosiţi cosmetic. Până la un punct. Doar dacă se limitează la atitudine umanitară. Că dacă ating interese transpartinice, trebuie să piară.

De exemplu, Radu Stroe. Anticipam într-un dialog pe forumul unei postări că băsecuritatea va forţa scoaterea lui din guvern. Prima mişcare au făcut-o chiar azi, printr-o codiţă de topor din PNL pe care Crin trebuie s-o dea afară. Despre asta, tot într-o altă postare.

Acum am să spun de ce am zis în titlu despre dovada irefutabilă că Ponta e parte din sistemul băsecurist antinaţional mondialist (la care Năstase n-a pus botul decât până la un punct, motiv pentru care e în închisoare şi vindicaţia e atât de meschină încât i se refuză şi drepturi indenegabile pentru orice borfaş convertit la pârnaie).

Dovada e execuţia de tip mafiot la adresa lui Ion Stan, autor al unor dezvăluiri radicale în apărarea intereselor naţionale. Cine a urmărit aseară „Punctul de întâlnire” cu patriotul Radu Tudor ştie despre ce vorbesc. Alexandru Athanasiu şi Doru Viorel Ursu au pus degetul pe rană, dezvăluind înscenările odioase – şi eşuate – prin care un om e(ra) hăituit până la anihilare, pentru vina de a-şi apăra ţara şi poporul, în faţa agresiunilor mondialiste instrumentate cu complicitate – înaltă – din interior.

Nu doar Coldea, ci însuşi Maior târâşte SRI într-o mocirlă criminală, menită să sufoce plămânii naţiunii. Gaşca de la Cluj e o metastază băsistă care trebuie extirpată de urgenţă. Cu tot cu Ponta.

DEMAGOGIA. ŞI PROSTIA PRESEI DIN ROMÂNIA

Marți 15 ianuarie 2013

S-ar putea scrie un volum.

Mă limitez acum la aspectul privind facilităţile parlamentarilor. Ca şi cum un parlamentar şi-ar putea reprezenta alegătorii fără aparat de lucru. Ca şi cum ar fi trimis în Parlament doar ca să facă figuraţie, nu ca să păstreze legătura şi comunicarea cu oamenii care l-au mandatat. Ca şi cum documentarea în vederea iniţiativelor legislative şi-ar putea-o face singur sau în exclusivitate singur, deşi asta i-ar ocupa tot timpul.

Aceeaşi demagogie ca şi presa o manifestă, de altfel şi premierul Ponta, prin indicaţia preţioasă privind reducerile de personal auxiliar ministerial, ca şi cum un ministru, oricât de bun, competent şi bine intenţionat, ar putea face ceva fără consilieri şi echipă tehnică.

Realitatea e că reducerile şi recuperările s-ar face dacă ar exista voinţă de penalizare a hoţilor şi de reducere drastică a evaziunii fiscale, şi altele de acest gen, nu prin meschinării fariseice, fără nici un alt rezultat decât compromiterea suplimentară a Parlamentului, oricum prăbuşit în imagine, deşi e instituţia fundamentală a democraţiei.

Revenind, presa face mare caz de cazarea parlamentarilor, mai precis, de faptul că majoritatea lor nu vor să renunţe la hotel, pe motiv de menajeră. Păi da, că de fapt ar trebui să dea cu mopul, cu aspiratorul, cu pămătuful de praf şi să facă mâncare. Că pentru asta au fost aleşi. Nu? Demagogia e cu atât mai stupidă cu cât e elementar că într-un hotel sunt asigurate serviciile.

Deci, ar fi cazul să terminăm cu demagogia găunoasă şi chiar să trecem la fapte. Adică, miniştrii Dragnea şi Şova, pe lângă marile proiecte de dezvoltare, să adauge şi unul mai mic, dar la fel de important, anume, hotelul pentru parlamentari, preconizat de vreo 15 ani şi rămas în stadiu de proiect. E la fel de important ca şi o autostradă.

Prin această investiţie, finalizabilă repede, s-ar reduce drastic şi suma de 40 de milioane vechi pentru cazare per capita de parlamentar provincial, scandaloasă în condiţiile nivelului de viaţă din România.

Deci, mai cu talent! Şi mai fără demagogie.

P.S. 1. Degeaba se umflă Nicuşor Constantinescu la Eugen Nicolăescu. N-are nici o şansă de convingere publică faţă de Raed Arafat, care susţine proiectul ministrului Sănătăţii. Adică, dacă eşti privat, vrei subvenţie asistenţă de la stat?

2. Despre mizeria de la „România liberă”, curând.

MAI ŞTIŢI CE FĂCEA PONTA EXACT ACUM UN AN?

Joi 10 ianuarie 2013

Miting Arafat Tg Mures 9 ian 12

Foto: stirileprotv.ro

Strada fierbea, ieri s-a împlinit un an de la mitingul spontan din Tg. Mureş pentru Raed Arafat şi vehement contra regimului Băsescu, a lui Băsescu personal.

Exact acum un an, au izbucnit mitiguri similare în capitale de judeţ. Şi în Piaţa Universităţii Bucureşti, de unde serile următoare s-a mers la Cotroceni.

Era zăpadă, era frig, acum vremea e blândă faţă de atunci.

Şi exact acum un an, când strada fierbea, Ponta declara public că e vremea „unui pact pentru Sănătate, între toate forţele politice”. El mereu a fost cu pactele. :mrgreen:

Era o revoltă despre care Băsescu ştia prea bine de la servicii că reprezintă sentimentele a milioane, avea s-o şi declare, textual – abia în 23 ianuarie, după ce a ignorat demonstraţiile.

A trebuit să treacă 10 zile de la izbuncnirea revoltei pentru ca USL să se mobilizeze şi să iasă în stradă, ca să reprezinte politic mişcarea civică.

PSD strâmba din nas, nu erau convinşi să trebuie solidarizare în stradă, doar Mazăre a trimis 2000 de participanţi, în rest, pe un frig de crăpau pietrele, au venit în Piaţa Aviatorilor vreo 20 de mii de simpatizanţi PNL, la chemarea lui Crin Antonescu – PNL, de altfel, a răspândit şi fluturaşii „În luptă cu puterea”. Şi a fost discursul testamentar al lui Emil Hossu, despre demnitate, libertate şi victorie. Era 19 ianuarie. (Sigur, băsecuritatea a încercat dezbinarea, otevizarea şi intoxicarea cu „aceeaşi mizerie” – cât a prins s-a văzut la alegeri).

Au fost, pe ansamblul ţării, mii de oameni care au înfruntat gerul seară de seară, în Piaţa Universităţii şi în municipii, oameni de sacrificiu, printre care Ion şi Adriana Olteanu, la Drobeta, pentru ca astăzi prefectul (PSD) să le ignore greva foamei de peste trei săptămâni şi chiar să-i insulte că sunt „pedelişti”.

Cert e că USL nu ajungea la guvernare fără stradă, Crin a spus-o clar. Manevrele lor politice din Parlament aveau mult mai puţine sau deloc şanse de reuşită pentru moţiunea de cenzură contra guvernului MRU, dacă parlamentarii din arcul puterii acelei vremi care au votat-o nu erau alertaţi/motivaţi de mişcările din stradă. Mai ales că Ponta rostise discursul de tristă amintire la învestirea guvernului MRU, din care se reţinuseră cei vreo 17 „susţinem guvernul” – pentru că asta se reţine, nu teoreticele condiţionări (pe care, de altfel, Ponta i le adresase şi guvernului Boc, la moţiunea de cenzură eşuată, iar Crin declara ulterior, tot de la tribuna Parlamentului, că nu e cazul să facem pedagogie cu Guvernul Băsescu, ci să ne solidarizăm cu protestatarii, să demisioneze tot Parlamentul ca să avem anticipate).

Aşa e Ponta şi nu cred că se va schimba. Din păcate. Uneori dă semne şi e lăudabil, dar deodată te pomeneşti cu el că a mai comis o vizită de culise la impostor. Care de-abia aşteaptă s-o devoaleze, ca să ostilizeze PNL contra PSD şi alegătorii, contra USL.

Iar socrul premierului, senatorul Ilie Sârbu – cel care, de altfel, în urmă cu patru ani se lăuda că el negociase, de doi ani, cu Băsescu, alianţa PSD-PD-L -, declară acum senin la Antena 3 că USL e la guvernare, nu şi la putere. Apropo, Antena 3 a avut un rol extraordinar, chiar determinant în acea perioadă de proteste şi reporteri-eroi, premiaţi ulterior ca atare de APTR. Antena 3 merită felicitări pentru rolul ei, motiv pentru care exigenţa mă obligă să-i critic, uneori. 🙂 Atunci când coboară trist sub propria stachetă din momentele în care a contribuit la istorie vie.

USL trebuie să aibă o guvernare bună, cel puţin pe patru ani. Şi pentru asta, eu zic aşa:

TRĂIASCĂ REGELE!

ÎN LOC SĂ FIE ACLAMAŢI, SUNT PENALIZAŢI. MIZERIA CONTRA DR. BRĂDIŞTEANU. KOVESI, MORAR ŞI PROCURORII DE CAZ, HAI MARŞ!

Joi 6 decembrie 2012

De mult, de foarte mult am vrut să scriu despre asta, dar am preferat rugăciunea. Şi promisiunea că am să scriu oricum, după evenimente, indiferent de deznodământ. Dar în sinea mea credeam că are să fie bine. Şi a fost.

Cu Emeric Jenei, cu Helmuth Duckadam şi Cornel Dinu. Şi cu atâţia şi atâţia alţii, anonimi, oameni.

Medicina e despre oameni, medicina e apostolat, medicina înseamnă să faci absolut totul pentru om, necondiţionat. Am învăţat asta de la mama mea, de când am deschis ochii. Nu am fost niciodată geloasă pe spital, era fratele meu privilegiat.

Chiar dacă mii de medici au plecat din ţară sau din această viaţă, au mai rămas destui misionari.

Aşa e şi dr. Şerban Brădişteanu. Aşa e şi dr. Raed Arafat. Aşa sunt şi salvatorii domnului Jenei, şi toate minunile de medici care chiar fac minuni, în condiţiile în care unii lucrează ca pe front, la nivelul primului război mondial. Şi nici nu se ştie despre ei. Ştiu doar cei salvaţi şi ai lor. Şi mai ales, ştie Dumnezeu.

Mizeria împotriva doctorului Brădişteanu e atât de strigătoare la cer încât ar merita să ieşim în stradă, aşa cum s-a întâmplat pentru doctorul Arafat. E, însă, suficient în aceste condiţii să ieşim la vot. Tăcut, masiv. Zdrobitor.

Iar mizerabili ca Kovesi, Morar şi procurorii care l-au trimis în judecată pe dr. Brădişteanu fiindcă nu a lăsat un om să moară merită pârnaie la greu. În celule cu cei mai jegoşi infractori.

DEŞERTĂCIUNE ŞI SPLENDOARE

Luni 19 noiembrie 2012

Foto: sibiu.zilesinopti.ro

Viaţa înseamnă să iubeşti. Oameni, animăluţe, în ce ordine preferi – pentru că animăluţele sunt îngeri. Viaţa înseamnă să dărui, să te bucuri de ceilalţi, să-i bucuri. Să mulţumeşti pentru minunea din jur – aţi văzut lumina, în toate formele ei? Şi ceaţa, şi plumburiul, şi întunericul, cu toate nuanţele lui – negru sau străbătut de nuanţe, adică, de lumină?

Restul e deşertăciune.

De-asta merg la vot şi votez USL, pentru că indiferent de limitele lor, sunt oameni. Adică, mă identific cu ei.

Îmi este foarte milă de băsişti, mă rog pentru ei să-i lumineze Dumnezeu şi să scape de obsesia pentru avere. Pentru asta îşi doresc puterea. De parcă ar putea lua-o cu ei dincolo. De-asta îmi e milă de ei, că în loc să trăiască, slujesc obsesiei de a avea. În loc de a fi.

MODIFICAREA LEGISLAŢIEI PRIVIND PARCHETELE – UN IMPERATIV URGENT PENTRU STATUL DE DREPT

Marți 11 septembrie 2012

Chiar vorbeam ieri cu cineva şi anticipam că s-ar putea întâmpla un nou eveniment medical, să-i zic aşa –  eveniment, Doamne fereşte!, poate chiar fatal – cu preşedintele CJ Argeş, Constantin Nicolescu (55% prezenţă la referendum).

N-am vrut să scriu ca să nu cobesc. Dar era previzibil, riscurile unor colapsuri în urma şocurilor emoţionale sunt mari la bolnavii cardiovasculari cronici. Porcurorii au reşapat o cauză mai veche şi îi fabrică una nouă, în dispreţul procedurii – a fost citat în calitate de învinuit, fără precizarea faptelor.

Data trecută a avut intervenţie pe cord – stand-uri, etc. Pe atunci, penala Udrea şi şleahta ei de băsişti puneau la îndoială veridicitatea accidentului vascular, drept pentru care le-am adresat întrebarea dacă n-ar vrea să-l experimenteze. Sigur, în acest fel se punea la îndoială competenţa profesională a dr. Brădişteanu – care avea să aibă dosar penal pe motiv de salvare a vieţii lui Adrian Năstase, prin proceduri post-traumatice aplicate de urgenţă unui cardiac cronic cu afecţiuni asociate. Dacă pacientul Nicolescu va fi transportat la Bucureşti, tot la dr. Brădişteanu ajunge, care l-a şi operat.

Să sperăm că de data asta nu-i nimic prea grav ca să fie remediat fără consecinţe ireversibile (că pot exista pareze, paralizii, etc.).

Oricum, recidiva de azi ar trebui să determine modificarea în regim de urgenţă a legislaţiei, de aşa natură încât inamovibilitatea să nu mai coincidă cu i(m)punitatea. Iar europarlamentarii şi guvernanţii români delegaţi să explice mâine, la Strasbourg, în plenul Parlamentului European, care e situaţia reală a sistemului judiciar din România. Cu date şi fapte.

Am pledat şi voi pleda mereu pentru independenţa justiţiei, pentru verticalitatea ei. Este puterea care trebuie să garanteze acurateţea legalităţii într-un stat de drept democratic. Dar atâta vreme cât sistemul judiciar e politizat în asemenea hal încât execută manevre politice ostentative trebuie să existe un mecanism legislativ de verificare şi limitare a tendinţelor de încălcare a îndatoririlor profesionale din partea procurorilor – dar şi a judecătorilor, în cazul erorilor judiciare.

Să suporte consecinţe chiar ultime – excluderea din magistratură şi proceduri penale – procurorul care îşi prejudiciază profesia prin 1. cercetare abuzivă – „cauza referendumul”, cea mai incredibilă politizare a actului judiciar, rechizitoriul în cauza Dragnea fiind material didactic pentru urmărire penală stalinistă dusă pe culmile aberaţiei, anume, incriminarea unui om politic pentru exercitarea unui drept democratic fundamental, 2. abuz în funcţie – presiuni prin metode extrajudiciare, ca să nu le zicem securistice asupra persoanei cercetate ori urmărite penal, 3. rechizitoriu dezavuat dur în instanţă – de exemplu, cauza „Mătuşa Tamara”, în care Adrian Năstase a fost achitat definitiv, după ce procurorul plusase la recurs cerând 5 ani de închisoare, faţă de 2 ani cu suspendare sau cauza „Romtelecom”, în care Dinu Patriciu a fost achitat în primă instanţă în ciuda unui rechizitoriu cu o concluzie de 20 de ani pentru el şi 10, pentru complici, 4. în situaţia în care o persoană este trimisă în judecată doar pe baza urmăririi informative, exercitate oricum abuziv (prelungire din doi în doi a termenelor de filaj care nu necesită hotărâre judecătorească), 5. când se antepronunţă – în frunte cu înşişi Porcuroarea Generală şi Porcurorul Şef al DNA, penali flagrant (cel puţin Morar e de comă cu prezumţia lui de vinovăţie privind frauda între 5 şi 15% într-o secţie de vot!). Etc.

Juriştii ştiu să găsească formulări de rigoare.

Cred că e imperativ ca Parlamentul să pună capăt campaniei de îngenunchiere a statului de drept, în numele fariseic al statului de drept, campanie pe care o poartă cu o agresivitate fără precedent aparatul securistic care l-a repus ilegal şi ilegitim în funcţie pe Băsescu.

PUTEM SALVA VIAŢA UNUI UNIVERSITAR!

Vineri 7 septembrie 2012

Mordechai semnalează un caz.

Nu ştiam, m-a şocat. O ştiu de mult, de când avea părul foarte lung şi două cozi împletite. Ca grâul arămiu.

O rog pe doamna ministru Andronescu să rupă o sumă infimă din bugetul ministerului Educaţiei. E vorba de un conferenţiar de la Universitatea Bucureşti, Adela Rogojinaru, a cărei viaţă poate fi salvată prin chimioterapie de ultimă oră, deci, neinclusă în programul de gratuităţi şi compensaţii (oricum teoretice, în anumite cazuri). Nu are suma de 90000 de euro, necesară pentru tratamentul de 6 luni, fără de care moare. Şi mai are atâtea de spus şi de făcut într-o carieră a meritului, construită cu multă muncă, pasiune şi tenacitate. Şi e şef al Departamentului Ştiinţele Comunicării, cu mai multe cărţi de specialitate. Şi probabil, cu tot atâtea în proiect.

La fel de trist ca şi starea ei de sănătate e faptul că Universitatea Bucureşti se află în situaţia umilitoare de a anunţa că în 5 septembrie a iniţiat „campania umanitară de strângere de fonduri pentru un membru marcant al comunității sale academice, doamna Adela Rogojinaru, conferențiar doctor la Facultatea de Litere”. Tristă ţara în care se poate întâmpla aşa ceva, în timp ce crima organizată huzureşte după ce a guvernat-o prin jaf.  Şi o umileşte în continuare.

Vă daţi seama a câta parte din darul de la nunta cu spălare de bani a loazei lui Băsescu reprezintă suma care poate salva viaţa unui conferenţiar universitar, cu un salariu mult mai mic decât a costat voalul din cocul miresei?

Donaţi aici, dacă vreţi şi mai ales, dacă puteţi:

Prin Internet Banking, în conturile:

CONT LEI: RO19INGB0000999903185855
CONT EURO: RO12INGB0000999903185496
CONT DOLARI:
RO96INGB0000999900893814Prin ordin de plată, aceleaşi conturi, dar adăugând următoarele informaţii:
Titular de cont: Lucia Astratinei
CNP 2890314460024
COD SWIFT: INGBROBU
Banca ING BANK N.V. Amsterdam – Sucursala Bucureşti, Bd. Iancu de Hunedoara nr. 48, Sector 1, 011745, București, România.
Dumnezeu să te ajute, Adela! Tenace cum te ştiu din vremea studenţiei, ai să reuşeşti.
UPDATE. Purtătorul de cuvânt al Facultăţii de Litere, doamna Diana Diaconescu, ne informează că s-a deschis un punct fix pentru donaţii, la sediul facultăţii, din Edgar Quinet, la Prodecanat, zilnic, între orele 9 şi 16.